“Stejarul” de la Sibiu a mai scris o carte: “EU.RO”! Hard covers, la 60 de lei! Pentru proști! Adică pentru noi, românii. Evident, am cumpărat-o și eu, ca român, căci simțeam nevoia să-l îmbogățesc pe Cel cu Case Mari și Frumoase Obținute prin Acte False, conform instanței! Am citit-o cu sufletul la gură! Despre Europa! Uniunea Europeană! Oricine citește vibrează de “robustețea” slovei și “cursivitatea” verbului! De conținut, ce să mai vorbim! Beton glazurat cu frișcă din fructe de pădure! O aglutinare de inepții patetice, presărate cu atacuri electorale la PSD, într-o compunere stupidă, de clasa a doua primară!
Mare este, dom’le,
Președintele! Cum spunea el, în a doua carte, “Primul Pas”, și aia hard covers, la pagina 224: “Devenisem,
pentru foarte mulţi, candidatul popular, personajul charismatic ce merita să
câștige (…)”. Avea “condei” încă din 2015! E drept, cărțulia aia, “Primul Pas”,
avea și semn de carte! Din sfoară! Albă! Și ce “charismatic” este! “Charismatic”!
Doar Kim Jong Il mai înmuia, ca el, sufletul rândunicilor care plângeau în zbor,
când vorbea mulțimii! Așa este când stăpânești harul vorbirii, unde este “neîntrecut”.
O adevărată artă, cum recunoaște modest, în anul de căpătâi 2015!
Problema cu
ultima producție “știinţifică” a acestui Președinte, despre Uniunea Europeană, nu
este că răspunde îndemnului etern al Virginiei Woolf către semidocții pripășiți
în preajma condeiului: “Fii nătâng, fii sentimental, imită-l pe Shelley,
imită-l pe Samuel Smiles; dă frâu liber oricărui impuls; fă oricâte greșeli de
stil, de gramatică, de gust, de sintaxă (…)!” (Virginia Woolf, Eseuri Alese, vol. I, Arta lecturii, RAO, București, 2007, p.
193).
Inutil de
precizat că Iohannis nu a auzit în viaţa lui de Shelley sau Samuel Smiles, dar
doamna Woolf, oricât de nătângi erau cei cărora li se adresa, nu se aștepta ca semidocții
din România să-i urmeze îndemnul de a scrie! Altfel, le-ar fi zis să îl imite
pe Romulus Zăroni. Iată că Iohannis este la a treia carte!
Există o problemă
mică și una mai măricică. Aia mică derivă din textul Virginiei Woolf, cu titlul
semnificativ, “Arta lecturii”! Și anume că lui Iohannis nu i-a explicat nimeni
că nu poţi scrie o carte despre Uniunea Europeană fără să citești nimic despre
Uniunea Europeană! Vreun șmecher securist, din suita “specialiștilor” săi, ar
putea replica: “Și de unde știi, tati, că domnul Președinte nu a citit nimic
despre UE?” Păi, simplu, se vede din ce și cum scrie despre UE! Sau poate a
citit, dar a citit așa cum se vede în grafica de la începutul articolului! Și
aia nu se pune la capitolul “citit”!
Problema măricică
este că “Stejarul” din Sibiu (și,
totuși, Sibiul părea mai acătării decât Scorniceștii) reprezintă România în
Consiliile Europene! Iar cartea, care se vrea un ghid, cică, pentru români,
despre Uniunea Europeană, arată, în realitate, impotența unui întreg establishment politico-instituţional, cocoțat
pe mâna Securităţii în fruntea ţării. Așa, cu frazele lui boante și
inexpresive, cu o sintaxă boțită, aninată în platitudini tern-soporifice,
Iohannis admite singur că nu ar fi putut scrie o așa “capodoperă” fără ajutor. Chiar
la lansarea cărții, pe 17 aprilie:
Când ești președinte, în ţara Securităţii, ai un întreg aparat de stat să te slugărească la legat slove șchioape. De la băieţii cu ochi albaștri, auto-intitulați campionii României, la Haga, unde au cucerit doar 80% din ceea ce aparținea deja României, asta fiind pentru proști o victorie, până la iscusiții negociatori ai aderării ţării la UE, care nu reușiseră până în 2002 să afle că România nu are cum să intre în Uniune în 2004, deși asta apăruse, în clar, pe site-ul Comisiei Europene, încă din 13 noiembrie 2001! Căutați-i pe ăștia printre consilierii de bază ai “Stejarului”, strălucesc pe site-ul Administrației prezidențiale!
Nu voi face o
analiză completă a indelebilei inepții despre Uniunea Europeană lansată
fastidios pe tarabele prostiei noastre tutelare. Nu mă interesează să-l învăţ pe
penibilul bine făcut din ce-i alcătuită Europa instituționalizată. Cartea e
plină de aberaţii. O să vă arăt doar una, simplu de înţeles și suficientă pentru
a arunca futila colecție de tembelisme a Președintelui la rigolă!
Preşedintele
abordează, în cartea sa, principiul de bază al organizării Uniunii Europene, subsidiaritatea. Nu pierd vremea să vă explic
ce înseamnă, pentru că neînțelegerea crasă a acestui principiu, de către
Iohannis, dă și mai multă savoare reprezentării României de către un asemenea
șef de stat. Așa că nu mă apuc eu, aici, să-l învăţ ce-i aia și să stric
fasonul poporului român, care merită exact această reprezentare, adică pe
Iohannis. Mă voi mărgini să reproduc imaginea paginii unde “Stejarul” povestește,
el însuși, despre subsidiaritate,
pagina 33.
Așadar, oricine
poate observa că specialistul în UE, Iohannis, validat de expertiza băieţilor
de meserie, “apropiați și prieteni”,
ne învață că principiul subsidiarității
a fost “instituit” prin Tratatul de la Lisabona! Tratatul de la Lisabona a fost
semnat în 2007 și a intrat în vigoare în 2009. Iată formularea de bază, din
Tratatul de la Lisabona, cu privire la subsidiaritate:
“ARTICLE 3b
(…)
3. Under the principle of subsidiarity, in areas which do not fall within its exclusive competence, the Union shall act only if and insofar as the objectives of the proposed action cannot be sufficiently achieved by the Member States, either at central level or at regional and local level, but can rather, by reason of the scale or effects of the proposed action, be better achieved at Union level”. (p. 12) (http://publications.europa.eu/resource/cellar/688a7a98-3110-4ffe-a6b3-8972d8445325.0007.01/DOC_19)
Numai că, ghici
ce? Oricine se apucă să răsfoiască Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992 și
intrat în vigoare în 1993, află cu stupoare că, deși “subsidiaritatea” a fost “instituită”
abia prin Tratatul de la Lisabona (așa ne învață Iohannis), adică în 2007, ea
se lăfăia languros în paginile Tratatului de la Maastricht, încă din 1992, în
formulări identice:
“Article 3b
(…)
In areas which do not fall within its exclusive competence, the Community shall take action, in accordance with the principle of subsidiarity, only if and in so far as the objectives of the proposed action cannot be sfficiently achieved by the Member states and can therefore, by reason of the scale or effects of the proposed action, be better achieved by the Community”. (p. 13-14) (https://europa.eu/european-union/sites/europaeu/files/docs/body/treaty_on_european_union_en.pdf)
Adică, autorul are un “retard” de 15 ani,
în domeniul subsidiarității? Oameni
buni, vă daţi seama că ăștia habar nu au de tratatele Uniunii Europene? Cu
toată gașca lor de la Cotroceni, guvern și ministerul de externe cu tot! Cu
toţi foștii lor comisari europeni și negociatori șefi ai aderării la UE,
consilieri prezidențiali și ce-or mai fi? Nu mai adaug că, fără a o numi ca
atare, subsidiaritatea își găsește
locul, în Tratatele Uniunii, încă din 1986, în Actul Unic European! Wow! Ia, calculați
“retardul”!
Apropo, cum vă explicați că, la atâta timp
de la lansarea volumului de aluviuni comunitare, dincolo de criticile anemice,
ele însele cretinoide, venite din partea televiziunilor opuse lui Iohannis, nu
există nicio analiză academică serioasă, care să pulverizeze oțioasa mizerie aliterară
a primului (des)scriitor al ţării? Eu zic că-i bine! Să-l lăsăm așa! Să se ghideze
după ghidul lui în jungla comunitară! Și România la fel! Că guvernul vă spune,
oricum, ce plină de succes e România la închis dosare de președinție rotativă a
Uniunii. Chit că domnul președinte nu vrea, domne’, să o primească și pe doamna
Dăncilă la Sibiu, la summit-ul UE din
9 mai! Deocamdată! Păi, dacă e scriitor, ce-o vrea doamna Viorica? Să pună mâna
să scrie și ea o carte despre UE și mai vorbim! Nu, cu vorbitul e mai greu la
doamna Viorica, mai bine scriem cartea. I-o dictează Dragnea! Sau Vâlcov! Că pe
Tudorel l-au dat afară și nu mai poate! Poate iese măcar o ordonanță de urgență,
de două pagini! Bună și aia la CV!
Iar noi, ceilalţi, hai cu toţii la referendum, că avem întrebări tot una și una! Jos PSD! Trăiască lupta împotriva corupţiei! Jos labele de pe justiţie! Trăiască lupta pentru pace! Jos Rusia! Și, totuși, rușii ne-au înţeles (citit) cel mai bine, fir-ar să fie! Deh, ei l-au inventat pe Tolstoi, noi strălucim cu Iohannis!
Textul meu este redactat într-o formulă rapidă, tip comentariu, diferită de postările clasice de pe acest blog, pentru a ţine pasul cu evaluările securiștilor de serviciu din România, care au umplut, deja, spațiile media, cu osanalele de rigoare la adresa celor doi lideri, Trump și Iohannis! Nu am prezentat, în acest text, traducerile obișnuite postărilor mele, cuvânt cu cuvânt, din limbile engleză și franceză. Așa cum am precizat, textul era destinat a fi comentariu. Pentru inițiați.
Europenii să plătească mai mult, altfel, pa!
Dragă Valentin, este exact așa cum am prevăzut pe acest blog. NATO este moartă, ba chiar mai mult decât am anticipat. Moartă cu crăci! Ce a făcut, joi, Trump este fără precedent în istoria Alianței. I-a băgat pe aliați în sesiune extraordinară, după ce a revenit asupra documentului summit-ului, convenit cu o zi înainte, adică aprobat de el!!! I-a amenințat pe aliați că, dacă nu dau câți bani vrea el, SUA pot să “go our own way!!!” (https://www.politico.eu/article/trump-threatens-to-pull-out-of-nato/).
Adică, i-a amenințat că se retrage din NATO!!! Bineînţeles că pretenția lui, de a ridica la 4% din PIB contribuțiile aliaților la apărare, a fost privită ca reacția unui nebun. Președinții Georgiei și Ucrainei au părăsit discuţia consacrată subiectelor de securitate legate de ţările lor, la fel înalții oficiali ai UE prezenți la întâlnire, doar pentru a se permite membrilor NATO să discute, din nou, “burden sharing”, contribuțiile la apărare, deși subiectul se epuizase cu o zi înainte și nu era pe agenda zilei de joi. Evident că nimeni nu a acceptat pretențiile acestui analfabet politic agresiv, care, așa cum am prezis, a rupt definitiv, cu acest prilej, SUA de Europa. Documentul Brussels Summit Declaration precizează foarte clar, la punctul 3, menținerea țintei de 2% din PIB, pentru apărare, la orizontul anului 2024:
Mai mult, liderii țărilor europene, membre NATO, care nu suferă de sindromul slugărniciei cronice, de care suferă, pe linia Securităţii, unul ca Iohannis, au ieșit public împotriva aberațiilor lui Trump:
At a press conference later, Trump sidestepped a question about the threat, said he believed he had the authority to withdraw from NATO without congressional approval, and boasted that he had secured agreement for far larger spending commitments by allies — a claim swiftly refuted by others including Macron, who said leaders did not alter their declaration in any way in response to Trump.
NBC News reported, “[I]t was not clear that Trump had actually extracted any new concessions from U.S. allies. The leaders of the 29-member nations released a 79-point joint declaration Wednesday, and French President Emmanuel Macron said Thursday that Trump [had not] secured new promises to increase funding from his partners at the summit.”
Indeed, the Associated Press quoted some NATO heads of state saying the opposite of what Trump said about future commitments. “Italy has inherited spending commitments that we haven’t changed,” Italian Premier Giuseppe Conte said. “So there is no additional spending.”
Ceea ce apare clar și fără îndoială, dragul meu Valentin, este faptul că documentul oficial, cu privire la alocările pentru apărare, a rămas neschimbat, conform deciziei NATO de miercuri, adică 2% din PIB, până în 2024, în ciuda fanfaronadei ieftine și mincinoase a lui Trump. Omul care, în conferinţa de presă, a anunţat că a obținut nu știu ce măriri ale alocărilor peste 2%! Te-a păcălit până și pe tine.
„Prior to last year, where I attended my first meeting, it was going down — the amount of money being spent by countries was going down and down very substantially. And now, it’s going up very substantially. And commitments were made. Only 5 of 29 countries were making their commitment. And that’s now changed. The commitment was at 2 percent. Ultimately, that’ll be going up quite a bit higher than that.” (https://www.whitehouse.gov/briefings-statements/remarks-president-trump-press-conference-nato-summit-brussels-belgium/)
Vreau eu, vreau eu, Klaus, să plătesc mai mult!
Ceea ce nu l-a împiedicat pe penibilul și slugarnicul președinte al României să anunțe poporul român că este gata să ia din minuscula avere bugetară a României pentru a răspunde pretențiilor imbecile ale lui Trump, adică să crească alocarea de 2% spre culmile cerute de analfabetul de la Washington:
Ca și cum spitalele și școlile din România depășesc, cu mult, în performanță, instituțiile similare din Germania, care alocă doar 1,2% pentru apărare, căci, pentru cancelarul german, prosperitatea, educația și sănătatea germanilor sunt mult mai importante decât joaca inutilă de-a războiul, pentru apărarea în faţa Nimănui, ca să-i facă pe plac unuia ca Trump!
Numai că, ghici ce? Deși încearcă, grețos, să-i facă pe plac președintelui american, anunțând că e gata să ia bani de la școli și spitale pentru aberațiile analfabetului miliardar, The Donald habar nu are că România dă, deja, pentru apărare, 2% din PIB! În sesiunea intempestivă provocată de Trump Alianței, americanul a înșirat ţările pentru care are oarece considerație, în baza celor 2%, România nenumărându-se printre ele:
“At the closed session – with no journalists present – Trump also called out the five members that have met the existing 2% defence spending target and 23 that have not.
Asta, da, performanță! Să iei de la gura nevoiașilor din ţara asta penibilă, pentru a-l impresiona pe Trump, doar, doar vei fi, așa, ținut la putere, într-o Românie controlată de Securitate și ăla nici măcar să nu observe asta!!! Tare! Sigur, a spune proștilor că este nevoie de securitate, că ne atacă Rusia, e simplu în România. Și Ceaușescu făcea la fel! Așa i-a prostit pe români, că îi apără de ruși, pentru a-i face să accepte strângerea șurubului privațiunilor și suferințelor de tot felul, în favoarea unei dictaturi staliniste complete, întemeiate pe cultul personalităţii Stejarului de la Scornicești! S-a văzut cum ne apăra de ruși, în ultimele clipe ale dictaturilor comuniste în Europa, când Ceaușescu, însuși, îl implora pe Gorbaciov să intervină militar pentru a opri prăbușirea lui Erich Honecker, în Germania de Est! Românii au înghițit gălușca atunci, o înghit și acum! Chiar dacă Iohannis o să le spună să strângă cureaua pentru 4% din PIB, alocați pentru fiarele vechi ale lui Trump! Să ne apărăm de ruși, frate! Când super puternica și bogata Germanie, pentru care s-a înființat NATO, alocă doar 1,2% din PIB pentru apărare! Și, vorba lui Trump, ia gaze de miliarde din Rusia! Periculoși rău, rușii ăștia!
Să vedeţi ce circ al înfrățirii cu Putin va juca Trump, luni, pe 16 iulie! Iar Iohannis bagă mâna în buzunarul poporului român să ne apere de ruși, care au luat Crimeea de la Ucraina, iar același Trump o recunoaște la ruși! Să vezi când ne-or fura nouă, rușii, praful de pe tobă, cum o să vină, ca un leu, The Donald, să ne dea praful înapoi! Noroc că Iohannis nu asta așteaptă de la miliardar, ci doar încă un fotoliu pentru un nou mandat de președinte în România! Așa că, “aux armes, citoyens”!!! Băgați banul!
Nu mă voi mai referi la comunicatele pline de minciuni grotești ale lui Iohannis și ale presei securiste din România, cu privire la summit, la “centrele de comandă de trei stele” ale NATO, prin România, care una apar în documentul final și alta în gura lui Iohannis! Aș consuma zeci de pagini și nici nu mai am stomac pentru asta. Și aici, din nefericire, am avut dreptate, cum ne-am atins noi toate obiectivele și cum am adus noi NATO la Marea Neagră!!! Ne-am atins atât de multe obiective, încât Trump nici măcar nu știe că alocăm 2% pentru apărare!!!
“Sunt un geniu”! Le-am scos muzica din cap coreenilor! Și din difuzoare!
Apropo, Valentine, să urmărești conferinţa de presă a lui Trump, plină de tâmpenii bombastice, cum nu s-au mai pomenit! O să observi în ce situaţie penibilă l-a pus pe Pompeo, pe care l-a împins la microfon, să vorbească despre “istorica” lui ispravă cu Kim, exact când primise o întrebare despre viitoarea lui întâlnire cu Putin! Pompeo s-a fâstâcit, a îngăimat pierit ceva incoerent și, după câteva secunde, a dezertat de lângă microfon. Dar Trump “nu s-a lăsat”, deși nu e DNA-ul lui Kövesi! Și să vezi ce frumos a povestit el, Trump, despre cum a obținut de la Kim să înceteze “propaganda” și “muzica” de propagandă lansată de difuzoarele de la frontiera dintre cele două ţări coreene! Tare, nu-i așa? A obținut chestii, domne’, de la Kim, ce vorbești! Prietene, când te întâlnești cu el, spune-i din partea mea că e adevărat, difuzoarele, de la frontiera dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, nu mai transmit muzică și nici propagandă, exact ca urmare a rezultatului întâlnirii lui cu Kim! Doar că muzica și propaganda erau emise din difuzoarele Coreei de Sud, spre Coreea de Nord, nu invers, cum crede el!!! Valentine, spune tu, chiar atât de prost? Cum ai spune tu, veni, vidi vici! Sau cum aș spune eu: QUAM STULTUS SUM! Adică, iată, CÂT DE PROST SUNT! Uite aici:
THE PRESIDENT: I think, just to finish on that, you know, it’s so important. That was an amazing — really, an amazing meeting, I though. And I really think that we established a very good relationship. We’ll see where it all ends. But there have been no missile tests. There have been no research. Where there has been — they have blown up a site; I hear they’re blowing up another site, missile site. They’ve taken down all of the propaganda. In fact, somebody said there’s no more music playing at the border line. You know, the music was going on for many years. They said recently that, “Wow, there’s no more of the heavy music and the propaganda.” They’ve done a lot of things. And we got back our three hostages.(https://www.whitehouse.gov/briefings-statements/remarks-president-trump-press-conference-nato-summit-brussels-belgium/)
Sau minutele 20:45-21:18, în aceeași conferinţă de presă:
Nu-ţi mai scriu ce a zis despre Crimeea, pe care este gata să o recunoască la ruși, găsești tu, la minutele 15:58-16:56.
Evident, pentru că nimeni nu i-a spus care este indicele lui de inteligenţă, el crede că: “I’m a very stable genius.” Vezi tu, la minutele 9:40-10:05.
Mai știi, a spus că poate scoate America din NATO fără aprobarea Congresului, arătând că habar n-are că, pentru a înființa NATO, președintele Truman a avut nevoie de aprobarea Congresului (Senatul), prin celebra rezoluție Vandenberg, din 11 iunie 1948!!! Nu are idee pe ce se întemeiază securitatea statului american, pe care îl conduce! Vezi la minutele 7:09-7:38!
“Q: Thank you. Maybe I’m being dense here, but could you just clarify: Are you still threatening to potentially pull the United States out of NATO for any reason? And do you believe you can do that without Congress’s explicit support and approval?
Ei, ăsta este omul pe care Iohannis și Securitatea întemeiază apărarea României și pe care tu îl “stimezi” atât!!! Dragnea îl stimează cel mai tare, de vreme ce este gata să încalce rezoluțiile Consiliului de Securitate, doar, doar o să-l susţină Trump împotriva lui Iohannis! Te iei cu mâinile de cap!
În rest, ce să-ţi mai scriu? Că s-a întâmplat tot ce am profețit pe blog-ul ăsta, legat de acest summit NATO? Sau, simplu, VENI, VIDI VICI? Ar mai fi mii de lucruri de povestit, dar am și eu nervi!
Oricum, dacă te întâlnești cu Iohannis, spune-i că am o soluție pentru el, ca să facă rost de bani pentru mărirea la 4% a alocărilor pentru apărare. Doar suntem patrioți, ce naiba, ne ajutăm între noi! Uite, aici, mai jos:
Articolul poate fi consultat integral și completat chiar aici. Enjoy:
În sfârșit, Dragnea, Primul Diplomat al Ţării, a pășit pe drumul Bea-tificării maxime! Chiar în Orașul Sfânt! Așa, da!
Avem un nou scandal! Și ce dacă? E primul? Toată lumea iese la televizor sau pe cotloanele tenebroase ale internetului și își dă cu părerea. Inclusiv eu. E bine! E reconfortant! Orice prost are dreptul la opinie în România (știu, știu, o să ziceţi: s-a făcut singur prost). Nu contează funcția. De regulă, în cazurile de mai sus, se exprimă cei cu funcţii înalte. Urmează așa-zișii jurnaliști. Mulţi de la Securitate, adică, prin definiție, proști! Proștii mai mici se pot pronunța la grămadă, în stradă. Fiind o democraţie, în România nu există nicio diferenţă între cele trei categorii. Sigur, mă refer la indicele de inteligenţă, nu la dreptul de exprimare! Aici îi batem pe americani, care au mai multe categorii de proști printre oamenii de seamă, printre jurnaliști, printre oamenii simpli și cam tot atâtea categorii de inteligenți pe bune. Deh, America e o naţiune mică, fără istorie și tradiția veritabilă a egalitarismul biblic.
Dragnea nu înţelege cum de stă America în spatele lanțului trofic Coldea-Kövesi-Iohannis. E disperat. Și s-a gândit să facă frumos la Trump, doar, doar, The Donald o să uite că lucrează doar cu Securitatea lui Iohannis și nu cu cea a lui Dragnea. Cum să facă el, Dragnea?
Trump a ales să desfiinţeze rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și să mute ambasada SUA din Israel la Ierusalim! Corect! Trump se bazează pe Jerusalem Embassy Act din 1995, lege votată de Congresul SUA, care cere guvernului federal să mute ambasada, de la Tel Aviv, la Ierusalim! De ce a votat așa Congresul SUA? De-aia! Fiindcă Knesset-ul, Parlamentul israelian, a adoptat, în 1980, Legea de Bază cu privire la Ierusalim, declarat, astfel, capitală a statului Israel. Același Knesset a adoptat un amendament la această lege, în 2000, care extinde jurisdicția capitalei Ierusalim asupra Ierusalimului de Est, teritoriu considerat, prin rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU, ca fiind anexat ilegal de Israel, în detrimentul palestinienilor. De altfel, legea americană permite președintelui SUA să amâne la nesfârșit mutarea ambasadei la Ierusalim, până când se va ajunge la un acord între israelieni și palestinieni.
Că doar n-o fi Consiliul de Securitate mai tare ca mine, Dragnea!
Trump a hotărât să nu mai amâne nimic. Adică, să încalce rezoluţiile Consiliului de Securitate! E OK, pentru el! Aici e o mică problemă, pentru noi, însă. Cine se uită în Carta ONU, la articolul 25, o să observe că rezoluţiile Consiliului de Securitate sunt obligatorii pentru ţările membre ONU. Adică și pentru ţara lui Dragnea, ca și pentru ţara lui Trump, amândouă membre ONU. Cine știe să citească bine Carta ONU o să descopere că rezoluţiile Consiliului de Securitate sunt obligatorii chiar și pentru ţările care nu fac parte din ONU! Asta, în caz că Dragnea are vreo idee să scoată România din ONU și să o alăture Imperiului Klingonian, din Galaxia Andromeda, din acreală faţă de Iohannis.
Ia să vedem ce zice Consiliul de Securitate în rezoluția 2334, din decembrie 2016: “Condemning all measures aimed at altering the demographic composition, character and status of the Palestinian Territory occupied since 1967, including East Jerusalem (…)”(https://www.un.org/press/en/2016/sc12657.doc.htm)
Pe românește: “condamnă toate măsurile menite să schimbe compoziția demografică, caracterul și statutul teritoriului palestinian ocupat din 1967, inclusiv Ierusalimul de Est”. Așadar, conform acestei rezoluții, atenţie, din 2016, pe care SUA ar fi putut să o blocheze, dacă își foloseau dreptul de veto, dar au lăsat-o să treacă, Ierusalimul, cu partea sa de Est inclusă (conform legii israeliene), nu poate fi capitala statului Israel. Fiindcă așa vrea Consiliul de Securitate!
Mai mult, rezoluția Consiliului de Securitate 478, din august 1980, spune așa:“Decidesnot to recognize the “basic law” and such other actions by Israel that, as a result of this law, seek to alter the character and status of Jerusalem”. (https://unispal.un.org/DPA/DPR/unispal.nsf/0/DDE590C6FF232007852560DF0065FDDB)
Adică, pe românește, “decide să nu recunoască legea de bază și alte astfel de acțiuni ale Israelului, rezultate din lege, care au ca scop să modifice statutul Ierusalimului”. Și cere tuturor statelor: “Those States that have established diplomatic missions at Jerusalem to withdraw such missions from the Holy City” În limba lui Ţichindeal Gură de Aur: “acele state, care au stabilit misiuni diplomatice la Ierusalim, să retragă aceste misiuni din Orașul Sfânt”. Ooops!
Nu-i adevărat că Prostia conduce România?! Cu semnul care vă place.
Sigur, ar avea! Mai mare decât își imaginează Dragnea! Dar lui Dragnea, de ce nu i-a spus nimeni definiţia prostiei, până acum? A, nu, greșesc, i-a spus-o doamna Mogherini, Înaltul Reprezentant (nu vă spun pentru ce, poate dă și MAE român, ăla cu memorandumul lui Dragnea, un google și află) și Vice-Președinte al Comisiei Europene, pe 7 decembrie 2017, legat tocmai de “announcement by U.S. President Donald Trump on Jerusalem (anunțul președintelui SUA Donald Trump cu privire la Ierusalim)”:
“I discussed this with [US] Secretary [of States, Rex] Tillerson during his visit to Brussels on Tuesday. I have made clear our disagreement with this decision, as did all the Foreign Ministers of the 28 Member States of the European Union that met him with me the same day”.
Wow!!! Cum, să fii atât de prost sau atât de genial (vă las pe dumneavoastră să decideți), să nu știi că ministrul tău de externe, unul, Meleșcanu, rămas de la Ceaușescu în tranșeele patriei, în plină aniversare a Centenarului de la nimic încoace, i-a trimis, deja, la plimbare pe americani, cu ambasada lor de la Ierusalim, cu tot? Cică, a fost printre cei 28 de miniștri ai UE care au făcut asta! Sau, poate, ne-a scos Dragnea din UE și ăia sunt 28 acum cu Albania, care a aderat la Uniune fără să afle presa securistă din România? Presa aia care a răspândit zvonul că Iohannis este în cărți pentru funcţia de președinte al Consiliului European! Sau, poate, minte Mogherini! Mai mult ca sigur, domnul Dragnea, minte Mogherini!
Fii atent, domnule Dragnea! Dacă te întâlnești, cumva, cu Iohannis, la vreo pomană a porcului pe la Coldea sau Codruța, spune-i, din partea mea, că rezoluţiile Adunării Generale a ONU nu sunt obligatorii pentru statele membre ONU și “încălcarea” lor nu este “încălcare a dreptului internațional relevant”! Și că, dacă ar fi vorba doar despre rezoluţiile Adunării Generale, și eu aș vota cu amândouă mâinile mutarea ambasadei României la Ierusalim, imediat. Sigur, după morfologia comunicatului președintelui, pare a fi scris de eroul vostru de la Haga, Aurescu, profesor la Facultatea de Drept și mare Diplomat, consilier de nădejde al primarului de la Cotroceni! Nu știi despre cine vorbesc? Despre ăla care a câștigat, în disputa cu Ucraina, 80% din ce era al nostru, după ce declarase că va câștiga tot, iar în România, asta s-a celebrat mai abitir decât Centenarul despre nimic! Așa că, dom’le Dragneo, nu fi trist! Nu ești singur pe lume!
PS. Pssst, domnul Dragnea, trebuie să mai citești și matale un pic, înainte să mergi pe la televiziuni, să anunți mutarea ambasadelor. Uite cum poţi să faci asta! Există niște locuri numite biblioteci. Alegi una de pe internet și mergi acolo, lipa, lipa, lipa. Și ca să nu ai probleme cu protocolul unei biblioteci, uite, vizionează filmuleţul de mai jos, ca să știi ce poţi să faci și ce nu poţi face într-o bibliotecă. It will help you, believe me! Enjoy!
Nu se teme deloc să-l susţină, în continuare, pe președintele “demonstrangiu” împotriva guvernului, mai ales că Securitatea o sprijină pe ea deschis, ca să-l sprijine și ea pe Iohannis, pentru răsturnarea guvernului, după cum “recunoștea” ghiduș, însuși șeful Securităţii, un domn Hellvig, pe numele lui public, în plin tumult al protestelor de stradă, pe 15 martie 2017:
“Mă bucur că avem semne ale unei participări civice solide, care oferă încredere pentru viitor. O participare civică solidă înseamnă preocupare pentru exprimarea nemulțumirii, dar și implicare zi de zi în contestarea abuzului, în îmbunătățirea serviciilor publice, în întărirea cooperării toleranței spiritului asociativ a societății civile”. (http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/hellvig-mai-si-sri-nu-duc-razboaie-diferite-doar-armele-difera-688139).
Este pentru prima oară, în istoria serviciilor secrete din Calea Lactee, când un șef de serviciu secret aplaudă public “implicarea zi de zi în contestarea abuzului” a “societăţii civile”, ca și cum taraba pe care o conduce este un fel de CTC ceaușist, Control Tehnic al Calităţii, de unde este obligat să supravegheze cantitatea și calitatea șpanului emis de strungul întreprinderii, pentru a menţine valoarea produsului finit. De unde și nemulţumirea oamenilor muncii, strâns uniţi în jurul partidului și gata să împlinească cincinalul în patru ani și jumătate, atunci când vreun strungar nu-și face norma! Abuzul acesta se cere contestat la întrunirea BOB, adică a Biroului Organizației de Bază.
Ei, atunci când Securitatea, prin șeful ei, anunță pe stupizi că-i aplaudă pentru că ies în stradă, ghici cu ce se ocupă Securitatea aia? Care Securitate, peste tot în lume, are cu totul alt job description decât să laude societatea civilă pentru ieșitul în stradă! Nu că n-ar merita să fie lăudată, mânca-o-ar mama de societate civilă! Și de Securitate, că tot aia e, aici, în România!
Sincer, îl cred pe cuvânt pe Guillaumme Apollinaire, care spunea, ușor insidios, în Alcools-urile sale de la Gallimard că, “la sfârșit, minciunile nu mă mai înspăimântă” (À la fin les mensonges ne me font plus peur). Nu prea știu la care sfârșit se referea Guillaumme, dar știu la care sfârșit mă refer eu. Sfârșitul iluziei că România n-ar fi controlată total de Securitatea lui Ceaușescu. Sunt unii fraieri care au impresia că Securitatea lui Ceaușescu nu mai există, fiindcă securiștii Epocii de Aur au dispărut fizic. Nici nu mă obosesc să-i lămuresc pe acești stupizi de ce Securitatea lui Ceaușescu este mai puternică acum decât pe vremea lui. Pe vremea titanului de la Scornicești, Securitatea era controlată de partid! Acum, ea controlează tot!
Penibilii care ies în stradă sub sigla Securităţii de care habar nu au, având impresia că sunt fisticul schimbării morale a României, nu prea au alură de Robespierre. Fie și pentru simplul motiv că Robespierre este depășit total de revoluţia Securităţii, comparativ cu lumea revoluţiei sale iacobine. În care franțuzul își permitea reflecţii de tipul:
“În sfârșit, venea o vreme când tiranii, obosiţi de rezistenţă, și poporul obosit de tiranie, provocau, după plac, o criză ce inevitabil distrugea sau salva patria” (Enfin, le temps était arrivé où les tyrans, fatigués de la résistance, et le peuple de la tyrannie, provoquaient à l’envi, une crise qui devait perdre ou sauver la patrie.) Ei bine, Securitatea nu obosește niciodată în România. Iar pe români, oricât de mult i-ar obosi tirania, îi revigorează prostia. Așa că patria noastră nu cunoaște niciunul dintre “pericolele” despre care vorbește ilustrul iacobin. Nici acela de a fi distrusă, nici acela de a fi salvată! Așa că rămâne securistă până la “sfârșitul” de care vorbea Apollinaire, acela când minciuna nici măcar nu ne mai înspăimântă și putem sta liniștiţi cu ea la masă!
Un mare orator al antichităţii, Cicero, spunea, în Republica sa, că, “dacă ar fi să alegi între trei situaţii, fie să comiţi nedreptatea fără să suporţi consecinţele, fie să o comiţi și să suporţi consecinţele, fie nici una nici alta, cel mai bine este să optezi pentru a comite nedreptatea fără a suporta consecinţele” (Nam cum de tribus unum est optandum, aut facere iniuriam nec accipere, aut et facere et accipere, aut neutrum, optumum est facere inpune…). Aceasta este definiţia pe care se așază o societate coruptă și primitivă, controlată la vârf de indivizi care nu răspund pentru ceea ce fac, decât dacă sunt excluși din sfera puterii! Aceasta este România! Puterea nu este niciodată răspunzătoare pentru nedreptăţile comise. Iar, în România, Puterea este Securitatea! Oricât de proști sau ticăloși, incompetenţi sau corupţi, oriunde ar fi plasaţi, la vârful sau la baza Puterii, în afaceri sau administraţie, la DNA sau la SRI, la MAE sau la Președinţie, la Guvern sau la Parlament, la Camera de Comerț sau în Board-ul unei multinaţionale, la jaful Microsoft sau la șmenul EADS, “băieţii” nu dau socoteală! Sunt de-ai noștri! Și se ghidează după regulile lor, cu rudele și apropiaţii lor în funcţii, cu informatorii și slugile lor din Justiţie și Procuratură, cu arsenalul dosarelor de supraveghere ilegală, la care supun inclusiv pe stupizii care le fac treaba în stradă, zbierând pentru “democraţie”, sub îndemnul Președintelui! Hm, deștept latinul!
Povești fictive cu și despre Securitate
Ar fi trebuit, de pildă, să vă arăt, în februarie 2016, cum lucrează Securitatea. Atunci când Consiliul European a emis concluziile reuniunii din 18-19 februarie (http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/02/19-euco-conclusions/). Concluziile cu pricina se voiau rezultatul negocierilor dintre guvernul conservator al Regatului Unit și sistemul comunitar, pentru stabilirea unor derogări de la tratatele constitutive și legislaţia secundară comunitară, pe care Bruxelles-ul și ţările membre UE le-ar fi oferit britanicilor pentru a rămâne în Uniune. Aceste concesii, dacă ar fi fost limitate la teritoriul Regatului și ar fi afectat pe românii de acolo și tot ar fi fost un dezastru pentru interesele României, dacă ne raportăm strict la ce conţine documentul Consiliului European. Atenţie, documentul fusese negociat de Statul Român în frunte cu Klaus Werner Iohannis.
Ţări influente din Uniune, cum ar fi Germania, Franţa, Austria, au folosit momentul concesiilor, pe care UE le-ar fi oferit Marii Britanii ca să rămână în sistemul comunitar, pentru a extinde restricţiile la accesarea pieței muncii și a beneficiilor sociale derivative, ca și restrângerea libertății de mișcare, la întreg spaţiul comunitar. Adică, ce ar fi suferit românii care trăiesc în Regatul Unit s-ar fi aplicat, în proporţie covârșitoare, automat, pe tot teritoriul UE, dacă Marea Britanie rămânea în sistem. Referendumul britanic din 23 iunie 2016 s-a pronunţat pentru Brexit, așa că românii au rămas cu problemele din Regatul Unit (dacă Regatul iese din sistemul UE), dar nu și cu extinderea lor automată pe întreg teritoriul comunitar, deoarece derogările la legislaţia comunitară, din documentul Consiliului European din februarie 2016, erau valabile doar dacă britanicii respingeau Brexit-ul. Plecând de la rezultatul negocierilor pentru România, negociatorii români au produs un dezastru “măreţ” în istoria relaţiilor diplomatice ale ţării și au minţit în Parlament, la nivelul lui Iohannis, atunci când au prezentat dezastrul drept expresie a grijii pe care președintele o manifesta pentru interesele românilor! Practic, directiva 38 din 2004, cu privire la libertatea de mișcare în spaţiul comunitar, era anulată, cu precădere pentru români, deși Iohannis a anunţat expres, și înainte și după Concluziile Consiliului European din 18-19 februarie 2016, că nu va accepta limitarea libertăţii de mișcare!
Dar, știţi ceva? Aș fi scris cam mult! Și mai am și altă treabă decât să scriu zeci de pagini despre Securitate, într-o ţară de penibili, care au impresia că merg la vot ca să aleagă președinţi și parlamente, urmând, apoi, să iasă în stradă, din când în când, să strige “DNA să vină să vă ia” pentru glorificarea lui Ceaușescu! Sireacul geniu al Carpaţilor, a fost răzbunat de soartă cum nu și-ar fi imaginat! Dar, din fericire pentru cititorii acestui blog, se mai întâmplă și lucruri care oferă imaginea Securităţii fără să fie nevoie să scriu zeci de pagini. Lucruri mai simple! Haioase chiar! Dramatice pentru România, bineînţeles! Dar care încap, ca demonstraţie, într-un număr limitat de pagini! Așa că hai să vă învăţ cum se lucrează la Securitate!
Să ne imaginăm următoarea situaţie ipotetică. Premierul Grindeanu merge în vizită oficială în SUA și se întâlnește cu președintele Trump! În America, exact în timpul vizitei premierului român, fenomene meteo extreme produc pagube imense în statul american Colorado! Ies amândoi în conferinţă de presă. Ca să fie amabil cu gazda sa, Grindeanu spune, la începutul intervenţiei sale în faţa presei, câteva cuvinte legate de situaţia critică din statul Colorado. Exprimă convingerea că americanii vor surmonta aceste vicisitudini și vor reconstrui rapid infrastructura compromisă de vremea extremă. Iată un extras din conferinţa de presă fictivă:
“Grindeanu: Domnul președinte, doamnelor și domnilor, aș vrea să încep prin a exprima convingerea că poporul american va depăși rapid situaţia critică din statul Colorado, acolo unde topirea zăpezilor de pe masivul Kilimanjaro a produs pagube imense. Abnegaţia și spiritul de sacrificiu al americanilor…(întrerupt de Trump)
Trump: Domnule Prim-Ministru, cu tot respectul, mă scuzaţi că vă întrerup, dar muntele Kilimanjaro nu se află în statul american Colorado, ci în Tanzania, Africa!
Să ne oprim aici! Mai întâi, credeţi că e posibil ca Grindeanu să spună așa ceva de faţă cu Trump, plasând muntele Kilimanjaro în SUA? O să spuneţi: IMPOSIBIL! Omul are un dosar întocmit de MAE în orice vizită oficială! Chiar dacă nu știe el cum e cu muntele Kilimanjaro, are dosarul vizitei, are o armată de diplomaţi și experţi guvernamentali pe lângă el, nu poate greși! Sigur, eventuala lipsă de cunoștințe geografice elementare a premierului român nu ar fi o piedică în calea relaţiilor româno-americane, dar, să recunoaștem, o situaţie ca cea imaginată mai sus ar fi penibilă pentru România.
OK, să mergem mai departe! Grindeanu primește replica lui Trump și își continuă intervenţia concentrându-se pe aspectele relaţiilor bilaterale, fără a mai face referiri la statul Colorado! Conferinţa de presă se încheie, vizita oficială se încheie și ea, iar premierul român se întâlnește cu jurnaliștii din ţară, care l-au însoţit la Washington DC, pentru precizări înainte de întoarcerea acasă:
“Grindeanu: Dragii mei, vizita în SUA a fost excelentă, volumul de contacte ca și calitatea lor au confirmat relaţia de parteneriat strategic activ între cele două ţări. Sigur, au fost și momente mai puţin plăcute, în timpul vizitei, nu legate de relaţiile bilaterale, ci de situaţia critică din Colorado, unde topirea bruscă a zăpezilor de pe Kilimanjaro a obligat autorităţile federale să intervină…”
Oops! OK, am înţeles, așa ceva este imposibil de prima dată! Cum ar putea fi posibil a doua oară, mai ales că premierul a aflat, chiar din gura lui Trump, în conferinţă de presă, că nu există niciun munte Kilimanjaro în Colorado!!! Cum să reiei public aceeași tâmpenie, după ce a fost infirmată, tot public, de interlocutor? Și de harta fizică a lumii! Ei bine, tehnic este posibil! Înţeleg, nu vă vine să credeţi! Da, se poate! Într-un singur caz. Dosarul unei vizite oficiale, la nivel înalt, este pregătit de Ministerul de Externe, el însuși o anexă a Securităţii. Dar, în afară de dosarul MAE, oficialul român mai primește informaţii direct de la diversele servicii de Securitate, în dosare separate sau nu, în funcţie de situaţie.
Să zicem că dosarul furnizat de Securitate lui Grindeanu conţine tâmpenia cu muntele Kilimanjaro! Să zicem că Grindeanu știe, fără să fie ajutat de Trump, că muntele cu pricina nu este în SUA. De ce vorbește, atunci, despre Kilimanjaro, ba chiar o face și după ce Trump l-a atenţionat că este în eroare? Simplu! În logica puterii absolute a Securităţii, premier sau președinte subordonat, nu vei spune niciodată altceva decât ce scrie în dosarul de la Securitate! Chiar dacă știi că ce scrie acolo este un cretinism patentat. Chiar dacă ești umilit public de un înalt demnitar din ţara unde te afli, pentru că enunţi cretinismul din dosarul furnizat de Securitate. Sub Ceaușescu, pentru o greșeală de o virgulă, din fraza furnizată de Securitate la o întâlnire internaţională, puteai să-ţi închei cariera la beci.
Această perspectivă bântuie și acum orice oficial român! Mai bine greșesc cu Securitatea, decât să am dreptate împotriva ei. Pe vremea lui Ceaușescu, această maximă avea formularea originară: Mai bine să greșești cu partidul, decât să ai dreptate împotriva partidului! Așa rămăsese de pe vremea lui Lenin. Și se vedea clar cine conducea România, comparativ cu situaţia de acum. Căci, pe vremea lui Ceaușescu ajungeai în beciurile Securităţii dacă ieșeai din cuvântul Partidului/Ceaușescu, pe când acum, cuvântul este al Securităţii. Și atunci și acum, monitorizarea și controlul erau exercitate de Securitate; sub Ceaușescu era o slugă a dictatorului, după Ceaușescu, stăpâna absolută a ţării și a poporului ei! Am fost martor la situaţii când șeful unei delegaţii românești enunţa aberaţii în faţa unor diplomaţi străini, fără ca acele enunţuri să fie spuse în interesul României, ci doar pentru că un imbecil de la Securitate, total analfabet în domeniu, le pusese în dosarul vizitei! Iar imbecilul era de neatins, deși făcea tipul acesta de erori din vremuri “imemoriale”! Era de “bază”!
Cu legea pe lege călcând…
O să ziceţi: ne pierdem vremea! Ce facem aici? Inventariem situaţii ipotetice stupide? Răspunsul este îngrozitor de simplu: situaţiile ipotetice prezentate sunt depășite cu mult de realitate. Uite, pe 9 mai 2017, chiar s-a întâmplat povestea cu Grindeanu-Trump! În realitate! Și nu așa cum am prezentat-o eu! Mult mai grav! Cu afectarea intereselor României! Ce ziceţi de asta? Pe 9 mai, Grindeanu nu s-a aflat în SUA, este adevărat! S-a aflat în Austria, la Viena, unde s-a întâlnit cu Christian Kern, cancelarul austriac! Agenda discuţiilor a fost foarte complicată, deși cei doi s-au străduit să ascundă publicului disensiunile profunde dintre ţările lor!
Austria se pregătește, printre altele, să introducă legislaţie împotriva acquis-ului comunitar, care ar reduce agresiv alocaţiile pentru copiii românilor care lucrează acolo. Pe linia formulelor de compromis conţinute în documentul Consiliului European din februarie 2016, despre care am scris mai sus. Grindeanu avea nevoie de o întâlnire cu Kern. Nu pentru că ar putea rezolva ceva în favoarea românilor. Securitatea nu este interesată, iar nivelul intelectual al celor care populează administraţia Grindeanu, în acest moment, sub control securistic, nu permite nicio șansă pentru românii din spaţiul comunitar non-românesc. Formula îl include pe Klaus Iohannis!
Atunci, ce căuta Grindeanu la Viena? Simplu! Diplomaţia securistică organizează astfel de întâlniri, nu pentru a rezolva probleme, ci pentru a da impresia, în ţară, că guvernul este preocupat și rezolvă problemele! Cum se face? Grindeanu se întâlnește cu Kern! Nu știe nici dracu’ ce a vorbit cu el! Iese în conferinţă de presă cu Kern și prima întrebare care se adresează celor doi este o întrebare pusă de Securitate (jurnaliști care primesc textul întrebării de la Guvern/Securitate și care trebuie să o adreseze aidoma). Grindeanu are răspunsul “pregătit” la întrebarea “pregătită” și inventează ceva de genul: m-am preocupat de problema de interes pentru români, am discutat cu omologul, bla, bla, bla! Ei bine, presa românească, total controlată de Securitate, va prelua exact aceste cuvinte ale lui Grindeanu ca fiind poziţia oficială a României prezentată răspicat Austriei! Iată cum premierul român s-a bătut pentru români la Viena.
Kern nu are niciun motiv să-i închidă gura lui Grindeanu, în conferinţa de presă, chiar dacă Grindeanu minte când spune că ar fi prezentat răspicat punctul de vedere românesc în întâlnirea oficială. Kern își va vedea liniștit de legile lui antiromânești, după întâlnirea cu premierul de pe Dâmboviţa. Sigur, răspunde și el întrebării adresate de presa de la București! Ei, în mod normal, totul se termină cu “bine”. Fiecare își spune poezia, iar stupizii din România află, din presa securistă, că la Viena a fost bine, merită să votăm din nou cu PSD! Toate astea cu o condiţie! Ca domnul Kern să nu vrea să-și bată joc de Grindeanu! Să-l umilească! Și pe el, și pe România. Mai ţineţi minte?
“Trump: Domnule Prim-Ministru, cu tot respectul, mă scuzaţi că vă întrerup, dar muntele Kilimanjaro nu se află în statul american Colorado, ci în Tanzania, Africa!”
Exact așa, dar mult mai grav! Acum, reţineţi, când doi premieri ies la declaraţii de presă, după convorbiri oficiale, diplomaţii valoroși ai celor două părţi convin ce teme să se abordeze în conferinţa de presă și cei doi șefi de guvern urmează o linie agreată de răspunsuri la întrebările presei. Dacă ai, însă, întrebări în presă aranjate de Securitate și ai de gând să răspunzi la ele cu minciuni, pentru consum intern, în România, nu ai cum să stabilești o linie agreată de răspunsuri la presă, împreună cu omologul austriac! Înţelegeţi, boieri dumneavoastră?
Înainte de a trece la povestea Grindeanu-Kern, după modelul fictiv Grindeanu-Trump, să facem o scurtă introducere în legislaţia comunitară în speţă, ca să înţelegem mai bine drama Românei condusă de Securitate! Și ce s-a întâmplat la Viena! Încă din anul 1992, când s-a semnat Tratatul de la Maastricht, cetăţenii din ţările membre ale UE au devenit beneficiarii “cetăţeniei europene”, concept codificat juridic și generator de drepturi pentru aceștia. Drepturile care ne interesează, aici, se referă la libertatea de mișcare, rezidenţă și muncă în tot spaţiul comunitar, drepturi de care se bucură și românii, astăzi, ca cetăţeni ai unei ţări membru UE, prin care au calitatea de “cetăţeni europeni”.
Iată de ce românii, după aderarea României la Uniune, nu mai pot fi consideraţi sau numiţi, în spaţiul comunitar, imigranţi. Categoria imigranţilor este o categorie neacoperită în drepturi de tratatele constitutive ale UE, se referă la cetăţeni din ţări necomunitare, iar aceștia nu se bucură de drepturile conferite de calitatea de cetăţean european. Această calitate este apanajul românilor, francezilor, germanilor, italienilor etc., ca cetăţeni ai unor ţări membre. Baza legală a statutului de cetăţean european este dată de articolul 3(2) din Tratatul cu privire la Uniunea Europeană, articolul 21 din Tratatul cu privire la Funcţionarea Uniunii Europene, Titlurile IV și V din același tratat, articolul 45 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/en/displayFtu.html?ftuId=FTU_2.1.3.html).
Iată ce spune articolul 3(2) din Tratatul de la Lisabona:
“Uniunea va oferi cetăţenilor săi o zonă de libertate, securitate și justiţie fără frontiere interne, în care libera mișcare a persoanelor este asigurată în concordanţă cu măsuri corespunzătoare referitoare la controlul de frontiere externe, azil, imigraţie și prevenirea și combaterea infracţiunilor”.
Articolul 21(1) din Tratatul cu privire la Funcţionarea Uniunii Europene:
“Article 21
(ex Article 18 TEC)
Every citizen of the Union shall have the right to move and reside freely within the territory of the Member States, subject to the limitations and conditions laid down in the Treaties and by the measures adopted to give them effect.” (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:12012E/TXT).
Adică:
“1. Orice cetăţean al Uniunii va avea dreptul să se miște și dreptul de rezidenţă liberă pe teritoriul Statelor Membre, supus limitărilor și condiţiilor stabilite de Tratate și în concordanţă cu măsurile adoptate pentru aplicarea acestora”.
Carta Fundamentală a Drepturilor Omului a UE:
“Article 45 – Freedom of movement and of residence
“1. Orice cetăţean al Uniunii are dreptul să se miște și dreptul de rezidenţă liberă pe teritoriul Statelor Membre”.
Trei lucruri pe care trebuie să le reţineţi plecând de la aceste texte de legislaţie comunitară:
1. CETĂŢENII EUROPENI NU SUNT IMIGRANŢI;
2. PRIN LEGEA COMUNITARĂ, NU POT FI NUMIŢI SAU CONSIDERAŢI IMIGRANŢI DE CĂTRE OFICIALI COMUNITARI SAU DIN ŢĂRI UE;
3. ROMÂNII SUNT CETĂŢENI EUROPENI.
Orice om, dotat cu minimă inteligenţă, înţelege imediat de ce nu-i poţi numi pe cetăţenii europeni imigranţi. Ca român, consider inacceptabilă orice formulare din spaţiul comunitar care i-ar trece pe români în categoria imigranţilor. Ca să nu fie nicio îndoială legată de calitatea de cetăţean european, în baza legilor comunitare, iată unele drepturi conferite de Directiva 38 din 2004 cetăţenilor europeni, așadar și românilor, drepturi inaccesibile imigranţilor:
“DIRECTIVE 2004/38/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 29 April 2004
(…)
Article 14
Retention of the right of residence
(…)
An expulsion measure shall not be the automatic consequence of a Union citizen’s or his or her family member’s recourse to the social assistance system of the host Member State.
By way of derogation from paragraphs 1 and 2 and without prejudice to the provisions of Chapter VI, an expulsion measure may in no case be adopted against Union citizens or their family members if:
(a) the Union citizens are workers or self-employed persons, or
(b) the Union citizens entered the territory of the host Member State in order to seek employment. In this case, the Union citizens and their family members may not be expelled for as long as the Union citizens can provide evidence that they are continuing to seek employment and that they have a genuine chance of being engaged.” (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:158:0077:0123:en:PDF).
Adică:
“Articolul 14
Menţinerea dreptului de rezidenţă
(…)
3. O măsură de expulzare nu poate fi consecinţa automată a faptului că un cetăţean al Uniunii sau membrii familiei sale au făcut recurs la sistemul de asistenţă socială din Ţara Membru UE gazdă.
4. Prin derogare de la paragrafele 1 și 2 și fără a prejudicia prevederile Capitolului VI, o măsură de expulzare nu poate fi adoptată împotriva cetăţenilor Uniunii sau a membrilor familiei acestora dacă:
a) cetăţenii Uniunii lucrează sau au o profesiune liberală, sau
b) cetăţenii Uniunii au intrat pe teritoriul Ţării Membru UE gazdă pentru a căuta de lucru. În acest caz, cetăţenii Uniunii și membrii familiei lor nu pot fi expulzaţi atâta vreme cât cetăţenii Uniunii pot furniza dovada că își caută de lucru în continuare și că există șanse reale de a fi angajaţi”.
Extrasul din Directiva 38 arată doar o mică parte, dar foarte semnificativă, din drepturile pe care le au cetăţenii europeni în spaţiul comunitar, conform acestui document, drepturi pe care nu le au imigranţii. Se adaugă o multitudine de drepturi care derivă din alte piese de legislaţie comunitară. Oricine încearcă a reduce pe cetăţenii români la statutul de imigranţi aduce un prejudiciu imens intereselor României și cetăţenilor săi, care sunt, de drept, cetăţeni europeni. Statul român trebuie să folosească toate mijloacele juridice și politice pentru a stopa, imediat, încercarea de a diminua statutul de cetăţean european al cetăţenilor români, ca și tendinţele contrare legilor comunitare de a-i asimila pe români cu imigranţii, oriunde s-ar manifesta aceste încercări și tendinţe în spaţiul comunitar.
Austria și lecţia bătăii de joc de înalt nivel
Acesta este contextul în care Grindeanu vine la Viena și are convorbiri cu omologul Kern. Ies în conferinţă de presă și, după ce prezintă, fiecare, punctul de vedere rezultat din discuţii, primesc întrebări din partea presei. Prima întrebare este năucitoare! Vine din partea presei române! Iată, conform transcrierii oficiale de pe site-ul guvernului român:
“Reporter: Cu permisiunea dvs voi adresa întrebările în limba română. Pentru că este Ziua Europei aş vrea să întreb ambii oficiali despre discuţiile din ultima vreme din Austria referitoare la o posibilă prioritizare la angajare a cetăţenilor din Austria în defavoarea imigranţilor, printre care şi cei români? Şi despre reducerea, posibila reducere a beneficiilor sociale pentru copiii imigranţilor, dacă aceştia nu locuiesc în Austria. Aş vrea să ştiu dacă s-a discutat despre aceste două teme şi care este poziţia actuală a Guvernului austriac în legătură cu aceste două teme. Mulţumesc.” (http://gov.ro/ro/stiri/vizita-premierului-sorin-grindeanu-in-austria&page=1).
Vă puteţi imagina că un jurnalist/jurnalistă din România, la Viena, unde există tendinţa de a se diminua drepturile cetăţenilor români ca cetăţeni europeni, îi reduce pe aceștia la statutul de imigranţi? O să spuneţi: “Ei, și? Ce legătură are asta cu Grindeanu? E vorba doar de un jurnalist analfabet în domeniu, care pune o întrebare stupidă, fiindcă e profund incompetent! Ce legătură are asta cu premierul român? Ce legătură are cu Securitatea?” Zău? Răbdare! Mai întâi, știţi cine adresează prima întrebare la astfel de conferinţe de presă, la nivel înalt? Jurnalistul preferat de guvern, în speţă, de guvernul român! Așa este în toată lumea civilizată, așa este și la securiști! Mergeţi în orice conferinţă de presă, la nivel de șefi de stat și guvern, oriunde, și vedeţi cine pune prima întrebare! Ce credeţi că face Kern, care știa, bineînţeles, care este miza acestei întrebări? Putea să spună nimic sau bla-bla-ul uzual, ca răspuns la întrebări asupra cărora nu convenise cu omologul său înainte să iasă la presă! Ei bine, Kern alege să-și bată joc de jurnalistul român și, implicit, de Grindeanu și de România! Iată răspunsul austriacului, conform documentului oficial de pe site-ul guvernului român:
“Christian Kern: Da. Despre aceasta trebuie să ştiţi următoarele: dacă vorbiţi de imigranţi, cred că vorbiţi de ultimul val de refugiaţi. Austria este, ca mărime, ţara care a primit cei mai mulţi refugiaţi, raportat la numărul populaţiei, decât o face Grecia sau Italia. În anul 2017 trebuie să cheltuim 2 miliarde de euro pentru asistenţa acordată refugiaţilor, nu numai pe mâncare, pe asigurarea condiţiilor de bază de trai, ci şi pentru şcoli, asistenţă socială, ne angajăm foarte mult şi în domeniul integrării acestor refugiaţi. Dacă populaţia austriacă nu și-ar oferi sprijinul, atunci ar fi imposibil să putem interveni astfel. Nu văd îngrijorarea dvs, ci, dimpotrivă, vreau să spun că suntem una dintre ţările care face cu mult mai mult decât fac altele. Iar discuția în cadrul UE s-a referit la măsura în care se compensează asistenţa acordată refugiaţilor. Austria este o ţară exportatoare şi o ţară care plăteşte către UE. De aceea, considerăm că fiecare ţară trebuie să-şi suporte obligaţiile şi să participe şi în cadrul acestei chestiuni a refugiaţilor referitor şi la tratamentul faţă de aceştia, la asistenţa socială care li se acordă, care este cu mult mai mare decât în alte ţări.” (http://gov.ro/ro/stiri/vizita-premierului-sorin-grindeanu-in-austria&page=1).
Wow! N-am văzut și auzit așa ceva în viaţa mea! Bătaie de joc la cel mai înalt nivel, de un rafinament imbatabil! Kern refuză, practic, să răspundă la întrebare, livrând Securităţii un afront direct și fără replică! Se apucă, așadar, să vorbească despre cum acomodează Austria pe refugiaţi, transferând discuţia în plină Science Fiction! În definitiv, jurnalista Securităţii (din înregistrare se aude că este o doamnă, dar nu apare în imagine) îl întrebase de imigranţi, ceea ce românii nu sunt, iar refugiaţii se încadrează legal în această categorie. Este adevărat că jurnalista se referise la imigranţii români, dar Kern a refuzat să-i considere pe români imigranţi și a răspuns cu trimitere la cu totul altceva! În felul ăsta, folosindu-se de eroarea materială din întrebarea jurnalistei românce, s-a scos din situaţia incomodă în care ar fi trebuit să dea un răspuns referitor la legislaţia antiromânească pe care o pregătește! Magistral!
Ce face Grindeanu? În loc să observe manevra de tip capcană a austriacului, în care presa română securistă căzuse și să-i scoată pe români din butoiul cu imigranţi unde-i așezase Securitatea, răspunde tacticos la întrebare, demonstrând că înţelege perfect ce vrea să spună jurnalista și oferind reţeta pregătită dinainte pentru proștii din România, prin intermediul presei controlate:
“Sorin Grindeanu: Să răspund şi eu, sigur, mult mai pe scurt. Am atins în discuţia tête-à-tête cu cancelarul Kern acest punct legat de alocaţii. Înţelegem problemele fiecărei ţări. Punctul nostru de vedere – şi este normal – este că orice fel de schimbări legislative la nivel naţional trebuie să fie – şi aici cred că toată lumea este de acord – în concordanţă cu legislaţia europeană. Fiecare, după aceea, poate, în momentul în care este în concordanţă cu legislaţia europeană, să-şi dezvolte politicile în ţara respectivă, dar respectând legislaţia europeană (…)” (http://gov.ro/ro/stiri/vizita-premierului-sorin-grindeanu-in-austria&page=1).
Ei bine, exact acest pasaj, din răspunsul premierului român, a apărut în toată presa de acasă, conform aranjamentului prealabil, în baza căruia securiștii de la guvern și presă au colaborat pentru a-i face imagine lui Grindeanu, dincolo de nimicul pe care l-a discutat cu Kern și dincolo de batjocura fără egal pe care austriacul o administrase României. Inutil să precizez că nicio instituţie de presă nu a observat ce v-am relatat aici și ce ne-a făcut Kern, pe bună dreptate, la Viena. Puteţi urmări dialogul “superb” dintre jurnalista româncă și cei doi premieri între minutele 5:45 și 9:04 pe site-ul guvernului și pe youtube (https://www.youtube.com/watch?v=bg0bpzACAK0).
09.05.2017 Austria Declaratii de Presa Cancelaria Federala-17:15min
Dacă mai sunt unii care au dubii cu privire la aranjamentul dintre jurnalista care a pus întrebarea și Grindeanu, remarcaţi că jurnalista nu spune nimic, în întrebarea sa, despre alocaţii. Se referă la “beneficiile sociale pentru copiii imigranţilor”. Nicio problemă, Grindeanu, spre deosebire de Kern (care a înţeles cel mai bine, deși a simulat că nu), a priceput perfect conţinutul întrebării. Așa că el își va recita, conștiincios, poezia, pentru proștii din România: “Am atins în discuţia tête-à-tête cu cancelarul Kern acest punct legat de alocaţii.”
Bineînţeles, mă veţi întreba: “Dar, care e relaţia cu povestea fictivă despre Grindeanu-Trump”? Și eu vă voi răspunde. Imediat după conferinţa de presă cu Christian Kern, premierul român face declaraţii pentru presa română. Exact ca în povestea noastră fictivă cu muntele Kilimanjaro! Ghici ce le spune jurnaliștilor? Păi, ce să le spună? Exact că muntele Kilimanjaro este în statul Colorado din SUA, deși Trump îi atrăsese atenţia că este în Tanzania, Africa! Uite:
“Sorin Grindeanu: Am avut discuţii, astăzi, legate de situaţia românilor, din mai multe perspective, atât cu cancelarul Kern, cât şi cu doamna guvernator Leitner. Am avut, de asemenea, o întâlnire şi cu cei care au investit deja în România sau cei care vor să investească la Camera Economică a Austriei. Au fost atinse multe puncte, inclusiv cele legate de partea socială. Aşa cum ştiţi, în Austria, în acest moment, esteo dezbatere legată de alocaţiile care sunt date către copiii imigranţilor. Am spus şi astăzi la conferinţa de presă, am ridicat această problemă, când eram cu domnul cancelar chiar, dânşii sunt într-un proces în care au trimis către Comisia Europeană o cerere de clarificare. Noi considerăm, ca ţară, că trebuie respectate principiile europene, cele care stau la baza fundamentului proiectului european, cele care ţin de libera circulaţie a forţei de muncă, a capitalului. Sunt lucruri care au stat, aşa cum spun, la baza proiectului comun european şi nu pot să existe cetăţeni europeni de categorii diferite sau de ranguri diferite”. (http://gov.ro/ro/stiri/vizita-premierului-sorin-grindeanu-in-austria&page=1).
Urmăriţi exprimarea premierului român cu privire la “alocaţiile care sunt date către copiii imigranţilor” între minutele 0:43 și 1:03, pe site-ul guvernului sau youtube.
09.05.2017 Declaratii de Presa Sorin Grindeanu la Finalul Vizitei la Viena-19:03min
Când Securitatea și Prostia inundă România
Dar, de ce ar folosi Grindeanu termenul de imigranţi, pentru românii care muncesc în Austria, după ce Kern și-a bătut joc de el, de presa română și de România, de faţă cu premierul român, cu numai puţin timp înainte, tocmai din cauză că fusese folosit termenul de imigranţi pentru a-i desemna pe români? Ei bine, Grindeanu nu a avut de ales. În dosarul cu care plecase de la Securitate, în vizită la Viena, așa erau trecuţi românii: cu termenul de imigranţi! Cum, de altfel, Securitatea dăduse și presei pentru a pune întrebarea! Întrebare de care Grindeanu era perfect avizat, căci așa a știut că era vorba despre alocaţii acolo, deși jurnalista întrebase de beneficii sociale (puteau fi asigurări de sănătate, orice). Sigur, în asemenea condiţii nu s-a putut ajunge la o înţelegere cu Kern, pentru o abordare comună a întrebărilor puse de jurnaliști. Și, în aceleași condiţii, austriacul s-a folosit de oportunitate ca să-și bată joc de Grindeanu și de presa română, la minciunile răsuflate ale penibilului premier care anunţa pe proștii din România cum a discutat el probleme grele ale românilor în “discuţia tête-à-tête cu cancelarul Kern”!
E greu să explici de ce un om, nu neapărat unul inteligent, ar muta muntele Kilimanjaro din Africa în America, după ce i s-a atras atenţia, public, că muntele este, totuși, în Africa! Este greu spre imposibil, dacă nu iei în considerare modul de operare al Securităţii. Este singura explicaţie. Care, atenţie, nu exclude prostia din pachet! De unde, sintagma “securiști proști”.
Printre stupizii din România se vor fi aflând unii care vor încerca să arate cum mă contrazic atunci când spun că Securitatea este peste tot, iată, și în aranjamentele ca Grindeanu să iasă “bine” pentru cei din ţară, prin intermediul presei controlate!
“Cum așa? Păi nu zicea Stan că Securitatea manipulează lumea pentru răsturnarea lui Grindeanu, făcând jocurile lui Iohannis? Acum lucrează pentru Grindeanu? Te contrazici, băi, Stane”!
Ce să le spun ăstora? Că Securitatea îl va da jos pe Grindeanu când va vrea ea? Că, da, e în miezul protestelor pentru răsturnarea lui Grindeanu? Că Grindeanu a făcut concesiile necesare pentru a mai rămâne în funcţie? Că, așa fiind, Securitatea controlează total relaţiile externe și comunitare ale României și, oricât de mult și diversificat ar opera pe plan intern venirile și plecările de la putere, fie că este Grindeanu sau maimuţa de la circ premier, ea va face dosarele ca România să iasă “bine”? Adică prostește, în detrimentul intereselor românilor, conform sintagmei “securiști proști”?
Dar, băieţilor ăstora, care au certitudinea că mă contrazic, nu e bine să le dai argumente contrare propriilor certitudini. Într-o lucrare a lui Martin Page, publicată la Humanitas, cu titlul relevant M-am hotărât să devin prost, veţi găsi, la pagina 56, următoarea reflecţie:
“Oamenii simplifică lumea cu ajutorul limbajului și al gândirii, și astfel au certitudini; iar a avea certitudini este cea mai mare voluptate din lume, mult mai mare decât banii, sexul și puterea luate împreună.”
Așadar, să nu umblăm la certitudinile acestor “intelectuali”, la care banii, sexul și puterea nu fac cât o amărâtă de certitudine. Căci ei nu cunosc singura certitudine valabilă în România. Certitudinea Puterii Securităţii! Așa că, în cazul lor, nu mai e nevoie de nicio hotărâre pentru a deveni proști! Timp în care Securitatea dansează cu România, cam cum puteţi vedea mai jos! Aruncând-o peste cap și în cap! Cheers!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe play din link-ul corespunzător!
De ceva vreme, mii de români “indignați” se perindă prin Piaţa Victoriei sau prin alte cotloane tumultoase ale istoriei urbane a naţiei, pentru a protesta împotriva PSD! Motivul lor? Îi urăsc pe pesedei și sunt nemulțumiți că alţii, mult mai numeroși la urne, decât în stradă, îi iubesc, într-atât, încât au votat suficient cu ei, pentru a-i aduce la guvernare! Motivul real? Securitatea lui Ceaușescu, propulsorul de bază al regimului inept Iohannis, i-a scos în lume, pentru a răsturna guvernul, dându-le impresia că sunt de capul lor! Pretextul? Ordonanţa 13 a guvernului, care, cică, ar fi dezincriminat abuzul în serviciu și ar fi permis corupţilor din clasa politică (a se citi “Dragnea și neamul lui”) să scape de braţul lung al justiţiei, după ce ar fi delapidat averea poporului lui Burebista!
Inutil de precizat că 99% din indivizii turmei de protestatari, de regulă, băieţi și fete din upper class, corporatiști cu salarii rotunde, “telectuali” de strânsură, din protipendada “chic” a bon ton-ului bucureștean, studenţi înstrăinați de main stream-ul colegilor cu șobolani în cămine și gândaci la purtător și, evident, derbedei fără culoare politică, măritaţi cu lumpen-ul reactivat al marilor dezamăgiri sociale, habar n-au ce scrie în Ordonanţa 13! Abrogată mintenaș de un guvern PSD al losers-ilor politici, grăbit să rezolve dilema propriei impotenţe, după ce și-a desfășurat-o, în gerul dimineții, la prima oră a guvernării, ca pe un stindard! Și care a permis lui Iohannis să-l calce în picioare, odată cu votul popular, care a propulsat PSD-ul spre cea mai impresionantă victorie a unui partid, în alegerile post-decembriste.
Oarece prolegomene
Să fim bine înţeleși! Zilele astea, în unele medii politice sau jurnalistice, am fost catalogat drept apropiat al PSD! O consecinţă a luărilor mele de poziţie în privinţa protestelor faţă de guvernarea pesedistă. Acum, oricine citește acest blog știe exact poziţia mea faţă de PSD, în general, și cât de apropiat pot fi eu de o culoare politică sau alta. Pe de altă parte, nu prea am timp și nici chef să explic, aici, ce este cu ordonanţa 13! Sau 14. Ar fi timp pierdut. Am destui cunoscuţi printre “locatarii” temporari din Piaţa Victoriei, unii fiind persoane absolut onorabile, care chiar cred că universul protestatarilor înseamnă o atitudine civică menită să apere o cauză nobilă! Le urez succes! Și lor și Securităţii, de care ei nu au aflat încă și care a construit protestul în așa fel, încât prezenţa lor în Piaţă să aducă beneficii imediate unei cu totul alte cauze decât cea a civismului de operetă, cu care se împăunează bravii “căuzași” moderni ai revoluției avortate sub regimul Iohannis! România îi merită, la fel, și pe unii și pe alţii!
Într-un anume sens, avem rescrierea unui colţ din fenomenologia auto-căutării spiritului, în tentativa sa de a se redescoperi mai bun și, poate, mai aproape de Dumnezeu. Ca și cum, plasându-te ad sanctos, îți poţi salva sufletul! Este, aici, o mică inadvertență, bine observată de Nietzsche, în Thus Spake Zarathurstra (Așa grăit-a Zarathurstra):
“I am interested only in the relations of a people to the rearing of the individual man, and among the Greeks the conditions were unusually favourable for the development of the individual; not by any means owing to the goodness of the people, but because of the struggles of their evil instincts.” (vezi http://www.philosophy-index.com/nietzsche/thus-spake-zarathurstra/introduction.php).
Adică:
“Mă interesează doar capacitatea unui popor de a educa individul uman, iar la greci, condiţiile erau neobișnuit de favorabile pentru dezvoltarea lui; în niciun fel, din cauza bunătăţii acelui popor, ci ca urmare a ciocnirii dintre instinctele lor cele mai rele”.
Cumva, pentru a te educa, trebuie să-ţi cunoști partea atavică și rudimentară. Tu fiind un corporatist trendy, cititor de facebook și ignorându-l total pe Zarathurstra, ce-ţi rămâne de făcut, altceva decât să mergi în Piaţa Victoriei și să strigi, spre a te autocunoaște: “DNA să vină să vă ia!”? Asta, în timp ce te iei la trântă cu răul pesedist absolut, rezultat din urnele de vot! Sigur, ar mai fi o variantă. Cea oferită de Fyodor Dostoevsky în THE DREAM OF A RIDICULOUS MAN (Visul unui om ridicol):
“Și, mai mult decât atât – îi iubesc pe cei care râd de mine mai mult decât pe toţi ceilalţi. De ce este așa nu știu și nu pot explica, dar s-o lăsăm așa!”
Acum, oricât aș râde eu de cei din Piaţă, am totuși o vagă bănuială că nu mă vor iubi pentru asta, nici dacă l-ar fi citit pe Nietzsche. Și, oricum, sunt prea patrioţi ca să-l “guste” pe Dostoevsky ot cultura rusă, de care le e frică, atunci când nu o dispreţuiesc.
Așa că, lăsând la o parte tema Ordonanţelor, mă voi concentra pe un subiect mai puţin abordat: FRICA! Iar drumul meu către FRICĂ, așa cum se întâmplă cu mai toate drumurile mele, trece prin PROSTIE! Unii, mai hâtri, îmi vor replica: “Bine zis, prin prostia ta!”. “Corect”, le voi răspunde, fără a le explica de ce “prostia mea”, citită prin aliteraţiile lui Gorgias și peripatetic fâțâită prin Academia lui Platon, e mai de soi decât “inteligenţa” (unii i-ar zice, simplu, intelligence) “superbilor” protestatari “umblaţi”, fără să știe, prin “Academia” eternă a urmașilor lui Felix Edmundovici Dzerjinski! Nu că n-or fi și alţi cititori de Gorgias, ba chiar foarte titraţi, care au eșuat lamentabil în Piaţa Victoriei! Kant ne povestea totul despre proștii cu grade universitare în a lui Critică a Raţiunii Pure, asupra căreia nu mai revin. Așadar, totul despre Frică! Dar, mai întâi, un mic excurs despre Prostie nu poate decât să facă bine la digestie!
Despre Democraţia protestelor, la inventatorii ei.
Tot aud, de la fel de fel de exegeţi ai penibilului auto-impus pe veșmântul searbăd al unei retorici scufundate în eșecul indicelui de inteligenţă, că românii și-au câștigat dreptul la proteste neautorizate! Care proteste, “în mod legitim”, blochează, evident, neautorizat, carosabilul, în mijlocul orașului, încălcându-mi mie dreptul de a ajunge la o destinaţie oarecare, în timp util. Unii idioţi, cu oarece informaţii legate de modul în care eu însumi am propovăduit dreptul la proteste, în democraţie, îmi reproșează că mă contrazic, astăzi, când afirm că Iohannis a demarat o lovitură de stat în România. Afirmaţie bazată pe descinderea președintelui printre protestatarii unei demonstraţii neautorizate (fapt fără precedent în istoria democraţiei planetare) și incitarea, în continuare, la acţiuni împotriva guvernului legitim al ţării. M-aș contrazice, se spune, fiindcă am prezentat, întotdeauna, studenţilor mei, ca o definiţie a libertăţii, cuvintele lui Tony Blair cu privire la protestele contestatarilor săi, în faţa locuinţei premierului britanic din Downing Street 10: “I thank God they can”! Adică: “Mulţumesc lui Dumnezeu că ei pot să facă asta”!
Well, cum ar zice marele om de stat, hai să zăbovim puţin asupra acestui episod! Este vorba de un discurs al lui Tony Blair din aprilie 2002, în Statele Unite, în care premierul britanic făcea apologia democraţiei americane (SPEECH BY THE PRIME MINISTER, TONY BLAIR, AT THE GEORGE BUSH SENIOR PRESIDENTIAL LIBRARY, TEXAS, SUNDAY 7 APRIL 2002):
“What makes America great is not its GDP alone or its military might. It is its freedom, its enterprise, its rejoicing in its different colours and cultures, the fact that someone of humble beginnings can aspire, work hard, succeed and be applauded for their success. And can disagree. When I pass protestors every day at Downing Street, and believe me, you name it, they protest against it, I may not like what they call me, but I thank God they can. That’s called freedom”. (https://www.theguardian.com/politics/2002/apr/08/foreignpolicy.iraq).
Adică:
“Ceea ce dă măreţie Americii nu este PIB-ul, în sine sau puterea sa militară. Este libertatea individului, drumul ei, faptul de a îmbrăţișa rase și culturi diferite, realitatea că cineva, cu o origine umilă, poate să aspire, dacă muncește din greu, să fie încununat/ă cu succes și să fie aplaudat/ă pentru realizarea sa. Și poate să nu fie de acord cu oficialii ţării. Când trec pe lângă protestatari, în fiecare zi, la Downing Street 10, și, credeţi-mă, nu vă puteţi imagina împotriva a ceea ce protestează, s-ar putea să nu-mi placă ocările pe care mi le aruncă, dar mulţumesc lui Dumnezeu că pot să o facă! Asta se numește libertate!”
Arresting Tony Blair for war crimes
O, da, dar protestatarii din Downing Street 10 nu blochează intrarea în rezidenţa premierului, cu atât mai puţin intrarea în clădirea guvernului britanic. Sau, dacă ar încerca, nu vă puteţi imagina ce li s-ar întâmpla, în democraţia tutelară a lumii. Protestatarii români, în schimb, în democraţia lor originală (conceptul de “democraţie originală” nu-mi aparţine, e al lui Ceaușescu) au blocat, în seara în care au fost incitaţi de Iohannis, toate intrările în clădirea guvernului român, manifestându-se extrem de violent.
Preşedintele Klaus Iohannis a fost în mijlocul protestatarilor din Piaţa Universităţii
Protest încheiat cu violenţe, în faţa Guvernului, după ce 100 de mii de oameni au ieşit în stradă
Pe de altă parte, protestatarii londonezi, chiar în momentele lor agresive, nu au șansa să se întâlnească, în mijlocul unei demonstraţii neautorizate, cu Majestatea Sa Regina, cocoţată în fruntea vreunei șarje impetuoase împotriva cabinetului, incitând populaţia la luarea cu asalt a guvernului Majestăţii Sale. Așa e la britanici (oare de ce?), guvernul, fie el laburist sau conservator, e al Majestăţii Sale. Iar cu Tony Blair, premier, în fruntea unei demonstraţii împotriva guvernului lui Blair, chiar și un cretin, mai puţin unul din România, își dă seama că nu se poate întâlni la Londra! Nici cu Brown, nici cu Cameron, nici cu May, în ipostaze asemănătoare! Oricum, atunci când, onor, protestatarii britanici vor să ocupe, neautorizat, carosabilul, nu se întâlnesc cu liderii naţiunii, care să-i mângâie pe creștet, ci cu poliţia călare!
The Storming of the Horses – Manchester Oxford Road Student Protest 24/11/2010
Exact la fel se întâmplă și în America, ţara aia atât de lăudată de Blair, pentru promovarea libertăţii individuale.
Mounted Police Clash with Anarchists, Occupy Milwaukee in the City Streets.
Iar dacă vreţi să vedeţi cum se procedează prin Europa comunitară continentală, cu băieţii și fetele protestelor neautorizate, care se manifestă infinit mai pașnic decât tâmpiţii violenţi ai protestelor anti-pesediste de la București, să aruncăm o privire în Danemarca. Relevant este intervalul dintre minutele 2:42 și 3:18, urmat de intervalul dintre minutele 4:10 și 5:18.
Demn de remarcat este și modul în care poţi fi arestat în Canada, numai pentru suspiciunea că ai putea produce disfuncţii în libertatea de mișcare a cetăţenilor.
Police arrest man under false pretense to incite violence
Eine Kleine Lovitură de Stat
Și, acum, apropo de lovitura de stat! Un băiat, pe numele lui Cărtărescu, unul care “câștigă” premiul Nobel pentru literatură în fiecare an, a precizat public, pe facebook, după demonstraţiile violente din 22 ianuarie:
Ei, să afirmi public că “poporul român nu a ales parlamentul”, fie el și de hoţi, ci o abstractă “viaţă mai bună”, ca și cum pe buletinul de vot scria “o viaţă mai bună” și nu “Liviu Dragnea-PSD”, arată exact, ca să-l parafrazăm pe Blair, ce “dă măreţie României”. “Nu este PIB-ul, în sine sau puterea sa militară”. Este PROSTIA, neaoșă, originală, fără margini și neautorizată în stradă (cum nu e autorizată nicăieri), unde “hărăziții” neamului se “hârjonesc” cu jandarmii spre gloria tristă a ţării lor. În oglindă, etern “câștigătorul” premiului Nobel de Dâmboviţa, maestrul Cărtărescu se referea la guvern cu sintagma “guvernul ăsta de semi-oligofreni și semi-analfabeți”. Nu eu sunt cel care să-l contrazică aici, deși, sincer, am altă părere. Sigur, n-aș vrea ca cineva să aibă impresia, fie și pentru o secundă, că aș dori să-l asociez pe domnul Cărtărescu cu vreo lovitură de stat. Nici vorbă de așa ceva! Cu domnul Iohannis, altfel stau lucrurile.
Pe 23 ianuarie 2017, după dezastrul din Piaţa Victoriei, idolul Pieţei a ieșit public, certându-se cu cei care l-au acuzat de lovitură de stat:
Săracul, după ce spune că ideea unei lovituri de stat este o aberaţie, recunoaște singur că “politicienii dau lovitura de stat”! Cei care îl acuzaseră de lovitură de stat nu se referiseră câtuși de puţin la ce făceau cetăţenii, ci la ceea ce făcea el. Dovadă că s-a vorbit de lovitură de stat abia din momentul când el a apărut în stradă! Poate, Cărtărescu ar trebui să se uite mai atent la domnul Iohannis, sigur în alt registru decât cel al “semi-oligofrenilor și semi-analfabeților”. Cred că trebuie inventat ceva nou, categoric mai “plin de decenţă și condescendenţă” faţă de instituţia prezidenţială și mult mai aplicat la situaţia domnului președinte, pe care încărcătura semantică a terminologiei “semi-oligofreni și semi-analfabeți” deja nu o mai poate acoperi!
Acum, referitor la lovitura de stat a lui Iohannis, care începe cu respingerea propunerii PSD pentru funcţia de prim-ministru, în persoana lui Sevil Shhaideh, ar trebui făcute niște precizări. Pentru că mulţi tâmpiţi, sponsorizaţi sau nu de Securitate, au exprimat public, pe canale de comunicare importante, puncte de vedere cu privire la dreptul președintelui de a respinge pe cine vrea el, în materie de propuneri pentru funcţia de premier ale alianţei majoritare în parlament, să privim textul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 80 din 16 februarie 2014, paragraful 319:
“319. De aceea, Preşedintele României, neputând avea rol de decident în această procedură, ci de arbitru şi mediator între forţele politice, are doar competenţa de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care deţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare sau, în cazul în care nu există o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care poate asigura susţinerea parlamentară necesară obţinerii votului de încredere al Parlamentului”. (https://www.ccr.ro/files/products/Decizie_80_2014_opinii2.pdf).
Or, situaţia propunerii pentru Shhaideh se încadra la formularea “reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care deţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare”, alianţa politică PSD-ALDE deţinând majoritatea absolută a mandatelor în parlament! Așadar, respingerea propunerii, de către Iohannis, a fost o încălcare gravă a Constituţiei, a cărei citire autorizată este dată de Curtea Constituţională. Prin această respingere, șeful statului a refuzat să facă ceea ce cerea Curtea Constituţională: “neputând avea rol de decident în această procedură, (…) are doar competenţa de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care deţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare”!
Și, acum, pentru Iohannis! Știinţa politică americană nu mai privește lovitura de stat ca pe un “pronunciamento” clasic, o rebeliune cu o componentă militară, care prăbușește un regim politic legitim, prin mijloace violente. Edward Luttwak scria, încă la 1968, o lucrare celebră, Coup d’Etat: A Practical Handbook (Lovitura de stat: Un Ghid practic), publicată de Harvard University, în care explica extrem de clar că o lovitură de stat se poate realiza și altfel decât prin mijloace violente, în sensul că “puterea vine de la stat însuși…O lovitură de stat presupune infiltrarea unui mic, dar semnificativ, segment al aparatului de stat, care este apoi folosit pentru a disloca guvernul din controlul pe care îl exercită asupra a ceea ce a mai rămas din aparatul de stat respectiv”. (vezi http://www.lumpen.com/coup2k/framer.html?pg=2).
Luttwak arăta că lovitura de stat nu mai presupune distrugerea structurii guvernamentale, ci reliefează intenţia promotorilor ei “de a prelua puterea în cadrul actualului sistem”. Or, guvernul nostru este controlat de parlament, conform Constituţiei. Ce face Iohannis, refuzând să accepte că singura prerogativă de validare a șefului guvernului aparţine parlamentului? Ce face substituindu-se, astfel, forului legislativ, în pofida deciziei Curții Constituţionale, prin asumarea prerogativei parlamentului, singurul îndrituit să o respingă pe Shhaideh? Practic, “dislocă guvernul din controlul pe care îl exercită asupra a ceea ce a mai rămas din aparatul de stat”, substituindu-se parlamentului, singura instituţie a suveranităţii de stat care controlează guvernul, în baza Constituţiei! În fapt, se încadrează perfect în definiţia loviturii de stat, dată de Luttwak!
Mai mult, ca și cum nu era îndeajuns, a adăugat și valenţele clasice ale unui pronunciamento, atunci când, pe 22 ianuarie, s-a plasat în fruntea unei mișcări neautorizate de stradă, care contesta guvernul prin mijloace violente! Așadar, da, cum bine recunoaște domnia sa, uitând să se nominalizeze: “politicienii dau lovitura de stat”!
Cu desantul la guvern
Pasul doi din celebra saga a președintelui, Pas cu Pas, de data asta în ale loviturii de stat, s-a produs atunci când Iohannis a lansat propriul desant asupra guvernului, prin încălcarea grosolană a Constituţiei, nefiind invitat la ședinţa de guvern din 18 ianuarie 2017. Gestul său a fost, ulterior, aplaudat frenetic de ciracii din Piaţa Victoriei, fiindcă, vezi Doamne, ar fi oprit “doi elefanţi în încăpere”, adică două acte normative, dintre care n-a ieșit decât o ordonanţă, 13, și aia declarată constituţională de Curte. (https://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-234)!
Iohannis: Sunt doi elefanți în încăpere, ordonanța de grațiere și cea de modificare a codurilor
Conform Constituţiei:
“ARTICOLUL 87
(1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă”.
Sigur, am rămas impresionat de modul “sublim” în care Iohannis apără “statul de drept”, doar că ședinţa de guvern, în care a apărut, ca atletul lui Christos, nu era “de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice”, ca să poată domnia sa să participe de capul său. Era o ședinţă de guvern din domeniul “alte situaţii”! Adică, putea să vină acolo doar dacă era invitat, “la cererea primului-ministru”! A fost invitat? Nu, o spune, în clar, Grindeanu:
“Reporter: Eu aş vrea să vă întreb dacă nu a fost cumva prima întrebare a preşedintelui, asta cu cele două ordonanţe, pentru că presupun că ăsta este şi motivul şi, dacă aţi aflat cumva de sosirea lui, când aţi aflat? Aţi fost anunţat că vine astăzi la şedinţă?
Sorin Grindeanu: Am aflat în momentul în care se apropia de guvern într-un mod informal, să spunem…
Reporter: Cu un SMS?
Sorin Grindeanu:… de la cei care asigură paza şi aşa am fost informat, dar haideţi să fim clari: e dreptul constituţional al preşedintelui de a veni şi de a prezida şedinţa de guvern.
Reporter: Aşa e, dar o colaborare instituţională nu presupune totuşi un anunţ, un telefon, un comunicat în prealabil?
Încercarea stângace a premierului de a masca maniera brutală, de încălcare a Constituţiei de către președinte, ca și propria lipsă de reacţie la această grosolană imixtiune a grădinarului de la Cotroceni în afacerile guvernamentale, nu poate ascunde încălcarea legii fundamentale, în sine. O recunoaște chiar Iohannis, fără teama că ar suporta cine știe ce consecinţe, în ţara proștilor, guvernată de un PSD infiltrat de Securitate, după cum recunosc proprii membri (http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21576726-olguta-vasilescu-despre-demisia-ministrului-florin-jianu-comentez-primit-ordin-reincorporare.htm?nomobile=):
[Președintele Klaus Iohannis le-a relatat jurnaliștilor din avionul cu care merge marţi la Strasbourg cum a decurs discuţia cu prim-ministrul Sorin Grindeanu, miercurea trecută, când a mers în premieră la o ședință de guvern. “Bucuroși de oaspeţi?“, l-ar fi întrebat președintele pe șeful guvernului. “Bucuroși“, ar fi răspuns Grindeanu.
“Dacă tot am venit, n-ar fi politicos să mă invitaţi la ședinţa de guvern?“. “Poftiţi!”, i-ar fi răspuns Grindeanu, despre care șeful statului a spus că este un om cu care se înţelege, politicos și cu care se poate discuta.] (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21554214-presedintele-povestit-discutia-avuta-premierul-inainte-sedinta-guvern-miercuri-bucurosi-oaspeti-poftiti.htm).
Așa politeţe, mai rar, neicușorule! Curat, încălcare a Constituţiei, dar pentru un scop nobil, să avem rezon, monșer!
Toată ziua arestăm și în Piaţă defilăm
Întotdeauna mi-a plăcut Laura Codruţa Kövesi! Distinsă, spirituală, plină de inteligenţă, dotată cu un rafinament al verbului demn de o vestală a focului sacru al dreptăţii. “Limba gramatică”, pe care o mânuiește cu rară măiestrie a stihului, pogoară un har al cuvântului meșteșugit peste miile de protestatari îmboldiţi divin de îndemnul adresat “semi-analfabeţilor” lui Cărtărescu: “DNA să vină să vă ia!”.
Dacă luăm doar o singură zi, la întâmplare, din viaţa eroinei, să zicem 1 octombrie 2016, când s-a adresat unui post de radio binecuvântat de pronie, Europa FM, desăvârșita orator ne-a delectat cu o “limbă gramatică” de o aleasă simţire și vibraţie patriotică, cu care rar ne-a fost dat să ne întâlnim la așa nivel. Ne-a precizat că: “Sunt bani care statul trebuie să introducă direct în buget!”
ascultă file audio*
Păi, sigur că trebuie! “Sunt bani care statul trebuie să introducă (…)” Clar! Adânc zis! Și, asta, în condiţiile în care “observăm că persoane pe care noi le cercetăm, de supărare că fac atacuri în fiecare zi, da, în fiecare zi, sunt atacuri de persoanele pe care noi le cercetăm, de o agresivitate din ce în ce mai ridicată”!
ascultă file audio*
Domne’, extraordinar! Îi înţeleg pe cei din Piaţa Victoriei, “telectuali” (a nu se confunda cu TFL-i) rasați, care ţipă într-un delir binefăcător pentru naţiune, “DNA, să vină să vă ia”! Păi, dacă Laura Codruţa cercetează persoane “de supărare că fac atacuri în fiecare zi”, se cheamă că Laura Codruţa e foarte supărată! Și cei din Piaţă, la fel! Căci, uitaţi-vă, oameni buni, la “atacuri de persoane”, ca cele cercetate de Laura Codruța! Și nu o sa vă vină să credeţi! Cum să nu strige oamenii din Piaţa Victoriei “DNA să vină să vă ia”, când, iată, “așteptările lor au rămas în așteptare”? E posibil așa ceva? “Deci, toate așteptările din spaţiul public, toate așteptările justificate sau nu ale oamenilor au rămas în așteptare (sic!)”!!!
“Dacă persoanele cu funcţii de conducere sau persoanele care deţin funcţii importante în stat vor continua să fure din banul public, vor continua să ia mită, cu siguranţă și noi vom continua să arestăm, pentru că acesta este rostul nostru și pentru că nu ne facem decât datoria”.
ascultă file audio*
“Da, da, da! Ăsta-i rostul DNA!” Iată o nouă lozincă pentru băieţii din Piaţă! Am inventat-o eu, pe loc, deci mă calific să merg alături de ei la Lupta cea Mare! “Azi, la București, mâine la Ploiești”! Nu, nu la Ploiești, că acolo e procurorul ăla “performant”, Negulescu, cel cu altă “zdreanţă”! Nu, mai bine defilez la București și vorbim de Negulescu mai la vale! Aici e locul să strigăm cu toţii, mămicuţe și tătici și să ne fălim, pe youtube, cu isprăvile copilașilor noștri întru slava Codruţei, tămăduitoarea de gâlci cu cătușe și smirnă de Beci Domnesc! Zău, merită, că bine zice Cărtărescu cu jumătatea aia de oligofreni, doar că a greșit părinţii printre demonstranţi. Chiar și copilul ăsta are o mămică și mândră pe deasupra, dacă și-a învăţat copilul să strige:
DNA să vină să vă ia!
Sincer, întotdeauna m-am numărat printre admiratorii Codruţei. O “minte sclipitoare”! Cum să nu strigi în Piaţă pentru ea? Și ce mizerii pot să răspândească infractorii ăștia, de teapa lui Ghiţă, despre Codruţa, domne’! Incredibil! Nenorociţii ăștia de ciraci ai lui Ghiţă vor să o compromită răspândind trucaje fotografice, ca să manipuleze populaţia. Cică, ar fi fost în podgorie cu Ghiţă și cu Ponta, ea, care numai când aude de vin și petreceri, sigur, dacă nu sunt oficiale, scuipă în sân, cu evlavie. Uite ce poză trucată au răspândit, ca să o compromită!
Dar, nici Codruţa nu se lasă! S-a prins imediat că e trucaj pentru manipularea maselor de “telectuali” din Piaţă:
“Sunt deja imagini în spaţiul public în care este aplicată fotografia mea peste o imagine dintr-o vie sau o cramă. Am văzut imagini cu mine de la evenimente publice, aplicate peste o altă imagine, spunându-se că am participat la nu știu ce petreceri. Așa ceva poate să apară, poze, filme editate, trucate. Pot să apară poze dintr-un context prezentate în alt context. Nu exclud asemenea manipulări.
Așa e, doamna Codruţa! Mărturisesc! Nenorocitul de Ghiţă m-a pus și pe mine să deschid acest articol, cu acea poză trucată, cu dumneavoastră și bunul nostru președinte ţinând în mână niște cătușe! Mărturisesc: dumneavoastră, doamna Codruţa, nu aveţi niciun tatuaj pe mâna dreaptă! Și sunteţi mult mai suplă decât apăreţi în trucajul ăsta murdar, menit să manipuleze pe copiii aceia nevinovaţi, care cântă atât de suav, “DNA să vină să vă ia!” Mă căiesc și promit să-i învăţ pe toţi copiii pe care-i voi avea, de acum încolo, să cânte la fel de suav cântecul din Piaţă, fredonat de atâţia oameni de ispravă și bebeluși, pe youtube.
“Mi se face carnea piele de găină pe mine. Eu nu am trântit în viaţa mea un dosar. Eu nu fac compromisuri în meserie. Pe mine mă caută din 2012 Sebastian Ghiţă. Dacă mă aveau cu ceva la mână, mă băgau la puşcărie. I-am zis şi eu. Cum să spui aşa ceva? Ăla e om doamnă? Tu bei cafeaua cu un nenorocit, cu o Iudă care te-a trădat. O să îi dovedesc că nu a fost nicio înţelegere cu nimeni. Să înţelegeţi şi să aveţi convingerea că nu fac aşa ceva. I-am luat pe toţi deputaţii şi pe toţi senatorii şi îl salvam pe ăsta? Eu nu am culoare politică.O zdreanţă ordinară. Aia şi cu procurorul general, o altă zdreanţă ordinară. Un lucru de căcat. Ăla nu e ultraj.” (http://www.stiripesurse.ro/procurorul-dna-mircea-negulescu-despre-procurorul-general-zdrean-a-ordinara-video_1179759.html).
Oameni buni, ce aţi crezut, că domnul Negulescu de la DNA Ploiești, vorbind la telefon cu soţia unui inculpat, l-a făcut “zdreanţă” pe procurorul general al Republicii? Pe domnul Lazăr? N-ai să vezi! Păi, mai zicea domnul președinte al republicii Jos mâinile de pe DNA? Adică de pe c***t? Nu! Ar fi zis, în schimb: Staţi cu mâinile pe DNA, cum stau și eu! Altă treabă, nu? Mai zicea doamna Codruţa de domnul Negulescu așa alese cuvinte?
Sigur, nu știu ce vrea să zică doamna Codruţa, când spune că procurorii lui Negulescu “se ţin”, deoarece, din relatările scatologice ale acestuia, nu prea rezultă că reușesc! Dar, ne mai luăm de la două-trei produse de dezasimilație? Chiar și domnul Lazăr și-a dat seama că nu e “zdreanţă” și a reacţionat imediat punând lucrurile la punct. Printr-un comunicat oficial al Ministerului Public, din 15 februarie 2017:
“Totodată, în ceea ce privește înregistrarea audio difuzată s-a făcut referire la șeful doamnei procuror Luminița Cristea, respectiv la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, şi nu la procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, domnul Augustin Lazăr.” (http://www.mpublic.ro/ro/content/c_15-02-2017-13-02).
E aproape incredibil, cum vor oamenii ăștia răi să-i discrediteze pe procurorii republicii și să-l compromită pe domnul președinte și pe oamenii bravi, care manifestează, cu sufletul deschis, în Piaţa Victoriei, luptând împotriva fărădelegii și corupţiei din iubita noastră ţărișoară. Așa cum zicea domnul Lazăr, pe facebook-ul oficial al Ministerului Public, în 13 februarie 2017, “Augustin Lazăr, respinge ferm atacurile subculturale la adresa conducerii Ministerului Public”. (https://www.facebook.com/piccj.oficial/). Curat, “subculturale” , oameni buni! “Un lucru de c***t”, cum ar zice domnul Negulescu! Sau “Luaţi mâinile”, cum ar zice domnul președinte!
Ca să fiu și mai clar, uitaţi-vă cum au atacat-o pe Codruţa, pentru un așa-zis plagiat! Doctoratul! Bineînţeles că acea Comisie de la Ministerul Educaţiei a rezolvat problema și a dat verdict clar de neplagiat! Vorba băieţilor din Piaţă, “DNA să vină să vă ia”! Foarte frumos au rezolvat! Trei super-specialiști în drept au făcut un raport favorabil doamnei Kövesi, pe 30 noiembrie 2016 și l-au înaintat Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Cei trei sunt prof. Claudia Ghica Lemarchand, prof. Vlad Constantinesco şi conf. Radu Chiriţă. Superb! Oamenii ăștia au făcut un raport împărţit în două, o parte redactată de Claudia Ghica Lemarchand și Vlad Constantinesco, alta elaborată de Radu Chiriţă. Cei trei erau presupuși să analizeze teza Codruţei, din perspectiva legii românești cu privire la plagiat, evident. Iată ce spun Claudia Ghica Lemarchand și Vlad Constantinesco, în bucata lor de raport:
<<Dreptul român a reținut o definiție specială a plagiatului în legea n° 206 din 27 mai 2004 (articolul 4 lit. d și e) :
“d) plagiatul –expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale;
e) autoplagiatul -expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale.”>> (http://www.romanialibera.ro/articleFiles/20161209141628-raport%20cnatdcu.pdf).
Ce credeţi că au făcut specialiștii noștri? Au aplicat legea românească la detectarea plagiatului? Aș! Vreo lege străină? Câtuși de puţin! Au inventat ei o lege:
“2. Analiza reţinută de autorii expertizei în cadrul analizei tezei supuse
Pentru a efectua o analiza fiabilă și demnă de interes, ţinând cont de situaţiile diferite care merită o apreciere diferită, subsemnaţii au reţinut definiţia următoare : plagiatul este o abatere de la onestitatea știinţifică, care consistă în a-și însuși fără drept opera unui terţ, ceea ce se poate face de maniere diferite care trebuie diferenţiate”.
Așa că au descoperit, pe legea inventată de ei, în ciuda identificării, chiar și așa, în raport, a numeroase pasaje plagiate din lucrarea Codruţei, că:
“Învirtutea principiilor juridice, sancţiunea trebuie să fie adaptată situaţiei, individualizată pentru a asigura proporţia faţă de culpă. Din acest punct de vedere, retragerea titlului de doctor a autorului tezei supuse expertizei ne apare ca fiind o sancţiune excesivă și neadaptată.” Adică au absolvit-o, scurt, pe Codruţa!
Domnul Chiriţă, în bucata lui de raport, a descoperit și el că legea românească nu e bună, așa că și-a inventat și el o lege, alta decât a celorlalţi doi, nu înainte de a critica legea românească:
“Plecând de la aceste critici ale textului legal, sunt de părere că o lucrare poate fi calificată ca fiind plagiată, în măsura în care fie din punct de vedere cantitativ, fie din punct de la vedere calitativ autorul acesteia şi-a însuşit expresiile sau ideile altuia fără a-l cita, la un nivel la care în lipsa acestei preluări ar fi afectată substanţa lucrării (….)”
Așa că și-a stabilit singur nivelul la care lucrarea Codruţei putea fi calificată drept plagiat. Ghici ce? Nu era plagiat! Concluzia lui Chiriţă a fost apoteotică, la fel ca a colegilor, deși, pe legea inventată de el, a identificat pasaje plagiate, în lucrarea Codruţei:
“De aceea, ţinând cont de aspecte de natură cantitativă şi calitativă, remarcând însă calitatea sa ştiinţifică sub nivelul unei teze de doctorat (sic!), consider că lucrarea nu este plagiată”.
Adică, hai să vedem dacă a plagiat Codruţa! Păi, cum facem? Ne gândim cum să iasă că nu a plagiat! Aplicăm legea? Vorba lui Negulescu: “Un lucru de c***t”! “Jos mâinile” de pe ea! Evident că nu aplicăm nicio lege! Inventăm ceva s-o scoatem pe Codruţa! Tare, nu?
Dar, ce ne facem cu domnul Chiriţă, care, pe 8 decembrie 2016, după raport, a constatat că:
“Doamna Kövesi nu a adus nimic original. Când veţi citi raportul, veţi vedea că atât eu, cât şi colegii din comisie am constat că lucrarea este foarte slabă din punct de vedere calitativ. Doar că asta nu se sancţionează. Sau o astfel de sancţiune ar trebui acordată comisiei care a acordat titlul de doctor. Simplul fapt că teza e subţire din punct de vedere ştiinţific, pe legislaţia pe care o avem acum, nu poate să conducă la retragerea titlului. Şi, până la urmă, este o părere subiectivă dacă teza e subţire sau nu. Mie mi s-a părut foarte subţire. Poate altora li se pare genială. Suntem oameni şi privim lucrurile diferit. Din punct de vedere al copiatului sau al însuşirii de idei de la alţii, repet: s-a întâmplat în anumite pasaje, dar nu erau din nucleul tezei sau din partea centrală. Erau nişte chestii de introduceri şi prezentări foarte teoretice care puteau şi să lipsească fără să afecteze. Eu, sincer să fiu, nu reuşesc să găsesc un mobil pentru care a făcut chestia asta. Dacă era vorba de o idee originală, pot să înţeleg un mobil pentru care o furi. Dar când furi ceva în introducere, nu pot să înţeleg de ce.” (http://www.stiripesurse.ro/kovesi-sanctionata-de-cnatdcu-expert-teza-sefei-dna-foarte-slaba-interviu_1167857.html).
Cum, domnul Chiriţă, membru în comisia pentru evaluarea tezei de doctorat a Codruţei, pentru identificarea plagiatului, a descoperit că Laura Codruţa a “furat“? Și, totuși, nu a constatat plagiatul, fiindcă Laura Codruţa a “furat” doar în introducere? Wow! Trăiască lupta împotriva corupţiei! “Jos mâinile de pe DNA!” “DNA să vină să vă ia!”, “Un lucru de c***t!”. Jos “atacurile subculturale”! Clar!
Dar partea frumoasă abia acuma vine. Ce credeţi că a uitat domnul Chiriţă să șteargă de pe blogul personal, ceva postat încă din 16 martie 2016, cu ceva vreme înainte de “glorioasa” sa participare la “rezolvarea” doamnei Codruţa? Un text superb, cu titlul Globul de sticlă. Un text cu privire la o doamnă judecător, Florica Roman, judecător la Curtea de Apel Oradea. Supusă persecuţiilor de către sistem. Și scrie Chiriţă:
“Dacă toţi tăcem din gură, ne ducem dracu’ toţii. Orbiţi de o companie (sic!) mediatică şi de un cult al personalităţii DNA ce tinde să devină faraonic, oamenii de bună credinţă nu pot decât să pice în această capcană pentru că nimeni altcineva nu vorbeşte.” (http://raduchirita.ro/globul-de-sticla/).
Și mai scrie:
“Toţi cei care sunt decenţi nu trebuie să uite că dacă în cea mai curată cameră din lume pui un rahat, o să pută în toată camera. Lumea justiţiei e plină de abuzuri, de putere scăpată de sub control, de ascunderea gunoiului sub preş şi de incompetenţă şi indiferenţă vecină cu nesimţirea. Îmi asum cele spuse.
În logica textului meu, ar urma să dau nişte exemple. Am vreo 3 exemple din ultima lună, de abuzuri pentru care, într-o ţară normală, nişte magistraţi ar fi fost daţi afară, iar unul ar fi ajuns la puşcărie. Am început să le scriu, însă am şters şi nu le voi publica. De ce? De frică. Pentru că am văzut oameni cărora li s-au înscenat dosare şi au pierdut tot, indiferent dacă au fost sau nu condamnaţi. Pentru că mi-e frică ca, dacă rostesc nume şi fapte, mâine pot fi Florica Roman.Sunt avocat de multă vreme şi atâta încredere am în sistemul judiciar: mi-e frică să dau exemple de abuzuri, cu nume şi fapte, pentru că ştiu că sistemul nu mă va apăra.”
Și acest om i-a dat verdict de neplagiat Codruţei? Un om terorizat de frica de DNA? Cine l-a ales pe el în comisie și, dacă el este așa, cum sunt ceilalţi doi? Dacă tot vorbirăm de Piaţa Victoriei, cine manipulează? Chiriţă scrie că: “Orbiţi de o companie (sic!) mediatică şi de un cult al personalităţii DNA ce tinde să devină faraonic, oamenii de bună credinţă nu pot decât să pice în această capcană pentru că nimeni altcineva nu vorbeşte”. Adică ce să înţeleg eu? “Jos mâinile de pe DNA!” “DNA să vină să vă ia!”, “Un lucru de c***t!”. Jos “atacurile subculturale”! Zice și el ceva despre “rahat”! Îl bate pe Negulescu: “dacă în cea mai curată cameră din lume pui un rahat, o să pută în toată camera.” Ei, domnule Chiriţă, așa pute DNA! Și raportul dumitale cu privire la teza doamnei Kövesi! Și toată România! Și băieţii și fetele din Piaţa Victoriei, cu Iohannis în cap! Iohannis știe! Băieţii și fetele din Piaţa Victoriei nu știu încă. Iar Fyodor Dostoevsky se strică de râs uitându-se la noi, de undeva, din cerul lui rusesc!
Dar, pentru voi, cititorilor, mai este o șansă! Evident, venită de undeva, de peste ocean, din America. Sub forma unei reclame. Cum putea fi altfel? Dacă, vreodată, vreun pesedist obraznic și agresiv se repede la ușa mașinii dumneavoastră, asiguraţi-vă că aveţi un Negulescu în portbagaj! Sau o Codruţa! Sau un manifestant din Piaţa Victoriei! Sau un Klaus Iohannis! Sau o fiinţă, oarecare! Vă las pe dumneavoastră să ghiciţi care dintre variantele prezentate mai sus este valabilă pentru filmuleţul de mai jos! Succes!
Suburban Auto Group-Trunk Monkey Commercial
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Cookie settingsACCEPT
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses basic cookies to improve your experience while you navigate through the website.
