Pe 11 martie 2013, am postat un text în Alerts, parafrazându-l pe Cornelius Ryan: “Schengen, ‘un pod prea îndepărtat’!” Am anunţat atunci o viitoare discuţie despre aderarea României la spaţiul Schengen! O Românie despuiată, violentată în fiecare zi de toţi tembelii neamului, pe care românii îi alimentează cu bani grei, pentru a-i reprezenta în lume, la toate eşaloanele puterii domestice! Violul e dulce şi paradisiac, în descărcarea lui inefabilă, ca o şoaptă pe buzele unui mort! La fel de inert ca poporul român, adunătură amorfă de conştiinţe primitive, picurate oniric în cea mai deprimantă mentalitate colectivă pe care a cunoscut-o Răsăritul Europei!

Aşa ne-a lăsat istoria! Cu blestemul mioritic de a alege mereu să fim furaţi înainte de a ne sinucide! Rătăciţi printre vilele şi maşinile luxoase ale celor pe care, imbecili cum ne-a lăsat Dumnezeu, îi alegem constant să ne conducă destinele spre sinecure pentru alţii şi averi imense, mereu ale celor mai proşti si mai nemernici dintre români! “Chestie electorală”, ar spune unii! Un fel de vilegiaturişti prin contracte cu statul, funcţii publice şi vile de lux! Ca în “Livada cu vişini” a lui Cehov: “Până acum, la ţară stăteau numai proprie­tarii şi ţăranii, dar acum s-au ivit şi vilegiaturişti. Toate oraşele, chiar şi cele mici, sunt înconjurate de vile. Şi am putea spune că, peste douăzeci de ani, vilele astea se vor în­mulţi foarte mult.” Direct proporţional cu prostia românilor! Atât a proprietarilor, vilegiaturiştilor, cât şi a celor care plătesc din buzunarul lor pentru opulenţa ilicită a celorlalţi! Presupuşi a conduce pentru binele public şi nu a fura din banii publici!

E bine! Şi sper să rămână aşa, măcar încă 1000 de ani! Timp suficient să dispărem din istorie, spre liniştea orizonturilor Schengen, de unde titanii occidentali ai Europei ne privesc cu scârbă şi dispreţ! Exact aşa cum merităm! Până una, alta, oferim Europei spectacolul grotesc al prostiei la vârf, pentru că atât putem!

Gard am pus la frontieră! Problema este cine îl păzeşte!

Sunt ţări în Uniunea Europeană, precum Germania, Olanda sau Finlanda, care condiţionează aderarea României la spaţiul Schengen de progresele înregistrate de ţara noastră în domeniul luptei anti-corupţie şi împotriva crimei organizate, ca şi al reformei justiţiei. Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), instituit în 13 decembrie 2006 şi aplicat după 1 ianuarie 2007, pentru a urmări angajamentele României în domeniile respective, a fost considerat ca esenţial în a evalua calitatea României de potenţial membru al spaţiului Schengen.

Nu o dată, liderii români au invocat faptul că participarea la zona Schengen, care presupune “ermetizarea” frontierei externe a UE şi “permeabilizarea” frontierelor interne, ţine exclusiv de îndeplinirea condiţiilor tehnice ale supravegherii frontierei cu acele state care nu sunt membre UE. Comisia Europeană a confirmat şi ea că, din acest punct de vedere, România şi Bulgaria sunt pregătite să adere la Schengen! Mecanismul de supraveghere, construit cu finanţare masivă din partea UE, conţine reţele sofisticate în cadrul Sistemului Informativ Schengen (SIS).

Este vorba aici de reţele naţionale (N-SIS) conectate la un sistem central (C-SIS), ce oferă posibilitatea accesării datelor consulare sau de identitate, tehnice sau complementare ale persoanelor, bunurilor sau resurselor de tot felul, la trecerea frontierei Schengen. Iniţial, exista şi un sistem suplimentar, celebrul SIRENE (Supplementary Information Request at the National Entry), care punea împreună resursele de poliţie, vamă şi justiţie din ţările grupului Schengen, tocmai în ideea securizării complete a frontierei externe. S-a transformat apoi în SISNET, un sistem îmbunătăţit, cu accesare mai dinamică a datelor referitoare la imigraţia în zona Schengen. Se adaugă extraordinarul profil din teren al supravegherii de frontieră, cu sisteme electronice computerizate şi forţe de intervenţie rapidă, pentru închiderea oricărei breşe în sistemul de securitate frontalieră.

Tentativa unora dintre ţările Schengen de a impune îndeplinirea unor progrese în cadrul MCV, ca o condiţie pentru aderarea la Schengen, a fost respinsă de liderii români, care au invocat constant îndeplinirea condiţiilor tehnice de aderare. Condiţii tehnice care n-ar avea nicio legătură cu MCV! Aşadar, România trebuia primită în Schengen! Este adevărat, atât preşedintele, cât şi premierul au fost obligaţi să admită, în faţa intransigenţei unora dintre partenerii din UE, că se poate face o oarecare corelare între MCV şi Schengen. Dar, la rigoare, au rămas ferm pe poziţia că îndeplinirea condiţiilor tehnice de aderare este suficientă, fiindcă aşa ar scrie în Tratatul de aderare. Acordurile şi Convenţia Schengen sunt incluse în acquis-ul comunitar încă de la Tratatul de la Amsterdam, din 1997. Traian Băsescu preciza, în discursul de la Întâlnirea Anuală cu Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi în România, din 21 ianuarie 2013:

“În acelaşi timp, crearea spaţiului european fără controale la frontiere – sau fără frontiere – nu este desăvârşită din raţiuni politice, pe care unele state membre continuă să le întrebuinţeze pentru blocarea accesului României şi Bulgariei în Zona Schengen. Mă adresez acum ambasadorilor statelor membre şi fac un nou apel – şi pe această cale – la guvernele dumneavoastră pentru a reveni la abordarea tehnică a acestui dosar: România a dovedit că îndeplineşte toate criteriile legate de obligaţia de apărare a frontierei Uniunii. România consideră că şi-a îndeplinit obligaţia din Tratatul de aderare.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14119&_PRID=lazi).

Sigur, Ponta l-a acuzat direct pe Băsescu în legătură cu faptul că preşedintele ar favoriza o cuplare a criteriilor MCV cu acele condiţii tehnice de aderare a României la Schengen! Condiţii tehnice considerate şi de Ponta ca fiind suficiente, chiar dacă a învăţat că decizia politică din Consiliu este hotărâtoare!

Comisia Europeană a spus şi ea, nu o dată, că România îndeplineşte condiţiile tehnice. Sigur, acum, să ne punem o întrebare simplă, înainte de a căuta, în Tratatul de aderare a României la UE, partea cu îndeplinirea condiţiilor tehnice, ca unic traseu de alăturare la zona Schengen, aşa cum susţin autorităţile române. Dacă România este o ţară coruptă până la epuizare, şi cam este, la ce îi folosesc sistemele de securitate sofisticate pentru securizarea frontierei externe? La ce îi serveşte vameşului român şi poliţistului de frontieră faptul că pot accesa, printr-un simplu click, datele comunitare despre maşini furate, dacă, la trecerea hoţului prin frontiera externă a UE, cu limuzina furată, se vor mulţumi să îndese mita în buzunar, fără a mai face arhi-necesarul click?

La ce ne serveşte platforma digitală super-performantă, pentru a verifica încărcătura de contrabandă a camioanelor care trec prin vamă, de vreme ce băieţii şi fetele de acolo s-ar face că nu observă? Într-o frază simplă, România poate fi mama sofisticărelii în materie de protecţie a frontierei Schengen, spre Moldova şi Ucraina, de pildă! Dar sistemul de securizare a frontierei nu ar avea nicio valoare, dacă materialul uman e mioritic, cum îl ştim! Tocmai de aceea, spre neştiinţa crasă a autorităţilor române, Tratatul de aderare a ţării la UE nu spune nicăieri că simpla îndeplinire a condiţiilor tehnice, de securizare a frontierei, duce România în Schengen!

Germanii nu ne vor în Schengen! Dar diplomaţii noştri “ştie” carte?

Tratatul precizează foarte clar că decizia de aderare este politică şi aparţine Consiliului! Aşadar, nu este prerogativă administrativă a Comisiei Europene, care trebuie doar să constate îndeplinirea condiţiilor tehnice, ca o simplă precondiţie. În Protocolul cu privire la condiţiile şi aranjamentele pentru admiterea Republicii Bulgaria şi a României în UE, parte din Tratatul de aderare, se precizează că acquis-ul Schengen se va aplica în ţările menţionate “doar după o decizie europeană a Consiliului” (shall only apply in each of those States pursuant to a European decision of the Council), sigur, după verificarea îndeplinirii condiţiilor tehnice.

Mai mult, ţările comunitare sunt obligate, în baza legislaţiei secundare a UE, să fie vigilente cu privire la primirea unei ţări ca România în spaţiul Schengen. Astfel, la paragraful 5 al Deciziei Consiliului, din 20 mai 1999 (1999/436/EC), se precizează foarte clar că “(…) deciziile care constituie acquis-ul Schengen nu afectează exercitarea responsabilităţilor care revin statelor membre, în concordanţă cu articolul 64 TEC (Tratatul cu privire la Comunitatea Europeană-n.n.) şi articolul 33 TEU (Tratatul cu privire la Uniunea Europeană-n.n.) în ceea ce priveşte menţinerea legii şi ordinii, ca şi apărarea securităţii interne”. (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31999D0436:EN:NOT).

Este vorba de Decizia cu privire la baza legală pentru fiecare dintre prevederile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen, în conformitate cu prevederile relevante ale Tratatului pentru întemeierea Comunităţii Europene şi ale Tratatului Uniunii Europene. Articolele menţionate din TEC şi TEU permit tocmai măsurile individuale luate de state pentru a se proteja. Or, principala măsură de protecţie, în condiţiile în care sistemul Schengen reprezintă acquis-ul comunitar, este să întârzii aderarea la Schengen a ţării care nu oferă suficiente garanţii de protecţie a ordinii de drept, în interiorul spaţiului Schengen. Ceea ce se coroborează cu dimensiunea politică a aderării la Schengen, aşa cum precizează şi Tratatul de aderare la UE, şi nu cu cea tehnică!

Cum se face că autorităţile româneşti nu cunosc aceste normative comunitare şi perorează stupid, înţelegând anapoda lumina verde dată de Comisie pentru aderarea la Schengen? Cum că ar fi suficientă îndeplinirea condiţiilor tehnice de aderare! Care condiţii ar fi evidenţiate ca atare şi de Tratatul de aderare a Românie la UE şi ar fi suficiente! Ceea ce este fals, prosteşte, şi, inevitabil, dovadă de incompetenţă crasă! Se poate observa uşor că orice ţară Schengen şi UE poate conexa MCV la condiţionalitatea aderării la Schengen, pentru o ţară ca România, dacă aplică formularea din  decizia din 1999 a Consiliului: “(…) deciziile care constituie acquis-ul Schengen nu afectează exercitarea responsabilităţilor care revin statelor membre, în concordanţă cu articolul 64 TEC (Tratatul cu privire la Comunitatea Europeană-n.n.) şi articolul 33 TEU (Tratatul cu privire la Uniunea Europeană-n.n.) în ceea ce priveşte menţinerea legii şi ordinii, ca şi apărarea securităţii interne.” Or, performanţa în aplicarea legii, aşa cum spune textul Deciziei, este exact subiectul de verificare şi control al MCV!

În martie 2013, a izbucnit un scandal spectaculos, din care poporul năucit de declaraţiile stupide ale lui Ponta, cu privire la noua dimensiune internaţională a României, a aflat scurt că nu mai intrăm în Schengen! Fiindcă nu vrea Germania! Oficialii guvernului Ponta, în cap cu acest domn, de un infantilism politic fără egal, exponent al tuturor suferinţelor umanităţii de dinainte de Noe (după Noe a fost doar potopul de la Galaţi, în care Ponta nu a avut arca la el), au aflat subit, stupefiaţi, că germanii nu ne vor în sistem! Potop de înjurături şi imprecaţii, evident, toate ambalate în limbaj diplomatic!

Ditamai ministrul de externe al României, un oarecare domn Titus Corlăţean, a replicat, pe 4 martie 2013, ministrului de interne german, care nu ne prea vedea in Schengen, cu deja proverbialele cuvinte: “În primul rând, nu mă surprinde poziţia ministrului de Interne al Germaniei. Nu aş spune al Germaniei, ci o parte a guvernului creştin-democrat, din PPE (Partidul Popular European-n.n.), din care face parte şi PDL” (http://www.mediafax.ro/politic/stroe-ministrul-de-interne-al-germaniei-a-pierdut-ocazia-sa-taca-a-depasit-limita-legitimei-aparari-10630714).

Acum, să te referi tu la un membru al guvernului german, care se exprimă în descărcarea atribuţiilor sale instituţionale, ca la o “parte” din guvern, tu fiind, la rândul tău, membru în echipa guvernamentală a României şi chiar ministru de externe, arată exact natura legumicolă a cortexului politic, cu care te-a dotat bătrâna şi neconsolata natură de pe groapa Roşiei Montane! Noroc că Ponta, al cărui indice de inteligenţă este sub limita de viteză în localitate, prevăzută de noul cod rutier al “gigantului” liberal Stroe, s-a grăbit, încă de pe 3 martie 2013, să-l declare pe Corlăţean credibil şi reprezentativ pentru tot guvernul României! Evident, fiindcă era membru al guvernului! Lucru ce nu i se recunoştea bietului ministru german! “Ministrul de Externe, domnul Corlăţean, nu a vorbit în nume personal, ci a vorbit în numele Guvernului, de fiecare dată când a vorbit despre Schengen!” (http://www.antena3.ro/politica/ponta-titus-corlatean-nu-a-vorbit-in-nume-personal-ci-in-numele-guvernului-pe-tema-schengen-205349.html).

“Cu Hollande mă cunosc dinainte”, să dea Dumnezeu să piardă Merkel alegerile!

Sigur, dacă prostia ar fi poliglotă, germanii ar fi simţit şi ei gustul apei de Dâmboviţa! Cum nu este, nefericitul Ponta a rămas să se îmbete singur cu apa rece a propriilor neîmpliniri metafizice, exercitându-şi până la şoc anafilactic proverbiala impotenţă intelectuală: “Vreau să întăresc faptul că Guvernul a făcut tot ceea ce ţinea de noi pentru ca decizia de săptămâna viitoare să fie o decizie pozitivă şi eu încă am speranţe în acest sens” (http://www.antena3.ro/politica/ponta-titus-corlatean-nu-a-vorbit-in-nume-personal-ci-in-numele-guvernului-pe-tema-schengen-205349.html). Speranţele sale s-au topit, ca o lumânare de spermanţet, în textul Concluziilor Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne din 7-8 martie 2013, când România a primit Nimic în materie de Schengen, de la Uniunea Europeană:

“The Council reverted to the issue of the Schengen accession of Romania and Bulgaria, as requested by the European Council in December 2012. It recalled the outcome of the European Council meeting in December 2012 as well as all relevant conclusions of previous European Councils and of the JHA Council. The Council decided to address this issue again by the end of 2013 with a view to considering the way  forward on the basis of a two step approach”. (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/jha/135901.pdf).

Aşadar:

“Consiliul a revenit la problema aderării la Schengen a României şi Bulgariei, conform solicitării convenite la Consiliul European din decembrie 2012. A reamintit soluţia adoptată la reuniunea Consiliului European din decembrie 2012, ca şi toate concluziile relevante ale Consiliilor Europene şi Consiliilor Justiţie şi Afaceri Interne precedente. Consiliul a hotărât să se ocupe de această problemă din nou, la sfârşitul anului 2013, în scopul găsirii unei soluţii, pe baza unei abordări duale” (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/jha/135901.pdf).

Pe 14 iunie 2013, am postat textul “’Băştinaşii’ României! Adică, VOI, Iubitorilor de USL!” Am arătat, încă de atunci, dezastrul diplomatic reliefat de vizita în Germania a lui Ponta! Vizită prezentată de toate media din România ca un mare succes! Vă daţi seama ce popor suntem? Vizita lui Ponta ar fi trebuit să aibă pe agendă, ca cel mai important punct, aderarea României la Schengen! Germanii nici nu au vrut să audă! Iată cum descrie Ponta, pe 16 iunie 2013, plin de nonşalanţă şi inconştienţă, marea sa ispravă de a ajunge la Berlin ca să discute Nimic cu Merkel, după ce Germania ne trimisese la plimbare în chestiunea aderării la Schengen:

“Realizator: S-a făcut corelarea între raportul prost MCV pentru România, rapoartele precedente şi neaderarea României la spaţiul Schengen.
Victor Ponta: E o legătură pe care eu am considerat-o, şi nu doar eu, şi preşedintele Barroso, şi cred că 25 de ţări din 27, mă rog nu toate sunt în Schengen – vorbesc de cei care fac parte din Consiliul JAI (Justiţie şi Afaceri Interne-n.n.), au considerat o alăturare anormală, pentru că nu e aşa ceva prevăzut în tratat. Pe de altă parte însă, Germania şi Olanda au spus ‘pentru a da o decizie politică pentru Schengen, noi ţinem cont şi de raportul MCV‘.
Realizator: Ce v-a spus Angela Merkel de raportul MCV?
Victor Ponta: N-am discutat acest lucru.
Realizator: Absolut deloc? E greu de crezut.
Victor Ponta: Totuşi nu mă credeţi…
Realizator: Pot să înţeleg că nu vreţi să vorbiţi despre acest subiect…
Victor Ponta: Cred că faceţi bine dacă…
Realizator: … dar e greu de crezut.
Victor Ponta: O să discutăm în toamnă, atunci când putem să avem o imagine mai completă (…)” (http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-vreau-sa-redeschid-romania-pentru-investi-ii-asa-cum-a-fost-ea-deschisa-in-urma-cu-10-ani-doresc-ca-conving-investitorii__l1a120276.html).

Sigur că da, discutăm în toamnă! Că, în vară, doamna Merkel nu a avut timp! Şi, când colo, ce să vezi? Doamna Merkel a avut şi alegeri între timp! Şi le-a şi câştigat! Acum, câtă prostie pe milimetru pătrat de neuron, şi ăla stingher şi exilat în austeritatea minţii de cumpănă de fântână, să acumulezi, ca să faci declaraţii de tipul a ceea ce urmează? Din funcţia de cap al guvernului român, pe 16 august 2012, cu un an înaintea alegerilor din Germania:

“Liderii SPD (Partidul Social Democrat German-n.n.) mi-au spus: ‘domne, în Germania, principalele mijloace de presă au fost foarte critice cu România; noi suntem într-o bătălie cumplită la (…) alegeri’. Şi sunt convins şi îmi doresc foarte tare să câştige alegerile, adică să piardă doamna Merkel şi CDU (creştin-democraţia din Germania-n.n.)!” (ascultă file audio* 12ponta-12mutat congres SE la bruxelles-sa piarda merkel alegerile31aug).

Aţi recunoscut interpretul? Îşi imaginează cineva că doamna Merkel a discutat ceva serios cu Ponta, în vizita căznită diplomatic, după strădanii penibile şi „seculare”, a acestuia la Berlin, din iunie 2013? Dumneavoastră aţi fi discutat serios cu un asemenea “titan” al gândirii? Merkel a fost nevoită să accepte că este reprezentantul a 20 de milioane de cetăţeni europeni! Ce să facă? Sunt şi românii pe hartă, undeva în Europa comunitară! De altfel, Ponta cel firoscos este incapabil să înţeleagă ceva din dimensiunea gestiunii relaţiilor internaţionale, mai ales când vorbim de o ţară de importanţa Germaniei! Are doar uşoare tresăriri de luciditate, înecate imediat în noaptea minţii!

Iată-l în puţinele sale clipe raţional moderate de creier, pe 5 septembrie 2012: „(…) am spus că nu doamna cancelar Merkel votează în România. În mod sigur, nu a fost deloc cea mai inspirată frază a mea din politică şi am regretat-o imediat.” (http://www.realitatea.net/ponta-relatiile-intre-germania-si-romania-nu-pot-fi-stricate-nici-de-oameni-politici-ca-mine_1002527.html?utm_source=Cub-Homepage&utm_medium=Clicks&utm_campaign=trkweb). După cum vedeţi, nu apucase să regrete fraza în care spera ca Merkel să piardă alegerile în Germania! Nu-i nimic, are tot timpul de acum încolo, spre gloria susţinătorilor FSN-işti, în frunte cu tata-socru!

O să-mi spuneţi: „stai, domne’, omul este socialist, are dreptul să ţină cu ai lui în Germania, nu?” O, da! Corect! Mai ales cu socialiştii din Franţa! Ponta e frate cu socialiştii din Europa! Sau aşa crede el! Uite cum zicea, deunăzi, despre preşedintele francez Hollande, pe 3 martie 2013, cu doar câteva zile înainte să ne cadă ghilotina UE pe gât, în Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, din 7-8 martie 2013: „Cu domnul Hollande mă cunosc dinainte de a fi preşedinte şi am o relaţie, să zic, un pic mai personală!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-interviurile-lui-ion-cristoiu-la-b1-tv__l1a119554.html).

Cică nu îndeplinim condiţiile! Ce „ipocriţi”, francezii ăştia!

Păi, cum aşa? Nu ne-om avea bine cu creştin-democraţii din Germania, care tocmai au câştigat alegerile zdrobitor, propulsând-o pe Merkel spre al treilea mandat de cancelar, dar ne avem cu socialiştii francezi ai lui Hollande! Acum, în decembrie 2013, obţinem Schengen precis, măcar pe frontiera aeriană şi maritimă, urmând ca frontiera terestră să se adauge mai târziu! Hai, domne, că a explicat foarte clar premierul francez Jean-Marc Ayrault, în Adunarea Naţională de la Paris, pe 1 octombrie 2013:

„Les États membres de l’espace Schengen doivent assurer aux autres États membres que les frontières extérieures de l’Union seront bien contrôlées, que l’on empêchera l’immigration clandestine et que l’on fera en sorte, aux frontières de l’Union européenne, de lutter fermement contre la criminalité et le trafic d’êtres humains. Lorsque les conditions ne sont pas entièrement réunies, comme j’en ai d’ailleurs discuté à deux reprises avec mon homologue Victor Ponta, Premier ministre roumain, il n’est pas possible de répondre favorablement à une demande d’intégration. La Roumanie et la Bulgarie ont encore des progrès à réaliser en matière de police, de justice, de contrôle des frontières.” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-10-02.pdf).

Adică:

„Statele membre ale spaţiului Schengen trebuie să dea asigurări celorlalte state membre că frontierele exterioare ale Uniunii vor fi bine controlate şi că imigraţia clandestină va fi împiedicată şi că se va acţiona astfel încât lupta împotriva criminalităţii şi traficului de persoane la frontierele Uniunii Europene să fie fermă. Atâta vreme cât condiţiile nu sunt în întregime întrunite, aşa cum i-am spus, de altfel, în două rânduri, omologului meu Victor Ponta, prim-ministru român, nu se poate răspunde favorabil cererii de integrare. România şi Bulgaria mai au de realizat progrese în materie de poliţie, justiţie şi controlul frontierelor.”

Aşa cum se vede în clar, conform acestor declaraţii, francezii nu ne vor susţine pentru aderarea la spaţiul Schengen, în decembrie, aşa cum se aşteptau de-alde Ponta-Corlăţean! Aşa cum preciza şi ministrul de externe francez, Laurent Fabius, conform publicaţiei Le Monde, din 30 septembrie 2013, „pour le moment, il me semble que les conditions ne sont pas remplies (pe moment, mi se pare că nu sunt îndeplinite condiţiile)” (http://www.lemonde.fr/societe/article/2013/09/30/paris-oppose-a-l-entree-de-la-roumanie-et-la-bulgarie-dans-l-espace-schengen_3486989_3224.html). Fabius adaugă: „S’il n’y a pas un changement de conditions, nous n’y sommes pas favorables (dacă nu va exista o schimbare de condiţii, nu suntem favorabili).”

„Penetrabilitatea” frontierelor externe ale României şi Bulgariei spre Ucraina şi Turcia este principala îngrijorare exprimată a lui Fabius! În subsidiar, fără a fi nevoie să o exprime, îngrijorarea cu privire la miile de cetăţeni români, traşi la xerox din Moldova, este marea apăsare a francezilor, cum ne-a arătat, fără sfială socialistă, Sarkozy, la vremea lui!

Culmea frăţiei socialiste, frère Ponta devine subit arogant şi îi acuză pe francezi de aceeaşi meteahnă! Vezi, Doamne, s-a schimbat Franţa! Aşa ştie Ponta, că, până deunăzi, francezii ne erau favorabili pentru aderarea la Schengen! Şi, când colo, ce să vezi? Deodată, ne-au abandonat! Cum zicea „genialul doctor” Victor Viorel Ponta, pe 28 septembrie 2013: „Acum sunt alegeri în Franţa, s-au terminat cele din Germania. Există o mare ipocrizie şi demagogie din partea unor politicieni din aceste ţări (…)” (http://www.antena3.ro/politica/ponta-despre-schengen-mare-ipocrizie-din-partea-unor-politicieni-europeni-cand-o-sa-rezolvam-problema-romilor-o-sa-fie-cu-melcii-229237.html).

Profitând de scandalul provocat de declaraţiile unor guvernamentali francezi, cu privire la cetăţenii români de etnie romă, aflaţi în Hexagon, Ponta se plânge că oficialii francezi ar bloca accesul României în Schengen invocând chestiunea senzitivă a taberelor ilegale de romi proveniţi din România! Îi acuză pe francezi de ipocrizie şi demagogie: „Demagogia şi ipocrizia prezente în campaniile electorale sunt peste tot, nu doar în România.” (http://www.antena3.ro/politica/ponta-despre-schengen-mare-ipocrizie-din-partea-unor-politicieni-europeni-cand-o-sa-rezolvam-problema-romilor-o-sa-fie-cu-melcii-229237.html).

Dincolo de păcatele vizibile ale unor politicieni francezi, în ceea ce priveşte tratamentul aplicat cetăţenilor români de etnie romă, în Hexagon, atitudinea stupidă a lui Ponta l-a obligat pe premierul francez să riposteze, pe 1 octombrie 2013: „Romii nu au a face cu Schengen (…) Ei beneficiază de libera circulaţie în Europa, la fel ca voi şi ca mine (…)” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-10-02.pdf).

Mai mult, super ministrul nostru de externe, „magistralul” Corlăţean, îi insultă la greu, nici măcar diplomatic, pe francezi, conform Hotnews, pe 1 octombrie 2013: „Am transmis colegilor francezi faptul că ceea ce am stabilit prin canale diplomatice rămâne valabil. Un astfel de parteneriat strategic se susţine pe reciprocitate. Dacă nu există reciprocitate, e bine să primim pe canale oficiale şi nu prin presă această concluzie” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15712138-tituts-corlatean-mesaj-catre-franta-parteneriatul-strategic-sustine-prin-reciprocitate-daca-aceasta-nu-exista-aflam-prin-canale-oficiale-nu-prin-intermediul-presei.htm).

Cum s-au sucit francezii ăştia! Până ieri, ne susţineau pe noi contra germanilor!

Vezi, Doamne, s-ar fi sucit francezii care, iniţial, şi-ar fi asumat, ba la Paris, ba la Bucureşti, să ne susţină pentru aderarea la Schengen, iar acum ne-au abandonat, deodată, ca pe nişte orfeline oropsite! Asta este melodia cântată pe toate vocile de corul vânătorilor de muşte bete din guvernul român! Peste tot, sunt invocate “poziţiile” liber asumate de oficialii francezi de a ne duce în Schengen şi care “poziţii” s-ar fi modificat radical, acum, în preziua alegerilor din Hexagon! La acest moment, poziţia franceză este categorică spre NU! Iată şi punctul de vedere al ministrului francez pentru afaceri europene, Thierry Repentin, din 2 octombrie 2013:

“Aşteptăm un raport de la Comisia Europeană, aşa numitul Mecanism de Verificare  (Mecanismul de Cooperare şi Verificare-MCV-n.n.) ca să ştim care sunt eforturile făcute de cele două ţări pentru securizarea frontierelor. Speram că va fi un raport pozitiv, dar se pare că nu va fi un raport pozitiv. Nu Franţa va fi împotriva aderării, pentru că aderarea la spaţiul Schengen trebuie aprobată, în unanimitate, de cele 28 de ţări. Azi, credem că cele două ţări mai trebuie să facă eforturi.” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15712138-tituts-corlatean-mesaj-catre-franta-parteneriatul-strategic-sustine-prin-reciprocitate-daca-aceasta-nu-exista-aflam-prin-canale-oficiale-nu-prin-intermediul-presei.htm).

Dar, oare, s-a schimbat poziţia Franţei legată de susţinerea României pentru aderarea la Schengen, cum clamează, pe toate diapazoanele, neputincioşii guvernamentali români? Deodată, a abandonat România? Au înnebunit subit francezii? Hai să vedem, logic, mai întâi despre ce este vorba! Pe 3 martie 2013, ministrul de interne german, Hans-Peter Friedrich, declara tranşant:

“Dacă România şi Bulgaria se bazează pe un vot favorabil, atunci îi anunţ că acesta va pica în urma veto-ului german. Ipoteza aderării parţiale, pe cale aeriană şi maritimă, nu mai este la ordinea zilei. Extinderea Spaţiului Schengen va fi acceptată de cetăţenii noştri doar dacă toate premisele de bază vor fi îndeplinite. Momentan nu este cazul.” (http://jurnalul.ro/stiri/observator/ministrul-de-interne-al-germaniei-vom-bloca-aderarea-romaniei-la-spatiul-schengen-638189.html).

Şi adăuga, cu acelaşi prilej:

“România şi Bulgaria trebuie să acţioneze cu mai multă fermitate împotriva corupţiei. Cei care îşi obţin viza prin dare de mită pot ajunge fără alte controale până în Germania. Trebuie împiedicaţi eficient acei oameni care abuzează de dreptul de liberă mişcare şi vin aici doar ca să colecteze ajutorul social. O astfel de faptă ar trebui pedepsită prin interdicţia de a mai intra în ţara noastră. Pentru asta voi milita la Bruxelles. Nu putem accepta ca, la un moment dat, oamenii din întreaga Europă să pornească după deviza: în Germania se încasează cel mai mare ajutor social.” (http://jurnalul.ro/stiri/observator/ministrul-de-interne-al-germaniei-vom-bloca-aderarea-romaniei-la-spatiul-schengen-638189.html).

Să lămurim un lucru important! În toată perioada care a urmat acestui anunţ, ca şi înainte, Germania a afirmat, clar şi pe faţă, că susţine aderarea României la spaţiul Schengen! Sigur, România nu îndeplineşte condiţiile acum! În acest an! Dar, susţinerea Germaniei este totală! Firesc să fie aşa! Veto-ul german vizează momentul, vizează “acum”, nu vizează “dacă”! E normal să fie aşa, fiindcă aderarea la Schengen este o obligaţie a României, asumată prin Tratatul de aderare, la fel de valabilă pentru România, cât şi pentru ansamblul ţărilor comunitare! Încă o dată, poziţia Germaniei este aceasta: Da pentru România în Schengen, dar nu acum!

Crede cineva că Franţa ar fi putut să iasă din poziţia comună franco-germană, pentru a susţine o aderare a României la Schengen, fie ea şi în varianta restrânsă, maritimă şi aeriană, în acest an, aşa cum au crezut diplomaţii lui Corlăţean? În pofida poziţiei germane? Niciodată! Aici intervin competenţele tehnice ale diplomaţiei domnilor Ponta-Corlăţean! Ale corpului diplomatic românesc ever, această maşinărie stupidă cu rude şi acoliţi politici, securişti proşti şi securişti şmecheri, sinecurişti abili şi sinecurişti inerţi, care a fost agregată din impostură, incompetenţă şi carierism ieftin, sub obroc politic şi înalt patronaj securistic. Inevitabil, vă voi învăţa nişte coduri diplomatice, pe care băieţii lui Corlăţean, cu el în frunte, nu le cunosc.

Pe 21 februarie 2013, Victor Viorel Ponta (cum îi zice Băsescu) se afla la Paris, unde a ieşit într-o conferinţă de presă cu premierul francez Jean-Marc Ayrault! Atenţie, eram la câteva zile de Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, din 7-8 martie 2013, când nici măcar nu s-a mai putut discuta aderarea la Schengen a României, subiectul fiind amânat pentru iarnă, ca urmare a opoziţiei Germaniei, dar şi a altor ţări (nu s-a ajuns la o dispută în jurul mesei). Ce ar fi trebuit să spună Ayrault, în conferinţa de presă, ca să dea un mesaj clar de susţinere pentru România „ACUM”, adică pentru o decizie favorabilă pe 7-8 martie 2013? În condiţiile în care Germania anunţase că se opune! Simplu! Premierul francez trebuia să anunţe că Franţa susţine România pentru o decizie de aderare la spaţiul Schengen, în două trepte, ce trebuia adoptată în 7 martie, la Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne! Iată ce a declarat premierul francez, chiar lângă Ponta:

„Am abordat problema aderării României şi Bulgariei, ţări partenere, la Spaţiul Schengen. Poziţia Franţei este cunoscută, noi susţinem aderarea, conform calendarului ce va fi convenit cu partenerii europeni, la reuniunea Consiliului miniştrilor de justiţie şi de interne din luna martie.” (http://www.gov.ro/vizita-primului-ministru-victor-ponta-in-republica-franceza__l1a119506.html).

Wow! Cum, Ponta şi Corlăţean au înţeles din asta că Franţa ne susţine pentru Schengen Acum? În acest an? Cum, adică, „noi susţinem aderarea, conform calendarului ce va fi convenit cu partenerii europeni, la reuniunea Consiliului”? Ce spune aici Ayrault? (fictiv) „Noi vă susţinem, dragi români, pentru orice se va decide în Consiliu, în ceea ce vă priveşte! Aşadar, dacă se va decide că mergeţi în Schengen acum, vă susţinem, dacă vă amână, susţinem amânarea!”

Cum, Franţa susţine ce vor partenerii, nu ce vrea ea? Păi, se ştie că, în Consiliu, o singură ţară poate bloca decizia! Or, Germania anunţase veto pentru aderarea României la Schengen! Automat, pe veto-ul german, decizia Consiliului nu putea fi decât negativă pentru România! Or, Franţa zice (fictiv) „noi susţinem ce iese din Consiliu!” Păi, logic, dacă susţine ce iese din Consiliu, iar din Consiliu va ieşi, inevitabil, ceva conform veto-ului german, rezultă cu necesitate că Franţa nu susţine România pentru Schengen Acum, ci susţine Germania pentru amânare, până la îndeplinirea condiţiilor de către România! Unde este ipocrizia franceză? Ce s-a schimbat din poziţia Franţei, faţă de 21 februarie 2013?

Când comunicarea este „în două adrese”, iar schimbarea nu-i schimbare!

Cât de mare este incompetenţa ambasadorului român la Paris şi a personalului din Centrala MAE, care au descifrat cum că poziţia franceză este de susţinere pentru România, în pofida poziţiei Germaniei? Să vedem mai departe! Pe 11 iulie 2013, Ayrault vine la Bucureşti. Se întâlneşte cu Băsescu şi cu Ponta! Nu ştim ce a discutat cu Ponta despre Schengen! Dar ştim ce a discutat pe această temă cu Băsescu, pe baza comunicatului de presă de la Cotroceni! Atenţie:

„Domnul preşedinte Traian Băsescu a vorbit, în cadrul întrevederii, despre aderarea României la spaţiul Schengen şi a afirmat că ţara noastră, deşi îndeplineşte toate criteriile tehnice impuse, nu a primit, încă, o decizie favorabilă de aderare. În acest context, prim-ministrul Republicii Franceze, domnul Jean-Marc Ayrault, a spus că Franţa a fost şi este şi în prezent un susţinător al demersului de aderare a României la spaţiul Schengen, dovadă fiind şi propunerea franco-germană privind aderarea în etape, prima etapă cuprinzând frontierele aeriene.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14415&_PRID=lazi).

Comment? Aşadar, francezul şi-a prezentat susţinerea pentru România într-o formulă de tip “propunerea franco-germană”? Când noi ştim care e poziţia Germaniei? Ei bine, ce aveţi în faţă este o declaraţie publică în “două adrese”, cum se spune în jargonul de specialitate al unei ştiinţe diplomatice profund necunoscute nefericiţilor din diplomaţia română! Ayrault nu avea nevoie să-i spună lui Băsescu despre varianta franco-germană a propunerii pentru Schengen în două etape, prima cuprinzând frontierele aeriene! Fiindcă, această formulă era convenită şi cunoscută cu mult înainte şi nu era la ordinea zilei! Subiectul fierbinte era nu în câte etape intră România în Schengen, ci când intră în prima etapă!

Ayrault trebuia să spună clar: (fictiv) “Da, suntem pentru o decizie favorabilă aderării României la Schengen, cu frontierele aeriene, în decembrie acest an”! Ayrault nu spune asta. Se eschivează! În diplomaţie, asta înseamnă NU! Asta este prima adresă! Adică, ne transmite nouă mesajul! Dar, de ce se referea, în eschivă diplomatică, la o propunere germano-franceză, care nu avea legătură cu subiectul imediat? Fiindcă, exasperat de prostia Guvernului Ponta şi a diplomaţilor săi, care trâmbiţau pe la toate colţurile Europei că Franţa ne susţine pentru aderare acum la Schengen, Ayrault a simţit nevoia să dea un mesaj în clar germanilor! Chiar de la Bucureşti, risipind, pe această cale, unele suspiciuni, care s-ar fi putut ivi în Cancelaria de la Berlin, ca urmare a asigurărilor date de români, că Franţa ne susţine în pofida Germaniei!

Practic, Berlinul putea suspecta Parisul că ar ieşi din poziţia comună franco-germană, cu privire la aderarea României la Schengen! Atunci, Ayrault s-a asigurat că transmite public, chiar de la “sursă”, pentru cunoştinţa tuturor (cei vizaţi fiind germanii, de unde trimiterea la “propunerea franco-germană”, care are simplul rol de captare a atenţiei, nu de a aduce în discuţie un subiect atât de banal şi cunoscut), că poziţia franceză rămâne în paradigma convenită cu Berlinul! Adică, Da României, pentru Schengen, dar Nu Acum, nu în acest an! Asta era a doua adresă! Pentru Germania! Ce a înţeles diplomaţia română din asta? Iată interviul lui Ponta din El Mundo, din 23 iulie 2013:

“Reporter: Există noi evoluţii pozitive în ceea ce priveşte intrarea României în spaţiul Schengen?
Victor Ponta: Semnalele venite de la partenerii României sunt tot mai pozitive şi avem încredere că, în perioada ce vine, ne vom atinge acest obiectiv (Franţa e ultima ţară care a anunţat, din nou, susţinerea ei puternică pentru acest obiectiv).” (http://www.gov.ro/interviu-acordat-de-primul-ministru-victor-ponta-publica-iei-spaniole-el-mundo__l1a120615.html).

Şi aşa au ţinut-o, langa, până acum câteva zile, când, exasperaţi de atâta prostie, francezii au lăsat diplomaţia la o parte şi au trecut la limbajul comun: (fictiv) “NU, tembelilor, nu vă susţinem pentru Acum, mai aveţi până acolo!”

Cum să interpretezi evaluarea ambasadorului român la Paris, Bogdan Mazuru, atenţie, fost ambasador la Washington şi NATO, care descoperă subit că s-a schimbat poziţia franceză? Şi, culmea, “schimbarea” asta l-a luat pe nepregătite! Poziţie care, aşa cum v-am arătat, şi vă voi mai arăta, nu se schimbase deloc! Minunea se petrece printr-o intervenţie halucinantă pe telefon, într-o emisiune de la Realitatea TV, pe 29 septembrie 2013! Cruciţi-vă:

“Nu ne aşteptam, nu ne aşteptam, pentru că, în iulie, atunci când a fost la Bucureşti, premierul Ayrault a fost destul de clar, chiar foarte clar, atunci când a susţinut ideea aderării României la spaţiul Schengen, sigur, în… sunt (sic!) două etape; începând chiar de anul trecut se profilase această soluţie şi recunosc că nu mă aşteptam la această schimbare de opinie din partea Franţei!” (ascultă file audio* 13bogdan mazuru-2nu se astepta ca franta sa zica nu romaniei-schengen29sep).

Ei, imaginaţi-vă următorul lucru! Dacă tu, ca stat, ai un ambasador într-o ţară, îl ai acolo ca să-ţi spună când se schimbă poziţia ţării unde este acreditat (de regulă, înainte de schimbare), tocmai ca să nu te surprindă când se întâmplă! Sau ca să nu afli din ziare! Ce faci, dacă un astfel de ambasador nu este capabil să sesizeze aceste schimbări şi le afli de la televizor? La ce este bun acolo? Ce faci cu el? De ce dai bani pe un astfel de ambasador? Mai bine cumperi Le Monde şi afli de acolo! Oricum, e mai ieftin decât te costă un ambasador la post! Ce faci, aşadar? Fireşte, îl retragi şi numeşti unul competent!

Dar, ce te faci dacă ambasadorul nu-şi dă seama de schimbare, care, de fapt, nu este schimbare, dar el are impresia că poziţia s-a schimbat? Ce faci cu ăsta? Vă spun eu! Îl ţii la post în continuare, dacă eşti România! Ca să vadă toţi care este nivelul nostru! Şi, ca să vedeţi ce schimbătoare este Franţa, iată ce poziţie avea cu privire la aderarea României la Schengen, înainte de venirea socialiştilor la putere! Sarkozy, pe 20 noiembrie 2010:

“Cela veut donc dire que leur problème frontalier doit être a priori, et avant leur entrée dans Schengen, réglé. Est-ce que je me fais comprendre ?” (http://www.ambafrance-ca.org/IMG/pdf/president-10064_Lisbonne2010.pdf).

Adică:

“Asta vrea să spună că problema lor de frontieră trebuie reglată a priori şi înainte de intrarea lor în Schengen. Mă fac înţeles?”

Nu, Monsieur Sarkozy, nu vă înţelege nimeni la Bucureşti! Nici pe dumneavoastră, nici pe Monsieur Hollande! Noroc că vă înţelegeţi între voi, prin Hexagon, cu privire la România! Atât putem noi! Nu v-a înţeles nimeni nici cu Politica Agricolă Comună, când Ponta a înţeles că ne susţineţi pe noi, România, şi nu Franţa! Cât de (fill in the blanks) să fii ca să înţelegi aşa? Am scris despre asta pe 17 aprilie 2013, pe acest blog, cu titlul “Astăzi, despre Trădare! Sau Prostie! Sau Geniu! Your choice, Români! Pardon, votre choix!”

Nu există nicio şansă pentru România! Eu nu spun, de pildă, că nu există oameni valoroşi în serviciul diplomatic român! Din păcate, cei cu adevărat valoroşi se numără pe degetele de la o mână! Şi dumneavoastră nu vedeţi câte degete am arătat, atunci când am scris aceste rânduri. Nu vă aşteptaţi ca oameni de asemenea valoare să fie numiţi în vreun post de conducere în Centrala MAE sau ca ambasadori pentru România! Şi, oricum, cu lideri ca Ponta sau Băsescu, expertiza lor s-ar irosi în ridicol! România nu are această şansă!

E drept, Ministerul de Externe este în faza de selecţie a unor diplomaţi noi, de mare calibru, capabili să-i înlocuiască pe domnul Mazuru sau pe ambasadorii din capitale importante ale lumii! Îi puteţi urmări pe noii diplomaţi ai MAE, în filmuleţul de mai jos, pregătindu-şi instrumentele diplomatice cu care vor pleca la cucerirea spaţiului Schengen! Cum? Ce pile au avut ca să ajungă în MAE, în poziţii atât de importante? Ei, asta-i! Sunt susţinuţi de liberali sau pesedişti, care-i problema dacă sunt buni? Aveţi încredere în ei! Fiţi mândri că îi aveţi să vă reprezinte! Cheers!

http://www.youtube.com/watch?v=p032KJhDgIA

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!