Din nou, acest text va fi scurt (by my standards, adică nu chiar scurt). Explicaţii puţine. Preşedintele României, surprinzător, nu mai trebuie explicat! La nici câteva zile după ce ne-a marcat destinul, prin preluarea puterii politice, deriva spre zările fulgurante ale incompetenţei a atins orizontul propriei neputinţe! Ştiu sloganul: să-l lăsăm pe Preşedinte să înveţe să fie Preşedinte! Mă scuzaţi! Pardon! “Il est Charlie”! Ştie precis cum este cu libertatea! Mai ales cu a lui! Libertatea de a greşi în numele şi pentru nenorocirea a milioane de români! Sigur, nu la nivelul la care a greşit administraţia socialistă de la Paris, în infernul terorist stimulat de incompetenţa crasă şi falimentul instituţional al guvernării Hollande! (vezi http://www.newsmax.com/Headline/France-attacks-Charlie-Hebdo-US/2015/01/09/id/617672/) (vezi http://www.algemeiner.com/2015/01/09/responding-to-paris-terror-outrages-us-jews-highlight-centrality-of-anti-semitism-to-islamist-ideology/).
Este drept, anunţam încă din 17 noiembrie că domnul Iohannis va face toate greşelile din manual! Nu ştiam, atunci, că domnul Iohannis îşi conspectează nenorocirile din cu totul alt manual decât cel ştiut de mine! Pentru avansaţi! Mai amplu! Mai bogat! Mai încăpăţânat în modelarea paginilor după arhetipurile mono-îngheţate în culoarea gerului iohannist. Năprasnic! Şi implacabil ca o glumă proastă!
C’est vrai, je suis Charlie, mais on sait rien sur MCV…
Scriu aceste rânduri pe 12 ianuarie 2015. În câteva zile, începând cu astăzi, Iohannis va acumula o deja nouă incredibilă paletă de erori şi nenorociri. Astăzi, urmează să discute cu liderii politici ai ţării despre bugetul armatei, “cu scopul asigurării, în anul 2017, a unui prag minimal de 2% din PIB pentru apărare”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15407&_PRID=lazi).
Ei bine, această discuţie va fi dusă mai departe, de acelaşi Iohannis, în întâlnirile cu preşedintele Comisiei Europene: “(…) alocarea suplimentară de 0,3% din PIB pentru Ministerul Apărării. Acest subiect se va afla, în curând, pe agenda discuţiilor la nivelul Uniunii Europene” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15396&_PRID=lazi).
No problemo! România se va face de râs! Klaus nu va afla de ce, decât după, dacă va afla! E un început “bun”, pentru primul Consiliu European la care va participa! Vom comenta împreună, când va veni sorocul!
Nu l-am prea văzut în cadrele postate pe site-ul Palaisde l‘Elysée, după participarea la marşul de la Paris. La cât de “important” este mesajul sec, pe care ni l-a transmis, până şi ăla citit, pe aeroport, aseară, la sosirea acasă, mă aşteptam să fie mai omniprezent în conştiinţa fotografică a francezilor! Ne-a spus cu cine a vorbit, cu “doamna cancelar Merkel, cu preşedintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, cu premierul Olandei, cu preşedintele Ucrainei, cu premierul Israelului şi mulţi alţii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15424&_PRID=lazi).
Presupun că domnul Cameron se încadrează perfect la “mulţi alţii”! Fiind pe Axa aia pe care zicea că a luat-o de la Băsescu. Sau nefiind pe nicio axă, decât pe cea a minimei bune creşteri protocolare, unde Iohannis nu poate pătrunde nici cu ordinul Procuraturii! Nu, că e genial Klaus! Nu explic nimic. Epoca în care scriam de ce nu are ce căuta doamna Carmen Iohannis în dreapta şoferului a trecut! E timpul să-l lăsăm pe Klaus să fie “puternic”! Pentru România! Şi milioanele de români care îl iubesc!
Înţeleg că este foarte criticat de foştii sau actualii ciraci ai lui Băsescu, de “imaculata” justiţiară Macovei şi de savantul “neprihănit” al luptei anticomuniste Tismăneanu! Nu ştiu ce le-a promis Iohannis, dar cred că sunt supăraţi mai ales pentru ce nu le-a promis, dar le oferă acum, spre stupefacţia tuturor celor care înţeleg ceva! Nu şi a presei române, care îl idolatrizează şi îi sfâşie în bucăţi pe “detractori”! E bine! Trăiască România!
Într-un fel, la început, mi-era milă de Iohannis. Garabet Ibrăileanu avea o vorbă, în Privind viaţa: “o nenorocire venită din propriile greşeli e tot atât de fatală ca şi una venită din senin, dar iluzia liberului arbitru ne face să suferim cu atrocitate de cea dintâi, pentru că ni se pare că am fi putut-o evita!” (Garabet Ibrăileanu, Privind viaţa…, Bucureşti, 2009, p. 28). M-am scuturat, însă, repede, de milă. Nu e cazul! Omul nu greşeşte! Şi e bine că nu greşeşte! N-are ce regreta! NICIODATĂ! Fie vorba între noi, cum ar putea greşi, la cât de încăpăţânat este, ceea ce reprezintă marca “inteligenţei” infinite şi rafinate, după cum zice şi cântecelul? Lasă, că e bine! Fiindcă, negreşind, nu are nevoie să mintă! Oare?
Mai ţineţi minte Mecanismul pentru Cooperare şi Verificare (MCV)? Jucăria aia convenită la Comisia Europeană şi despre care Iohannis ştie că s-ar fi stabilit în negocierile de aderare a României la UE (informaţie greşită, evident, dar pe care el o crede bună)! Şi care este folosită acum drept hârtie de turnesol de câtre Germania, pentru a ne da sau nu acordul pentru intrarea în spaţiul Schengen! Psst! Nu pot să vă spun nici ce înseamnă MCV, nici când s-a stabilit! Klaus are un fost comisar european în suită şi un ambasador all seasons la butonieră, aşa că ştie el mai bine să vă spună! Uite, ce frumos a zis în discursul, citit, bineînţeles, de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), pe 6 ianuarie 2015:
“Astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, declar cu responsabilitate că a venit momentul, la opt ani de la instituirea MCV-ului, ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită şi să se constate că acele condiţionalităţi, sub rezerva îndeplinirii cărora am devenit stat membru, au fost îndeplinite.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15406&_PRID=lazi).
Gata cu Minciuna! De Astăzi, spunem numai Adevărul (adică, la Adevărul)
Genial, nu? Aproape că nu mai contează cine l-a învăţat! Reaua aia de Livia Stanciu, preşedinta Înaltei Curţi, fără ruşine şi minimă adoraţie faţă de Geniul Interplanetar al iubirii noastre fără zăgăzuire, uite ce a putut spune (ascultă file audio* 15stanciu-2mcv trebuie mentinut fiindca nu s-au indeplinit obiectivele6jan):
Ruşine, doamna judecător! Adică, ce vreţi să spuneţi cu “sunt multe obiective care nu sunt finalizate”? Nu vă daţi seama că negaţi afirmaţia Iubitului Conducător care spune clar că “Astăzi (…), să se constate că acele condiţionalităţi (…) au fost îndeplinite”? Uf! Şi, totuşi! Cine este blasfematorul ăla de profesie, care a zis că Iohannis este încăpăţânat? Cine-i caută nod în papură? Iohannis e genial, domne’! Ştie că are dreptate! Dar nu vrea să o intimideze, în adoraţia ei măruntă, pe Livia Stanciu. Se repliază rapid, pregăteşte busuioc, prima întâi, de calitate, pentru dres, şi merge la lustragiii băsişti (altminteri, perfect respectabili, aşa, simpluţi, cum sunt ei) de la Adevărul, chiar a doua zi, pe 7 ianuarie, ca să ne dea lumină. Uite ce frumos a zis (ascultă file audio* 15johannis-adevarul-mcv-4in anii 2016-2017-56indeplinite azi7jan):
“Iohannis: Să ajungem în acest punct, atunci când actualul Parlament şi actualul CSM îşi încheie mandatul. Păi, actualul Parlament îşi încheie mandatul la sfârşitul lui 2016 şi actualul CSM la începutul lui 2017. Deci, implicit, am dat un orizont de timp, care mi s-a părut rezonabil.
Jurnalist: Dar, consideraţi că azi suntem pregătiţi?
Iohannis: Azi nu suntem pregătiţi, nici nu m-am referit la astăzi!”
Sigur, Genialul a îngăimat ceva şi la CSM, cu privire la orizontul de timp 2016-2017 (“atunci când actualul CSM şi actualul Parlament îşi termină mandatele, să putem bifa împreună această reuşită”). (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15406&_PRID=lazi).
Dar, a afirmat, fără putinţă de tăgadă, că: “Astăzi (…), să se constate că acele condiţionalităţi (…) au fost îndeplinite”! Păi, cum se potriveşte asta cu “Azi nu suntem pregătiţi, nici nu m-am referit la astăzi”?
Cum nu v-aţi referit la ASTĂZI, domnule Preşedinte? Cum, MINCIUNĂ ORDINARĂ? Sigur, ne minţea şi Băsescu, la fel, a doua zi! Dar, hăhăia, şi ce dacă, poporul îl iubea, Băse era cool! Genialul Klaus nu are stilul ăsta! Zice scurt şi fără să citească, de data asta: “Nici nu m-am referit”! Deşi, chiar aşa zisese, cu doar o zi înainte! Adică, te minte în faţă, cu zâmbetul metalic pe buze!
Sigur, apostolii noii religii iohanniste mă vor întreba unde-i nenorocirea? Pe bune? N-o vedeţi? Hai, să v-o arăt! Preşedintele Iohannis a dat un interviu în presa germană: “Klaus Iohannis a declarat Märkische Allgemeine Zeitung că va face eforturi pentru ca aderarea României la acest spaţiu să aibă loc anul acesta.” (http://www.mediafax.ro/politic/oficial-german-romania-nu-va-adera-la-schengen-in-2015-13748621).
Schengen în 2015? Se ocupă Herr Iohannis!
Poftim? Cum, Preşedintele României dă un interviu presei germane, care se adresează populaţiei Germaniei, nefavorabilă aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, fără să se consulte cu cancelarul Merkel? Adică, el, etnic german şi nou ales Preşedinte al României, se adresează direct, prin intermediul presei germane, poporului german, informându-l despre intenţii pe care germanii nu le agreează? Şi, “ce dacă?”, or să zică apostolii iohannişti! “Foarte bine a făcut”, vor clama! Şi, de unde ştiu eu, Stan, că nu a vorbit cu Merkel? Păi, ştiu! Fiindcă, imediat, a apărut în presa germană, şi nu oriunde, în Der Spiegel, citat de Mediafax, pe 5 ianuarie, o reacţie extrem de dură a preşedintelui Comisiei pentru afaceri interne din Bundestag, Wolfgang Bosbach, creştin-democrat şi apropiat consilier al cancelarului Merkel: “Îndoielile faţă de o aderare a României la Spaţiul Schengen persistă(…) (România) nu-şi va atinge acest obiectiv în 2015” (http://www.mediafax.ro/politic/oficial-german-romania-nu-va-adera-la-schengen-in-2015-13748621).
Wolfgang Bosbach
Ce se întâmplase? Intempestivul, aberantul şi stupidul interviu dat de Iohannis, doar pentru imaginea sa penibilă, a pus administraţia de la Berlin într-o situaţie dificilă faţă de propriul electorat. Reacţia lui Bosbach s-a adresat germanilor şi nu românilor, de aceea a venit din partea preşedintelui Comisiei pentru afaceri interne din Bundestag, şi nu a Comisiei de relaţii externe. Practic, Iohannis i-a obligat pe oficialii de la Berlin să închidă anul 2015 pentru aderarea României la Schengen! Asta, în condiţiile în care Germania nu zisese nimic despre 2015, până în prezent. Şi erau bune premise ca, în baza unui raport MCV mai bun, să putem obţine o aderare care să înceapă, în 2015, măcar cu frontierele aeriene şi maritime. S-a ales praful! 2015 devine imposibil, de vreme ce Germania a spus, deja, NU! Forţată de Iohannis!
Mai mult, situaţia creată de Klaus cel Înţelept va vulnerabiliza raportul MCV, care va arăta prost, ca să poată oferi argumente pentru decizia Germaniei! Mă veţi verifica în următoarele zile! Ia ziceţi! E suficient de mare nenorocirea asta, la numai câteva zile după preluarea mandatului de către Klaus cel Întreprinzător? Sunteţi mândri? Dar, staţi că nu e tot! Merkel a zis, chiar şi aşa, cu 2015 închis, că se va uita la raportul MCV: “Întrebată dacă va sprijini aderarea Bulgariei la Schengen, în martie 2015, Angela Merkel a declarat că Guvernul german aşteaptă raportul MCV, pentru a lua o decizie.” (vezi http://www.romanialibera.ro/politica/uniunea-europeana/wolfgang-bosbach–romania-nu-va-adera-la-schengen-in-2015-362838).
Şi, în condiţiile astea, dumneavoastră, ditamai Preşedintele României, după gafa monumentală din presa germană, mergeţi în CSM şi anunţaţi ritos că:
“Astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, declar cu responsabilitate că a venit momentul, la opt ani de la instituirea MCV-ului, ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită şi să se constate că acele condiţionalităţi, sub rezerva îndeplinirii cărora am devenit stat membru, au fost îndeplinite”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15406&_PRID=lazi).
Toate religiile reunite ale mapamondului nu au mai înregistrat asemenea demonstraţie de “inteligenţă” mistică, menită a mântui şi mirui, în acelaşi timp, sufletul magilor de la televiziunile iohanniste (cam toate)! Topite, evident, după ghiersul de aur, în cuvinte puţine şi citite, constant, după acelaşi petic de supremă învârtoşare a minţii Marelui Strateg!
Care Legionari? Că aveau toţi trei ani, pe vremea lor…pe urmă au crescut
https://www.youtube.com/watch?v=ejXiJP2_9hA
Dar, cel mai tare mi-a plăcut cum a justificat Iohannis, tot la Adevărul, pe 7 ianuarie, decorarea lui Octav Bjoza cu cea mai înaltă distincţie a României. Domnul Bjoza precizase, încă din 2009, care e relaţia sa cu “morala” şi “credinţa” legionare.
Domnia sa a subliniat, cu multă sinceritate (ascultă file audio* 09bjoza-2morala si credinta invatate de la legionari7nov), cum l-au “educat legionarii”, precizând că nu este legionar, dar asta doar pentru că este “prea târziu” să mai fie! Aferim, bre!
“Nu sunt legionar, n-am fost şi-i prea târziu să mai devin. Dar, norocul meu a fost ca, la vârsta de 19 ani, să fiu educat în temniţele comuniste de unii dintre ei. Ne-au marcat tot restul vieţii!”
Ce să-i spui lui Iohannis, la aşa ceva? Să-i spui că educaţia antisemită şi crima pentru Căpitan erau baza educaţiei legionare? Să-i spui că cea mai teribilă formă de terorism continuă să fie incendierea sinagogilor, peste tot în lume, inclusiv în Franţa lui Hollande? Bjoza continuă cu mărturisirile (ascultă file audio* 09bjoza-2morala si credinta invatate de la legionari7nov_1):
“De la ei am învăţat, pentru totdeauna, că nimic, fiule, nu se poate realiza fără morală, nici în familie, nici în economie, nici în politică, nici în ţară. Şi, mai e ceva, băiatule! Fără credinţă, nimic nu se va putea realiza! Tot ei mi-au atras atenţia că neamul românesc este bântuit de trădători, de vânzători de ţară şi au avut dreptate. Şi, din cauza asta, îi voi purta în mintea şi în sufletul meu câte zile voi avea!”
Ei, “fiule”, ce crezi că a invocat Iohannis, la Adevărul, pe 7 ianuarie 2015, ca să justifice decorarea domnului Bjoza, cel educat de legionari, în “morala” şi “credinţa” Căpitanului, după propriile confesiuni? Pentru a arunca în derizoriu acuzaţiile cu privire la afilierea lui Bjoza la crezul legionar! Nu o să-ţi vină să crezi, “băiatule” (ascultă file audio* 15johannis on bjoza-6acuzatii nefondate-7nu e legionar fiindca avea 3 pe vreme lor-discutie fortata7jan):
“Acele acuzaţii nu mi se par fondate! Şi, cred că e foarte uşor de terminat discuţia. Cum poate cineva, care, pe vremea legionarilor, a avut trei ani, să fie considerat legionar? Nu, nu, lucrurile nu se leagă! În afara de asta, nu există niciun temei ca să îl bănuim pe domnul Bjoza de simpatii doctrinar legionare”.
Chiar aşa! “Cum poate cineva, care, pe vremea legionarilor, a avut trei ani, să fie considerat legionar?” Conform acestei viziuni, practic, mişcările neonaziste din Germania, ai căror membri, în majoritatea lor, nici nu erau născuţi pe vremea lui Hitler, nu există! Propagandă! Antisemitismul nu mai există, fiindcă îmi vine greu să cred că mai sunt prea mulţi oameni pe Terra care aveau mai mult de trei ani pe vremea lui Hitler! Şi, apoi, chiar “nu există niciun temei ca să îl bănuim pe domnul Bjoza de simpatii doctrinar legionare”, cum nu putem bănui de aşa ceva pe nimeni care recunoaşte că a primit “morala” şi “credinţa” prin educaţie legionară, chiar de la legionari! Pe care îi va purta “în minte şi în suflet” “câte zile” va avea! Categoric, “nu există niciun temei ca să îl bănuim pe domnul Bjoza de simpatii doctrinar legionare”!
Ce ar mai fi de adăugat, “fiule”? Să ai “noroc”, nu “ghinion”, ca la vârsta de 19 ani să fi fost educat de legionari, după filosofia lui Bjoza, cel decorat de Geniul Carpaţilor! Iar domnului Iohannis îi recomand să-şi ia consilieri pe fraţii Nicholas, căci are nevoie de consiliere în jocul de glezne! După cum a început, în curând, va dansa pe mese!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Inspiraţia şi prezenţa de spirit ale cuplului Iohannis nu încetează să mă uluiască! Inflexibilitatea garderobei Primei Doamne, chiar şi în exerciţiul complicat al învestirii Preşedintelui, arată “consecvenţă”! Şi “aplicabilitate”! Şi “decenţă instituţională”! Dumnezeul ortodox, atotputernic, Cel care le vede pe toate, a aranjat cu Dumnezeul protestant al americanilor incidentul dedicat doamnei Carmen Iohannis! Incident de la graţierea curcanilor, la Casa Alba, de Thanksgiving, când Preşedintele Obama şi-a exercitat prerogativele constituţionale pentru a salva de la deces doi curcani! Au participat la eveniment şi fetiţele sale, Malia şi Sasha, doi copii adorabili de 16 şi 13 ani. Ele nu au fost prea impresionate de solemnitatea salvării curcanilor! În plus, erau îmbrăcate ca nişte fete de vârsta lor, cu fustiţe ce păreau uşor prea scurte pentru seriozitatea ceremonialului de la reşedinţa tăticului prezidenţial.
Curcanul, Barack, Sasha şi Malia
Cele două fetiţe au fost aspru criticate în presa americană, în ciuda vârstei fragede (vezi http://www.bbc.com/news/world-us-canada-30265373). Se întâmpla pe 30 noiembrie 2014! Cele două fetiţe au fost acuzate de “lipsă de respect şi clasă” (disrespect and lacking “class”)! Şi din cauza fustelor scurte (short skirts), dar nu numai. Credeţi că profesoara de limbă engleză Carmen Iohannis a catadicsit să înţeleagă ceva din povestea de mai sus? Mă scuzaţi, întrebarea era greşit formulată! Mai încerc o dată! Credeţi că profesoara Carmen Iohannis are vreo legătură cu limba engleză, ca expresie a culturii anglo-saxone? Ceea ce ar presupune, dincolo de speak-uitul de rigoare, în engleză, să mai citeşti o carte, să mai vezi un film, să mai priveşti la nişte ştiri din lumea anglo-saxonă! Să îţi mai însuşeşti nişte coduri de îmbrăcăminte sau, pur şi simplu, să mai înveţi câte ceva despre garderoba Reginei Regatului Unit sau a Primei Doamne a Americii! Despre protocol, respect şi clasă! Chestiune de minimă cultură generală pentru o profesoară de limba engleză! Doamna Carmen Iohannis a dovedit cu prisosinţă că este mult sub “clasa” şi “respectul” pentru instituţii ale doamnei Maria Băsescu! Priviţi fotografia de mai jos şi ascundeţi-vă în munţi!
Ghici, ghicitoarea mea! Cine-i Carmen Iohannis?
Locul meu, lângă şofer
O, da! Ştiu! Presa din România e cucerită de “farmecul” doamnei Iohannis! Şi preocupată, la greu, să lustruiască anumite părţi din corpul domnului Iohannis, părţi care s-ar aşeza, conform proverbului românesc, în “două luntri”! “Două luntri” pentru presa română, care l-a desfiinţat în campania electorală pe Iohannis, divinizându-l pe Ponta! Ghici la ce parte a corpului lui Iohannis ne referim! Din acest motiv, de “două luntri”, nu s-a prea agitat presa română de apariţia fulgurant năucitoare a Primei Doamne la “conacul” unde cuplul prezidenţial a petrecut revelionul. Apariţie în care Carmen Iohannis a “strălucit” din nou, de data asta pe locul din faţă al limuzinei prezidenţiale, în dreapta şoferului.
Exact aşa cum, probabil, au văzut ea şi presa română cea relaxată şi subit iubitoare de Iohannişi că ar călători Michelle Obama! Iată!
După cum stă Carmen Iohannis în dreapta şoferului, putea la fel de bine să stea pe capra căruţei din grafica ce deschide postarea noastră. Având în vedere “vasta” cultură a Primei Doamne, perfect reprezentativă pentru România, care s-ar putea supăra (doamna, nu România) că induc opinia publică în eroare, folosesc acest prilej pentru a preciza că grafica la care mă refer este un fotomontaj! Nu vreau să sugerez că Doamna Iohannis ar fi, în realitate, în fotografia cu pricina! Nici vorbă! Mai mult, o asigur pe doamna Iohannis că nu am vrut să transmit nicio clipă că acele cuvinte, desenate acolo, ar fi fost rostite de domnia sa! “La bulivar, birjar” au fost grăite, deja, de mam’ mare, mamiţa şi tanti Miţa, rudele domnului Goe, eroul lui Caragiale, cu voia dumneavoastră, Madam President!
Iar cuvintele “Iată-mă-s isprăvniceasă” aparţin Chiriţei nemuritorului Alecsandri! Aşadar, nu dumneavoastră le-aţi rostit! Pace! Peace! Sper, cu umilinţă, să nu mă daţi în judecată pentru defăimare! Să-mi fie permis să nu mai explic de ce, never ever,o Primă Doamnă nu va sta pe locul din faţă, în dreapta şoferului, în maşina oficială, oriunde ar merge, chiar şi la revelion, din raţiuni de securitate, protocol şi ghici ce, encore? Bună creştere, oare? Ceva de genul: unde stă o doamnă, care se urcă în taxi? Lângă şofer? Poate, la Bucureşti! Dar şi la Sibiu? Şşşşt! Să nu ne audă presa română!
Vor fi unii care îmi vor reproşa că am votat cu Iohannis, mai ales după ce vor citi acest material şi plecând de la postarea mea din 11 noiembrie 2014, cu titlul “Ponta, Dincolo de Nazism şi Firea… Omului, Preşedintele Vostru…”, în care anunţam că am votat în turul întâi cu sibianul, ceea ce urma să fac şi în turul doi! Exact asta am şi făcut!
Atenţie, eu nu l-am recomandat pe Iohannis, în materialul din 11 noiembrie, ca fiind o valoare în scaunul de preşedinte! Am arătat doar de ce Iohannis este o variantă mai bună decât Ponta sau de ce rasismul, fie el şi limitat la raţiuni electorale, nu are ce căuta în fruntea României. Mai mult, în comentariile la postarea menţionată, scriam încă din 17 noiembrie, pe acest blog: „Personal n-am nicio reţinere să afirm, după ce l-am susţinut pe Iohannis, că nu voi lăsa trecute cu vederea eventuale mici exerciţii de adecvare la guvernare, cu orchestraţie necorespunzătoare. Semnalele, în prezent, nu sunt favorabile, după părerea mea. S-a văzut în aiuritoarea non-campanie electorală a candidatului Iohannis, în care a “strălucit” doamna Alina Gorghiu! Cu asemenea competenţe, dacă Ponta nu greşea, singur, fatal, Iohannis ar fi fost acum istorie!”
Iar pe 2 decembrie precizam, tot pe acest blog, în comentarii: “Că Iohannis va comite toate greşelile din manual, era de aşteptat (eu mă aşteptam; nu l-am declarat, niciodată, un mare lider sau super-cunoscător în relaţii internaţionale), dar, oricum, este de o mie de ori varianta mai bună, nu răul mai mic! În rest, îl aştept, cu mici speranţe, să se facă bine!” Într-adevăr, foarte mici, spre nule! Apropo de doamna Gorghiu! Preşedintele mi-a confirmat temerile cele mai sumbre, atunci când a impus-o în fruntea PNL, destructurând acest partid istoric, pentru a-l fragiliza în faţa ciracilor lui Băsescu, abil conduşi de Blaga, în interiorul Partidului Naţional Liberal! Practic, un liberal autentic şi dedicat, de talia lui Ludovic Orban, omul care a făcut totul pentru ca Iohannis să fie astăzi preşedinte, a fost înlăturat brutal de la şansa de a conduce legitim partidul!
Dar, să privim mai atent la Preşedinte! La modul cum gestionează principalele sale prerogative constituţionale, politica externă şi securitatea naţională! Nu vom insista acum, pe larg, în ceea ce priveşte “excepţionala” activitate a Preşedintelui. Vom face doar o scurtă trecere în revistă a “vastelor” cunoştinţe şi abilităţi ale legendarului, deja, Iohannis în ale conducerii de stat! Urmărindu-l pe Preşedinte, în zilele din urmă, şi modul cum învaţă, din mers, funcţia prezidenţială, mi-am adus aminte de superbul dialog platonician “Menon (sau despre virtute)”.
“Menon: În ce chip vei cerceta, Socrate, un lucru pe care nu-l ştii deloc cum este? Ce lucru, între atâtea necunoscute, vei lua drept temă de cercetare? Sau, chiar presupunând că te-ai întâlni cu lucrul acela, cum vei şti că-i el, dacă nu-l cunoşteai deloc?
Socrate: Înţeleg, Menon, ce vrei să-mi spui. Vezi în ce discuţie euristică mă vâri; în discuţia după care omul nu poate cerceta nici ceea ce ştie, nici ceea ce nu ştie. Nu cercetează ce ştie, fiindcă, dacă ştie, n-are nevoie de o cercetare a celor ce ştie; nu cercetează ce nu ştie, întrucât nu ştie ce să caute.” (Platon, Dialoguri, după traducerile lui Cezar Papacostea, Bucureşti, 1968, p. 92).
“(…) sunt adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE. Voi milita întotdeauna pentru a promova ideile şi interesele noastre la nivel european, dar numai în cadrul solidarităţii şi valorilor împărtăşite cu aliaţii şi partenerii noştri euroatlantici şi europeni.”
Ce bine zicea Socrate! Nu merge nici, nici, cu Iohannis! Păi cum să fii “adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE” şi să ai pretenţia că poţi fi preşedintele unei ţări membre a Uniunii? De vreme ce Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) a UE se constituie în Titlul V al Tratatului de la Maastricht, adoptat încă pe 7 februarie 1992! Aşadar, este acquis comunitar sau, pe înţelesul tuturor, are valoare de lege pentru ţările membre UE! (vezi http://www.eurotreaties.com/maastrichteu.pdf).
Adică, Iohannis ne spune că este adeptul Tratatelor constitutive ale UE? Ar putea la fel de bine să spună că este adeptul Constituţiei României! Sau adeptul Sistemului Solar! Sau galaxiei Calea Lactee! Sau adeptul limbii germane în relaţia dintre el şi el însuşi! Ca profesor de fizică, meditator de forţă, presupun că ştie măcar ce este aia o lege a fizicii, dacă legea, ca sistem de organizare juridică a societăţii, pare să-i scape! De pildă, merge să zici că eşti adeptul Legii lui Arhimede? Sau al gravitaţiei? Tiii! Vorba lui Socrate! Uite în ce “discuţie euristică” mă vârâi singur!
Reînvierea lui Lazăr, apostolul “siglelor”
Ştiţi ceva? Eu cred că exagerez, domne’! Îi caut nod în papură lui Socrate de Sibiu, acest geniu imobiliar cu fraza scurtă şi apăsată, atotcuprinzătoare şi “genială”, prin lipsa acută de cuvinte! Păi, când şi-a scris programul prezidenţial, s-o fi consultat cu Lazăr Comănescu, consilierul său de politică externă, acest model de investigaţie “euristică”, diplomat din Epoca de Aur, perfect aplicat proiectului prezidenţial al “lucrului bine făcut”, fost ministru de externe al lui Băsescu şi ambasador la NATO, la UE, peste tot unde contează România, un “gigant” exact de valoarea şi priceperea lui Iohannis însuşi. Iată-l, în plenitudinea forţei sale de persuasiune, într-un interviu la TVR 1, pe 31 mai 2008, când se referea la instituţii europene de care era legată şi România (ascultă file audio* 8comanescu-tvr 1-01confuzie eujust lex=eulex31may):
“Realizator: Avem şi irakieni care vin în România, la şcoală?
Lazăr Comănescu: În ceea ce se cheamă un program EUJUST…EULEX…pardon, EUJUST, dacă nu mă înşel. Nu mai ţin minte, că sunt atât de multe sigle înnnîîîîî… înnnîîîîî…cum se cheamăăăăăă…
Realizator: În terminologia…
Lazăr Comănescu: În terminologia aceasta!”
Lazăr Comănescu
EUJUST Lex era o misiune civilă a UE în Irak, pe probleme de cooperare juridică, sub egida Politicii Europene de Securitate şi Apărare. Misiunea UE pentru statul de drept în Kosovo, EULEX Kosovo, presupunea desfăşurarea de forţe de poliţie şi civile în recent, la vremea aceea, independentul stat kosovar. Comănescu, ale cărui uşurinţă în exprimare şi elocinţă le-aţi putut admira, în pasajul de mai sus, confunda EUJUST cu EULEX, că prea sunt multe acronime în Uniunea asta Europeană! Uniune în care Iohannis este adeptul Politicii Externe şi de Securitate Comune, adică al PESC! Încă un acronim, adică “o siglă”, în “terminologia aceasta”. Păi, are dreptate Comănescu, îţi vine să-ţi iei lumea în cap, nu se poate, domne’, cu atâtea de-astea “înnnîîîîî… înnnîîîîî…cum se cheamăăăăăă…”? “Sigle”, domne’, “sigle”! Care, de fapt, sunt acronime sau prescurtări, necunoscute limbajului domnului Comănescu!
Vorba lui Menon, care tot la “sigle” cred că se referea, când spunea: “presupunând că te-ai întâlni cu lucrul acela, cum vei şti că-i el, dacă nu-l cunoşteai deloc?” Corect! Dar geniul lui Iohannis rezolvă tot, inclusiv pe domnul Comănescu! E „simplu”, domne’, cu politica externă! Uite aici, încă de pe 20 octombrie 2014 (ascultă file audio* 14johannis-12abordarile de politica externa destul de simple20oct):
“Abordările de politică externă sunt destul de simple şi am constatat că mai toţi candidaţii au aceeaşi abordare, lucru pe care îl salut, fiindcă, pentru România, există numai o cale în această situaţie geopolitică complicată. Să fii un partener serios, credibil şi de lungă durată. În NATO, în Parteneriatul Strategic cu Statele Unite şi în Uniunea Europeană”.
Tiii, vedeţi ce “simplu” e totul? Chiar şi încărcat cu unele cacofonii de etapă! Şi când mă gândesc că unii dintre studenţii mei mai pică încă examenul de Istoria Integrării Euro-Atlantice! Când totul e atât de “simplu”! Parcă mi s-a luat o perdea de pe ochi, zău aşa! Înţelegeţi acum de ce este musai să fie “adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE”? Hai, că e clar! Adică, “simplu”! Şi să ştiţi că nu numai ceilalţi candidaţi gândeau la fel ca Iohannis! Chiar şi Băsescu gândea la fel! Uite ce zicea Băsescu, pe 20 decembrie 2014, în conferinţă de presă, la Cotroceni, cu privire la Parteneriatul Strategic cu SUA:
“Parteneriatul de care eu vorbesc este parteneriatul agreat la nivel de şef de stat între preşedintele Barack Obama şi mine, care este un parteneriat ce vizează nu numai securitatea, cooperarea militară, ci vizează dezvoltarea economică, cercetare, educaţie, cultură, schimburi turistice – o paletă extrem de largă şi acela trebuie pus în practică până la ultima lui consecinţă.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15381&_PRID=lazi).
Pe 21 decembrie 2014, în Parlament, la învestire, Iohannis venea cu ceva… parcă luat tot de acolo:
Păi, domnul Preşedinte Iohannis, am înţeles că vă coordonaţi cu domnul Băsescu, că e foarte “simplă” politica externă, dar chiar aşa, cu copy-paste? Şi pe urmă, vorba lui Socrate, dacă domnul Băsescu zice că Parteneriatul ăsta strategic este şi pe “dezvoltarea economică, cercetare, educaţie, cultură, schimburi turistice” şi “acela trebuie pus în practică”, atunci, domnul Iohannis, de ce vreţi aprofundare “nu doar în zona militară, ci şi în zona schimburilor economice şi culturale”? Că doar asta se face, deja! Când aţi copiat de la Băsescu, aşa “simplu”, n-aţi observat că nu merge să ziceţi chiar acelaşi lucru? Adică, să “aprofundaţi” ceea ce este deja “aprofundat”? Că e o singură “siglă” şi aia consumată? Sigur, eu nu vreau să spun că sunteţi mână în mână cu domnul Băsescu, Doamne fereşte! Doamne ortodox, nu luteran! Că zicea domnul Băsescu, menajându-se pe sine, aşa, “simplu”, cum îl ştiţi, pe 21 noiembrie 2014:
Iohannis şi noul Băsescu – nicio “limită”, dar, absolut, niciuna…
“Am constatat, în două mandate, deci într-un interval de 10 ani, că se vor găsi întotdeauna în societatea românească, în mass-media românească, germenii pasului înapoi şi, uneori, trebuie să forţezi la limită Constituţia pentru a te opune” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15325&_PRID=lazi).
Adică, nu încălcarea Constituţiei, ci, un pic, aşa, “simplu”, mersul la “limita” ei! Bravo, domnule Băsescu! Cine mai zice asta?
Cine zice asta, aşadar? Chiar Klaus Iohannis, pe 29 septembrie 2014! Adică, povestea cu “limita Constituţiei” a luat-o Băsescu de la Iohannis! Cea cu Parteneriatul Strategic o luase Iohannis de la Băsescu! Ei, înţelegeţi, boieri dumneavoastră, cam cum vine cu lucrurile “simple”? Că se miră băieţii ăştia din diasporă de ce este Ungureanu consilierul lui Iohannis! Păi, din aceleaşi motive pentru care Parteneriatul strategic cu SUA are şi valenţe economice, iar unii preşedinţi au mers până la limita Constituţiei! Ce nu e clar aici? Sau, “simplu”, mă rog! E la fel de “simplu” ca statul în dreapta şoferului! N-am nicio îndoială că va fi cum zice Iohannis şi vom fi pregătiţi “ca peste 5 ani să putem spune că România este ţara care a uimit lumea, prin transformarea şi reconstrucţia ei.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15383&_PRID=lazi).
Transformarea adevărată! Cu Băsescu, cu Ungureanu, cu Lazăr Comănescu şi cu toate “siglele”: “stat de drept”, “stat în dreapta şoferului”, “Statu’-Palmă-Barbă-Cot” etc. Dar, în primul rând, cu Băsescu! Că era păcat de Dumnezeul luteran, care este din ce în ce mai ortodox! Iată-l pe Iohannis anunţându-se la liturghia duminicală de la Catedrala mitropolitană ortodoxă cu hramul Sfânta Treime din Sibiu, pe 4 ianuarie! (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15401&_PRID=lazi). Alături de bravul mitropolit Laurenţiu Streza, cel în a cărui catedrală îi plăcea lui Băsescu să-şi rostească discursurile politice preacuvioase! Probabil, Klaus vrea să se introducă în poza de mai jos, alături de Traian! Aferim, bre!
Să te ţii, acum, tirade pe facebook despre odăjdiile vetuste ale preoţilor ortodocşi, posibil susţinute de doamna Tatiana Niculescu-Bran, această conştiinţă vie şi literată a comunicării publice cu care ne învăluie creştinul de profesie universală Iohannis! Never mind! Se dă ea pe brazdă! Important este că românii îl iubesc pe Klaus, care devine din ce în ce mai ortodox! Ca ei! Cu sinceritate şi drag devine aşa, fără nici un morb al populismului, cum ar spune detractorii fără inimă! Şi, cu maximă apropiere de felul evlavios ortodox de a fi al lui Băsescu, învăţătorul şi mentorul iubit al noului Mesia ot Sibiu! Îmi place! Învaţă tot ce este de ştiut omul acesta, vlăstar de teuton ortodox! Că tot ne-a anunţat în L’Express, din 23 decembrie 2014, că vrea două mandate de preşedinte (je souhaite rester au pouvoir durant deux mandats) (vezi http://www.lexpress.fr/actualite/monde/europe/klaus-iohannis-les-roumains-aspirent-au-changement_1635150.html). Cum nu a îndrăznit niciun şef de stat de pe Terra să anunţe în primele zile de la învestire! Dar Klaus ştie! El îi adună pe românii ortodocşi şi dezbinaţi pentru două mandate întregi! Exact ca Băsescu, tot două mandate! Este atât de „simplu”! Ca în cântecelul de mai jos, pe care s-a lansat şi Ponta!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Cât de mare? Cât de mare vrei! Poţi chiar candida la funcţia supremă în stat! Tocmai a început campania electorală. Nu, nu voi scrie despre asta! Avem timp! Şi nervi! După o pauză aşa de lungă, vreau să vă spun o poveste! Despre noi şi puterea noastră! Noi, românii!
Ruşii potriviţi la locul potrivit
Tocmai s-au descoperit, la Lukoil România, o evaziune şi o spălare de bani şi nu mai ştiu ce alte “blestemăţii” de vreo 230 miliarde euro! Tare, nu? Cică informaţiile au venit de la “serviciilii” alea, româneşti şi „patrioate”! Mândria noastră! Într-o zi, i-au şi “reperat” pe ruşi! Şi le-a pus statul român, drăguţul de el, poprire pe vreun miliard de lei, ca să recupereze furtişagul (sigur, nu pentru mult timp, că “şi-au dat seama” şi le-au deblocat conturile)! Păi! Asta, după ce izbucnise scandalul Microsoft! Ăla cu hoţii noştri şi atât, cu mită, milioane multe de dolari, spălare de bani şi alte “spălături”! Tot “serviciilii” i-au depistat şi pe ăia! Doar că Microsoft era de la americani! Sigur, sigur, nu americanii au dat mită, ci intermediarii, dar, totuşi! Păi, nu suntem aliaţi cu americanii? Dăm în mită cu ăştia? Iar ruşii fură de sub nasul nostru şi nu-i vede nimeni? Care ruşi îi supără groaznic pe americani! Nu merge! Vă spun eu că nu merge, nu se potriveşte cu statutul nostru de ţară democrată şi vigilentă la evaziune fiscală! Şi la mită! Şi la spălarea banilor!
Era o simplă evaluare metafizică a inflexiunilor astrale, din seria “îmi pasă de voi, dragi români”, pe care Victor Viorel a lăsat-o să curgă în eter, la sediul Ministerului Economiei, pe 6 octombrie 2014, conform site-ului oficial al guvernului:
“Reporter: O întrebare pentru dl. premier, cât şi pentru dl. ministru: Lukoil, cea de-a treia mare companie distribuitoare de carburanţi, este acuzată de spălare de bani. Care vor fi efectele în piaţă, în perioada următoare? Victor Ponta: Din păcate, nu vă poate răspunde ministrul economiei. Eu am fost informat, atât cât am acces – evident, nu cunosc detaliile dosarului. Sunt nişte decizii luate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Prahova şi procurorul este suveran. Procurorul nici nu cred că e foarte interesat că Lukoil are 3500 de angajaţi, şi de faptul că, de exemplu, Oltchimul cumpără doar de la Lukoil, şi de faptul că au blocat combustibil pe la Oil Terminal şi pe la Conpet (subl.n.), că nu ştie procurorul şi nici nu cred că e treaba… sau, mă rog, probabil că nu e treaba domniei sale. Ceea ce noi sperăm – nu avem niciun drept să intervenim în anchete (subl.n.) şi nici nu ne dorim acest lucru – ne dorim, totuşi, ca vineri să poată să plătească salariile (subl.n.) şi ne dorim ca activitatea să continue normal, după care, sigur, în urma anchetei penale, să se recupereze prejudiciul şi să fie sancţionaţi oamenii care au încălcat legea. Vreau să precizez că nu e vorba de nici un fel de conotaţie politică, nu contează că e vorba de o companie din Rusia sau din altă parte, dovadă că şi noi, toţi, am aflat din presă despre această anchetă (subl.n.). Însă îmi exprim speranţa – şi mi-am exprimat speranţa – ca, fără a interfera în nici un fel în activitatea suverană şi independentă a procurorului, să avem grijă că e vorba de 3500 de oameni, şi e vorba despre nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante şi sper doar în înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează de a găsi soluţia legală (subl.n.). Totuşi, aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina, aici, să indisponibilizezi conducte… bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România (subl.n.). Dar justiţia este independentă, îşi face datoria şi bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni o să vină la mine, că aşa e cu justiţia. Eu doar sper şi ne dorim să se găsească soluţia legală prin care, repet, pe de-o parte, să fie sancţionaţi cei vinovaţi, să se recupereze prejudiciul fără să aruncăm în aer…(subl.n.) Acea chestie cu ‘Fiat Justitia Pereat Mundi’ (n. red. ‘Să se facă dreptate şi dacă ar fi să piară lumea’) eu sper să fie doar cu ‘Fiat Justitia’, fără să piară şi lumea numai din asta (subl.n.). Dar, repet, vreau să fie foarte clar: fiind vorba despre un dosar penal, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Prahova, nu avem nici un fel de competenţă şi nici un fel de intenţie să intervenim, sau de a întreba în vreun fel (…)”. (http://gov.ro/ro/stiri/premierul-victor-ponta-a-participat-la-prezentarea-oficiala-a-programului-quot-prima-masina-quot-la-sediul-ministerului-economiei&page=1).
Dar nici justiţia nu s-a lăsat! Ooops! Am uitat să vă spun! Ştiţi ce se poate citi într-un comunicat Lukoil, după evenimentele legate de blocarea conturilor companiei şi pericolul încetării lucrului la rafinăria Petrotel? Uite: „În urma audierilor avute în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, Ploieşti, audieri desfăşurate în ziua de 06.10.2014, măsurile asiguratorii (sechestrul pe conturile bancare şi stocurile comerciale de produse ale societăţii), dispuse în data de 02-03.10.2014, au fost ridicate, prin urmare Rafinăria Petrotel-Lukoil începe procedurile de pregătire pentru pornire normală a instalaţiilor tehnologice”! (http://www.ziare.com/lukoil/romania/veste-buna-pentru-rusi-rafinaria-petrotel-lukoil-isi-reia-activitatea-sechestrul-a-fost-ridicat-1326210).
Poftim? Vorba lui Ponta, “Fiat Justitia Pereat Mundi”! Să mai zică cineva că nu stăm drepţi în faţa istoriei şi că nu-i aducem chiar şi pe ruşi în faţa altarului dreptăţii, sigur, cum zice Ponta, “fără să aruncăm în aer…”! Ce să aruncăm în aer? Nu contează, omul a zis clar, “nu are competenţă şi niciun fel de intenţie să intervină”! Şi nici nu a intervenit…doar că s-a întâmplat cum e bine! Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat şi el, cum se cuvine:
“Având în vedere solicitările unor reprezentanţi ai mass media cu privire la poziţia Consiliului Superior al Magistraturii faţă de declaraţiile publice ale Premierului României din data de 6 octombrie 2014, Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media este abilitat să aducă la cunoştinţa publicului faptul că aceste aspecte vor fi puse în discuţie în şedinţa Plenului CSM din data de 9 octombrie 2014, urmând a se lua o hotărâre cu privire la necesitatea sesizării Inspecţiei Judiciare asupra unei eventuale atingeri adusă independenţei procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în efectuarea urmăririi penale în dosarul Lukoil”! (vezi http://www.realitatea.net/csm-s-a-sesizat-dupa-declaratiile-lui-ponta-in-cazul-lukoil_1541911.html). Cine zice că n-avem o ţară şi un popor?
Cioran, niciodată mai adevărat ca acum!
Mă tot întreb de ce-i urăsc românii pe ruşi! Ştiu, ştiu, fiindcă ne-au furat Basarabia şi i-au bătut pe turcii pe care noi n-am reuşit să-i batem niciodată, nici sub Mihai, nici sub Ştefan! Chit că manualele ne învaţă despre victoriile de la Călugăreni şi Vaslui! I-am bătut pe turci doar sub Carol I, care nu era român şi, care, pentru prima oară de la facerea neamului, nu i-a oprimat şi înjosit pe români, aşa cum au făcut toţi voievozii lor „glorioşi”, din acelaşi sânge! Culmea, Carol I a redat demnitatea românilor şi i-a bătut pe turci, aliat tocmai cu ruşii! La 1877! Dar, de atunci, s-au întâmplat multe! Ruşii ne-au bătut de mai multe ori! După care noi ne-am bătut singuri şi ne-am alungat Regii, care ne-au dat independenţa şi ţara! Şi, când ruşii ne-au lăsat de capul nostru, am continuat să ne înjosim Regii! Ca acum! A, să nu uit! Nu numai ruşii ne-au bătut! A fost şi Dumnezeu pe-acolo!
Stând eu acum, după o prelungită şi imprevizibilă vacanţă şi uitându-mă, intens, în hăul irizat al televizorului, la cele două figuri emblematice ale devenirii noastre naţionale, Victor Viorel Ponta şi Traian Băsescu, încep, din ce în ce mai mult, să-mi înţeleg poporul. E drept, din când în când, mă ajută la asta şi domnul Emil Cioran : „Resemnarea noastră de veacuri ne-a făcut înţelepţi. Dacă individual, înţelepciunea poate atinge culmi, ea este inerţie ca fenomen colectiv. Poporul românesc este cel mai înţelept popor din Europa; dar nu din spirit, ci din lipsă de curaj şi de afirmare” (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, pp.63-64).
Hm! OK, dacă este aşa şi Cioran are dreptate (e corect, a abjurat ceva mai târziu de la profesiunea de credinţă, dar ce să facă de atâţia “patrioţi” ai neamului!), atunci ne-am prăjit! Nu de alta, dar comunismul ne-a lăsat fără ţărani! După Cioran, ţăranii erau singurul lucru original cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu! Parcă mai era ceva, dar, deh, ce să mai faci astăzi, în epoca internetului, cu arta populară? „România nu are nimic original în afară de ţărani, artă populară şi peisaj (de care nu e responsabilă)” (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p.50).
Apropo, după 1990, s-a ales praful şi de peisaj, de care, oricum, România nu era responsabilă! Ceea ce mă intrigă, însă, la Cioran, este că ne trimite la ruşi: „Dacă România vrea, cu adevărat, să-şi croiască un drum în istorie, ţara de la care poate învăţa cel mai mult este Rusia” (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p. 17).
Cum, domne’, nu de la America? Păi, democratul Băsescu de unde şi-a tras seva? Sigur, nu prea ştia el politică după prăbuşirea comunismului, fiindcă delfinii nu dau cursuri la fără frecvenţă, după cum remarca însuşi Comandantul Suprem, la 27 septembrie 2014: „(…) noi am învăţat politica la fără frecvenţă, după ce ne-am trezit, spre exemplu, cum am fost eu, dintr-un comandant de navă m-am trezit ministru. Ce politică ştiam atunci? Delfinii nu-mi predau politică nici în Atlantic, nici în Pacific”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15243&_PRID=lazi).
Aţi înţeles? Românii care şi-au alungat Regii, şi le-au refuzat revenirea în ţară, chiar şi după prăbuşirea puterii bolşevice de la Moscova, îşi aleg astfel de conducători! De la fără frecvenţă! Nici măcar la fel de erudiţi ca delfinii, care, nici ei nu au pierdut vremea să-l mediteze pe Băsescu, după propriile sale mărturisiri! Atât de inteligent era! Exact potrivit cu poporul lui! Şi ce? Democraţia învinge! Trăiască poporul român, în frunte cu iubiţii lui conducători! Cei doi! Evident, Ponta şi Băsescu!
Deh, Cioran avea, aici, o oarecare incongruenţă cu alegătorul democrat român, care a supt de la America democraţia alături de Nedelfinul! Zicea Cioran, referindu-se la români: “Popoarele fără osatură istorică nu pot face salturi într-un regim de libertăţi necontrolate. Democraţia, asigurând libertatea tuturora, sfârşeşte nu în anarhie, ci într-un sclavaj colectiv, vreau să spun în deficienţă naţională”! (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p. 146).
Wow! Credeţi că veţi găsi, vreodată, o definiţie mai bună decât „deficienţă naţională” şi „sclavaj colectiv” pentru românul abrutizat, sărăcit şi dezabuzat, care populează majoritar secţiile de vot, pentru un papuc de plastic, o găleată cu orez rânced sau o bere răsuflată? Sau pentru acel bolnav, imobilizat în patul târât de rude la întâlnirea cu Ponta Tămăduitorul, într-un alai habotnic, de bigoţi depersonalizaţi stupid în drumul lor spre întâlnirea supremă cu moaştele vreunui sfânt autohton? Vă daţi seama de ce delfinii s-au ferit ca de Ucigă-l Toaca să-l înveţe pe Băsescu Politică?
Şi totuşi, Cioran avea dreptate când ne îndrepta spre Rusia! Sigur, el nu a precizat care Rusie! Pentru pro-americanii Băsescu şi Ponta (la Ponta nu sunt foarte sigur), acea Rusie e pericolul suprem, răul absolut, în niciun caz imaginea noastră în efigie! Oare? Vorba lui Dostoievski, în Idiotul: „De câte ori nu auzi lamentându-se lumea de pe la noi, cum că nu prea avem oameni cu spirit practic; politicieni, de pildă, avem cu prisosinţă; şi nici de generali nu ducem lipsă – dai de ei la tot pasul; cât despre administratori găseşti berechet de tot felul, oricât de mulţi s-ar cere; când e vorba, însă, de oameni energici, înzestraţi cu spirit practic – ia-i de unde nu-s, să-i cauţi cu lumânarea!” (Dostoievski, Idiotul, Editura pentru literatură Universală, Bucureşti, 1962, p. 439).
Ooops! Idiotul s-a publicat la ei prin 1868. Cam pe-acolo suntem! În acea Rusie! Căci pe Putin îl poţi acuza de multe, dar nu că n-ar avea spirit practic! Fie şi în dispreţul cu care ne gratulează, aşa cum suntem noi, membri NATO şi înfricoşători pentru toţi delfinii şi caracatiţele din oceanele lumii. Mai puţin pentru caracatiţa corupţiei de pe malul Dâmboviţei!
Băsescu, armele letale şi ruşii din Nagorno Karabakh
Sigur, e bine că suntem aliaţi cu americanii, şi nu cu ruşii! Mai ales că delfinii din Marea Neagră sunt pe cale de dispariţie, din cauza braconajului şi a submarinelor româneşti în stare de „funcţionare”! Sau or fi fregatele alea achiziţionate la a XV-a mână, fără înzestrare şi a căror forţă de luptă stă în capacitatea lor de a pluti, cu condiţia să nu tragi cu praştia în ele! Adevărul este că situaţia de securitate la Marea Neagră s-a deteriorat puternic, după anexarea Crimeei de către Rusia.
Practic, flota rusă staţionată în portul Sevastopol, din Crimeea, este mult mai aproape de ţărmurile româneşti, faţă de cum era înainte să fie anexată Crimeea! Poftim? Cum? Ziceţi că este fizic şi geografic imposibil? Adică, aveţi impresia că Sevastopolul nu s-a mutat pe hartă spre ţărmul românesc, după anexarea Crimeei? Măi, copii, măi! Luaţi de la Traian Băsescu, emulul delfinilor şi conducătorul ales de noi, până la epuizare şi tăierea salariilor! Uite, zise la 27 septembrie 2014: „(…) în urma anexării Crimeei, flota de la Sevastopol, a Federaţiei Ruse, o flotă uriaşă, se află la numai 160 de mile marine de coasta României!” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15218&_PRID=lazi).
Vă daţi seama în ce pericol mortal ne aflăm dacă, acum, după anexarea Crimeei, flota rusă e la 160 mile de coasta României, ceea ce indică extrem de clar că, înainte de anexare, Sevastopolul era la altă distanţă de coasta României? Wow! S-a produs o wormhole! Sau spaţiul şi timpul s-au lovit de-o gaură neagră! Războiul psihotronic a început! Dar nu vă fie frică! Îi batem pe ruşi şi singuri, fără americani, numai să îndrăznească să tragă Sevastopolul fie şi cu doar una milă marină mai aproape de apa sfântă, dar împuţită, ce-i drept, a litoralului pontic românesc, unde vibrează istoria neatârnării noastre! Sau, mă rog, a non-atârnării noastre la catargul crucişătorului Moscova!
Ştiu, nu vă vine să credeţi, dar, întrebat pe 4 mai 2014, la B1TV, în legătură cu speculaţiile neavenite, privitoare la intenţiile ostile ale Rusiei, Liderul Delfinilor din Cele Două Oceane Planetare a răspuns apoteotic şi mobilizator! Iată, mai întâi, întrebarea:
„În acelaşi timp, am avut un articol pe Vocea Rusiei, bănuiesc că l-aţi citit, nu ştiu dacă nu e scris chiar de un fost comandor al aviaţiei militare româneşti, care spune că România nu ar rezista decât o jumătate de oră în faţa forţei militare ruseşti”! (ascultă file audio* 14basescu-1234armata rusa dezastru-acum 15 ani afghanistan-armata rom super4may).
Ce tunete olimpiene, ce vifor al demnităţii şi onoarei naţionale a stârnit infama întrebare! Iată răspunsul tranşant al Geniului Carpatin răsărit din Marea Neagră a Spiritului Românesc (ştiu, a nu se confunda aici Marea cu Mareea sau cu Gaura Neagră, căci „Neagră” mă încurcă teribil, n-are fior):
„Astea sunt provocări. Eu vă spun un lucru simplu. Ultima dată când armata rusă a mai fost antrenată în condiţii reale a fost până acum 15 ani, când au fost goniţi, pur şi simplu, din Afganistan! Au plecat cu coada între picioare! România are armata care de 11 ani e pe frontul din Irak şi pe frontul din Afganistan. Şi va face parte dintre ţările care au reuşit să pună sub control Afganistanul!” (ascultă file audio* 14basescu-1234armata rusa dezastru-acum 15 ani afghanistan-armata rom super4may_1).
Ei, ştiaţi că ruşii au plecat acum 15 ani din Afganistan, adică în 1989? Exact 15 ani au trecut de atunci, calculat cu abacul inginerului de delfini Traian! Sigur, rămâne pentru istoricii militari să vă spună când au pierdut ruşii o singură bătălie în Afganistan (ştiu saga, cum i-au bătut mujahedinii, bla, bla, bla), mai ales că ei şi-au propus să stăpânească politic şi militar ţara, nu să ocupe grotele din munţi, iar regimul impus de ei acolo a supravieţuit retragerii din 1989, până în 1992! Regimul actual din Afganistan pare a se prăbuşi în fiecare zi, cu americanii la faţa locului! Şi, aşteptaţi să vedeţi ce controlat va fi Afganistanul, după retragerea americanilor, exact aşa cum este controlat astăzi Irakul! Mare „izbândă” pentru administraţia Obama, mai ales după ce Statul Islamic zburdă nestingherit prin toată ţara lui Saddam! Dar, all in all, astea sunt „detalii nesemnificative”! Important este că armata română este mai bună, mai instruită şi mai eficace ca ruina aia de armată rusă. Cum, n-a zis asta El Grande Comandante despre armata română? Luaţi de aici:
„Deci este o armată instruită! Exerciţiile astea sunt doar în aşteptarea unor dispute (se referă la articolul din Vocea Rusiei-nota mea) între…provocări cărora nu le dăm atenţie, dar eu am vrut să le spun românilor, pentru că ruşii ştiu foarte bine nivelul de pregătire al militarilor români!” (ascultă file audio* 14basescu-1234armata rusa dezastru-acum 15 ani afghanistan-armata rom super4may_2). Ei, asta este ţara dumneavoastră, dragii mei, aliata Americii! Îi batem pe ruşi singuri!
Aş vrea să fiu bineînţeles. Dacă este vreo componentă a societăţii româneşti care îmi impune respect, acea componentă este armata română! Chiar dacă unii ofiţeri ai armatei române, trecute prin purgatoriile comuniste, au uitat că tradiţia ei stă în valoarea şi spiritul de sacrificiu al oştirii înfiinţate de primul nostru Rege. O armată care a dat totul în momentele de cumpănă ale ţării şi care şi-a făcut, întotdeauna, datoria pe câmpul de onoare, chiar dacă armele pe care i le-a pus în mână ţara au fost slabe, hrana insuficientă şi ordinul de luptă imposibil de urmat! Dar este o insultă în obrazul armatei române să sugerezi că poate opri, cu resurse şi mijloace precare, o forţă de 100 de ori mai numeroasă ca potenţial uman şi infinit mai puternică în tehnologie militară, cum este armata rusă! Încă o insultă venită de la cel care a rupt epoleţii armatei române atunci când a sponsorizat politic desfiinţarea pensiilor ocupaţionale existente pentru toate armatele NATO! Încă o ruşine, pe lângă atâtea altele!
Şi, chiar dacă nu avem cu ce-i opri pe ruşi, avem Strateg, care ştie exact unde sunt forţele ruseşti la Marea Neagră! Măcar ştim unde sunt ruşii ăştia! Uite cum îi vede comandantul Ochi de Şoim Marin, care-l învăţa pe Secretarul General NATO, la 4 mai 2014, unde sunt ostaşii prăfuitei armate ruseşti, „cu coada între picioare”, după ce Rusia anexase Crimeea:
„După Nagorno-Karabakh, Osetia, Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria, iată un nou punct, pe harta Mării Negre, unde se află concentrate forţe militare ale Federaţiei Ruse, care creează instabilitate şi dezechilibre în raportul de forţe din Marea Neagră, dezechilibre care vor trebui compensate!” (ascultă file audio* 14basescu-2nagorno-karabah dupa pauza lunga-trupe rusesti acolo16may_1).
Pardon? Care forţe ruseşti în Nagorno-Karabakh, care este o enclavă armenească pe teritoriul Azerbaijanului? Dumneavoastră vedeţi forţele alea ruseşti pe Google Earth? Vă daţi seama că asta i-a spus Secretarului General NATO şi era a nu ştiu câta oară când spunea tâmpenia cu forţele ruseşti din Nagorno-Karabakh?
Omul este impetuos, cum le place şi americanilor! Care ruşi? Le-arătăm noi lor! Şi le dăm şi arme letale lui de-alde Poroshenko, să omoare cât mai mulţi ruşi cu ele! Uite-aşa, pe 29 august 2014, în faţa diplomaţilor români, Traian cel Instruit în Afganistan şi Împrejurimi tuna:
„Cred că armata ucraineană s-a săturat de câte căşti şi câte arme neletale le-au fost trimise, este timpul, dacă vrem să ajutăm democraţia din Ucraina, dacă vrem să dăm o şansă poporului ucrainean să-şi continue drumul spre Uniunea Europeană, trebuie să acţionăm la fel ca şi Federaţia Rusă, adică să punem la dispoziţia armatei ucrainene orice mijloace pot fi disponibilizate pentru a-i ajuta în această luptă care poate deveni inegală.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15202&_PRID=lazi).
Sigur, în ciuda comentariilor din presă, a proiectelor de hotărâri votate prin mai ştiu eu ce comisii din Congresul SUA, pentru bravadă sau propagandă sau, pur şi simplu, din ignoranţă, Poroshenko nu a obţinut şi nu va obţine ever de la americani sau europeni (mă refer la guverne) arme letale să se bată cu ruşii! Fiindcă nimeni nu e căzut în cap, pe scări, să ducă Europa sau America în război deschis cu Rusia! De altfel, cu o zi înainte de formularea din discursul Luminii Poporului Român, pe 28 august, purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Jen Psaki, precizase pentru toţi proştii şi imbecilii Planetei Terra, aia din Calea Lactee:
Adică „Da, preocuparea noastră rămâne centrată pe asistenţă neletală”! Evident, forţele ruseşti din Nagorno Karabakh nu apucaseră să-i transmită şi Porumbelului Păcii cu Mitraliera în Cioc, de la Bucureşti, că nu merge cu armele letale la naţionaliştii ucraineni!
Actul Fondator şi uite baza, nu e baza!
Dacă Ponta tămăduieşte bolnavii întinşi pe pat, la defilarea moaştelor, delirul mistic al Spiritului Nepereche al Poporului Român atinge constelaţii de nebănuit! Iată-l venind cu o idee forţă la recentul Summit NATO de la Newport, Ţara Galilor, Regatul Unit! Pătruns de zeama mesianică a mega-pătrunjelului autohton, vârât până la macerare în pesmetul cerebral al minţii sale iscoditoare, Ghidul Stelar al Românilor a propus, după şedinţa CSAT, pe 3 septembrie 2014, următorul punct pe agenda NATO:
„De asemenea, trebuie să ţinem cont dacă mai vrem sau nu mai vrem să avem un parteneriat cu Federaţia Rusă, adică NATO – Federaţia Rusă. Aici este un punct de discuţie. Printre altele, în acest document, statele membre NATO se angajează să nu instaleze baze militare permanente mari la frontiera de est a NATO. Şi cu asta, cred că am răspuns acelora care prooroceau baze militare mari, permanente şi aşa mai departe.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15212&_PRID=lazi).
Bietul Ponta Tămăduitorul propusese baze NATO permanente în România, care, evident, nu puteau fi luate în considerare de Alianţă, aşa că Predestinatul îşi bătea joc de el! Se referea, practic, la Actul Fondator NATO-Rusia din 1997, pe care voia să-l pună în discuţie, fiindcă aşa vuia presa proştilor din Europa, inclusiv în sensul că Actul Fondator interzicea baze NATO în apropierea Rusiei, ceea ce trebuia modificat! Bun, acum, prima remarcă! În Actul Fondator nu este vorba de baze militare NATO mai aproape sau mai departe de frontierele Rusiei! Nici nu mă obosesc să scriu pe larg despre ce este vorba acolo, de pildă despre instalaţii nucleare pe teritoriul noilor intraţi în NATO! (vezi http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_25468.htm).
A doua remarcă! Mă mulţumesc să precizez că, pe 1 septembrie 2014, cu două zile înainte ca Neostenitul să glăsuiască, Secretarul General NATO, Anders Fogg Rasmussen precizase fără echivoc:
Adică: „NATO respectă Actul Fondator NATO-Rusia şi toate măsurile pe care le vom lua pentru a întări apărarea noastră colectivă vor fi în concordanţă cu Actul Fondator NATO-Rusia”.
Cum este posibil să te duci cu aşa ceva la Summit-ul NATO, în condiţiile în care era clar că ăia se vor uita la tine ca la Nosferatu’? Uite că e posibil! Aceste aspecte nu sunt expresia unui abur de alcool, la masa din colţ a unui birt pentru muncitori agricoli sezonieri, în vreun colţ colbit de pe măreaţa întindere a patriei. Este vorba de poziţia oficială a României, la cea mai importantă reuniune a securităţii euro-atlantice! Poziţie în care sunt implicaţi sute de oficiali de vârf ai României, de la preşedinte până la tot personalul Ministerului Afacerilor Externe, cu ministru cu tot! Băsescu s-a întors de acolo declarând că a obţinut îndeplinirea tuturor obiectivelor cu care s-a dus! Ei bine, niciuna dintre tâmpeniile cu care s-a prezentat la Summit nu s-a îndeplinit! Tot ce era legat de România se planificase cu mult înainte, prin contribuţia aliaţilor la efortul de proiecţie şi analiză strategică!
Pe 5 septembrie 2014, Băsescu, aflat încă la Summit-ul NATO, la final de lucrări, a făcut o conferinţă de presă, în care a anunţat „măreţele” realizări ale României la discuţiile cu omologii săi. S-a lăudat că a obţinut o bază NATO în România. Nu voi întra în toate detaliile realităţii din teren şi ale rezultatelor Summit-ului. Concomitent cu declaraţia sa de presă, m-am aflat în studioul B1TV, unde am desfiinţat proiecţia făcută de preşedinte cu privire la ce a obţinut acolo (vezi http://inregistrari.b1.ro/view-05_Sep-2014-butonul_de_panic%C4%83_-108.html).
A fost singura reacţie negativă publică, din România, la aberaţiile livrate de Băsescu poporului român, la revenirea din Ţara Galilor. Extrem de relevant, Băsescu a promis în conferinţa de presă din 5 septembrie o dezbatere pe documentele NATO, după revenirea acasă! Şi a anunţat că şi-a atins toate obiectivele! Am arătat, deja, cum a atins punerea în discuţie a Actului Fondator sau nevoia de a livra arme letale Ucrainei! Iată cele două afirmaţii de forţă ale preşedintelui:
Inutil să precizez că dezbaterea nu a mai avut loc niciodată! Coincidenţă, Băsescu a făcut doar o nouă conferinţă de presă, pe 7 septembrie, la care a dat înapoi faţă de afirmaţiile hazardate lansate pe 5 septembrie! Între cele două momente nu se întâmplase nimic relevant… cu excepţia emisiunii de la B1TV, unde desfiinţasem aberaţiile preşedintelui! Evident, nicio dezbatere nu a urmat celei de a doua conferinţe de presă, aşa cum promisese Nu Prea Mult Iubitul, pe 5 septembrie. Să vă dau o mostră! Iată extrase din declaraţia din 5 septembrie, cu privire la o pretinsă bază NATO pe teritoriul României, pe care ar fi obţinut-o Marele Timonier:
„Vom avea o structură de comandament NATO, deci în documentele care nu sunt destinate publicităţii, România figurează ca fiind stat care a oferit facilităţi pentru un comandament NATO de dimensiuni acceptabile. (…) În documente, România figurează ca făcând oferta, dar noi ştim că unul din comandamente va fi pe teritoriul României. Deocamdată nu veţi găsi niciun document că s-a stabilit. Veţi găsi că România a făcut o ofertă pentru a pune la dispoziţie infrastructura pentru un comandament. Noi ştim însă că va fi cu Statele Unite, deci în plan bilateral. Este o ofertă directă a Statelor Unite, făcută în summit de preşedintele Obama, crearea unui centru de antrenament şi exerciţii navale la Marea Neagră, exerciţii şi antrenamente care se vor face împreună cu flota României şi a Bulgariei” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15214&_PRID=lazi).
Ba e în documente, ba e într-un document secret, ba ştie Băsescu precis că e pe undeva! Ba e comandament NATO, ba e „în plan bilateral” cu SUA, ba i-a promis Obama! E aşa pentru că nu există acest comandament nici aşa, nici aşa, stabilit ca atare, la Summit! Explicaţia succintă, dar suficientă, am dat-o în emisiunea cu pricina, care poate fi urmărită pe site-ul B1TV (vezi http://inregistrari.b1.ro/view-05_Sep-2014-butonul_de_panic%C4%83_-108.html).
Dar, foarte interesant, iată cum vindea acelaşi Băsescu, aceeaşi marfă, două zile mai târziu, pe 7 septembrie, după emisiunea de la B1TV, când desfiinţasem prima sa variantă:
“Sigur, nu vreau să fiu critic, dar am văzut că toată presa a reţinut un singur lucru, care i s-a părut extraordinar – un comandament. Deci, vreau să înţelegem foarte bine: nu comandamentul este cheia garantării securităţii noastre. Comandamentul, este foarte bine că va fi un comandament NATO pe teritoriul României, dar el are rolul de a conduce în primul rând aplicaţiile, exerciţiile comune şi, doar în caz de război, va avea rolul de a conduce şi lupta, dar, coordonat de un comandament pentru sud-estul Europei, care se află în Italia. Deci, nu comandamentul este cheia. Acolo o să fie 50, 100, 200 de ofiţeri, care americani, care britanici, italieni, români, francezi, ştiu eu ce va decide NATO din punct de vedere al dotării comandamentului. Eu cred, totuşi, că va fi un comandament condus de un ofiţer al Statelor Unite. Dar nu comandamentul este cheia.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15218&_PRID=lazi).
Ooops! Păi, cum, aşa, deodată, “nu comandamentul este cheia garantării securităţii noastre”? Cum, este “coordonat de un comandament pentru sud-estul Europei, care se află în Italia”? Păi, atunci, ce comandament mai este? Şi cum a rămas treaba cu Obama, povestea bilaterală, promisiunea, Marea Neagră, bla, bla, bla? Of, of, of! Uite-aşa o să devin maliţios! Doar din cauza unei biete emisiuni la B1TV, domnule Genial Strateg? Că, altceva nu a fost, decât ode şi imnuri, pe la toate televiziunile, chiar şi la anti-băsista Antena 3, unde super-analistul militar de serviciu era în toiul extazului legat de rezultatul Summit-ului pentru România!
Dar, hai să remarcăm concluzia lui Băsescu, din 7 septembrie: “Aş spune că a fost un succes major al României, un succes interinstituţional, pentru că aici a lucrat mult şi Ministerul Apărării, şi Ministerul de Externe, şi Serviciile Secrete, şi, bineînţeles, obiectivele, toate, aşa cum le-am prefigurat, au fost atinse.” Ce aflăm de aici? Cine a lucrat la succes! Vă daţi seama ce amar de muncă şi salarii plătite pe bani grei, din buzunarul public, doar ca să ne facem de râs? Şi, mai ales, cum vă explicaţi că atâta amar de instituţii, cu mii de oameni în personal, nu au fost în stare să vă arate ce vă arăt eu acum?
Iată unele dintre obiectivele derizorii ale României la Summit-ul de la Newport, Ţara Galilor, Regatul Unit! Aş vrea să fiu bine înţeles! Eu nu spun că nu au fost şi alţi proşti în comunitatea NATO! Printre jurnaliştii străini, care au dreptul să nu se priceapă (mult mai rar ca la noi, ce-i drept) sau printre experţii lor, chiar decidenţi politici, din mai ştiu eu ce ţară uşor depăşită de evenimente! Nu o să vă spun care erau aceia, deşi îi ştiu! Mai mult, nu o să vorbesc despre erorile americanilor în toată povestea (sper să reuşesc), din motive binecuvântate! Pe blog-ul meu, am dreptul să fiu pro-american până la o limită autoimpusă. Eu decid când ridic limita. Sigur, am scris pro-american, nu idiot! Nici măcar de Dostoievski! Reţineţi asta, pentru că, în România, din nefericire, există tendinţa, la nivelul conducătorilor, de suprapunere a celor două concepte!
Pe mine mă interesează românii mei! Ce vă spun eu aici, şi puteţi verifica uşor urmărind emisiunea de la B1TV, al cărei link e furnizat mai sus, este că, la momentul difuzării ei în direct, documentele NATO, emise la Summit, abia fuseseră puse pe site-ul Alianţei. Aşadar, erau aproape necunoscute publicului. Eu le-am procesat doar parţial, în drum spre B1TV. Băsescu, însă, le avea integral în conferinţa lui de presă din 5 septembrie şi le avea “desfăcute” şi “răscitite” (căci erau documente de lucru pentru cei care le adoptaseră, cu Băsescu la masă). Colosal de surprinzător, eu ştiam ce conţineau documentele pe care le văzusem în pripă, în proporţie de 10%, iar Băsescu, la masă, cu ele în mână, habar n-avea ce scrie în ele! Explicaţia e simplă! Eu ştiam ce nu se poate adopta acolo! În consecinţă, puteam conchide cu privire la ce s-a adoptat, dacă aveam datele premergătoare Summit-ului. Şi le aveam! Le avea şi Băsescu! Doar că Băsescu, în fruntea unei armate de oficiali, experţi, diplomaţi şi asistenţi, nu ştia să le citească! Cu documentele noi, adoptate la Summit, în faţă! Hai să vedem ce îşi propunea Băsescu să obţină de la NATO, în legătură cu “omuleţii verzi” (tulai, Doamne!), pe 3 septembrie, enunţând un obiectiv de bază al României, la Newport:
“Omuleţii verzi” şi joaca de-a războiul
“De asemenea, am dori ca acest summit să clarifice abordarea aliaţilor atunci când discutăm despre un război hibrid, ca acela care se desfăşoară acum în estul Ucrainei sau cel care s-a desfăşurat în Crimeea. Adică un stat care nu recunoaşte îşi trimite forţe fără însemnele statului sau ale armatei din care fac parte, aceşti oameni coordonează ocuparea unui teritoriu, punerea sub control militar şi politic a unor ţări sau a unor spaţii dintr-o ţară, dar asta nu justifică aplicarea Articolului 5. Punctul nostru de vedere este că într-adevăr fiecare stat trebuie să facă faţă la astfel de provocări, trebuie să aibă capacitatea să facă faţă la astfel de provocări, dar în momentul în care asupra lui se fac presiuni cu armate regulate la frontiere, care reprezintă un sprijin direct sau indirect pentru cei care au apărut ca omuleţi verzi în estul Ucrainei sau în Crimeea, atunci intervenţia NATO împotriva forţelor care se află la frontiera unui stat NATO este obligatorie, pentru că un stat mai mic nu poate face faţă şi unui război intern generat de omuleţi verzi, să spunem, şi unei presiuni cu armate ostentativ masate la frontiera statului şi care indirect sau direct constituie un sprijin major pentru insurgenţă. Deci sperăm într-o definire şi o înţelegere a modului de aplicare a Articolului 5 în astfel de situaţii, pe care Rusia a arătat că le poate crea.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15212&_PRID=lazi).
Ce zice Băsescu aici? “Omuleţii verzi” sunt, practic, agenţi în uniformă, fără însemne militare, care operează pe teritoriul unui stat, posibil cetăţeni ai acelui stat, în favoarea unei armate străine, masate la frontiera statului cu pricina. Aşa s-a întâmplat în cazul grupurilor de insurgenţi, etnici ruşi, care au acţionat împotriva guvernului central de la Kiev, susţinuţi de Rusia. Acesta este ceea ce se numeşte “un război hibrid”, adică un război cu faţete multiple, în care ţara nu este atacată propriu-zis de o armată inamică, din afara ei, ci este destabilizată în interior de agenţi autohtoni, care lucrează în acest sens, cu susţinerea puterii străine! Băsescu a vrut să introducă acest pericol, în cazul unei ţări NATO, în gama pericolelor pentru care se activează articolul V din Tratatul de la Washington, care guvernează Alianţa Nord-Atlantică şi care presupune apărare comună, cu forţa armată, împotriva lui! Ca să înţelegem exact ce înseamnă asta, hai să vedem ce zice articolul V din Tratatul de la Washington:
“The Parties agree that an armed attack against one or more of them in Europe or North America shall be considered an attack against them all and consequently they agree that, if such an armed attack occurs, each of them, in exercise of the right of individual or collective self-defence recognised by Article 51 of the Charter of the United Nations, will assist the Party or Parties so attacked by taking forthwith, individually and in concert with the other Parties, such action as it deems necessary, including the use of armed force, to restore and maintain the security of the North Atlantic area.” (vezi http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_17120.htm).
Adică: “Părţile sunt de acord că, dacă se produce un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau America de Nord, acesta va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, în cazul în care se produce un astfel de atac, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului individual sau colectiv de auto-apărare, recunoscut în articolul 51 din Carta ONU, să ajute Partea sau Părţile astfel atacate, individual sau în colaborare cu alte Părţi, după cum crede de cuviinţă, inclusiv prin folosirea forţei armate, pentru a restabili şi menţine securitatea zonei Nord-Atlantice”.
Aşadar, ca o ţară NATO să fie ajutată cu forţă militară, pentru apărare comună, prin Alianţă, de un aliat, este nevoie ca ajutorul să fie în concordanţă cu articolul 51 din Cartă. Ce-i cu acest articol? După al doilea Război mondial, Carta ONU a scos războiul în afara legii internaţionale! Este interzis prin Cartă. Documentul a ţinut, însă, seama de faptul că pot fi ţări care nu respectă dreptul internaţional şi, în ciuda interdicţiei impuse de Cartă, pot deveni agresoare şi ataca alte ţări. De aceea, s-a făcut o derogare de la interdicţia de a face război, permiţându-se să facă război doar acele ţări care sunt atacate şi numai pentru a se apăra în faţa atacului! Acesta este sensul articolului 51 din Cartă:
„Nothing in the present Charter shall impair the inherent right of individual or collective self-defence if an armed attack occurs against a Member of the United Nations, until the Security Council has taken measures necessary to maintain international peace and security. Measures taken by Members in the extiuneercise of this right of self-defence shall be immediately reported to the Security Council and shall not in any way affect the authority and responsibility of the Security Council under the present Charter to take at any time such action as it deems necessary in order to maintain or restore international peace and security.” (http://www.un.org/en/documents/charter/).
Adică: „Nimic din prezenta Cartă nu va împiedica dreptul inerent, individual sau colectiv de auto-apărare, dacă un atac se produce asupra unui Membru al Naţiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru a menţine pacea şi securitatea internaţionale. Măsurile luate de Membri în exercitarea acestui drept de auto-apărare vor fi imediat raportate Consiliului de Securitate şi nu vor afecta în niciun fel autoritatea şi responsabilitatea Consiliului de Securitate, sub prezenta Cartă, de a lua, în orice moment, asemenea măsuri, după cum crede de cuviinţă, pentru a menţine sau restabili pacea şi securitatea.”
Ei bine, NATO este o organizaţie de apărare colectivă şi nu poate face război, în baza Cartei, decât pentru a se apăra, conform articolului 51, adică atunci când este sub atac! În înţelesul dreptului internaţional public actual, atacul este un atac teritorial. Aşadar, invocarea articolul V, din Tratatul de la Washington, pentru a declanşa procedurile de ajutorare pentru o ţară NATO, în baza articolului 51 din Cartă, nu se poate face decât în cazul unui atac teritorial asupra acelei ţări. Războiul hibrid, adică destabilizarea internă, chiar şi susţinută, din afară, de prezenţa, la frontieră, a unor forţe militare ale unei puteri străine, nu se încadrează în înţelesul termenului de „atac” susţinut de interpretarea articolului 51 din Cartă! Iată de ce textul Declaraţiei Summit-ului NATO din Ţara Galilor (Wales Summit Declaration), din 5 septembrie 2014, nu include războiul hibrid (punctul 13 din Declaraţie), adică „omuleţii verzi” ai lui Băsescu, în gama pericolelor în măsură să activeze articolul V, aşa cum a cerut preşedintele român:
“We will ensure that NATO is able to effectively address the specific challenges posed by hybrid warfare threats, where a wide range of overt and covert military, paramilitary, and civilian measures are employed in a highly integrated design. It is essential that the Alliance possesses the necessary tools and procedures required to deter and respond effectively to hybrid warfare threats, and the capabilities to reinforce national forces. This will also include enhancing strategic communications, developing exercise scenarios in light of hybrid threats, and strengthening coordination between NATO and other organisations, in line with relevant decisions taken, with a view to improving information sharing, political consultations, and staff-to-staff coordination. We welcome the establishment of the NATO-accredited Strategic Communications Centre of Excellence in Latvia as a meaningful contribution to NATO’s efforts in this area. We have tasked the work on hybrid warfare to be reviewed alongside the implementation of the Readiness Action Plan.” (vezi http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112964.htm).
Adică: „Ne vom asigura că NATO este capabilă să abordeze eficient sfidările speciale reprezentate de ameninţările războiului hibrid, în cadrul căruia este folosită o gamă largă de măsuri deschise şi secrete, militare, paramilitare şi civile într-un plan integrat, bine pus la punct. Este esenţial ca Alianţa să dispună de uneltele necesare şi procedurile solicitate pentru a descuraja şi răspunde eficient la ameninţările războiului hibrid, ca şi de capabilităţile pentru a întări forţele naţionale. Aceasta va include, de asemenea, întărirea comunicaţiilor strategice, dezvoltarea scenariilor de exerciţiu, în lumina ameninţărilor hibride şi întărirea coordonării între NATO şi alte organizaţii, în concordanţă cu deciziile relevante, adoptate pentru a îmbunătăţi schimbul de informaţii, consultările politice şi coordonarea personalului. Salutăm înfiinţarea Centrului de Excelenţă pentru Comunicaţii Strategice cu acreditare NATO din Letonia, ca o contribuţie la eforturile NATO în acest domeniu. Am hotărât ca activitatea cu privire la războiul hibrid să fie reanalizată împreună cu aplicarea Planului de Acţiune Alertă.”
După cum se vede, pe întreg cuprinsul paragrafului vizat nu există nicio referire la catalogarea războiului hibrid ca termen de referinţă pentru activarea articolului V, adică a garanţiilor de securitate ale Tratatului, prin posibilitatea apărării cu forţă armată în faţa unui atac! O astfel de referire nu există în niciun document adoptat la Summit-ul NATO! Aşadar, solicitarea lui Băsescu a fost neglijată de NATO!
Obligaţii care nu sunt obligaţii şi falsa securitate NATO
O minciună uriaşă lansată de Băsescu este legată de cheltuielile de apărare. Încă din 3 septembrie, Băsescu a precizat ca obiectiv al Summit-ului stabilirea cifrei de 2% alocare din PIB pentru apărare: „Sigur, la Summit-ul NATO, cu certitudine, Statele Unite vor atenţiona din nou partenerii din Uniunea Europeană cu privire la obligaţia de a aloca 2% din produsul intern brut pentru cheltuieli de apărare”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15212&_PRID=lazi).
Pe 5 septembrie, cu documentele Summit-ului în mână, Băsescu anunţa referitor la Declaraţia Relaţiei Transatlantice: „ (…) declaraţia privind relaţia transatlantică, o declaraţie extrem de importantă care arată angajamentul Statelor Unite pentru Europa şi al Europei pentru parteneriatul cu Statele Unite. În plus, această declaraţie stabileşte şi obligaţia statelor de a reveni la finanţarea cheltuielilor de apărare cu 2% din bugetul de statşi 20% din acest buget pentru echipament. Deci, 20% din bugetul fiecărui stat trebuie destinat echipării armatei”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15214&_PRID=lazi).
Declaraţia invocată de Băsescu nu stabilea nicio obligaţie şi nici nu avea cum! NATO nu poate obliga ţările membre să aloce anumite procente din PIB pentru apărare. Sigur, există anumite angajamente politice ale ţărilor cu pricina spre cifra de 2%, dar nu pot fi invocate ca „obligaţie”. Documentul „fluturat” de Băsescu, Declaraţia Relaţiei Transatlantice (The Wales Declaration on the Transatlantic Bond) este foarte relevant, în acest sens, la punctul 5:
„We recognise that these steps will take the necessary effort and funding. In light of this, we agree to reverse the trend of declining defence budgets and aim to increase defence expenditure in real terms as GDP grows; we will direct our defence budgets as efficiently and effectively as possible; we will aim to move towards the existing NATO guideline of spending 2% of GDP on defence within a decade, with a view to fulfilling NATO capability priorities. We will display the political will to provide required capabilities and deploy forces when they are needed”. (vezi http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112985.htm).
Adică: „Recunoaştem că aceşti paşi au nevoie de efortul şi finanţarea necesare. Din această perspectivă, suntem de acord să inversăm tendinţa de a diminua bugetele apărării şi să ţintim spre creşterea cheltuielilor bugetare în termeni reali, pe măsură ce PIB-ul creşte; vom folosi bugetele apărării pe cât de eficient şi aplicat posibil; vom ţinti să ne îndreptăm spre actuala orientare a NATO de a aloca 2% din PIB pentru apărare, într-un interval de 10 ani, cu scopul de a îndeplini priorităţile NATO în materie de capabilităţi”.
După cum se vede, formularea este extrem de laxă şi precaută, în sensul unei treceri la 2% din PIB, pentru Apărare, doar dacă o permite creşterea PIB-ului şi pe parcursul a 10 ani! Nu există termenul „obligaţie” în textul NATO, aşa cum minţea Băsescu! Acest text este confirmat de paragraful 14 al Declaraţiei Summit-ului (The Wales Summit Declaration (vezi http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112964.htm).
Că americanii au cerut, în repetate rânduri, o creştere a contribuţiei europenilor la bugetul apărării, este adevărat! Dar, niciodată, nu a existat o obligaţie juridică, prin tratat sau alt tip de contract legally binding sau politică, prin desemnarea, ca obligaţie formală, a unui prag de alocare bugetară pentru apărare, la nivel individual, pentru ţările membre. Au existat proiecţii, auto-asumări, mai mult sau mai puţin ferme, dar niciodată obligaţii!
Ajunşi aici, este bine să facem o precizare importantă. Băsescu a susţinut constant că NATO asigură apărarea Ţării în baza articolului V, din Tratatul de la Washington. De unde şi bravada sa constantă la adresa Rusiei. Bunăoară, Băsescu a precizat, în conferinţă de presă, alături de vicepreşedintele SUA, Joseph Biden, pe 21 mai 2014: „Salutăm angajamentul ferm al Statelor Unite pentru Articolul 5 al Tratatului.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15041&_PRID=lazi).
Adică: „Angajamentul Americii pentru apărarea colectivă, sub articolul V din Tratatul cu privire la NATO, este absolut de nezdruncinat. Este un angajament sacru în ochii preşedintelui şi ai mei”.
Bravo, bravo! Numai că sacralitatea lui Biden şi încrederea lui Băsescu în angajamentul Americii au exact valoarea pe care le-o dă textul articolul V. Iată-l, din nou!
“Părţile sunt de acord că, dacă se produce un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau America de Nord, acesta va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, în cazul în care se produce un astfel de atac, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului individual sau colectiv de auto-apărare, recunoscut în articolul 51 din Carta ONU, să ajute Partea sau Părţile astfel atacate, individual sau în colaborare cu alte Părţi, după cum crede de cuviinţă, inclusiv prin folosirea forţei armate, pentru a restabili şi menţine securitatea zonei Nord-Atlantice”.
Aşadar, cum vor apăra SUA o ţară aliat din NATO dacă este atacată? “După cum crede de cuviinţă”! Sigur, există şi opţiunea folosirea forţei militare, dar numai dacă crede de cuviinţă! Adică marja de apărare în care te mişti se înscrie între zero şi plus infinit! Cine decide cum vei fi apărat dacă eşti atacat? Fiecare ţară-aliat în parte, căci Tratatul nu le obligă la Nimic! Nada! Rien! Nothing! Niente! Nichts! Ничего!
Este cel mai slab tip de angajament juridic de securitate din istoria alianţelor politico-militare. Şi este aşa tocmai pentru că aşa a fost redactat de americani, ca să permită neimplicarea militară a SUA în apărarea unui aliat, evitând un angajament impus prin obligaţii stipulate în Tratat! Şi iată explicaţia Departamentului de Stat către preşedintele SUA, la momentul redactării Tratatului, în 1949! Aşadar, “sacralitatea” “de nezdruncinat” a Tratatului este foarte lumească! Practic, America nu este obligată să apere pe nimeni prin articolul V, din Tratatul de la Washington, care menţionează în clar că această posibilitate de apărare există! Dar numai dacă vrea America, nu dacă vrea Tratatul! Iată dovada în documentele americane ale anului 1949, anul redactării Tratatului cu celebrul articol V!
Dar, ca să înţelegeţi exact ce înseamnă un angajament puternic de securitate pentru o organizaţie de apărare colectivă, care este o alianţă politico-militară, aşa cum este NATO, voi reproduce articolul V al altui Tratat de apărare colectivă, pentru comparaţie cu articolul V din Tratatul de la Washington. Este vorba de articolul V din Tratatul de la Bruxelles Modificat din 1957, care guverna Uniunea Europei Occidentale (UEO), o organizaţie de apărare colectivă exclusiv europeană. UEO avea o relaţie specială cu Uniunea Europeană, prin prevederile Tratatelor comunitare începând cu cel de la Maastricht! Iată ce spune articolul V din Bruxelles Modificat:
“If any of the High Contracting Parties should be the object of an armed attack in Europe, the other High Contracting Parties will, in accordance with the provisions of Article 51 of the Charter of the United Nations, afford the Party so attacked all the military and other aid and assistance in their power.” (http://www.weu.int/Treaty.htm).
Adică: “Dacă oricare dintre Înaltele Părţi Contractante ar fi obiectul unui atac armat în Europa, celelalte Înalte Părţi contractante îi vor acorda, în conformitate cu prevederile articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite, tot ajutorul militar şi de orice altă natură în puterea lor.”
Comparaţi cu formularea din articolul V din Washington, care obligă părţile la Tratat să ajute pe cel atacat “după cum cred de cuviinţă”! Garanţia de securitate este infinit mai slabă juridic în Tratatul de la Washington! Sigur, în ciuda diferenţei de forţă juridică în garantarea securităţii, diferenţă în favoarea Uniunii Europei Occidentale, NATO era infinit mai puternică militar (UEO a încetat să existe odată cu apariţia Tratatului de la Lisabona al UE) pentru că are structuri militare integrate, ceea ce UEO nu avea şi se bazează pe forţa militară a SUA, ceea ce e gigantic!…Pst. Am o veste! Articolul V din Bruxelles Modificat a fost asimilat în Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene! Pst!…Rămâne între noi, nu-i spuneţi lui Corlăţean, că află şi Băsescu şi nu o să mai fim noi cei mai bine informaţi din România! Ba o să ştie şi “serviciilii”!
NATO versus Rusia în Estul Europei
Iar în ceea ce priveşte capacitatea NATO de a se opune Rusiei în Estul Europei şi în zona Mării Negre, ea este egală cu zero! Orice caporal din armata americană vă poate spune asta, la fel de bine ca mereu hâtrul Vladimir Putin. De aceea, publicaţii prestigioase, cum este Spiegel,au reliefat adevărul despre opera bufă a puterii NATO în faţa Rusiei, la porţile Orientului:
Adică: “Dacă Rusia s-ar angaja în agresiune militară împotriva balticilor, NATO ar fi incapabilă să apere regiunea cu mijloace convenţionale. Un raport intern scoate în evidenţă slăbiciunile alianţei”.
Şi “Russia’s ability to undertake significant military action with little warning presents a wider threat to the maintenance of security and stability in the Euro-Atlantic area. Russia can pose a local or regional military threat at short notice at a place of its choosing. This is both destabilizing and threatening for those allies bordering or in close proximity to Russia.” (“Unprotected in the East: NATO Appears Toothless in Ukraine Crisis”, May 19, 2014, vezi http://www.spiegel.de/international/germany/ukraine-crisis-shows-up-cracks-in-nato-a-970248.html).
Adică “Abilitatea Rusiei de a-şi asuma o acţiune militară semnificativă pe neaşteptate prezintă o ameninţare mai gravă la menţinerea securităţii şi stabilităţii în zona euro-atlantică. Rusia poate să producă o ameninţare militară locală sau regională rapid şi unde vrea. Asta este, în acelaşi timp, destabilizator şi ameninţător pentru aliaţii care se învecinează sau se află în apropierea Rusiei!”
Haida-de! Dar ce, ăştia de la Spiegel n-au auzit de armata română? Aia mai instruită ca armata rusă şi care controlează Afganistanul? Dar de angajamentul “de nezdruncinat” al Americii nu au auzit? Ăla din articolul V, de care se entuziasmează Băsescu? N-aş vrea să vă mai întristez, în plină veselie generată de campania electorală din România! Aşa că nu vă mai traduc titlul ăsta din The Economist, din 6 septembrie 2014: “The sad reality is that Vladimir Putin is winning in Ukraine. The West must steel itself for a lengthy struggle” (vezi http://www.economist.com/news/leaders/21615582-sad-reality-vladimir-putin-winning-ukraine-west-must-steel-itself?fsrc=nlw|hig|4-09-2014|5356c9a3899249e1ccc0764b|EU).
Chiar şi fără traducerea titlului din The Economist, românii din spaţiul consumului de ştiri tipic românesc pot să dea, din când în când, peste americani sinceri, cu pretenţii intelectuale, ca să nu scriu ştaif, de mari specialişti în relaţii internaţionale, care nu au nicio apăsare să ne strice fengshui-ul chiar la Bucureşti. Adică să ne spună adevărul! E cazul domnului George Friedman, şeful corporaţiei private de intelligence Stratfor, ale cărui analize nu prea sunt pe gustul meu, dar care este o personalitate de anvergură în Statele Unite şi, se pare, în sync cu preşedintele nostru! Venit la Bucureşti cu ghiocelul lui 2% pentru apărare, sădit în glastră şi de Măreţul Preşedinte, Friedman ne tot îndeamnă să punem mâna pe arme, în sens să punem banii jos, ca să le cumpărăm (posibil şi de la americani, ceea ce este perfect OK)! Căci, dacă nu le cumpărăm şi nu avem o forţă militară serioasă ei, SUA, nu ne vor putea apăra!
Poftim? E aşa ceva în Tratatul de la Washington? Dacă eşti atacat şi nu ai armată solidă, noi, America, nu te apărăm? Păi, Islanda nu are armată deloc! Înţeleg că pa! Iată afirmaţia din Adevărul.ro, 2 octombrie 2014, absolut incredibilă, dar să le vedeţi pe următoarele:
O “forţă echivalentă” cu ce? Cu puterea americană? Cu puterea rusă? Altfel, SUA nu ne vor apăra? N-am auzit asta de la Obama! Şi nici de la Biden! Interesant, însă, am auzit ceva similar de la… de la…Băsescu Traian! Chiar pe 3 octombrie! Wow! Ce coincidenţă! Ia să vedem ce ne învaţă Gigantul, gând în gând cu domnul Friedman:
“Sunt lucruri care se fac lipsit de responsabilitate, în detrimentul securităţii naţionale, într-un moment în care cerem tuturor să beneficiem de Articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, «Toţi pentru unul, unul pentru toţi», dar ăla unul care le cere la toţi nu îşi ia măsurile minimale să îşi consolideze capacitatea de a face faţă unor riscuri la adresa securităţii naţionale. Şi când vorbesc: nu îşi ia măsuri minimale mă refer şi la alocările pentru creşterea nivelului de capacitate de luptă a Armatei (…)” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15255&_PRID=lazi).
Vă place? Sper să nu găsesc vreo reacţie pe blog de tipul: “Stai, domne’, că omul are dreptate, dacă nu investim în apărare, nu poţi să aştepţi să vină altul să ne apere”! Foarte frumos şi corect, domnule cititor imaginar al acestui text! Asta e logica pentru care s-a făcut NATO! Tu, Europa, arată că faci ceva pentru propria apărare şi eu, America, voi veni în ajutorul tău, la nevoie! Numai că aici, în aceste formulări, pe care vi le-am prezentat, este vorba de angajamente juridice prin Tratat! Angajamente “solemne”! “Ironclad”! Dar, poate, sunt un aliat mai sărac şi n-am arme suficiente, nici bani să le cumpăr! De ce m-ai luat în NATO, dacă nu eşti gata să-ţi asumi apărarea mea? Uite, eu, cu arme puţine, vin să te ajut la nevoie! Că atâtea am! Tu vii cu armele tale, câte ai sau câte vrei, as it deems necessary, să mă ajuţi pe mine? Răspunsul halucinant, dar perfect corect, îl dă Friedman, într-o fabuloasă criză de sinceritate! Admite că, tehnic, putem să ne înarmăm cât Federaţia Unită a Planetelor, SUA oricum nu ar sări în ajutorul nostru dacă am fi invadaţi de ruşi! Ceea ce, repet, este perfect corect şi în logica Tratatului de la Washington! Atenţie la întrebare şi la răspuns, după o afirmaţie a lui Friedman care sună aşa:
Cum, securitatea nu este garantată din momentul semnării Tratatului? Trebuie mai întâi, dar după semnarea Tratatului, să te întăreşti şi abia apoi ţi se garantează securitatea, deşi eşti semnatar al Tratatului, ca şi America? Păi, nu era normal să te întăreşti întâi şi să semnezi Tratatul când ţi se poate garanta securitatea? Cum, semnez ceva şi stau în limbo?
Vă daţi seama ce spune omul ăsta? Confirmă, sută la sută, povestea pe care am scris-o aici referitor la “as it deems necessary” şi face hârtie creponată din toate angajamentele de doi lei, de tip Articolul V este “ironclad”, lansate propagandistic de înalţii oficiali americani şi, evident, de prietenul lui drag, Băsescu Traian! Mai precis, hrana minţii pentru proşti.
Genială este ideea că nu vor apăra niciodată “o ţară europeană care nu este pregătită să se apere singură.” Păi, în Europa, toate ţările puternice sunt în NATO, alături şi de ţări mai slabe militar, evident! Toate democraţii. Aşadar, o ţară capabilă, prin puterea sa militară, să agreseze altă ţară în Europa şi, cumva, nedemocratică (dacă nu foarte antidemocratică) este doar una! Rusia! Aşadar, Friedman ne spune că, dacă o ţară europeană “nu este pregătită să se apere singură” în faţa Rusiei, atunci America nu o va ajuta! Ce articol V, ce NATO, ce angajamente americane prin Tratat, trâmbiţate pe la colţuri? Wow! Dar ştiţi vreo ţară, în Europa, care este pregătită să se bată cu Rusia? Eu nu ştiu! Aşadar, oricât aş cheltui eu, pe apărare, eu, România, nu voi fi niciodată pregătită să lupt cu un colos de talia Rusiei! Ce să înţeleg din asta? Săracul Friedman dă un răspuns fabulos la această întrebare! Ia uitaţi aici mostră de sinceritate hipertrofică! Întrebarea mirată a jurnalistului se referă la faptul că America nu ar veni în ajutorul nostru, la nevoie, cum rezultă din frazele lui Friedman, analizate mai sus:
“Jurnalist: Nici în eventualitatea unei agresiuni militare?
Omul are perfectă dreptate! Dragi români, n-aveţi decât să construiţi voi forţe pe măsura armatei ruse, că, la o invazie, noi nu prea avem cum să vă ajutăm! Aşa că vă rog să zâmbiţi de câte ori îl veţi auzi pe Băsescu povestind cum avem noi scutul de la Deveselu şi ruşii sunt speriaţi să vină peste noi din cauza asta! Să zâmbiţi când Obama o să vă povestească despre angajamentele “de fier” ale Americii, în articolul V şi fel de fel de oficiali americani vor anunţa ba o dislocare de 100 de militari prin Letonia, alta prin Polonia, ba un Centru de privit stelele în Estonia şi o pălărie de satelit în Bulgaria, ca dovadă că ne vor apăra până la capăt, bla, bla, bla! Capisci? I hope so!
Articolul V din Tratatul de la Washington nu poate apăra pe nimeni în această parte a Europei! Da, îi poate apăra pe francezi sau pe britanici! Nu sunt sigur nici măcar de germani! Dar, în cazul Germaniei, azi, probabil America ar face ceva mai mult decât stargazing. Şi aş vrea să fiu înţeles corect. Poziţia americană asta este şi e conformă Tratatului! Aşa scrie în Tratat! Este “as it deems necessary” Că noi nu ştim să citim Tratatele la care aderăm, e OK! Că America supralicitează, în declaraţii propagandistice, ceea ce ar face pentru apărarea aliaţilor din Estul Europei, iar este OK! Aşa se face! Alianţa cu America este importantă pentru România, fundamentală aş zice! Există oarece reticenţe să ataci o ţară NATO! Aşadar, o oarecare umbrelă de securitate îţi oferă! Fii deştept, profită de ea exact atât cât este, puţină, organizează-ţi relaţiile internaţionale în jurul Americii şi în consens cu America, dar nu miza că America te va apăra mereu, no matter what, fiindcă nu vrea şi nici nu poate! A, să nu uit! Şi nu mai înjura Rusia, ca un penibil resentimentar, de multe ori degeaba, arătându-i peste gard the finger, însoţit de cuvintele: “Dacă te dai la noi, te bat americanii”! Într-o zi, s-ar putea s-o încasezi! Şi n-o să vină nimeni să-i bată pe ruşi pentru asta!
Adevărul este că Rusia nu reprezintă o ameninţare pentru România! Cu excepţia faptului că ne va tăia gazul parţial sau total (se întâmplă, deja) şi ne va survola, fără să ne ceară voie, de câte ori “va considera de cuviinţă”, Rusia nu-şi propune să ne deranjeze prea tare! Dar nu din motivul invocat de Băsescu este reţinută şi anume că ne apără pe noi Planeta Giganţilor din articolul V! Nu! Pur şi simplu pentru că nu au nimic a ne lua din ceea ce nu au deja! Ba chiar dacă ar lua ceva din ce avem noi, nu-i văd bine! Mai ales că, în România, prostia vine cu teritoriul sau viceversa! Nu cred că ruşii au nevoie de aşa ceva!
Şi, hai să vă mai împărtăşesc un lucru legat de cum ar acţiona NATO, dacă vreo ţară membru ar fi atacată! Ştiţi că s-a întâmplat deja? Articolul V a fost activat o singură dată, după înfiinţarea NATO din 1949! După atacurile de la 11 septembrie 2001 împotriva Americii. NATO a hotărât să activeze articolul V pentru a apăra SUA! Mai bine n-ar fi făcut-o, pentru că au demonstrat valoarea de reacţie a Alianţei în baza articolul V! Absolut, penibilă!
Sigur, America nu avea nevoie de forţa militară a aliaţilor ca să se apere! Dar nu i-ar fi stricat deloc! A fost mulţumită că NATO a hotărât să îi acorde asistenţă militară, conform articolului V. Dar, ghici ce! NATO i-a acordat-o by the book, adică “după cum au crezut de cuviinţă” ţările membre! Mai precis, NATO a trimis pe cerul Americii 5 avioane AWACS (Airborne Warning and Control System), adică 5 radare zburătoare pentru monitorizarea spaţiului aerian al Statelor Unite! Tare, nu? Iar SACEUR-ul (Supreme Allied Commander Europe), comandantul suprem al forţelor aliate în Europa a trimis Forţa Navală Permanentă din Mediterană (NATO’s Standing Naval Forces), care e o forţă minusculă comparativ cu flota americană din aceeaşi zonă, să patruleze, doar o descoperi vreun terorist pe marea dintre Africa şi Europa: Operaţiunea Active Endeavour.
Atenţie! SUA şi-au dus războiul singure în Afganistan până în 2003, când NATO şi-a asumat un rol în zonă, dar nici acela la nivel de “combat operations”, pentru momentul cu pricina! Aici trebuie evitată o confuzie! După 11 septembrie, au fost aliaţi ai SUA din NATO care au fost alături de americani în toate teatrele de operaţii. Dar nu organizaţia, ca atare. Acei membri au acţionat individual, nu în calitate de membri NATO, prin NATO, ca organizaţie! NATO a fost lamentabilă!
Să înţeleg din asta că, după episodul cu pricina, dacă ne atacă ruşii, sau Imperiul Klingonian, pe noi sau pe polonezi sau pe baltici, NATO va veni cu toate forţele să ne ajute? Cum i-a ajutat pe americani sau mai abitir ca atunci? Da, da, ştiu, avem militari americani pe teritoriul nostru şi americanii mai dislocă ceva echipamente şi trupe restrânse prin partea asta de Europă, ca să-i liniştească pe nevricoşii aliaţi est-europeni speriaţi de Rusia! Poftim? Îi vor opri cei câteva sute de militari americani dislocaţi prin miriştea letonă pe băieţii lui Putin? Băieţii lui Putin nici nu-i vor băga în seamă! Vor face ca tancurile lui Guderian, care au depăşit armata franceză în retragere aşa de tare, că ajunseseră în altă ţară, în timpul campaniei Franţei din 1940. Toată trupa americană din partea asta de Europă ar fi extrasă în 48 de ore, dacă Rusia decide să se plimbe la Varşovia! Cu scutul de la Deveselu cu tot! Vorba lui Friedman, mult mai aspră: „Nu poţi apăra o ţară în faţa unei invazii. Polonia, în 1939, a picat în şase săptămâni. Cum o aperi? Cum trimiţi forţe acolo?”
Capacitatea NATO de a ne apăra este zero barat şi ideea că America ar face război nuclear cu Rusia, pentru a-l opri pe Putin, este inacceptabilă! Ar fi război NATO-Rusia dacă Putin decide să-şi ducă desantul în Carpaţi sau pe ţărmul românesc? Exclus! Evident, Putin nu va ajunge niciodată aici! De altfel, veţi vedea în 8 luni o Ucraină pacificată, o prietenie reînfiripată între Est şi Vest şi o Crimee consolidată la ruşi! Pst! Nu-i spuneţi şi lui Băsescu!
Sigur, va rămâne doar impresia că liderul român (atunci nu va mai şti nimeni cum îl chema), căci toţi şi-l vor aminti doar ca lider român, a vrut să dea arme letale ucrainenilor ca să-i omoare pe ruşi! Şi asta va conta! Cum a contat în 1940, când Italia, după povestea cu sancţiunile împotriva ei, la care eram campioni, ca acum la ruşi, ne-a retezat cu pixul nordul Ardealului, prin arbitrajul de la Viena, din august! Noi îi zicem Diktat! Căci, prostia se plăteşte întotdeauna când se manifestă la vârf!
Proştilor care se ocupă de Rusia, pe la guvern şi preşedinţie, le-aş transmite un gând al lui Titulescu, sireacu’! Omul făcuse o prostie, atunci când s-a aruncat cu capul înainte, militând primul, şi în numele României, pentru sancţiuni internaţionale împotriva Italiei, la momentul 1935-1936, când Mussolini a atacat Abisinia. Liga Naţiunilor a hotărât să impună sancţiuni economice Italiei şi noi am fost în faţă, cu gura cea mai mare! Sancţiunile economice nu au avut niciun efect de intimidare! Dimpotrivă, au strâns poporul italian în jurul lui Mussolini, aşa cum strâng, acum, poporul rus în jurul lui Putin! Care va să zică, efect în a-l opri pe Mussolini nu au avut! Dar Mussolini nu a uitat! Şi ne-a luat Ardealul când i-a căzut bine!
Sancţiuni economice fără Sancţiuni militare = Nada
Pe vremea lui Titulescu, nu exista economie globală la nivelul de azi, ca să moară fermierii italieni de foame fiindcă s-a ales praful de piaţa rusă pentru produsele lor, după ce Uniunea Europeană, cică, a impus sancţiuni Rusiei, iar Putin le-a întors înapoi! Şi, acum, UE trebuie să scoată milioane de euro în compensaţii pentru livezile de peri (şi multe altele) din Italia, de pildă, cărora le-a trebuit 25 de ani ca să crească pentru piaţa rusească şi se alege praful de tot. Nu exista niciun acord fabulos între cele două puteri nucleare ale lumii, ca Rusia şi China, capabil a pune împreună populaţia planetei cu resursele ei! Şi să lase industrii întregi, în Germania, pe ducă! Şi, bineînţeles, nu existau puteri nucleare. Chiar şi aşa, nea Titulescu şi-a dat seama de o chestiune, domne’, pe care băieţii lui Obama nu au înţeles-o nici azi! Ce să-i ceri lui Băsescu, dacă nu înţelege Obama? Cică, după Titulescu citire:
„L’expérience nous a prouvé que les sanctions économiques non accompagnées de sanctions militaires sont inefficaces.” (DISCURS ŢINUT DE NICOLAE TITULESCU LA SOCIETATEA MEDICALĂ A LITORALULUI MEDITERANEAN, Cap Martin, 11 aprilie 1937).
Adică: „Experienţa ne-a dovedit că sancţiunile economice neînsoţite de sancţiuni militare sunt ineficace.” Iar sancţiunile militare înseamnă, în toate limbile planetei, război!
O avea Titulescu dreptate? Păi, ia să vedem! În ianuarie 1991, în baza rezoluţie 678 a Consiliului de Securitate, s-a declanşat Operaţiunea „Furtună în Deşert”, pentru eliberarea Kuweitului de sub ocupaţia irakiană. Între 1991 şi 2003 au trecut 12 ani, în care Saddam Hussein a fost supus la cel mai crâncen regim de sancţiuni economice, pe care l-a cunoscut, vreodată, istoria, pentru încălcarea a nu mai puţin de 17 rezoluţii ale Consiliului de Securitate, adoptate sub Capitolul VII din Carta. Nu mai putea nici măcar să-si vândă petrolul, decât pentru stricte necesităţi ale populaţiei, spaţiul aerian naţional era interzis aviaţiei irakiene, izolarea internaţională era totală! L-a făcut regimul de sancţiuni economice pe Saddam să dea înapoi? Never! În 2003 l-a dat înapoi intervenţia militară directă a SUA!
Îşi imaginează cineva că, dacă sancţiunile economice nu l-au frânt pe Mussolini şi nu l-au înfrânt pe Saddam, îl vor îngenunchea pe Putin, liderul resurselor mondiale, stăpânul celei de-a două puteri nucleare a lumii, aliatul Chinei, posesorul rezervorului de gaz al Germaniei şi proprietarul City-ului londonez? Sigur, n-am pus la socoteala armata rusă, aia pe care o bate Băsescu şi numai Băsescu, pentru că atât poate Băsescu! A nu se înţelege că sugerez război cald cu Rusia! Cu excepţia cazului că te cheamă Băsescu şi ai mari probleme cu delfinii din două oceane, numai un extraterestru ar putea concepe că armata română este capabilă să se opună armatei ruse. Sau că americanii pot ajunge cu flota în Marea Neagră înainte s-o transforme ruşii în pluta lui Géricault! Şi, categoric, nimeni pe Terra nu şi-ar putea imagina că teribilele probleme din Ucraina, anexarea Crimeei şi criza de securitate din Estul Europei se pot rezolva printr-un război între NATO şi Rusia! Fie şi pentru simplul fapt că, în Estul Europei, un război convenţional nu se poate încheia decât cu victoria Rusei! Sigur, dacă punem mintea lui Băsescu în acţiune, poate-i rezolvăm pe ruşi cu arma nucleară! Pe care să le-o livrăm băieţilor de pe Maidan, la Kiev!
Aşadar, cum pe aici, prin România, sunt foarte mulţi neaveniţi, unii cocoţaţi sus, sus de tot, cam unde i-a împins poporul suveran, la conducere, atât de sus că până şi America pare departe şi greu de citit printre atâţia ofiţeri acoperiţi sau descoperiţi, luaţi-o pe-asta de la Putin!
https://www.youtube.com/watch?v=MbinNj5cZSg
Aş mai avea ceva de adăugat! De pildă, că sunt mândru a fi european şi pentru că Europa este, în egală măsură, patria lui Pushkin şi Chadaev. Şi a lui Rachmaninov. Dar, pentru mine, ca român, există o lecţie a demnităţii care este cu atât mai semnificativă, cu cât vine de la un popor mic ca număr, dar uriaş în fibra istorică a întemeierii unui mit! Un mit care a făurit Europa şi care a aşezat în imnul de stat al Americii sintagma „the land of the free”! E bine să ne amintim astăzi, la câteva zile după referendumul pentru independenţa Scoţiei, de patria lui William Wallace şi de mitul Libertăţii, pe care se întemeiază destinul unui popor ce nu a stat în genunchi niciodată!
Şi chiar dacă Scoţia a votat pentru a rămâne în Regatul Unit, la fel de bine cum ar fi putut opta pentru independenţă, e reconfortant să ştii că eşti aliatul unui sunet care a ajuns să fie crainicul libertăţii în toate colţurile planetei! Sunetul cimpoiului scoţian! Este o lecţie pe care românii încă mai au a o învăţa! Aproape că o deprinseseră sub Regi! Dar, libertatea se învaţă greu, atunci când nu o ai în „osatura istorică”, aşa cum ar spune Cioran! Măcar ascultaţi-o, cântată de unul dintre copiii ei, inegalabilul John McDermott, Scotland the Brave! Enjoy!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Sigur, vor fi fiind numeroşi “idioţii” palpitând de “patriotismul” propriei infatuări egocentrice, care ar exploda de obidă doar la citirea titlului de mai sus, fără să aştepte să afle ce este sub el! Nu neapărat PSD-işti! În România, au fost alegeri europarlamentare, dar şi parţiale, pentru oarece locuri în parlamentul nefericirii noastre! Aşa cum îl ştim, un întreg electorat pestriţ, adunat prin curţile bisericilor ortodoxe, pentru miluirea prin sarmaua mitei electorale, plus unii neisprăviţi, asezonaţi între o pereche de papuci de plastic şi o doză de bere, livrată la poarta secţiei de votare, s-au îmbulzit la vot! Cu ei şi unii români îngrijoraţi sincer de soarta ţării! Cei mai mulţi dintre conaţionalii noştri au stat acasă!
România a fost înghiţită de mareea mizeriei roşii, lăbărţate cu scârbă şi ştaif pe pereţii insalubri ai ruşinii şi umilinţei noastre! Un popor menţinut în ignoranţă până la epuizare, cu sărăcia gravată adânc în codul genetic al societăţii gregare, conduse de “nobilimea” jafului şi a minciunii, nu poate vota decât aşa cum a votat! Cu “Mândria de fi Români” tipărită în roşu pe cadavrul demnităţii noastre! E bine! Poporul ăsta mai are un ciclu istoric, nu 20 de ani, până să ajungă la dreptatea funciară a conştiinţei de sine! Până atunci, îl merită pe Ponta!
Poporul nostru este egal cu sine însuşi şi nu are nicio legătură cu egalitatea! Oricât ar părea de paradoxal, românii, dominaţi încă de mirajul moaştelor şi sarmalelor electorale, desprinse din freamătul sutanelor năşite de îndelunga colaborare cu securitatea comunistă, ar avea o şansă simplă! A descoperit-o Robespierre, încă pe la 1794: “De altfel, se poate spune că, într-un sens, pentru a iubi dreptatea şi egalitatea, poporul nu are nevoie de o mare virtute; îi este suficient să se iubească pe el însuşi (il lui suffit de s’aimer lui-même)”!
Ei, aici, Ponta şi baronii lui şi-au luat şansa descoperită de Robespierre ca pe un trofeu, fără să-l citească pe părintele revoluţiei franceze. Ei se iubesc pe ei înşişi cu atâta ardoare, încât sarmaua electorală pare mai vioaie şi alunecă miruită pe gâtul enoriaşilor votanţi, prin curţile bisericilor ortodoxe! Exact acolo unde slujitorii Catedralei Neamului pe bani publici trudesc din greu la sila oamenilor şi a lui Dumnezeu! Poporul, în schimb, se mulţumeşte, deocamdată, să iubească sarmaua electorală şi atât! Căci atât poate! Privindu-l pe Ponta cel lăbărţat pe toate afişele electorale, alături de sloganul “Mândri că suntem Români”, mi-am amintit nişte vorbe ale lui Alexandru Ivasiuc: “Oamenii se împart în două categorii, cei care mor pentru o cauză şi cei care trăiesc cu orice cauză!” Eu aş zice mai plastic, pentru a doua variantă: “se bălăcesc în orice cauză”!
Mândria ca marfă şi Ponta, negustor cinstit
Comuniştii lui Ponta au făcut mare caz de simţămintele naţionale ale unui popor de cetăţeni nenăscuţi încă! Căci, cetăţenia este o stare de spirit educată în democraţie, nu o grămadă de litere negre, scuipate pe o bucată de plastic de maşinăria stricată a unui stat de tip mafiot şi numită pompos Carte de Identitate! Pentru “necetăţeni”, patriotismul este o tâmpenie! O palpitaţie manipulată din rărunchi, fără conştiinţă şi aglutinată la reverul îmbâcsit al dispreţului faţă de ţară, afişat cu nonşalanţă de baronii roşii ai lui Ponta! Pomana lor electorală este o jignire naţională! Şi, dacă e electorală, e adevărata carte de identitate a românilor. Mai bine ar duce perechea de papuci de plastic, sarmaua sau doza de bere la secţia de votare, pentru identificare pe listele electorale. Cetăţenia lor este roşul din afişele electorale ale PSD!
Alegerile pentru Parlamentul European au fost spectaculoase în întreaga Europă, unde partidele extremiste, xenofobe, rasiste şi anti-comunitare au crescut în opţiunile electoratului. Aici se află reversul pervers al democraţiei, câteodată de neevitat şi care trebuie acceptat în virtutea celei mai legitime forme de organizare socială!
În România, extremismul a pierdut din intensitate, partide ca România Mare fiind practic şterse de pe hartă de buretele istoriei. În schimb, în Franţa, Marea Britanie, Olanda sau Italia, alegerile europarlamentare au trimis spre inima Europei instituţionalizate forţe extremiste mai puternice ca niciodată! Pentru noi, românii, Europa este o oportunitate deschisă, putem munci şi trăi acolo mai bine ca acasă! Pentru acea Europă, deschiderea porţilor spre România devine riscantă, pe fondul crizelor de tot felul, al apărării beneficiilor sociale pentru cetăţenii acelor state şi al creşterii îngrijorării cu privire la locurile de muncă.
Europa informală înseamnă dezbatere şi reacţie! Occidentalii sunt informaţi, dezbat şi decid! Astăzi, se tem mai mult şi trimit mai mulţi antieuropeni în Parlamentul European! Se apără aşa, cred ei! Chiar şi aşa, majoritatea indiscutabilă din Parlamentul European este una pentru democraţie şi pentru continuarea construcţiei europene. Românii nu au trimis niciun extremist în Parlamentul European, la aceste alegeri! E de bine? Paradoxal, nu prea, fiindcă asta arată că habar nu au de Europa informală! Că nu dezbat nimic! Că sunt ţinuţi constant în întuneric! Şi că nu au nimic de apărat în ţara lor! Le-a spus cineva ceva despre cum se mănâncă sarmaua numită Uniunea Europeană? A existat vreo dezbatere cu privire la Europa printre papucii de plastic ai mitei electorale? L-aţi văzut pe Ponta bălmăjind şi altceva decât cum va candida el la preşedinţia României, dacă îl vor susţine votanţii din Tulcea, Văscăuţi, Vrejul din Deal sau de aiurea? A, să nu uit, era mândru că este român!
În Marea Britanie, United Kingdom Independence Party (UKIP), un partid xenofob, antieuropean şi rasist a câştigat 27,5% din voturi devansând, pentru Parlamentul European, pe principalii competitori de pe scena politică britanică, laburiştii, conservatorii şi liberal-democraţii (vezi http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=26107).
Românii din Regatul Unit au devenit ţinta predilectă a acestui partid condus de un politruc veros, fanfaron, şi rasist, Nigel Farage, cunoscut pentru diatribele pline de venin împotriva instituţiilor europene. Presiunea pusă de aceşti derbedei la cravată pe guvernul de la Londra este imensă! Confruntaţi cu euroscepticismul în creştere din insulele britanice, guvernanţii sunt obligaţi să găsească “soluţii” la temerile conaţionalilor, abil întreţinute de gaşca lui Farage. Victime sigure au devenit românii! Am fi înclinaţi să credem că guvernul lui Ponta a venit pe lume, în primul rând, pentru a-i apăra pe cetăţenii români! Pentru a le garanta respectul pentru munca cinstită, oriunde în lumea comunitară! Mai ales că s-a milogit peste tot pentru voturi, sub stindardul “Suntem mândri că suntem români”! Cât de mândru poate fi unul ca Ponta? De ţara lui furată sau de compatrioţii lui, pe care îi minte, îi umileşte şi îi despoaie de demnitate în fiecare zi?
Nigel Farage şi rasismul în faeton de gală
Nigel Farage a dat un interviu pentru LBC Radio din Londra, pe 16 mai 2014, confruntându-se cu una din cele mai sclipitoare minţi din lumea presei britanice, James O’Brien. Să încercăm a pătrunde în mintea elucubrantă a lui Farage, acest rasist de operetă. Aveţi reluarea interviului relevant imediat aici şi extrase comentate în cele ce urmează.
Penibilul domn Farage resimte un disconfort evident, dacă aude în tren vorbindu-se în altă limbă decât engleza! Hitler însuşi, omul care a inventat soluţia finală şi exterminarea prin gazare a “raselor inferioare”, nu îmi aduc aminte să se fi plâns că aude vorbindu-se în altă limbă decât germana prin trenurile patriei sale. Şi a apucat invazia franceză în zona Ruhr, din anii ’20 ai secolului trecut.
“O’Brien: You’ve mentioned your discomfort at listening to foreign languages in a train recently?
Farage: I made the point that I got on a train and went for several stops and there were a lot of people around me and no one spoke English. And I thought, I said, I did not object to it, I felt slightly uncomfortable. I think actually, isn’t that the problem? Isn’t this of all the countries in Europe, the most accepting, the most tolerant…
O’Brien: You said you did not feel very comfortable in that situation. You did say you had a problem.
Farage: I did not feel comfortable, no.
O’Brien: Yes. Your wife is a German speaker
Farage: Well, my children are too, yeah.
O’Brien: Does that make you feel uncomfortable?
Farage: No, cause they can speak English and the whole point
O’Brien: How did you know those people couldn’t?”
„O’Brien: Ai menţionat recent disconfortul resimţit când ai auzit vorbindu-se în limbi străine în tren?
Farage: Am precizat că m-am urcat în tren şi am mers câteva staţii şi erau mulţi oameni în preajma mea, dar nimeni nu vorbea în engleză. Şi m-am gândit, am spus, nu am obiectat faţă de situaţie, dar m-am simţit uşor neconfortabil. M-am gândit, în realitate, nu este asta problema? Nu este aceasta, cumva, dintre toate ţările Europei, cea mai primitoare, cea mai tolerantă…
O’Brien: Ai spus că nu te-ai simţit foarte confortabil în acea situaţie. Ai spus că ai avut o problemă.
Farage: Nu, nu m-am simţit confortabil.
O’Brien: Da. Soţia ta este vorbitoare nativă de germană (de origine germană-nota mea).
Farage: Da, şi copiii mei la fel!
O’Brien: Te face asta să te simţi inconfortabil?
Farage: Nu, pentru că ei pot vorbi englezeşte şi întreaga problemă…
O’Brien: Şi de unde ştii că oamenii aceia din tren nu puteau vorbi în engleză?”
Când nu eşti nici rasist, nici idiot
Dialogul este absolut fabulos! Demascarea lui Farage este completă, spre cel mai insidios rasism! Vă puteţi imagina că un englez, ai cărui copii sunt crescuţi ca vorbitori de limbă germană, ca primă limbă (maternă), se poate simţi inconfortabil atunci când aude vorbindu-se într-o limbă străină în tren, pe teritoriul britanic? Căsătorit fiind cu o nemţoaică? Asta îmi aduce aminte de argumentaţia mareşalului Ion Antonescu, cum că nu era antisemit, invocând faptul că era cât pe-aci să ia în căsătorie o evreică! Sau, şi mai relevant, celebrele cuvinte ale primarului antisemit al Vienei, Karl Lueger, care, întrebat în legătură cu prietenii săi evrei, în contextul autoproclamatei sale aversiuni faţă de aceştia, în general, a replicat: „Eu decid cine este evreu”! În cazul lui Farage, acesta era deranjat de cei care vorbeau în jurul său în alte limbi, dar nu şi de copiii săi, care făceau acelaşi lucru! Sigur, Farage a încercat să se apere trimiţând la politica de porţi deschise a Regatului faţă de forţa de muncă din Uniunea Europeană şi la şcolile din Estul Londrei, unde se învaţă engleza abia ca a doua limbă! Nu a făcut decât să se afunde şi mai adânc în cel mai mizerabil rasism. O’Brien a remarcat acest lucru primind o replică previzibilă:
“O’Brien: (…) what the caller asked you was why so many people think you’re racist.
Farage: Yeah, well, I think, yes, we’ve had our idiots”.
“O’Brien: (…) întrebarea care ţi-a fost pusă este de ce atât de mulţi oameni cred că eşti rasist.
Farage: Mda, deci, cred, da, avem şi noi idioţii noştri!”
Vechea replică a derbedeului prins cu mâţa în sac! Cine mă vede aşa cum sunt este “idiot”! Sau, poate, Farage recunoaşte, pur şi simplu, că a avut/are în partid persoane atât de idioate încât să poată fi taxate drept fasciste! Ceea ce ar fi gigantic! De altfel, O’Brien îi atrage atenţia cu privire la percepţia de care se bucură în chiar Marea Britanie:
“O’Brien: (…) meet the opinion poll also this week-end that found I think just over 40% of voters who think that your party is racist.”
“O’Brien: (…) iată sondajul de opinie din acest week-end care a relevat că peste 40% din electorat, cred, consideră că partidul tău este rasist”.
Farage devine de-a dreptul stupid, ca orice rasist incapabil să lupte cu argumente logice pentru a-şi proba propriile dezvinovăţiri:
“O’Brien: And part of the answer would be you talk about children who can’t speak English as a first language without mentioning it includes your own children.
Farage: I mean, what is racism? Is racism between races, I was talking, I was talking
O’Brien: Well, don’t you know? How can you say you’re not something if you don’t know what it is?”
“O’Brien: Şi parte a răspunsului ar fi că vorbeşti despre copii care nu se pot exprima în engleză ca limbă maternă, fără să recunoşti că în această categorie se includ şi copiii tăi.
Farage: Acum, ce e aia rasism? E ceva între rase, de care vorbeam…
O’Brien: Cum, nu ştii ce-i rasismul? Cum poţi să spui că nu eşti într-un anume fel, dacă nu ştii ce înseamnă să fii în acel fel?”
Superbă demonstraţia făcută de O’Brien! Încercând să scape de acuzaţia de rasism prin a se dovedi un om tolerant, Farage nu face decât să întărească tocmai impresia pe care doreşte să o estompeze:
“O’Brien: (…) you felt uncomfortable about the number of people speaking foreign languages despite the fact that presumably your own wife does when she phones home to Germany.
Farage: Yeah, I don’t suppose that she speaks it on the train, you know? That’s the point I’m making?
O’Brien: Why not? Is she not allowed to? Can’t she speak German wherever she wants?”
„O’Brien: Te-ai simţit inconfortabil în legătură cu numărul oamenilor care vorbeau limbi străine, în ciuda faptului că propria soţie vorbeşte o limbă străină când sună acasă, în Germania.
Farage: Mda, dar nu cred că vorbeşte germana în tren, ştii! Asta vreau să spun!
O’Brien: De ce? N-are voie? N-are voie să vorbească germana când vrea?”
Când românii sunt traficanţi fiindcă sunt români
Devastator! Dar şi mai semnificativă este acea parte a interviului unde este vorba despre români! Căci Farage nu poate suporta români în preajmă!
„O’Brien: And what about the line not wanting to live next door to Romanians? Is it perfectly acceptable for people not to want to…
Farage: I was asked if a group of Romanians moved in next door to you, would you be concerned
O’Brien: What about if a group of German children did? What’s the difference?
Farage: Why, the difference and you know what the difference is.
O’Brien: No, I honestly do not know and this is where I think the disconnect is between your position and mine.”
„O’Brien: Şi în legătură cu afirmaţia că nu vrei să locuieşti lângă români? Este pe deplin acceptabil să nu vrei să…
Farage: Am fost întrebat dacă aş fi îngrijorat că se mută lângă mine un grup de români.
O’Brien: Şi dacă s-ar muta un grup de copii din Germania? Care-i diferenţa?
Farage: Păi, diferenţa, şi tu ştii care e diferenţa.
O’Brien: Nu, sincer, nu ştiu şi tocmai aici intervine ruptura dintre noi…”
Sigur, Farage crede că are o „explicaţie”! „Traficul de persoane”, în care ar fi implicaţi unii dintre românii din Regat! Fără să-şi dea seama, asociază invariabil orice infractor grupului de români, care sunt, astfel, asimilaţi în bloc traficanţilor de persoane, prin simpla enunţare a naţionalităţii:
„O’Brien: OK, so when I say Romanian and you start talking about people traffickers, why didn’t you say: people are perfectly entitled to feel uncomfortable about living next door to people traffickers, wherever they’re from. Why did you say Romanians?
Farage: I didn’t say Romanians
O’Brien: Ohhhh!
Farage: I was asked a question: If a group of Romanian men moved in next to you, would you be concerned and if you lived in London, I think you would be.”
„O’Brien: OK, aşadar, atunci când spun Român şi tu începi să vorbeşti despre traficanţi de persoane, de ce nu spui: oamenii au tot dreptul să se simtă inconfortabil dacă locuiesc uşă în uşă cu traficanţi, de oriunde ar proveni aceştia? De ce spui: români?
Farage: Nu am spus români.
O’Brien: Ohhhh!
Farage: Mi s-a pus o întrebare! Dacă se mută un grup de români lângă tine, ai fi îngrijorat, şi, dacă locuieşti la Londra, cred că ai fi!”
Iată-i pe români asimilaţi, ca popor, cu o castă a fărădelegii, în ochii acestui rasist ieftin şi incapabil să-şi disimuleze frustrările, altminteri bine dozate ca venin electoral! Nu e nevoie să mai precizez cât rău poate să facă Regatului Unit şi nouă, ca popor, această propagandă a intoleranţei şi xenofobiei, într-o epocă marcată de marasm economic şi crize sociale în spaţiul comunitar! Nu aş fi zăbovit prea mult asupra lui Farage, dacă afirmaţiile sale nu ne-ar fi condus la „liderul incontestabil” al naţiunii române, Victor Viorel Ponta. Acesta a dat un interviu la CNN, pe 20 mai 2014, sub titlul Romania under Scrutiny, în emisiunea lui Richard Quest.
Când Rasismul este Populism, iar Ponta este încă Mândru
Realizatorul îl întreabă pe Ponta, referindu-se la Farage:
„Quest: El (Farage-nota mea) vorbeşte despre a nu dori ca un grup de români să-i fie vecin. Aţi auzit comentariile! Cum răspundeţi la ele?”
Iar Quest revine şi întăreşte sensul întrebării pe care o adresează lui Ponta, extinzând sfera de cuprindere a întrebării spre ceea ce s-ar numi „întrebare cu răspuns servit”! Atenţie la formulare:
“Quest: Consideri rasistă, din punctul tău de vedere, pentru orice partid din Europa, lansarea unei astfel de vânători de vrăjitoare de tipul celei lansate împotriva României?”
Quest întreabă cu trimitere directă şi enunţată, ca atare, la termenul “rasist”! Mai mult, pentru a-l ajuta pe Ponta să dea răspunsul “corect”, în sens de “aşteptat”, trimite la toate partidele care ar folosi “recuzita” lui Farage, calificând afirmaţiile sale ca “vânătoare de vrăjitoare”! Dacă vorbim de “vânătoare de vrăjitoare” pe criteriu de rasă, nu putem avea decât rasism clasic! Formularea lui Quest nu lasă nicio umbră de îndoială! Slugarnic până şi faţă de un extremist de duzină, dar cu oarece voturi în spate, într-o ţară puternică a Uniunii Europene, Ponta clachează lamentabil, uluindu-l pe Quest! Premierul român dă un suflu de acceptabilitate “hăitaşilor” rasişti din insulele britanice, motivaţi astfel în a-i hăitui pe români în continuare! Iată răspunsul memorabil al aceluia care ne-a intoxicat cu pateticele sale mormăieli cu privire la “Mândria de a fi român”:
“Ponta: I wouldn’t say it’s racist, it’s just populistic!”
“Ponta: N-aş spune că este rasist, este doar populist!”
Cam atât a reuşit să spună, pe CNN, viitorul preşedinte al României, din perspectiva PSD, în apărarea românilor agresaţi de rasismul galopant din Marea Britanie şi Europa! La un post de televiziune, unde realizatorul îi oferise o platformă excelentă pentru a reacţiona şi demasca atacurile rasiste declanşate la adresa noastră, a tuturor! Sigur, ne putem întreba, care este deosebirea dintre populistul Ponta şi populistul Farage, dacă ceea ce face Farage rămâne înscris în sfera limitată a populismului, cadrul spiritual de manifestare al lui Victor Viorel însuşi! Probabil că, în aceste condiţii, niciuna!
Ne mai putem întreba dacă un om, incapabil să vadă rasismul manifestat împotriva propriului popor, poate să conducă acel popor în Europa şi în lume! Îi sugerăm lui Ponta şi acoliţilor săi să urmărească atent filmuleţul de mai jos, ar fi primul exerciţiu notabil din cariera lui în a distinge ceva. Poate îl ajută să vadă lucrurile mai bine şi, după exerciţii îndelungate, să se încadreze în categoria “idioţilor” lucizi, de care vorbeşte Farage (în varianta celor care văd şi condamnă fascismul, nu a celor suficient de idioţi pentru a fi luaţi drept fascişti) şi din care îmi place să cred că fac şi eu parte! Nu de alta, dar dacă nu vede rasismul de slugarnic ce e, dacă nu face diferenţa minimală dintre alb şi negru, atunci roşul din slogane şi “mândria” de a fi dispreţuiţi în Europa nu ne vor duce prea departe! Nu că aş avea vreo îndoială cu privire la preferatul la vot al popilor ortodocşi din România, oricât rasism pe pâine ne-ar administra o parte din Europa, fără să-l vadă Victor Viorel!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Liberalii s-au retras din USL într-un moment de cumpănă pentru ţară! Sătui să îngurgiteze ifosele de carlingă F 16 ale abisalului Victor Viorel, mai tot timpul răstignit în penibil, l-au lăsat să-şi plaseze biroul în “creierii” vlăguiţi ai ministerului păstorit de Duşa! “Patriotul” Duşa! Una din “minţile strălucite” ale PSD! Vă daţi seama cum sunt PSD-ii, dacă Duşa e printre cei mai mintoşi? Sigur, speriat de propriul abis, Victor Viorel a dat-o cotită! Nu-şi mai mută biroul la Ministerul ScĂpărării Naţionale! Pur şi simplu mai face unul şi acolo, dar biroul lui de suflet rămâne la Palatul Victoria, după cum i-a mărturisit tandru, cu inima la drapel, domnului Gâdea ot Antena 3, pe 17 aprilie 2014! (http://gov.ro/ro/stiri/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-quot-sinteza-zilei-quot-la-antena-3&page=1). Aşa sunt PSD-ii: fac peste tot!
“Colegul” meu Voltaire (mă scuzaţi că nu am fost coleg cu Mihai Viteazul, ca domnul Zgonea, dar cred că aţi observat că am frecventat şcoli diferite sau, mă rog, unii dintre noi au frecventat şi şcoli) îmi spunea în superba sa scriere, Candide ou l’optimisme. La princesse de Babylone et autres contes, un lucru care m-a pus serios pe gânduri: Cică “Erasmus a făcut, în secolul al XVI-lea, elogiul Nebuniei! Voi îmi cereţi să fac elogiul Raţiunii. Această Raţiune nu a fost sărbătorită, în fapt, timp de 200 de ani, după ce inamicul său (Nebunia) fusese, ba, adesea, a durat şi mai mult; şi sunt naţiuni la care încă nu a fost văzută Raţiunea (il y a des nations chez lesquelles on ne l’a point encore vue)!”
Ah, Voltaire, Voltaire! Aşadar i-ai cunoscut pe români! Mă rog, pe valahi, moldoveni şi ce-or mai fi fost pe acolo, în vremea ta! Prietene, sunt tot acolo! Exact aşa cum i-ai cunoscut! Şi i-ai lăsat! Problema este că Elogiul Nebuniei s-a transformat în Elogiul Prostiei, căci nebunia nu se mai vinde aşa bine la electoratul românesc! Chestiune de apetenţă! Şi-au descoperit vocaţia între timp! Şi vorba ta, cam 200 de ani durează de acum încolo! Cam cât va guverna PSD, fiindcă, după cum îi iubesc românii pe pesedei, în sondaje, ar fi păcat să le fure altcineva “elogiul!”
Băsescu şi „anexările” unei minţi „ocupate” de Putin până la epuizare
Adevărul este că singurul contra-candidat serios al PSD, la câştigarea “elogiului”, rămâne tot Traian Băsescu! Eternul combatant al mareelor generoase de inteligenţă marină, din care îşi trage seva şi, numai câteodată, şi ambalajul ei în formă de clondir! Păi, uite, bunăoară, tocmai a izbucnit criza ucraineană! Ce s-ar fi făcut aliaţii noştri americani şi europeni şi klingonieni şi ce-or mai fi, dacă nu venea Băsescu la ei cu “analizele” făcute! Vedeţi, sunteţi prezumţioşi! Nu, nu analizele alea! Analizele de securitate, domne’, să ştie şi americanii cum să se poziţioneze faţă de Rusia, Ucraina şi alte gubernii din zonă, trecute, prezente şi viitoare! Uite, le-a zis-o de la obraz marinarul prezidenţial tuturor aliaţilor, pe 31 martie 2014, chiar în discursul pentru aniversarea a 10 ani de la aderarea României la NATO:
“Recentele evenimente din Ucraina, în care independenţa şi integritatea teritorială a unui stat suveran au fost încălcate de Federaţia Rusă, prin utilizarea forţei militare, dovedesc pertinenţa analizelor noastre anterioare şi înscrierea regiunii Mării Negre în prim-planul agendei politico-militare a Alianţei.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14924&_PRID=lazi).
“Im…”Pertinenţa, domne’! Şi nu s-a oprit aici! A reluat pe 1 aprilie, de ziua păcălelilor, în Parlamentul României, tot la aniversarea celor 10 ani bătuţi pe muchie: “Contextul strategic actual, marcat de ameninţările asimetrice transfrontaliere, instabilitatea regională, o relaţie complexă cu Rusia, încălcări ale dreptului internaţional, care se suprapun peste provocările din Afganistan şi din regiunea respectivă, confirmă analizele noastre”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14929&_PRID=ag).
Voltaire, auzi? „Ameninţări asimetrice” , „relaţie complexă cu Rusia”, „context strategic”! Ce vorbeşti, domne’? Dumneata îţi dai seama, cât au lucrat la „analizele” astea MAE, „Serviciilii”, ambasadorii lui Corlăţean şi „patrioţii” lui Duşa? Cohorte întregi! Ce vorbeşti, prietene! Uite, ia de aici, tot din discursul din 1 aprilie 2014:
„(…) conflicte îngheţate, încălcări ale suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale statelor, prezenţa trupelor străine fără acordul ţării gazdă, traficul de armament, droguri şi persoane, presiuni economice unilaterale. Din 2008, această listă a fost completată cu utilizarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, drept lance şi scut pentru anexări teritoriale. A fost laimotivul (sic!) anexării de către Federaţia Rusă a Abhaziei şi a Osetiei de Sud.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14929&_PRID=ag).
Păi, astea, da „analize”, tată! Să belească americanii ochii, dacă vor să înţeleagă ceva de pe aici! Păi? Ce contează că Rusia nu a anexat niciodată Abhazia şi Osetia de Sud? (Rusia nu a anexat, niciodată, formal, cele două teritorii, aşa cum a făcut cu Crimeea) Las-o aşa, „ce-ş copil”? A intuit Băsescu ce vrea Putin, ce crezi? L-a citit, bre! Ce bine i-a ghicit intenţiile la Digi 24, pe 15 aprilie 2014: „După mine, Crimeea a fost ţinta zero, iar ţinta unu este revenirea la gurile Dunării, ceea ce înseamnă din Crimeea către Odesa şi până la Braţul Chilia.” (http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=25971).
Adânc! Vrea Putin la gurile Dunării, ca pe vremea ta, Voltaire! Păi, nu are Putin toată Marea Neagră? Şi Crimeea? Şi al doilea arsenal nuclear al lumii? Şi trupe în Transnistria? Şi sateliţi strategici? Şi, atunci, ce să facă la gurile Dunării? Să controleze ce, din ce nu poate controla deja? Împerecherea sturionilor? Hai, lasă! Să înveţe americanii! Că am rămas tot în secolele XVIII-XIX, când firul de apă şi lanţul muntos făceau strategia lumii! Aoleu, da’ să vezi întâmplare, Voltaire! Nu ştiu cine i-o fi spus, dar Băsescu şi-a adus subit aminte că Putin doar ocupase Abhazia şi Osetia de Sud! Nu le anexase! Zău! Şi-a adus aminte pe 14 aprilie 2014! Uite-aici:
„Doamnă, eu am mai spus, nu sunt un adversar al Moscovei. Nu sunt. Sunt un adversar al unor practici ale Federaţiei Ruse şi dacă Moscova, pentru a nu se supăra, vrea să nu i se spună că are responsabilităţi în conflictul îngheţat din Nagorno-Karabah, asta nu se poate. Dacă pentru a nu se supăra vrea să nu i se spună că a ocupat Abhazia şi Osetia de Sud, iarăşi nu se poate.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14959&_PRID=ag).
Păi? De la „ocupaţie” la „anexare” nu e decât un pas! Chiar dacă în sens invers, adică de la „anexare” la „ocupaţie”! Căci, Băsescu a descoperit că Putin le-a anexat de-a binelea încă de pe 1 aprilie, cum am arătat deja! Ca pe Crimeea! Aşa zice Băsescu! „A fost laimotivul (sic!) anexării de către Federaţia Rusă a Abhaziei şi a Osetiei de Sud.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14929&_PRID=ag). În cele din urmă, pe 14 aprilie, nu mai era vorba de „anexare”, ci doar de „ocupaţie”!
Vă daţi seama, români, ce „analize” are băiatul acesta? E mai sănătos ca Braţul Chilia! Băsescu, domne’, nu Putin, iar le-aţi încurcat! Ştiu, o să ziceţi că nimeni nu e mai tare ca Băsescu la strategie! „Ocupaţie”, „anexare”, tot aia e! Hai, măi! Ce-aţi zice dacă v-aş spune că pesedeii „e” mai tare? Mult mai tare!
NATO, Corlăţean şi suspendarea suspendării
Pe 1 aprilie 2014, a avut loc reuniunea Consiliului Nord-Atlantic (NAC) la Bruxelles, cu participarea ministrului de externe din ţara “patrioţilor” lui Duşa. Consiliul a adoptat un document, Statement by NATO Foreign Ministers, care precizează, în paragraful 6:
“Am decis să suspendăm întreaga cooperare practică, în plan civil şi militar, dintre NATO şi Rusia. Dialogul nostru politic, în cadrul Consiliului NATO-Rusia, poate să continue, după cum este necesar, la nivel de ambasadori sau la nivel mai înalt, pentru a permite schimbul de vederi în primul rând şi cu precădere legat de criză (ucraineană-nota mea). Vom revedea relaţia NATO cu Rusia la următoarea noastră reuniune, în iunie.” (http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_108501.htm).
“We have decided to suspend all practical civilian and military cooperation between NATO and Russia. Our political dialogue in the NATO-Russia Council can continue, as necessary, at the Ambassadorial level and above, to allow us to exchange views, first and foremost on this crisis. We will review NATO’s relations with Russia at our next meeting in June”.
Aşadar, cel mai important canal de comunicare între Alianţă şi statul rus, Consiliul NATO- Rusia, rămânea activat, în mod evident, pentru a se găsi o soluţie negociată la criza din Ucraina, deşi cooperarea, în general, era suspendată. Mai mult, cooperarea NATO-Rusia în Afganistan nu era întreruptă, forţele NATO de acolo (ISAF-International Security Assistance Force), din care face parte şi un contingent românesc având nevoie de susţinerea Rusiei pentru a se menţine în teatrul de operaţii (nu intru în amănunte legate de această cooperare şi necesitatea ei)! Nevoia NATO de a menţine cooperarea cu Rusia în Afganistan reiese, fără tăgadă, din afirmaţiile secretarului general NATO, Anders Fogh Rasmussen, în cadrul conferinţei de presă ţinută cu prilejul reuniunii NAC, pe 1 aprilie 2014:
“Reuters: Încercăm să înţelegem, ce înseamnă această suspendare a cooperării, a întregii cooperări practice cu Rusia? Înseamnă asta că Alianţa nu va mai coopera în domenii cum ar fi lupta împotriva traficului de droguri în Afganistan sau proiectul legat de elicoptere sau celelalte domenii de cooperare în Afganistan, de exemplu?
Anders Fogh Rasmussen: Mă aştept ca proiectele legate de lupta împotriva traficului de droguri să continue. Asta implică şi alte ţări, nu numai Rusia. Şi cred că Rusia are un foarte puternic interes în a continua eforturile noastre comune pentru a contracara traficul de droguri. Mă aştept, de asemenea, ca proiectele de cooperare legate de Afganistan să continue. Aranjamentele de tranzit, proiectul legat de elicoptere, de asemenea, deoarece avem un interes comun în a asigura succesul misiunii noastre (a NATO-nota mea) în Afganistan”. (http://www.nato.int/cps/en/natolive/opinions_108511.htm).
„Q: (…inaudible…) Reuters. We’re trying to get a sense of what exactly does this suspension of cooperation, of all practical cooperation with Russia means? Does this mean the Alliance will no longer cooperate in areas such counter-narcotics in Afghanistan or the helicopter project or other areas of cooperation in Afghanistan for example?
Anders Fogh Rasmussen: I would expect the counter-narcotics projects to continue. It also involves other countries than Russia. And I think Russia has a very strong interest in continuing our joined efforts in countering drugs trafficking.
I would also expect the Afghanistan-related cooperation projects to continue. The transit arrangements as well as the helicopter project, also because we have a joint interest in ensuring success of our mission in Afghanistan.”
Să le luăm pe rând! Aşadar, NATO decide suspendarea cooperării cu Rusia, dar nu şi în Consiliul NATO-Rusia! Conform documentului NATO, adoptat şi sub semnătura ministrului de externe al României, Titus Corlăţean, prezent la NAC: „Am decissă suspendăm întreaga cooperare practică, în plan civil şi militar, dintre NATO şi Rusia. Dialogul nostru politic în cadrul Consiliului NATO-Rusia poate să continue (…)”
Ce au înţeles Ministerul de Externe Român, ministrul Corlăţean, ambasadorul român (nepolitic) la NATO, mult lăudat de Băsescu, şi toţi ciracii lor pesedişti, agăţaţi în politica externă românească, aşa, ca nişte rufe murdare la zvântat? Iată documentul MAE român cu privire la NAC-ul din 1 aprilie:
„În cadrul reuniunii a fost analizat şi stadiul relaţiei cu Federaţia Rusă, fiind decisă suspendarea cooperării civile şi militare în formatul Consiliului NATO – Rusia, precum şi lansarea unui proces de reflecţie aprofundat privind viitorul acestei relaţii, inclusiv în perspectiva viitorului Summit NATO din Marea Britanie.” (http://www.mae.ro/node/25765).
Poftim? Adică, s-a închis cooperarea în „formatul Consiliului NATO – Rusia”, când documentul NATO preciza că „dialogul nostru politic în cadrul Consiliului NATO-Rusia poate să continue”? Cum, prezent la reuniunea NAC, Titus Corlăţean nu a înţeles nimic din ce s-a discutat acolo? Nici măcar documentele adoptate prin consens, adică şi prin propria contribuţie, nu le cunoaşte? Comunicatul MAE român desfiinţează pur şi simplu esenţa documentelor adoptate la Bruxelles, cu acordul României! Sigur, eu am surprins, pentru dumneavoastră, momentul redactării comunicatului MAE român. Iată-l:
Corlăţean şi relaţia de securitate România-NATO-Rusia ! Conspiraţia alfabetului!
Precizările lui Corlăţean, însă, sunt la fel de abisale ca nivelul de inteligenţă al ghidului său spiritual, Victor Viorel! Pe 13 aprilie 2014, în emisiunea „patriotului” Răducu Tudor, de la Antena 3, a confirmat strălucit evaluarea cuprinsă în comunicatul MAE! Chiar şi-a adus aminte ce a făcut pe 1 aprilie 2013 (participarea la NAC), ceea ce este incredibil pentru un lider pesedist, la 13 zile după întâmplare! Ce memorie! Wow!
„Da, vă aduc aminte că, în urmă cu puţină vreme, la 1 aprilie, 1-2 aprilie, la Bruxelles, am avut reuniunea miniştrilor de externe din cadrul NATO. Şi, la acel moment, în baza informaţiilor furnizate inclusiv de structurile militare, de intelligence, de informaţii ale Alianţei, în baza evaluărilor pe care fiecare stat aliat le-a produs, am luat o serie de decizii importante”! (ascultă file audio* 14corlatean-23comitat comun nato-rusia-4incetata toata cooperarea13apr).
Culmea, în ciuda textului clar al documentului adoptat de NATO, Corlăţean are impresia că s-a “desfiinţat” Consiliul Nato-Rusia:
“Am constatat faptul că Actul Fondator al relaţiei dintre NATO şi Federaţia Rusă, pentru că până acuma a existat şi probabil va mai exista, sperăm, va mai exista o formulă de cooperare, un comitet comun NATO-Rusia, diferite formule de cooperare în plan civil şi militar (…) a fost flagrant încălcat de Federaţia Rusă (…)”(ascultă file audio* 14corlatean-23comitat comun nato-rusia-4incetata toata cooperarea13apr_1).
Sigur, Corlăţean îi zice Comitet, nu Consiliu (habar nu are cum îi zice) şi are impresia nu numai că a încetat cooperarea cu Rusia acolo, dar că s-a desfiinţat cu totul, de vreme ce speră să apară ceva similar în viitor! Exact altfel decât spunea comunicatul NATO din 1 aprilie, care confirma menţinerea nivelului de cooperare în Consiliul Nato-Rusia: “Dialogul nostru politic, în cadrul Consiliului NATO-Rusia, poate să continue (…)”.
Mai mult, „impetuosul” ministru de externe, din „Ţara Patrioţilor”, decide, cu de la sine putere, că NATO a încheiat cooperarea cu Rusia în Afganistan:
„Din păcate, acest tip de proiecte a trebuit să fie stopat, ca şi proiectele de cooperare în plan militar. Nu uitaţi că există, a existat o cooperare în ceea ce priveşte Afganistanul, combaterea terorismului internaţional, combaterea traficului de droguri, deci lucruri pozitive pe fond, ca şi forma de cooperare. Alianţa a fost, însă, obligată să întrerupă aceste formule de cooperare”! (ascultă file audio* 14corlatean-23comitat comun nato-rusia-4incetata toata cooperarea13apr_2).
„Exact” ce spunea Rasmussen: „Mă aştept, de asemenea, ca proiectele de cooperare legate de Afganistan să continue. Aranjamentele de tranzit, proiectul legat de elicoptere, de asemenea, deoarece avem un interes comun în a asigura succesul misiunii noastre”.
Acestea sunt numai o parte din aberaţiile cu care a rămas în cap Corlăţean, după “traumatizanta” reuniune NAC, în urma căreia s-a ales cu indicele de inteligenţă al lui Victor Viorel, dacă nu cumva l-a avut dinainte, cei doi împrumutându-şi-l unul altuia în mod constant pentru treburi curente! Dar, despre celelalte aberaţii, la timpul cuvenit! Puteţi realiza uşor, dragii mei, cât de bine sunteţi reprezentaţi în lume şi cât de bine este asigurată securitatea naţiei cu asemenea lideri, pe care îi veţi vota cu drag, în continuare! Aşa vă vreau! Aşa vă vrea şi Vladimir Putin!
Iată-l pe Corlăţean exersând relaţia de securitate a României cu Statele Unite. Este cel din spatele tejghelei! Fiţi relaxaţi şi enjoy! Fiţi mândri, români! Victor Viorel şi ai lui, plus Băsescu la pătrat, veghează! Jos Putin!
http://www.youtube.com/watch?v=cTbfkQox2uk#t=276
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Sigur, nu mă aştept ca USL-iştii să se uite la Dr. House! Nici chiar eu nu mă uit, că nu am timp! Ei au timp! Mai nou, semnează petiţii, după ce au fost 7,4 milioane la vot să-l dea jos pe Băsescu! Şi nu au reuşit! Lasă, că le iese cu petiţia!
Întotdeauna i-am admirat pe USL-işti! Sunt puternici şi inteligenţi! Unde am mai auzit asta? “Puternic şi inteligent”! A, nuuu! Aia era “puternic şi amărui”! V-am spus eu că îmbătrânesc! Am început să le confund! N-am să vă spun nimic, deocamdată, despre vizita Victoriei Nuland la Bucureşti! Doamna despre care spune Ponta că a venit să discute lucruri secrete la Bucureşti! O fi şi asta o justificare că a fugit de ea! Îmi creşte inima de bucurie când văd câţi români îl iubesc pe Ponta şi se vor conduşi de el. Sincer, cred că românii merită ce este “mai bun”! Sigur, Băsescu mătură pe jos cu ce este “mai bun” în poporul ăsta! Evident, Ponta nu îşi dă seama! Doar el! Şi încă vreo nu ştiu câte milioane de români! De-ai noştri! USL-işti de nădejde!
Ponta se hlizeşte şi minte! Românii îl iubesc! Minte, aşa, fără ţintă! Nu mai poate altfel, săracu’! Românii se topesc după el! Şi Crin cu ei! Speră şi el, bietul! Să fie preşedinte pe mâna lui tata-socru! Al lui Ponta, of course!
Simone Weil a scris o carte despre “Oprimare şi Libertate”. E acolo ceva fabulos! Cică “mai binele nu poate fi conceput decât prin raportare la perfect”! Adică, dacă vreţi să trăiţi “mai bine” şi dacă Ponta este “mai binele”, va trebui să găsiţi “perfectul”! Mai ţineţi minte cine vă ura: „Să trăiţi bine”? Vă daţi seama, USL-iştilor, care este nivelul dumneavoastră, dacă “perfectul”, în România, este Traian Băsescu? Căci, ce poate fi “mai perfect” decât acela care nu dă niciodată socoteală pentru nimic din ceea ce face?
Uite, spune Samuel Pufendorf, în “Despre Datoria Omului şi Cetăţeanului Conform Dreptului Natural”! Şi el se referă la “perfect”! La o “promisiune perfectă”. Cică: “Este o promisiune perfectă atunci când nu numai că intenţionez să mă ţin de cuvânt, dar şi acord celuilalt dreptul de a cere ce i-am promis, ca şi cum acel lucru i-ar aparţine”! Vedeţi, USL-iştilor? Pufendorf îl cunoştea pe Ponta! Şi vi l-a dat vouă! De acum încolo, aveţi “mai binele” şi promisiunea lui “perfectă”: să vă scape de Băsescu! Adică, de „Perfect”! Hai, mai semnaţi o petiţie, mânca-v-ar mama de băieţi deştepţi!
Moldova, ca în 2005! Adică, tot acolo!
Dar ce face Băsescu? La începutul mandatelor sale, obiectivul său declarat a fost să bage Moldova în UE! I-am atras atunci atenţia că este imposibil! În 2005, România “profundă” vibra la funambuleştile “panseuri” ale Navigatorului. Într-o emisiune televizată, i-am arătat documentele UE care făceau imposibilă proiectarea unui viitor previzibil pentru integrarea europeană a Moldovei! A fost prima şi ultima oară când Băsescu a simţit nevoia să reacţioneze imprudent la afirmaţiile mele. După aceea s-a înţelepţit şi s-a mulţumit să “copieze” argumentele şi formulele subsemnatului! Câteodată, când îi prindeau bine! Iată ce mi-a transmis, pe 4 februarie 2005, la Sfertul Academic, pe Radio România Actualităţi, conform RADOR:
“Dar voi fi un preşedinte care prima dată va gândi care este interesul românilor. Ăsta este, asta fac, indiferent care sunt convenienţele internaţionale. Care este interesul românilor? Să spun asta. Păi, asta spun. Am văzut, aseară, era un mare analist care stătea cu un calculator în faţă, într-o emisiune de vreo două ore şi, uitându-se el în calculator, nu înţelegea cum e cu Moldova, cum e cu atitudinea … Atâta timp cât Europa a spus că n-o interesează Moldova, cum îşi permite Băsescu să gândească la Moldova. Cred că dacă mai avem vreo trei de ăştia, să ne rugăm numai preşedinţi să n-ajungă, pentru că politica externă a unei ţări se bazează în primul rând pe interesul naţional, ca şi politica internă, de altfel. Şi nimeni nu are dreptul să accepte constrângeri pe care ţi le formulează alţii. Vorbesc la postul dumneavoastră pentru că sunt convins că au văzut mulţi la B1 acel mare analist care invoca un document al Comisiei Europene din 2003, care fusese cu siguranţă elaborat prin 2002 şi care nu ţinea cont de câteva realităţi de dezvoltare ulterioară în Europa de Est şi mai ales nu ţinea cont că, din 2004, vine Băsescu preşedinte al României!”
Am lăsat textul aşa cum l-a enunţat Titanul! Îngrijorat că aş putea candida eu, neica nimeni, la alegerile prezidenţiale! În loc să se fi temut de Geoană! Aşadar, asta spunea Băsescu în 2005, adresându-mi-se direct mie, care îi arătasem că Moldova nu va primi nicio proiecţie legată de aderarea la UE în viitorul previzibil! După cum puteţi observa, Europa trebuia să se închine în faţa lui Băsescu şi să primească Moldova la sânul său, fiindcă aşa voia Marele Cârmaci!
Dar ce spune zilele astea Băsescu, pe 6 ianuarie, de pildă, la aproape 10 ani de atunci, culmea, tot la B 1 TV, acolo unde aflase de la mine, în 2005, că Moldova “stă”? După reuniunea Parteneriatului Estic al UE de la Vilnius, 28-29 noiembrie 2013, Moldova are doar un Acord de Asociere cu UE parafat, nu şi semnat. Şi un Acord de Liber Schimb tot parafat. Păi, Băsescu ne spune cam aşa:
“Vreau să ne înţelegem foarte bine! Republica Moldova, ca stat independent, poate avea parcursul lui (sic!). Parcursul acestei ţări către integrare europeană, deşi Vilnius-ul nu înseamnă nicio promisiune! Repet, nicio promisiune! Doar un Acord de Asociere şi un Acord de Liber Schimb! Am insistat noi, câteva ţări, să se dea o perspectivă europeană. S-a refuzat categoric acest lucru!”. (ascultă file audio* 14basescu-1recunoaste-moldova nu are sanse eu6jan).
Ca să vezi! Eu am avut dreptate şi Băsescu nu! Aşadar, cel mai important obiectiv al lui Băsescu în raport cu Moldova, şi anume aderarea la UE, este încă o himeră! Planul Gigantului a eşuat lamentabil! Credeţi că liderii USL au observat acest „amănunt” al panopliei eşecurilor totale ale lui Băsescu, pentru a-l folosi în lupta cu maestrul schiului nautic prin politică? Nici vorbă! Habar n-au că Băsescu a recunoscut asta! Brava presă autohtonă nu a observat nici ea, căci a trecut prea mult timp din 2005, când eram cam singurul, prin România, care atrăgea atenţia că politicile europene ale lui Băsescu nu vor duce Moldova în Uniune! Mai precis, nu o vor duce nicăieri!
Moldova ca o pradă! Unde-i Ponta să o vadă?
Deşi este în război total cu Băsescu şi are nevoie să puncteze mai ales în faţa Vestului, dar şi a românilor săi, Ponta este incapabil să observe că Băsescu, fără să-şi dea seama, recunoaşte acest eşec teribil. Nu este prima „inadecvare” de proporţii a penibilei găşti de cartier numită USL, care hălăduieşte sus, în preferinţele celui mai bizar electorat din Estul Europei!
Îngrijorat că planurile sale de „reunificare” a pământurilor „româneşti” în interiorul UE s-au dezumflat ca o băşică de săpun, Băsescu nutreşte visuri de „întregitor” de operetă şi aruncă jeturi de cuvinte incandescente, despre unirea cu Moldova, drept în motorul separatist al liderilor de la Tiraspol! Care au folosit fiecare aberaţie a lui Băsescu, de-a lungul timpului, pentru propria propulsie politică şi pentru a mai bate un cui în sicriul integrităţii teritoriale a Republicii Moldova! Reacţia lui Ponta? Zero!
E cu atât mai interesant, cu cât Ponta e zero barat în ochii americanilor pierzând prin knock down fatal bătălia pentru Washington, în meciul cu Băsescu! Ei bine, tocmai politicile lui Băsescu pentru Moldova sunt prost privite de americani şi, aici, Ponta şi incompetenţii din clasa Corlăţean ar fi putut încerca o manevră de recuperare. Căci, preşedintele tocmai a declarat, pe 16 ianuarie 2014, la întoarcerea de la Bruxelles, unde a încercat să-l convingă pe preşedintele Consiliul European, HermanVan Rompuy, să susţină aventura unirii “principatelor” în varianta Băsescu cel Sfânt:
“De aceea am simţit nevoia să atenţionez pe preşedintele Consiliului European că nu ne mai putem ascunde, niciunii din comunitatea europeană sau din lumea democratică, să spunem: lucrurile se rezolvă în formatul 5+2 (Rusia, Ucraina, Moldova, Transnistria, OSCE + UE şi SUA-nota mea). Nu. Acest format nu a rezolvat nimic şi trebuie găsite soluţii de discuţie directă cu aşa-zisele autorităţi transnistrene şi cu Moscova, care deţine un control militar, să spunem, pe teritoriul Transnistriei, în calitate de forţă de prevenire a incidentelor armate, dar n-aş spune că doar acest rol a fost exercitat de militarii ruşi de pe teritoriul Transnistriei”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14767&_PRID=lazi)
Asta, după ce ambasadorul american la OSCE, Daniel Baer, precizase pentru Consiliul Permanent de la Viena, pe 21 noiembrie 2013, răspunzând şefului Misiunii OSCE în Moldova, care este tot o americancă, Jennifer Brush:
“Statele Unite rămân angajate pentru a lucra cu ceilalţi parteneri din formatul 5+2, pentru a găsi o rezolvare cuprinzătoare, care să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a Moldovei şi să ofere un statut special pentru regiunea Transnistria!” (The United States remains committed to working with the other 5+2 partners to find a comprehensive settlement that respects the sovereignty and territorial integrity of Moldova and affords a special status for the Transnistria region.) (http://osce.usmission.gov/nov_21_13_moldova.html).
Coliziune totală între aberaţiile lui Băsescu şi poziţia americană! Ce face Ponta, care are nevoie ca de aer să găsească puncte comune cu Washington-ul, în detrimentul lui Băsescu? Pur şi simplu, nu sesizează! Între două minciuni, molipsit de colegul de pridvor USL-ist, Crin cel Frumos Mirositor a Parfum de Molii, Ministerul de Externe, condus de cea mai strălucitoare “stalagmită” a diplomaţie române, din clasa Corlăţean, tace cu aplomb! Iar Băsescu bâjbâie prin manualele de istorie căutându-şi un profil de Cuza reşapat, în speranţa că a lui Mişcare Populară, moldovenită de prezenţa Tomac-ului în ceaunul cu braşoave, va reuşi să câştige voturi pe ambele maluri ale Prutului!
Doar, doar, s-o sumeţi Băsescu în funcţia de premier “întregitor”, după “ispăşirea” mandatului de preşedinte jucător cu nervii românilor! Iar USL-iştii bocănesc de zor prin scumpirile de tot felul, prăbuşiţi în adoraţie faţă de minciunile neconforme cu încălzirea vremii ale lui Ponta, singurul om din România care poate îngheţa apele la plus 10 grade Celsius!
Nici mai mult, nici mai puţin, Băsescu vrea unirea cu Moldova acum, că-i expiră mandatul şi vrea ceva dramatic în moţul Europei, capabil să-l propulseze în galeria figurilor de ceară de la Madama Tussauds:
„Ar fi previzibilă o întoarcere către Uniunea Euro-Asiatică! Sau, urmarea unor provocări din Transnistria care sunt şi acum, România are obligaţia să-i dea Republicii Moldova posibilitatea de a-şi continua parcursul european prin Unirea cu România. Este şi o scurtare a drumului, este şi o soluţie certă de continuare a acestui drum”! (ascultă file audio* 14basescu-1234unirea cu moldova-solutie6jan).
Aţi înţeles, „patrioţilor” USL-işti şi băsişti la un loc! România să facă Unirea cu Moldova! Crede cineva că Băsescu sau orice om întreg la cap vrea Unirea cu o Moldovă pe teritoriul căreia se află trupe ruseşti? Adică o unire şi cu Transnistria? Evident că nu! Avem aici de a face cu un vechi plan al securiştilor proşti din MAE, care plănuiau, pe la începutul anilor ,90’, o unire rapidă cu Moldova prin cedarea Transnistriei către Ucraina sau Rusia, doar, doar, ne-o lăsa lumea largă să alipim Moldova! Fără să-i întrebăm şi pe moldoveni, bineînţeles! Aşa cum i-am tratat mereu, inclusiv după Unirea din 1918! Nu mă mir că Băsescu dezgroapă astăzi această mizerie fetidă, mai ales dacă ne gândim la minciunile sale dezonorante pentru România de la începutul mandatului de preşedinte!
Dacă Ponta ar juca în „Dr. House”!
Astfel, ca să lovească în PSD, care deţinuse guvernarea României în timpul războiului civil din Moldova, pentru Transnistria, din anii ‚90’, Băsescu a declarat în 2005 că România lui Adrian Năstase s-a retras singură din formatul cvadripartit de consultări. Consultări la care participa alături de Ucraina, Moldova şi Rusia, pentru rezolvarea conflictului transnistrean! Mai mult, şi-a cerut scuze în numele României, pentru un gest pe care România nu l-a făcut niciodată! Alături era preşedintele Voronin, în conferinţă de presă, la Iaşi, în 25 septembrie 2005, conform RADOR:
„Traian Băsescu: România regretă în primul rând că a făcut o mare eroareîn 1992, când s-a retras de la masa tratativelor în problematransnistreană (…) E mai dificil, după ce ai dat o dată cu piciorul şansei, să te întorci, după 13 ani, să-ţi aduci aminte că era interesul României să susţină cu posibilităţi maxime Moldova în rezolvarea acestei probleme. Am pierdut şansa s-o facem direct şi am pierdut-o pentru că aşa am gândit în ’92 – adică prost a gândit diplomaţia noastră de atunci.”
Niciodată Ponta nu a reacţionat corespunzător la aceste afirmaţii grave şi neadevărate. Veţi vedea, însă, că afirmaţiile din 2005 se coroborează cu afirmaţii noi, acum, în 2014, la care Ministerul de Externe al lui Corlăţean este total paralizat! Mai întâi, ceea ce Corlăţean pare că nu mai are, documentele CSCE din anii 1992-1993, care atestă că Băsescu minte şi România nu s-a retras din mecanismul cvadripartit în 1992! Este vorba de raportul din 2 februarie 1993 al reprezentantului personal al preşedintelui în exerciţiu al CSCE, Adam D. Rotfeld:
Reiese foarte clar că România a susţinut formatul şi nu a dorit să-l părăsească:
Ceea ce a determinat excluderea României din format şi, în cele din urmă, abandonarea totală a formatului celor patru, a fost, de fapt, trecerea Moldovei în negocieri bilaterale cu Rusia. Kremlin-ul dorea desfiinţarea mecanismului de consultări cu participarea României şi semnarea Convenţiei de la Moscova, între Rusia şi Moldova, ceea ce s-a şi întâmplat în 21 iulie 1992:
Ei bine, după trecerea Moldovei în aranjamente exclusive cu Rusia, în 1992, ceea ce a însemnat eliminarea României din consultări (criticată de Băsescu), în pofida voinţei sale, ce credeţi că propune Băsescu, pe 16 ianuarie 2014? După ce comunitatea internaţională a reuşit cu mare greutate să închege un format de negocieri cu participarea părţilor interesate, dar şi a observatorilor din SUA şi Uniunea Europeană, pentru a nu lăsa Moldova singură în faţa Rusiei! Iată:
„Acest format nu a rezolvat nimic şi trebuie găsite soluţii de discuţie directă cu aşa-zisele autorităţi transnistrene şi cu Moscova, care deţine un control militar, să spunem, pe teritoriul Transnistriei (…) Nu aş putea să lansez public către lume soluţiile de negociere, dar cred că cel mai puternic element de negociere este Chişinău-Moscova!” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14767&_PRID=lazi).
What? Ne întoarcem, de data asta, pe bune, în 1993? Când nici SUA, nici UE nu erau implicate în consultări, despre care Băsescu spunea, în 2005, că au fost părăsite intenţionat de România? Acum vrea negocieri directe Chişinău-Moscova, peste formatul de negocieri 5+2? De ce? Fiindcă Băsescu speră că Moldova va ceda Transnistria, ca să-şi facă el Românie întregită, în pofida intereselor cetăţenilor moldoveni şi români şi a securităţii în întreaga zonă? Iar SUA sau UE nu acceptă cedări teritoriale pe seama Moldovei!
Cum, aliatul de nădejde al SUA, în loc să militeze pentru întărirea rolului Americii în negocieri, vrea dialog direct (a se citi privilegiat) între Chişinău şi Moscova? În ciuda poziţiei americane? În detrimentul integrităţii teritoriale a Moldovei? Şi în tăcerea mormântală a analfabeţilor şi impotenţilor intelectual de la USL? Care, cică, mai au şi un Minister de Externe pe mâna Stalagmitei diplomatice din clasa Corlăţean!
Acum, dragi USL-işti, să vă spun un secret! Din acela, de veni doamna Nuland cu el în traistă! Dacă aveţi probleme cu Băsescu, în sensul că vă domină ca inteligenţă, atunci sfârşitul lumii pentru România voastră este foarte aproape. Şi e greu să nu-ţi cadă mâncarea din gură! Sigur, dacă Băsescu este Dr. House, iar Ponta pacienta, ca în secvenţa de mai jos, atunci România este după chipul şi asemănarea voastră!
Dar, în acest caz, e greu să te pui cu ruşii! Fiindcă ruşii nu sunt ca USL-iştii! Ruşii au alt indice de inteligenţă! Ruşii de azi sunt like that, un pic mai pro-americani ca Ponta. Ştiu să meargă cu Chattanooga choo choo. Nu cred că Titi Aur a apucat să-i explice co-pilotului Viorel ce este aia!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Pe 11 martie 2013, am postat un text în Alerts, parafrazându-l pe Cornelius Ryan: “Schengen, ‘un pod prea îndepărtat’!” Am anunţat atunci o viitoare discuţie despre aderarea României la spaţiul Schengen! O Românie despuiată, violentată în fiecare zi de toţi tembelii neamului, pe care românii îi alimentează cu bani grei, pentru a-i reprezenta în lume, la toate eşaloanele puterii domestice! Violul e dulce şi paradisiac, în descărcarea lui inefabilă, ca o şoaptă pe buzele unui mort! La fel de inert ca poporul român, adunătură amorfă de conştiinţe primitive, picurate oniric în cea mai deprimantă mentalitate colectivă pe care a cunoscut-o Răsăritul Europei!
Aşa ne-a lăsat istoria! Cu blestemul mioritic de a alege mereu să fim furaţi înainte de a ne sinucide! Rătăciţi printre vilele şi maşinile luxoase ale celor pe care, imbecili cum ne-a lăsat Dumnezeu, îi alegem constant să ne conducă destinele spre sinecure pentru alţii şi averi imense, mereu ale celor mai proşti si mai nemernici dintre români! “Chestie electorală”, ar spune unii! Un fel de vilegiaturişti prin contracte cu statul, funcţii publice şi vile de lux! Ca în “Livada cu vişini” a lui Cehov: “Până acum, la ţară stăteau numai proprietarii şi ţăranii, dar acum s-au ivit şi vilegiaturişti. Toate oraşele, chiar şi cele mici, sunt înconjurate de vile. Şi am putea spune că, peste douăzeci de ani, vilele astea se vor înmulţi foarte mult.” Direct proporţional cu prostia românilor! Atât a proprietarilor, vilegiaturiştilor, cât şi a celor care plătesc din buzunarul lor pentru opulenţa ilicită a celorlalţi! Presupuşi a conduce pentru binele public şi nu a fura din banii publici!
E bine! Şi sper să rămână aşa, măcar încă 1000 de ani! Timp suficient să dispărem din istorie, spre liniştea orizonturilor Schengen, de unde titanii occidentali ai Europei ne privesc cu scârbă şi dispreţ! Exact aşa cum merităm! Până una, alta, oferim Europei spectacolul grotesc al prostiei la vârf, pentru că atât putem!
Gard am pus la frontieră! Problema este cine îl păzeşte!
Sunt ţări în Uniunea Europeană, precum Germania, Olanda sau Finlanda, care condiţionează aderarea României la spaţiul Schengen de progresele înregistrate de ţara noastră în domeniul luptei anti-corupţie şi împotriva crimei organizate, ca şi al reformei justiţiei. Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), instituit în 13 decembrie 2006 şi aplicat după 1 ianuarie 2007, pentru a urmări angajamentele României în domeniile respective, a fost considerat ca esenţial în a evalua calitatea României de potenţial membru al spaţiului Schengen.
Nu o dată, liderii români au invocat faptul că participarea la zona Schengen, care presupune “ermetizarea” frontierei externe a UE şi “permeabilizarea” frontierelor interne, ţine exclusiv de îndeplinirea condiţiilor tehnice ale supravegherii frontierei cu acele state care nu sunt membre UE. Comisia Europeană a confirmat şi ea că, din acest punct de vedere, România şi Bulgaria sunt pregătite să adere la Schengen! Mecanismul de supraveghere, construit cu finanţare masivă din partea UE, conţine reţele sofisticate în cadrul Sistemului Informativ Schengen (SIS).
Este vorba aici de reţele naţionale (N-SIS) conectate la un sistem central (C-SIS), ce oferă posibilitatea accesării datelor consulare sau de identitate, tehnice sau complementare ale persoanelor, bunurilor sau resurselor de tot felul, la trecerea frontierei Schengen. Iniţial, exista şi un sistem suplimentar, celebrul SIRENE (Supplementary Information Request at the National Entry), care punea împreună resursele de poliţie, vamă şi justiţie din ţările grupului Schengen, tocmai în ideea securizării complete a frontierei externe. S-a transformat apoi în SISNET, un sistem îmbunătăţit, cu accesare mai dinamică a datelor referitoare la imigraţia în zona Schengen. Se adaugă extraordinarul profil din teren al supravegherii de frontieră, cu sisteme electronice computerizate şi forţe de intervenţie rapidă, pentru închiderea oricărei breşe în sistemul de securitate frontalieră.
Tentativa unora dintre ţările Schengen de a impune îndeplinirea unor progrese în cadrul MCV, ca o condiţie pentru aderarea la Schengen, a fost respinsă de liderii români, care au invocat constant îndeplinirea condiţiilor tehnice de aderare. Condiţii tehnice care n-ar avea nicio legătură cu MCV! Aşadar, România trebuia primită în Schengen! Este adevărat, atât preşedintele, cât şi premierul au fost obligaţi să admită, în faţa intransigenţei unora dintre partenerii din UE, că se poate face o oarecare corelare între MCV şi Schengen. Dar, la rigoare, au rămas ferm pe poziţia că îndeplinirea condiţiilor tehnice de aderare este suficientă, fiindcă aşa ar scrie în Tratatul de aderare. Acordurile şi Convenţia Schengen sunt incluse în acquis-ul comunitar încă de la Tratatul de la Amsterdam, din 1997. Traian Băsescu preciza, în discursul de la Întâlnirea Anuală cu Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi în România, din 21 ianuarie 2013:
“În acelaşi timp, crearea spaţiului european fără controale la frontiere – sau fără frontiere – nu este desăvârşită din raţiuni politice, pe care unele state membre continuă să le întrebuinţeze pentru blocarea accesului României şi Bulgariei în Zona Schengen. Mă adresez acum ambasadorilor statelor membre şi fac un nou apel – şi pe această cale – la guvernele dumneavoastră pentru a reveni la abordarea tehnică a acestui dosar: România a dovedit că îndeplineşte toate criteriile legate de obligaţia de apărare a frontierei Uniunii. România consideră că şi-a îndeplinit obligaţia din Tratatul de aderare.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14119&_PRID=lazi).
Sigur, Ponta l-a acuzat direct pe Băsescu în legătură cu faptul că preşedintele ar favoriza o cuplare a criteriilor MCV cu acele condiţii tehnice de aderare a României la Schengen! Condiţii tehnice considerate şi de Ponta ca fiind suficiente, chiar dacă a învăţat că decizia politică din Consiliu este hotărâtoare!
Comisia Europeană a spus şi ea, nu o dată, că România îndeplineşte condiţiile tehnice. Sigur, acum, să ne punem o întrebare simplă, înainte de a căuta, în Tratatul de aderare a României la UE, partea cu îndeplinirea condiţiilor tehnice, ca unic traseu de alăturare la zona Schengen, aşa cum susţin autorităţile române. Dacă România este o ţară coruptă până la epuizare, şi cam este, la ce îi folosesc sistemele de securitate sofisticate pentru securizarea frontierei externe? La ce îi serveşte vameşului român şi poliţistului de frontieră faptul că pot accesa, printr-un simplu click, datele comunitare despre maşini furate, dacă, la trecerea hoţului prin frontiera externă a UE, cu limuzina furată, se vor mulţumi să îndese mita în buzunar, fără a mai face arhi-necesarul click?
La ce ne serveşte platforma digitală super-performantă, pentru a verifica încărcătura de contrabandă a camioanelor care trec prin vamă, de vreme ce băieţii şi fetele de acolo s-ar face că nu observă? Într-o frază simplă, România poate fi mama sofisticărelii în materie de protecţie a frontierei Schengen, spre Moldova şi Ucraina, de pildă! Dar sistemul de securizare a frontierei nu ar avea nicio valoare, dacă materialul uman e mioritic, cum îl ştim! Tocmai de aceea, spre neştiinţa crasă a autorităţilor române, Tratatul de aderare a ţării la UE nu spune nicăieri că simpla îndeplinire a condiţiilor tehnice, de securizare a frontierei, duce România în Schengen!
Germanii nu ne vor în Schengen! Dar diplomaţii noştri “ştie” carte?
Tratatul precizează foarte clar că decizia de aderare este politică şi aparţine Consiliului! Aşadar, nu este prerogativă administrativă a Comisiei Europene, care trebuie doar să constate îndeplinirea condiţiilor tehnice, ca o simplă precondiţie. În Protocolul cu privire la condiţiile şi aranjamentele pentru admiterea Republicii Bulgaria şi a României în UE, parte din Tratatul de aderare, se precizează că acquis-ul Schengen se va aplica în ţările menţionate “doar după o decizie europeană a Consiliului” (shall only apply in each of those States pursuant to a European decision of the Council), sigur, după verificarea îndeplinirii condiţiilor tehnice.
Mai mult, ţările comunitare sunt obligate, în baza legislaţiei secundare a UE, să fie vigilente cu privire la primirea unei ţări ca România în spaţiul Schengen. Astfel, la paragraful 5 al Deciziei Consiliului, din 20 mai 1999 (1999/436/EC), se precizează foarte clar că “(…) deciziile care constituie acquis-ul Schengen nu afectează exercitarea responsabilităţilor care revin statelor membre, în concordanţă cu articolul 64 TEC (Tratatul cu privire la Comunitatea Europeană-n.n.) şi articolul 33 TEU (Tratatul cu privire la Uniunea Europeană-n.n.) în ceea ce priveşte menţinerea legii şi ordinii, ca şi apărarea securităţii interne”. (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31999D0436:EN:NOT).
Este vorba de Decizia cu privire la baza legală pentru fiecare dintre prevederile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen, în conformitate cu prevederile relevante ale Tratatului pentru întemeierea Comunităţii Europene şi ale Tratatului Uniunii Europene. Articolele menţionate din TEC şi TEU permit tocmai măsurile individuale luate de state pentru a se proteja. Or, principala măsură de protecţie, în condiţiile în care sistemul Schengen reprezintă acquis-ul comunitar, este să întârzii aderarea la Schengen a ţării care nu oferă suficiente garanţii de protecţie a ordinii de drept, în interiorul spaţiului Schengen. Ceea ce se coroborează cu dimensiunea politică a aderării la Schengen, aşa cum precizează şi Tratatul de aderare la UE, şi nu cu cea tehnică!
Cum se face că autorităţile româneşti nu cunosc aceste normative comunitare şi perorează stupid, înţelegând anapoda lumina verde dată de Comisie pentru aderarea la Schengen? Cum că ar fi suficientă îndeplinirea condiţiilor tehnice de aderare! Care condiţii ar fi evidenţiate ca atare şi de Tratatul de aderare a Românie la UE şi ar fi suficiente! Ceea ce este fals, prosteşte, şi, inevitabil, dovadă de incompetenţă crasă! Se poate observa uşor că orice ţară Schengen şi UE poate conexa MCV la condiţionalitatea aderării la Schengen, pentru o ţară ca România, dacă aplică formularea din decizia din 1999 a Consiliului: “(…) deciziile care constituie acquis-ul Schengen nu afectează exercitarea responsabilităţilor care revin statelor membre, în concordanţă cu articolul 64 TEC (Tratatul cu privire la Comunitatea Europeană-n.n.) şi articolul 33 TEU (Tratatul cu privire la Uniunea Europeană-n.n.) în ceea ce priveşte menţinerea legii şi ordinii, ca şi apărarea securităţii interne.” Or, performanţa în aplicarea legii, aşa cum spune textul Deciziei, este exact subiectul de verificare şi control al MCV!
În martie 2013, a izbucnit un scandal spectaculos, din care poporul năucit de declaraţiile stupide ale lui Ponta, cu privire la noua dimensiune internaţională a României, a aflat scurt că nu mai intrăm în Schengen! Fiindcă nu vrea Germania! Oficialii guvernului Ponta, în cap cu acest domn, de un infantilism politic fără egal, exponent al tuturor suferinţelor umanităţii de dinainte de Noe (după Noe a fost doar potopul de la Galaţi, în care Ponta nu a avut arca la el), au aflat subit, stupefiaţi, că germanii nu ne vor în sistem! Potop de înjurături şi imprecaţii, evident, toate ambalate în limbaj diplomatic!
Ditamai ministrul de externe al României, un oarecare domn Titus Corlăţean, a replicat, pe 4 martie 2013, ministrului de interne german, care nu ne prea vedea in Schengen, cu deja proverbialele cuvinte: “În primul rând, nu mă surprinde poziţia ministrului de Interne al Germaniei. Nu aş spune al Germaniei, ci o parte a guvernului creştin-democrat, din PPE (Partidul Popular European-n.n.), din care face parte şi PDL” (http://www.mediafax.ro/politic/stroe-ministrul-de-interne-al-germaniei-a-pierdut-ocazia-sa-taca-a-depasit-limita-legitimei-aparari-10630714).
Acum, să te referi tu la un membru al guvernului german, care se exprimă în descărcarea atribuţiilor sale instituţionale, ca la o “parte” din guvern, tu fiind, la rândul tău, membru în echipa guvernamentală a României şi chiar ministru de externe, arată exact natura legumicolă a cortexului politic, cu care te-a dotat bătrâna şi neconsolata natură de pe groapa Roşiei Montane! Noroc că Ponta, al cărui indice de inteligenţă este sub limita de viteză în localitate, prevăzută de noul cod rutier al “gigantului” liberal Stroe, s-a grăbit, încă de pe 3 martie 2013, să-l declare pe Corlăţean credibil şi reprezentativ pentru tot guvernul României! Evident, fiindcă era membru al guvernului! Lucru ce nu i se recunoştea bietului ministru german! “Ministrul de Externe, domnul Corlăţean, nu a vorbit în nume personal, ci a vorbit în numele Guvernului, de fiecare dată când a vorbit despre Schengen!” (http://www.antena3.ro/politica/ponta-titus-corlatean-nu-a-vorbit-in-nume-personal-ci-in-numele-guvernului-pe-tema-schengen-205349.html).
“Cu Hollande mă cunosc dinainte”, să dea Dumnezeu să piardă Merkel alegerile!
Sigur, dacă prostia ar fi poliglotă, germanii ar fi simţit şi ei gustul apei de Dâmboviţa! Cum nu este, nefericitul Ponta a rămas să se îmbete singur cu apa rece a propriilor neîmpliniri metafizice, exercitându-şi până la şoc anafilactic proverbiala impotenţă intelectuală: “Vreau să întăresc faptul că Guvernul a făcut tot ceea ce ţinea de noi pentru ca decizia de săptămâna viitoare să fie o decizie pozitivă şi eu încă am speranţe în acest sens” (http://www.antena3.ro/politica/ponta-titus-corlatean-nu-a-vorbit-in-nume-personal-ci-in-numele-guvernului-pe-tema-schengen-205349.html). Speranţele sale s-au topit, ca o lumânare de spermanţet, în textul Concluziilor Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne din 7-8 martie 2013, când România a primit Nimic în materie de Schengen, de la Uniunea Europeană:
“The Council reverted to the issue of the Schengen accession of Romania and Bulgaria, as requested by the European Council in December 2012. It recalled the outcome of the European Council meeting in December 2012 as well as all relevant conclusions of previous European Councils and of the JHA Council. The Council decided to address this issue again by the end of 2013 with a view to considering the way forward on the basis of a two step approach”. (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/jha/135901.pdf).
Aşadar:
“Consiliul a revenit la problema aderării la Schengen a României şi Bulgariei, conform solicitării convenite la Consiliul European din decembrie 2012. A reamintit soluţia adoptată la reuniunea Consiliului European din decembrie 2012, ca şi toate concluziile relevante ale Consiliilor Europene şi Consiliilor Justiţie şi Afaceri Interne precedente. Consiliul a hotărât să se ocupe de această problemă din nou, la sfârşitul anului 2013, în scopul găsirii unei soluţii, pe baza unei abordări duale” (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/jha/135901.pdf).
Pe 14 iunie 2013, am postat textul “’Băştinaşii’ României! Adică, VOI, Iubitorilor de USL!” Am arătat, încă de atunci, dezastrul diplomatic reliefat de vizita în Germania a lui Ponta! Vizită prezentată de toate media din România ca un mare succes! Vă daţi seama ce popor suntem? Vizita lui Ponta ar fi trebuit să aibă pe agendă, ca cel mai important punct, aderarea României la Schengen! Germanii nici nu au vrut să audă! Iată cum descrie Ponta, pe 16 iunie 2013, plin de nonşalanţă şi inconştienţă, marea sa ispravă de a ajunge la Berlin ca să discute Nimic cu Merkel, după ce Germania ne trimisese la plimbare în chestiunea aderării la Schengen:
“Realizator: S-a făcut corelarea între raportul prost MCV pentru România, rapoartele precedente şi neaderarea României la spaţiul Schengen. Victor Ponta: E o legătură pe care eu am considerat-o, şi nu doar eu, şi preşedintele Barroso, şi cred că 25 de ţări din 27, mă rog nu toate sunt în Schengen – vorbesc de cei care fac parte din Consiliul JAI (Justiţie şi Afaceri Interne-n.n.), au considerat o alăturare anormală, pentru că nu e aşa ceva prevăzut în tratat. Pe de altă parte însă, Germania şi Olanda au spus ‘pentru a da o decizie politică pentru Schengen, noi ţinem cont şi de raportul MCV‘. Realizator: Ce v-a spus Angela Merkel de raportul MCV? Victor Ponta: N-am discutat acest lucru. Realizator: Absolut deloc? E greu de crezut. Victor Ponta: Totuşi nu mă credeţi… Realizator: Pot să înţeleg că nu vreţi să vorbiţi despre acest subiect… Victor Ponta: Cred că faceţi bine dacă… Realizator: … dar e greu de crezut. Victor Ponta: O să discutăm în toamnă, atunci când putem să avem o imagine mai completă (…)” (http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-vreau-sa-redeschid-romania-pentru-investi-ii-asa-cum-a-fost-ea-deschisa-in-urma-cu-10-ani-doresc-ca-conving-investitorii__l1a120276.html).
Sigur că da, discutăm în toamnă! Că, în vară, doamna Merkel nu a avut timp! Şi, când colo, ce să vezi? Doamna Merkel a avut şi alegeri între timp! Şi le-a şi câştigat! Acum, câtă prostie pe milimetru pătrat de neuron, şi ăla stingher şi exilat în austeritatea minţii de cumpănă de fântână, să acumulezi, ca să faci declaraţii de tipul a ceea ce urmează? Din funcţia de cap al guvernului român, pe 16 august 2012, cu un an înaintea alegerilor din Germania:
“Liderii SPD (Partidul Social Democrat German-n.n.) mi-au spus: ‘domne, în Germania, principalele mijloace de presă au fost foarte critice cu România; noi suntem într-o bătălie cumplită la (…) alegeri’. Şi sunt convins şi îmi doresc foarte tare să câştige alegerile, adică să piardă doamna Merkel şi CDU (creştin-democraţia din Germania-n.n.)!” (ascultă file audio* 12ponta-12mutat congres SE la bruxelles-sa piarda merkel alegerile31aug).
Aţi recunoscut interpretul? Îşi imaginează cineva că doamna Merkel a discutat ceva serios cu Ponta, în vizita căznită diplomatic, după strădanii penibile şi „seculare”, a acestuia la Berlin, din iunie 2013? Dumneavoastră aţi fi discutat serios cu un asemenea “titan” al gândirii? Merkel a fost nevoită să accepte că este reprezentantul a 20 de milioane de cetăţeni europeni! Ce să facă? Sunt şi românii pe hartă, undeva în Europa comunitară! De altfel, Ponta cel firoscos este incapabil să înţeleagă ceva din dimensiunea gestiunii relaţiilor internaţionale, mai ales când vorbim de o ţară de importanţa Germaniei! Are doar uşoare tresăriri de luciditate, înecate imediat în noaptea minţii!
O să-mi spuneţi: „stai, domne’, omul este socialist, are dreptul să ţină cu ai lui în Germania, nu?” O, da! Corect! Mai ales cu socialiştii din Franţa! Ponta e frate cu socialiştii din Europa! Sau aşa crede el! Uite cum zicea, deunăzi, despre preşedintele francez Hollande, pe 3 martie 2013, cu doar câteva zile înainte să ne cadă ghilotina UE pe gât, în Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, din 7-8 martie 2013: „Cu domnul Hollande mă cunosc dinainte de a fi preşedinte şi am o relaţie, să zic, un pic mai personală!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-interviurile-lui-ion-cristoiu-la-b1-tv__l1a119554.html).
Cică nu îndeplinim condiţiile! Ce „ipocriţi”, francezii ăştia!
Păi, cum aşa? Nu ne-om avea bine cu creştin-democraţii din Germania, care tocmai au câştigat alegerile zdrobitor, propulsând-o pe Merkel spre al treilea mandat de cancelar, dar ne avem cu socialiştii francezi ai lui Hollande! Acum, în decembrie 2013, obţinem Schengen precis, măcar pe frontiera aeriană şi maritimă, urmând ca frontiera terestră să se adauge mai târziu! Hai, domne, că a explicat foarte clar premierul francez Jean-Marc Ayrault, în Adunarea Naţională de la Paris, pe 1 octombrie 2013:
„Les États membres de l’espace Schengen doivent assurer aux autres États membres que les frontières extérieures de l’Union seront bien contrôlées, que l’on empêchera l’immigration clandestine et que l’on fera en sorte, aux frontières de l’Union européenne, de lutter fermement contre la criminalité et le trafic d’êtres humains. Lorsque les conditions ne sont pas entièrement réunies, comme j’en ai d’ailleurs discuté à deux reprises avec mon homologue Victor Ponta, Premier ministre roumain, il n’est pas possible de répondre favorablement à une demande d’intégration. La Roumanie et la Bulgarie ont encore des progrès à réaliser en matière de police, de justice, de contrôle des frontières.” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-10-02.pdf).
Adică:
„Statele membre ale spaţiului Schengen trebuie să dea asigurări celorlalte state membre că frontierele exterioare ale Uniunii vor fi bine controlate şi că imigraţia clandestină va fi împiedicată şi că se va acţiona astfel încât lupta împotriva criminalităţii şi traficului de persoane la frontierele Uniunii Europene să fie fermă. Atâta vreme cât condiţiile nu sunt în întregime întrunite, aşa cum i-am spus, de altfel, în două rânduri, omologului meu Victor Ponta, prim-ministru român, nu se poate răspunde favorabil cererii de integrare. România şi Bulgaria mai au de realizat progrese în materie de poliţie, justiţie şi controlul frontierelor.”
Aşa cum se vede în clar, conform acestor declaraţii, francezii nu ne vor susţine pentru aderarea la spaţiul Schengen, în decembrie, aşa cum se aşteptau de-alde Ponta-Corlăţean! Aşa cum preciza şi ministrul de externe francez, Laurent Fabius, conform publicaţiei Le Monde, din 30 septembrie 2013, „pour le moment, il me semble que les conditions ne sont pas remplies (pe moment, mi se pare că nu sunt îndeplinite condiţiile)” (http://www.lemonde.fr/societe/article/2013/09/30/paris-oppose-a-l-entree-de-la-roumanie-et-la-bulgarie-dans-l-espace-schengen_3486989_3224.html). Fabius adaugă: „S’il n’y a pas un changement de conditions, nous n’y sommes pas favorables (dacă nu va exista o schimbare de condiţii, nu suntem favorabili).”
„Penetrabilitatea” frontierelor externe ale României şi Bulgariei spre Ucraina şi Turcia este principala îngrijorare exprimată a lui Fabius! În subsidiar, fără a fi nevoie să o exprime, îngrijorarea cu privire la miile de cetăţeni români, traşi la xerox din Moldova, este marea apăsare a francezilor, cum ne-a arătat, fără sfială socialistă, Sarkozy, la vremea lui!
Dincolo de păcatele vizibile ale unor politicieni francezi, în ceea ce priveşte tratamentul aplicat cetăţenilor români de etnie romă, în Hexagon, atitudinea stupidă a lui Ponta l-a obligat pe premierul francez să riposteze, pe 1 octombrie 2013: „Romii nu au a face cu Schengen (…) Ei beneficiază de libera circulaţie în Europa, la fel ca voi şi ca mine (…)” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-10-02.pdf).
Cum s-au sucit francezii ăştia! Până ieri, ne susţineau pe noi contra germanilor!
Vezi, Doamne, s-ar fi sucit francezii care, iniţial, şi-ar fi asumat, ba la Paris, ba la Bucureşti, să ne susţină pentru aderarea la Schengen, iar acum ne-au abandonat, deodată, ca pe nişte orfeline oropsite! Asta este melodia cântată pe toate vocile de corul vânătorilor de muşte bete din guvernul român! Peste tot, sunt invocate “poziţiile” liber asumate de oficialii francezi de a ne duce în Schengen şi care “poziţii” s-ar fi modificat radical, acum, în preziua alegerilor din Hexagon! La acest moment, poziţia franceză este categorică spre NU! Iată şi punctul de vedere al ministrului francez pentru afaceri europene, Thierry Repentin, din 2 octombrie 2013:
Dar, oare, s-a schimbat poziţia Franţei legată de susţinerea României pentru aderarea la Schengen, cum clamează, pe toate diapazoanele, neputincioşii guvernamentali români? Deodată, a abandonat România? Au înnebunit subit francezii? Hai să vedem, logic, mai întâi despre ce este vorba! Pe 3 martie 2013, ministrul de interne german, Hans-Peter Friedrich, declara tranşant:
“România şi Bulgaria trebuie să acţioneze cu mai multă fermitate împotriva corupţiei. Cei care îşi obţin viza prin dare de mită pot ajunge fără alte controale până în Germania. Trebuie împiedicaţi eficient acei oameni care abuzează de dreptul de liberă mişcare şi vin aici doar ca să colecteze ajutorul social. O astfel de faptă ar trebui pedepsită prin interdicţia de a mai intra în ţara noastră. Pentru asta voi milita la Bruxelles. Nu putem accepta ca, la un moment dat, oamenii din întreaga Europă să pornească după deviza: în Germania se încasează cel mai mare ajutor social.” (http://jurnalul.ro/stiri/observator/ministrul-de-interne-al-germaniei-vom-bloca-aderarea-romaniei-la-spatiul-schengen-638189.html).
Să lămurim un lucru important! În toată perioada care a urmat acestui anunţ, ca şi înainte, Germania a afirmat, clar şi pe faţă, că susţine aderarea României la spaţiul Schengen! Sigur, România nu îndeplineşte condiţiile acum! În acest an! Dar, susţinerea Germaniei este totală! Firesc să fie aşa! Veto-ul german vizează momentul, vizează “acum”, nu vizează “dacă”! E normal să fie aşa, fiindcă aderarea la Schengen este o obligaţie a României, asumată prin Tratatul de aderare, la fel de valabilă pentru România, cât şi pentru ansamblul ţărilor comunitare! Încă o dată, poziţia Germaniei este aceasta: Da pentru România în Schengen, dar nu acum!
Crede cineva că Franţa ar fi putut să iasă din poziţia comună franco-germană, pentru a susţine o aderare a României la Schengen, fie ea şi în varianta restrânsă, maritimă şi aeriană, în acest an, aşa cum au crezut diplomaţii lui Corlăţean? În pofida poziţiei germane? Niciodată! Aici intervin competenţele tehnice ale diplomaţiei domnilor Ponta-Corlăţean! Ale corpului diplomatic românesc ever, această maşinărie stupidă cu rude şi acoliţi politici, securişti proşti şi securişti şmecheri, sinecurişti abili şi sinecurişti inerţi, care a fost agregată din impostură, incompetenţă şi carierism ieftin, sub obroc politic şi înalt patronaj securistic. Inevitabil, vă voi învăţa nişte coduri diplomatice, pe care băieţii lui Corlăţean, cu el în frunte, nu le cunosc.
Pe 21 februarie 2013, Victor Viorel Ponta (cum îi zice Băsescu) se afla la Paris, unde a ieşit într-o conferinţă de presă cu premierul francez Jean-Marc Ayrault! Atenţie, eram la câteva zile de Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, din 7-8 martie 2013, când nici măcar nu s-a mai putut discuta aderarea la Schengen a României, subiectul fiind amânat pentru iarnă, ca urmare a opoziţiei Germaniei, dar şi a altor ţări (nu s-a ajuns la o dispută în jurul mesei). Ce ar fi trebuit să spună Ayrault, în conferinţa de presă, ca să dea un mesaj clar de susţinere pentru România „ACUM”, adică pentru o decizie favorabilă pe 7-8 martie 2013? În condiţiile în care Germania anunţase că se opune! Simplu! Premierul francez trebuia să anunţe că Franţa susţine România pentru o decizie de aderare la spaţiul Schengen, în două trepte, ce trebuia adoptată în 7 martie, la Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne! Iată ce a declarat premierul francez, chiar lângă Ponta:
„Am abordat problema aderării României şi Bulgariei, ţări partenere, la Spaţiul Schengen. Poziţia Franţei este cunoscută, noi susţinem aderarea, conform calendarului ce va fi convenit cu partenerii europeni, la reuniunea Consiliului miniştrilor de justiţie şi de interne din luna martie.” (http://www.gov.ro/vizita-primului-ministru-victor-ponta-in-republica-franceza__l1a119506.html).
Wow! Cum, Ponta şi Corlăţean au înţeles din asta că Franţa ne susţine pentru Schengen Acum? În acest an? Cum, adică, „noi susţinem aderarea, conform calendarului ce va fi convenit cu partenerii europeni, la reuniunea Consiliului”? Ce spune aici Ayrault? (fictiv) „Noi vă susţinem, dragi români, pentru orice se va decide în Consiliu, în ceea ce vă priveşte! Aşadar, dacă se va decide că mergeţi în Schengen acum, vă susţinem, dacă vă amână, susţinem amânarea!”
Cum, Franţa susţine ce vor partenerii, nu ce vrea ea? Păi, se ştie că, în Consiliu, o singură ţară poate bloca decizia! Or, Germania anunţase veto pentru aderarea României la Schengen! Automat, pe veto-ul german, decizia Consiliului nu putea fi decât negativă pentru România! Or, Franţa zice (fictiv) „noi susţinem ce iese din Consiliu!” Păi, logic, dacă susţine ce iese din Consiliu, iar din Consiliu va ieşi, inevitabil, ceva conform veto-ului german, rezultă cu necesitate că Franţa nu susţine România pentru Schengen Acum, ci susţine Germania pentru amânare, până la îndeplinirea condiţiilor de către România! Unde este ipocrizia franceză? Ce s-a schimbat din poziţia Franţei, faţă de 21 februarie 2013?
Când comunicarea este „în două adrese”, iar schimbarea nu-i schimbare!
Cât de mare este incompetenţa ambasadorului român la Paris şi a personalului din Centrala MAE, care au descifrat cum că poziţia franceză este de susţinere pentru România, în pofida poziţiei Germaniei? Să vedem mai departe! Pe 11 iulie 2013, Ayrault vine la Bucureşti. Se întâlneşte cu Băsescu şi cu Ponta! Nu ştim ce a discutat cu Ponta despre Schengen! Dar ştim ce a discutat pe această temă cu Băsescu, pe baza comunicatului de presă de la Cotroceni! Atenţie:
„Domnul preşedinte Traian Băsescu a vorbit, în cadrul întrevederii, despre aderarea României la spaţiul Schengen şi a afirmat că ţara noastră, deşi îndeplineşte toate criteriile tehnice impuse, nu a primit, încă, o decizie favorabilă de aderare. În acest context, prim-ministrul Republicii Franceze, domnul Jean-Marc Ayrault, a spus că Franţa a fost şi este şi în prezent un susţinător al demersului de aderare a României la spaţiul Schengen, dovadă fiind şi propunerea franco-germană privind aderarea în etape, prima etapă cuprinzând frontierele aeriene.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14415&_PRID=lazi).
Comment? Aşadar, francezul şi-a prezentat susţinerea pentru România într-o formulă de tip “propunerea franco-germană”? Când noi ştim care e poziţia Germaniei? Ei bine, ce aveţi în faţă este o declaraţie publică în “două adrese”, cum se spune în jargonul de specialitate al unei ştiinţe diplomatice profund necunoscute nefericiţilor din diplomaţia română! Ayrault nu avea nevoie să-i spună lui Băsescu despre varianta franco-germană a propunerii pentru Schengen în două etape, prima cuprinzând frontierele aeriene! Fiindcă, această formulă era convenită şi cunoscută cu mult înainte şi nu era la ordinea zilei! Subiectul fierbinte era nu în câte etape intră România în Schengen, ci când intră în prima etapă!
Ayrault trebuia să spună clar: (fictiv) “Da, suntem pentru o decizie favorabilă aderării României la Schengen, cu frontierele aeriene, în decembrie acest an”! Ayrault nu spune asta. Se eschivează! În diplomaţie, asta înseamnă NU! Asta este prima adresă! Adică, ne transmite nouă mesajul! Dar, de ce se referea, în eschivă diplomatică, la o propunere germano-franceză, care nu avea legătură cu subiectul imediat? Fiindcă, exasperat de prostia Guvernului Ponta şi a diplomaţilor săi, care trâmbiţau pe la toate colţurile Europei că Franţa ne susţine pentru aderare acum la Schengen, Ayrault a simţit nevoia să dea un mesaj în clar germanilor! Chiar de la Bucureşti, risipind, pe această cale, unele suspiciuni, care s-ar fi putut ivi în Cancelaria de la Berlin, ca urmare a asigurărilor date de români, că Franţa ne susţine în pofida Germaniei!
Practic, Berlinul putea suspecta Parisul că ar ieşi din poziţia comună franco-germană, cu privire la aderarea României la Schengen! Atunci, Ayrault s-a asigurat că transmite public, chiar de la “sursă”, pentru cunoştinţa tuturor (cei vizaţi fiind germanii, de unde trimiterea la “propunerea franco-germană”, care are simplul rol de captare a atenţiei, nu de a aduce în discuţie un subiect atât de banal şi cunoscut), că poziţia franceză rămâne în paradigma convenită cu Berlinul! Adică, Da României, pentru Schengen, dar Nu Acum, nu în acest an! Asta era a doua adresă! Pentru Germania! Ce a înţeles diplomaţia română din asta? Iată interviul lui Ponta din El Mundo, din 23 iulie 2013:
“Reporter: Există noi evoluţii pozitive în ceea ce priveşte intrarea României în spaţiul Schengen? Victor Ponta: Semnalele venite de la partenerii României sunt tot mai pozitive şi avem încredere că, în perioada ce vine, ne vom atinge acest obiectiv (Franţa e ultima ţară care a anunţat, din nou, susţinerea ei puternică pentru acest obiectiv).” (http://www.gov.ro/interviu-acordat-de-primul-ministru-victor-ponta-publica-iei-spaniole-el-mundo__l1a120615.html).
Şi aşa au ţinut-o, langa, până acum câteva zile, când, exasperaţi de atâta prostie, francezii au lăsat diplomaţia la o parte şi au trecut la limbajul comun: (fictiv) “NU, tembelilor, nu vă susţinem pentru Acum, mai aveţi până acolo!”
Cum să interpretezi evaluarea ambasadorului român la Paris, Bogdan Mazuru, atenţie, fost ambasador la Washington şi NATO, care descoperă subit că s-a schimbat poziţia franceză? Şi, culmea, “schimbarea” asta l-a luat pe nepregătite! Poziţie care, aşa cum v-am arătat, şi vă voi mai arăta, nu se schimbase deloc! Minunea se petrece printr-o intervenţie halucinantă pe telefon, într-o emisiune de la Realitatea TV, pe 29 septembrie 2013! Cruciţi-vă:
“Nu ne aşteptam, nu ne aşteptam, pentru că, în iulie, atunci când a fost la Bucureşti, premierul Ayrault a fost destul de clar, chiar foarte clar, atunci când a susţinut ideea aderării României la spaţiul Schengen, sigur, în… sunt (sic!) două etape; începând chiar de anul trecut se profilase această soluţie şi recunosc că nu mă aşteptam la această schimbare de opinie din partea Franţei!” (ascultă file audio* 13bogdan mazuru-2nu se astepta ca franta sa zica nu romaniei-schengen29sep).
Ei, imaginaţi-vă următorul lucru! Dacă tu, ca stat, ai un ambasador într-o ţară, îl ai acolo ca să-ţi spună când se schimbă poziţia ţării unde este acreditat (de regulă, înainte de schimbare), tocmai ca să nu te surprindă când se întâmplă! Sau ca să nu afli din ziare! Ce faci, dacă un astfel de ambasador nu este capabil să sesizeze aceste schimbări şi le afli de la televizor? La ce este bun acolo? Ce faci cu el? De ce dai bani pe un astfel de ambasador? Mai bine cumperi Le Monde şi afli de acolo! Oricum, e mai ieftin decât te costă un ambasador la post! Ce faci, aşadar? Fireşte, îl retragi şi numeşti unul competent!
Dar, ce te faci dacă ambasadorul nu-şi dă seama de schimbare, care, de fapt, nu este schimbare, dar el are impresia că poziţia s-a schimbat? Ce faci cu ăsta? Vă spun eu! Îl ţii la post în continuare, dacă eşti România! Ca să vadă toţi care este nivelul nostru! Şi, ca să vedeţi ce schimbătoare este Franţa, iată ce poziţie avea cu privire la aderarea României la Schengen, înainte de venirea socialiştilor la putere! Sarkozy, pe 20 noiembrie 2010:
“Asta vrea să spună că problema lor de frontieră trebuie reglată a priori şi înainte de intrarea lor în Schengen. Mă fac înţeles?”
Nu, Monsieur Sarkozy, nu vă înţelege nimeni la Bucureşti! Nici pe dumneavoastră, nici pe Monsieur Hollande! Noroc că vă înţelegeţi între voi, prin Hexagon, cu privire la România! Atât putem noi! Nu v-a înţeles nimeni nici cu Politica Agricolă Comună, când Ponta a înţeles că ne susţineţi pe noi, România, şi nu Franţa! Cât de (fill in the blanks) să fii ca să înţelegi aşa? Am scris despre asta pe 17 aprilie 2013, pe acest blog, cu titlul “Astăzi, despre Trădare! Sau Prostie! Sau Geniu! Your choice, Români! Pardon, votre choix!”
Nu există nicio şansă pentru România! Eu nu spun, de pildă, că nu există oameni valoroşi în serviciul diplomatic român! Din păcate, cei cu adevărat valoroşi se numără pe degetele de la o mână! Şi dumneavoastră nu vedeţi câte degete am arătat, atunci când am scris aceste rânduri. Nu vă aşteptaţi ca oameni de asemenea valoare să fie numiţi în vreun post de conducere în Centrala MAE sau ca ambasadori pentru România! Şi, oricum, cu lideri ca Ponta sau Băsescu, expertiza lor s-ar irosi în ridicol! România nu are această şansă!
E drept, Ministerul de Externe este în faza de selecţie a unor diplomaţi noi, de mare calibru, capabili să-i înlocuiască pe domnul Mazuru sau pe ambasadorii din capitale importante ale lumii! Îi puteţi urmări pe noii diplomaţi ai MAE, în filmuleţul de mai jos, pregătindu-şi instrumentele diplomatice cu care vor pleca la cucerirea spaţiului Schengen! Cum? Ce pile au avut ca să ajungă în MAE, în poziţii atât de importante? Ei, asta-i! Sunt susţinuţi de liberali sau pesedişti, care-i problema dacă sunt buni? Aveţi încredere în ei! Fiţi mândri că îi aveţi să vă reprezinte! Cheers!
http://www.youtube.com/watch?v=p032KJhDgIA
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Este 11 septembrie! O zi de pioasă rememorare! Am ascultat speech-ul lui Obama, în această dimineaţă, la ora 4:00 (ora României)! Mulţi români erau prea şocaţi de acel 2-0 administrat de ieniceri, pe câmpul de la “Călugăreni”, din Arena Naţională, ca să mai aibă grija lui Obama! Sau a lumii! Sau a sutelor de copii gazaţi la Damasc de cel mai abominabil regim al acestui secol! Aşa că, firesc, dormeau obosiţi, după şocul de aseară!
Înfrângerea a fost cam usturătoare, dar nu am nicio îndoială că o vom prezenta ca pe o victorie, exact aşa cum am procedat cu privire la anul 1595, când Mihai zis Viteazul, pe la noi, a suferit o înfrângere similară. Tot din partea lor! Nu-i vorbă, noi învăţăm despre victoria românească de la Călugăreni în manualele de istorie! Nici vorbă de înfrângere! Aşa a lăsat, cu limbă de moarte, Nicolae Bălcescu! Şi a ţinut până azi! Şi va mai ţine ceva sute de ani de acum încolo!
Vorba lui Putin: “Kerry este un mincinos”! Oooo! Mai bine să fiu atent! Nu te joci cu patriotismul născut pe minciună al românilor! Avem şi statuie la Universitate! A lui Mihai Viteazul! Cu securea în mână, ca la Călugăreni, de unde s-a retras fugind, după ce i-a “bătut” pe turci! Acei turci, cărora nimeni nu le-a spus că i-a “bătut” Mihai Viteazul, drept pentru care, după ce au luat “bătaie”, au ocupat toată Ţara Românească. Aşa o zice la strategia militară. Ăla care fuge de pe câmpul de luptă şi ţara lui e ocupată de inamic, după aceea, este declarat învingător! Şi are şi statuie la Universitate! Şi, dacă nu tăia Băsescu salariile, avea şi el statuie! Mai mare ca a lui Mihai Viteazul! Fără secure! Cu multe ţepe împrejur! Aşa, o să ne mulţumim doar cu statuile Regelui Florin Cioabă şi a Mihaelei Rădulescu!
Moarte la Damasc şi “gentileţea” de a o aştepta cuminte, din nou
Obama a arătat lumii de ce a hotărât să lovească militar Siria! Chirurgical! Ţintit! Pentru a descuraja şi degrada (deter and degrade) pontenţialul militar al regimului Assad. Fără trupe americane pe pământ sirian! Cu forţa rachetelor de pe armada aero-navală, pe care a concentrat-o în largul coastelor siriene!
Obama a arătat, încă o dată, că nu poate exista decât o soluţie politică negociată a conflictului intern din Siria! Că nu va face el schimbare de regim acolo. Că, deşi avea autoritatea să lovească Siria, a dorit să primească susţinerea Congresului pentru atac! Bashar al-Assad a folosit arme chimice împotriva propriului popor, ne-a informat Obama! Deja, nimeni nu mai contestă atacul cu gaze de luptă, iar Assad a recunoscut că are arme chimice, deşi spune că nu e vinovat! Rebelii, pe care i-au acuzat Assad şi Rusia de atacul chimic, nu au astfel de capabilităţi, la asemenea anvergură, cum s-a întâmplat pe 21 august, lucru demonstrat de serviciile speciale din Regatul Unit, SUA, Franţa şi Germania.
Armele chimice ale lui Assad sunt o ameninţare pentru securitatea naţională a Americii şi a aliaţilor săi din Orientul Mijlociu! Dar nu o ameninţare iminentă! De aceea, Obama a dorit o susţinere din partea Congresului! Assad trebuia oprit în a folosi arme de distrugere în masă! Sunt unii, în lume, care spun că nu Assad le-a folosit! Aşa a zis şi Assad! Iniţial, Assad a afirmat că nici nu are arme chimice! Între timp, s-a mai gândit! Da, are! Ba, mai mult! După ce americanii au lansat zeflemitor ideea, Assad a zis că este gata să cedeze tot arsenalul pe care îl are! Sigur, pe care nu l-a folosit, dar îl are!
1.429 de sirieni, printre care 426 de copii, au fost gazaţi la Damasc, pe 21 august! Conform lui Assad, au fost ucişi de rebeli! Sau de Dumnezeul nostru! Nu se ştie! Ruşii au devenit, subit, flexibili şi ingenioşi! Vor să se întoarcă în Consiliul de Securitate, pe care îl ţin blocat de vreo doi ani, pentru a pecetlui dezarmarea chimică, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, a lui Assad! Care, în sfârşit, a descoperit că are arme, pentru a se dezarma! Înduioşător!
Obama a zis OK! A cerut amânarea votului în Congres şi a dat drumul diplomaţiei! În povestea asta, poziţia lumii a fost diversă! Noi, românii, am fost alături de aliaţii americani! Cică! Cei care au extins umbrela de securitate asupra noastră! Nu o să vă vină să credeţi! Pe 6 septembrie 2013, în marginea Reuniunii G 20, din Sankt Petersbug, 11 ţări au hotărât că o ripostă a comunităţii internaţionale împotriva Siriei este corectă şi inevitabilă. Declaraţia adoptată cu acest prilej preciza:
“The world cannot wait for endless failed processes that can only lead to increased suffering in Syria and regional instability. We support efforts undertaken by the United States and other countries to reinforce the prohibition on the use of chemical weapons.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2013/09/06/joint-statement-syria).
Adică:
“Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”
Sensul lui “reinforce”, în document, indică folosirea forţei, atât în limbajul diplomatic internaţional, cât şi în textul instrumentelor juridice internaţionale. Pe 9 septembrie, Traian Băsescu, preşedintele tuturor românilor, a ieşit cu un comunicat pentru presă, referitor la poziţia României faţă de documentul celor 11 ţări menţionate mai sus. Practic, ne-a citit ce scrie în Declaraţia celor 11, poporul român fiind recunoscut ca analfabet şi, probabil, incapabil, în viziunea preşedintelui, să citească textul comunicatului de pe site-ul preşedinţiei:
“Aş vrea să enumăr cele 11 state semnatare sau iniţiatoare ale declaraţiei, pentru că şi România a devenit semnatara acestei declaraţii. Cele 11 state sunt: Australia, Canada, Franţa, Italia, Japonia, Republica Coreea, Arabia Saudită, Spania, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).
Ralierea lui Băsescu la…Assad!
Preşedintele Suprem s-a grăbit apoi să ne atragă atenţia: “iar România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor”.
Atunci, cum se potriveşte fraza următoare: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii.”
Păi, cum se raliază România Declaraţiei celor 11, dacă este împotriva folosirii “forţei armelor”?
Zice Băsescu: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat, o decizie militară nu trebuie adoptată înainte de prezentarea raportului experţilor ONU şi o soluţie negociată, care să se finalizeze prin alegeri libere în Siria, este cea pe care România o susţine fără rezerve.”
Foarte bine! Şi SUA susţin o soluţie negociată pentru conflictul intern din Siria! Şi toţi cei 11. Declaraţia celor 11 spune exact asta: “We are committed to a political solution”. Adică: “Suntem angajaţi pentru o soluţie politică”
Pe 6 septembrie 2013, purtătorul de cuvânt oficial al Departamentului de Stat, Marie Harf, explica foarte pe înţelesul oricui:
“But we’ve been clear, again, that the process through that, that that needs to happen through, is a political solution through a Geneva process, which is in the best interest of the Syrian people and ultimately has the best chance for this process to succeed.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213879.htm).
Adică:
“Dar noi am fost foarte clari, încă o dată, procesul de care este nevoie acum este o soluţie politică, printr-un proces la Geneva, care este cel mai mult spre folosul poporului sirian şi are, în cele din urmă, cele mai mari şanse să reuşească.”
Aşadar, de ce insistă Băsescu asupra ideii de soluţie politică negociată, de vreme ce chiar textul Declaraţiei celor 11 subliniază asta?
Să ne întoarcem la Harf! Ce voia să spună? (Fictiv) “Sigur, noi americanii suntem pentru o soluţie politică la criza internă din Siria! Dar, una-i una şi alta-i alta! Soluţia să fie politică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lovim militar Siria, pentru folosirea armelor chimice! Nu ne amestecăm în echilibrul de forţe din teren, doar îl avertizăm pe Assad că nu poate fi tolerat ca pericol pentru securitatea internaţională, aruncând cu gaze de luptă în propriul popor! Sau, mai simplu spus, da, suntem pentru o soluţie politică, dar ea poate fi atinsă doar dacă Assad ştie că va fi făcut răspunzător pentru crimele sale, inclusiv prin forţa militară”!
Explicaţii pentru proşti
Cum adică, Băsescu zice că trebuie “evitat conflictul militar”? Amestecă rezolvarea politică a crizei interne din Siria cu un atac militar limitat, pentru a forţa regimul Assad să nu mai folosească armele de distrugere în masă? Or, soluţia politică nu intră în coliziune cu un atac limitat asupra regimului Assad! Dimpotrivă! O spune, ca pentru proşti, premierul francez, Jean-Marc Ayrault, pe 5 septembrie 2013, în faţa Adunării Naţionale, la Paris. Practic, nu poate exista soluţie politică fără acţiune militară:
“Ne pas réagir, ce serait enfin fermer la porte à un règlement politique du conflit syrien. Oui, Mesdames et Messieurs les Députés, la solution à la crise syrienne sera politique et non militaire. Mais regardons la réalité en face : si nous ne mettons pas un coup d’arrêt à de tels agissements du régime, il n’y aura pas de solution politique!” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).
Adică:
“A nu reacţiona, ar însemna să închidem poarta unei rezolvări politice a conflictului sirian. Da, doamnelor şi domnilor deputaţi, soluţia crizei siriene va fi una politică şi nu militară. Dar să privim realitatea în faţă: dacă nu punem capăt unor astfel de acţiuni ale regimului, nu va exista soluţie politică”!
Şi mai clar explică ministrul de externe francez, Laurent Fabius, pe 4 septembrie 2013, tot în Adunarea Naţională de la Paris, când reiterează că acţiunea militară este premisa unei soluţii politice:
“În sfârşit, acţiunea nu este în contradicţie cu o soluţie politică. Dimpotrivă, este o condiţie pentru ea.”
Exact ce spune Declaraţia celor 11, din 6 septembrie 2013:
“Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”
Atunci, ce vrea să zică Băsescu prin: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat”?
Numai că, Declaraţia celor 11 nu spune doar că trebuie acţionat militar. Spune şi de ce:
“Signatories have consistently supported a strong UN Security Council Resolution, given the Security Council’s responsibilities to lead the international response, but recognize that the Council remains paralyzed as it has been for two and a half years. ”
Adică:
“Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate”,
La asta, Băsescu zice cu dezinvoltură: “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.” Tare, nu?
Şi, pentru a “lămuri” total poziţia României:
“N-aş vrea să revin la un lucru pe care l-am mai spus, îl reamintesc totuşi: soluţia militară, indiferent cât de soft şi de precisă ar fi, implică riscuri, riscuri majore – în primul rând riscul de reacţie a Damascului, de reacţie militară; în al doilea rând – riscul de extindere a conflictului la nivel regional având în vedere că pe teritoriul Siriei acţionează foarte multe formaţiuni militare sau militarizate care nu sunt sub control politic – şi aici discutăm şi de Hezbollah şi de formaţiuni ale insurgenţei care ţin de Al-Qaeda ş.a.m.d.”
Şanse pentru criminali şi “conflicte militare evitate” pentru a-i ţine la putere
Adică, din nou, “soluţia militară” amestecată cu soluţia politică! Băsescu nu e de acord cu nicio “soluţie militară”, nici soft, nici “precisă”, de niciun fel, că uite ce se întâmplă! OK! Nu am nimic împotrivă ca domnul Băsescu să vrea NIMIC în materie de a opri pe criminalul Assad să-şi omoare poporul! Dar, România? Oricum, ţara noastră nu ar participa la nicio acţiune militară, nefiind solicitată şi neavând capabilităţi în acest sens!
După discursul din 10 septembrie (ora Coastei de Est), 11 septembrie la noi, Obama a hotărât să-i dea o şansă criminalului Assad să se dezarmeze! E bine că a făcut asta, fiindcă lumea trebuie să vadă că aceşti criminali nu ştiu să se dezarmeze, chiar şi atunci când sunt speriaţi de moarte! Dar, Băsescu, cică, se ralia la o Declaraţie a celor 11, care vorbeşte de acţiune militară pentru a face posibilă o soluţie politică.
Adică, Declaraţia celor 11 zice: “Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate.”
Iar Băsescu zice: “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”
Declaraţia celor 11 spune: “Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”
Iar, Băsescu zice: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat!”
Şi Băsescu conchide triumfător: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii”!
De ce face Băsescu asta? De ce aruncă în aer Declaraţia celor 11, absolut inutil şi stupid, la prima vedere? Simplu! Împacă şi capra, şi varza! Trebuia să facă un semn către America, pe care a păcălit-o copios, până în prezent, prin slugărnicie şi solicitudine, beneficiind masiv de susţinere americană, mai ales în bătălia politică internă! Dar trebuia să-i dea un semnal şi lui Assad, de care îl leagă mii de conexiuni şi interese obscure (vezi articolul meu din pagina principală a blog-ului, “Hayssam şi „What You Need to Know”!). Practic, prin ieşirea sa la rampă, pe 9 septembrie 2013, pentru a anunţa poporul că se alătură celor 11 ţări, a făcut el însuşi o declaraţie de loialitate faţă de regimul Assad! Nu faţă de America! Nu faţă de România şi aliaţii săi cei mai importanţi, SUA şi Franţa!
Asta spune cu atât mai multe despre România, cu cât, încă de pe 5 septembrie 2013, aşadar înainte de emiterea Declaraţiei celor 11 (6 septembrie), România informase Departamentul de Stat că susţinem ferm o acţiune militară a SUA împotriva Siriei, alături de alte ţări! Iată declaraţia purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, doamna Jen Psaki, din 5 septembrie 2013:
“MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Denmark, France, Poland, Romania, and Turkey. (…)
“MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Danemarca, Franţa, Polonia, România şi Turcia. (…)
MS. PSAKI: Au exprimat public şi explicit susţinerea pentru acţiunea militară a SUA.”
Întrebare: Când a exprimat România, public, susţinerea pentru o acţiune militară a SUA împotriva Siriei? Că nici măcar în 9 septembrie, prin vocea preşedintelui, care, pasămite, se ralia Declaraţiei celor 11, nu avem aşa ceva! Dimpotrivă, avem, mai degrabă, o poziţie de susţinere a regimului Assad, darămite de aprobare a unui atac american asupra Siriei! Băsescu şi ciracii săi, din diplomaţia, culmea, lui Titus Corlăţean şi Victor Ponta, au fost aşa de atenţi să nu-l supere pe Assad, încât au trimis sprijinul “public” pentru America, la Departamentul de Stat, prin canale confidenţiale! Că nimeni nu a ştiut de acel sprijin “public”!
Lista loviturilor americane pentru liniştea lui Assad
Aşadar, pe 9 septembrie, Băsescu îi transmitea lui Assad, pur şi simplu, să stea liniştit, că SUA nu vor ataca silozurile armelor sale chimice:
“Însă, aici, aş vrea să fac o precizare, cu privire la soluţia militară: ea, dacă se va utiliza, se va utiliza împotriva infrastructurilor militare sau a resurselor aviaţiei siriene sau a resurselor artileriei siriene sau a unităţilor de tancuri, a depozitelor de muniţii, cu o singură excepţie – depozitele cu muniţie chimică, pentru că lovirea acestora înseamnă generarea unui dezastru chimic şi n-aş vrea să vedem situaţia în care singura şansă a regimului rămâne muniţia chimică.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).
Dar, de când face publică, un lider politic din România, lista ţintelor atacului american asupra Siriei? Liniştindu-l pe Assad, că preţioasele sale arme chimice nu vor fi atinse! Pe 5 septembrie 2013, secretarul de presă al Pentagonului, George Little, a explicat pentru toţi prietenii lui Assad:
“Ca să fie clar, silozurile de arme chimice, sarin şi VX , nu sunt pe lista ţintelor. Infrastructura şi capabilitatea de a folosi aceste arme sunt pe lista ţintelor”.
Sigur, mai sunt şi marii analişti militari ai neamului, patrioţi şi naţionalişti români, cum este Răducu Tudor, care au informat cu dezinvoltură naţiunea că americanii vor bombarda exact silozurile chimice: „În Declaraţia, semnată şi de România, nu se închide complet varianta unui atac fără trupe la sol împotriva Siriei. Această declaraţie va fi folosită de Statele Unite, din punctul meu de vedere, ca dovadă a sprijinului politic internaţional pe care îl au pentru a lansa lovituri punctuale, chirurgicale asupra unor locaţii militare ale Siriei, locaţii care adăpostesc arme chimice şi care pun în pericol, în mod continuu, populaţia Siriei”! (ascultă file audio* 13radu tudor-0americanii vor lovi silozurile cu arme chimice9sep). Omul este „genial”!
Şi, acum, am şi eu nişte întrebări pentru dumneavoastră! De ce au permis Ponta şi Antonescu această declaraţie de dragoste a lui Băsescu faţă de Assad? De ce nu a ieşit imediat un comunicat MAE care să pună lucrurile la punct?
Priviţi filmuleţul de mai jos, cu mare atenţie! Dacă aveţi o fire emoţională mai accentuată, mai bine nu-l vizionaţi! Am fost atent să nu redau scene cu atrocităţi oribile! Sunt mii astfel de scene în dovezile video împotriva regimului Assad! În filmuleţ veţi vedea o mamă siriană care îşi ia rămas bun de la copiii ucişi de criminalul Assad! Ucişi de gaze de luptă, pe care opoziţia din Siria, cu sau fără facţiunile Al Qaeda, cu sau fără ce aţi vrea dumneavoastră, nu a avut mijloacele tehnice pentru a le folosi într-un atac de asemenea amploare!
Nu era pentru prima oară când Assad folosea gaze de luptă! Priviţi şi înţelegeţi până unde pot merge aceşti criminali! Şi decideţi dacă vă puteţi permite să aşteptaţi veşti de la un Consiliu de Securitate blocat de ruşi! Aşa cum vrea Băsescu! Şi aşa cum vor, prin tăcerea lor vinovată, domnii Ponta şi Antonescu! Care habar n-au că, pe 9 septembrie 2013, Băsescu îl „mângâia” pe creştet pe Assad şi dădea cu tifla Americii. Exact aşa cum nu ştiau nici presa din România, nici guvernul ţării sau securiştii loiali ei, din MAE, câţi or mai fi rămas pe acolo!
http://www.youtube.com/watch?v=myg0lFwQJmc
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Astăzi aş fi vrut să vă arăt de ce România nu poate spera la decenţă şi profesionalism în dinamica relaţiilor internaţionale! Sugrumată de ceauşism şi prostie securistă la vârful diplomaţiei, ca şi al clasei politice, România nu are nicio şansă să-şi şteargă scuipatul de pe faţă, aruncat de altă ţară sau de cineva din altă ţară! Nici măcar atunci când a fost scuipată pe nedrept!
Ar fi fost un text frumos, foarte tehnic şi teribil de plictisitor, pe care să-l citească doar vreo doi, trei creieroşi, capabili să înţeleagă armonia înaltă a reperelor artei diplomatice! Dar, parcă poţi! Într-o ţară populată de moaşte, în care premierul vine din vacanţă doar ca să şi-o prelungească (vacanţa), lui şi tuturor proştilor scârbiţi de muncă, dar avizi să-şi dea votul cui le aruncă o ciozvârtă electorală, e, practic, imposibil! Că ciozvârta aia e în kilograme de ulei rânced sau peşte stricat sau zile libere, nu mai calculează nimeni! Atenţie, textul este, în continuare, dificil! Mai bine, abţineţi-vă!
Pâine ieftină, ceasuri elveţiene şi dări cât cuprinde
Cei doi vacangii (cuvânt inventat de mine, nu vine de la “vacă”, ci de la “vacanţă”, dar nu mă deranjează “extinderile ilicite”) de profesie, Victoraş şi Crinuţu’, s-au îmbulzit pe scările şubrede ale succesului USL-ist, împinşi din spate de răsuflarea tăiată a susţinătorilor din prostimea de serviciu, pentru a-l contracara prompt pe Băsescu! Ăla care îi desfiinţase sistematic, în absenţă, obligându-i să revină din periplul “vacanţionist-cretinoid”, pe care nu îl voi explica, pentru că proştilor din USL le-aş explica degeaba, iar oamenii deştepţi, care citesc acest blog, nu au nevoie de nicio explicaţie!
Nu voi intra în amănuntele intervenţiilor televizionistice, din 13 august 2013, ale celor doi “giganţi” politici, pentru a explica “diverse” proştilor care îi susţin şi oamenilor inteligenţi care abordează textul de faţă. Mă voi limita doar la un aspect, două, ca să pot trece rapid la alt tip de prostie, din ograda domnului Titus (nu împăratul roman), care ne apără de unguri cu mult tact şi abnegaţie, aşa cum se poate observa uşor din montajul de la începutul acestui articol.
Dorind să explice proştilor de ce măreşte dările, prin aranjamentele cu FMI, Victoraş a slobozit următoarele “panseuri” extrem de relevante, la România TV, pe 13 august 2013:
“Victor Ponta: Şi anume, nu există în noul acord (cu FMI-nota mea) nici o referire legată de taxe, de creşteri concrete de taxe şi impozite, cu două excepţii, pe care mi le asum şi pe care le susţin. Prima: dacă scădem TVA-ul la pâine, creştem accizele la produse de lux; iahturi, ceasuri. Da, eu îmi asum acest lucru… Realizator: Şi alcool. Marius Niţu: Alcool. Victor Ponta: Şi la alcool. Şi vreau să vă anunţ o chestie, şi liberalii nu au nici o problemă cu chestia asta; că nu e că aceia cu iahturi şi cu ceasuri din Elveţia îi voteazăpe liberali…(…)
Aşadar, ce spune Victoraşu’? Că scade TVA la pâine, nu-i aşa? Ia să vedem noi! Pe cine avantajează această măsură? Evident, populaţia săracă! Asta este foarte bine, pentru că tocmai aceşti oameni trebuie protejaţi, în timp de nevoie, cum este perioada de criză pe care o trăim! Dar, un alt motiv important al reducerii TVA la pâine este să “fiscalizăm” un domeniu teribil de afectat de evaziunea fiscală! Aşadar, în fond, reducerea TVA la pâine este îndreptată spre o mai bună colectare la buget, prin descărcarea poverii fiscale de tip TVA din circuitul produsului finit pâine!
Întregirea pensiilor este, de fapt, “compensarea” lor
Păi, dacă este aşa şi se aşteaptă o mai bună fiscalizare a procesului, de ce COMPENSEAZĂ Ponta, pentru buget, scăderea TVA la pâine, cu mărirea accizelor la alcool şi produse de lux? Logic, asta arată că Ponta nu mizează pe o mai bună fiscalizare şi, în consecinţă, o mai bună colectare la buget, prin reducerea TVA la pâine (explicaţia a fost dată de numeroşi experţi şi nu vreau să mă refer la ea aici), ci, mai degrabă, este conştient că această reducere va produce un gol la buget, pe care trebuie să îl acopere cu măririle de accize pentru produsele de lux şi alcool!
Dacă facem un calcul simplu, plecând de la premisa că reducerea TVA la pâine este un lucru bun şi necesar pentru mulţi oameni sărmani, dar, aşa cum am văzut, nu se bucură de încrederea lui Ponta, că ar umple visteria statului, ba chiar trebuie compensată, să ne punem următoarea întrebare: Totuşi, aceşti sărmani, pe care vrea să-i ajute Ponta, cu cine votează? Răspunsul simplu este: în majoritate cu PSD! Cu cine votează cei care ”compensează” reducerea de TVA pentru sărmani, adică cei care consumă băuturi alcoolice scumpe sau achiziţionează produse de lux? Păi, în majoritatea lor, votează cu PNL! Mult mai evidentă, în acest sens, este “împovărarea” chiriilor de care vorbeşte Ponta, tot ca o compensaţie. Iată pentru ce, în şedinţa de guvern, din 14 august 2013:
“(…) la începutul lunii septembrie, să prezentăm acordul cu FMI: două creşteri, am scăzut TVA-ul la pâine şi am crescut accizele la alcool, iahturi, ceasuri şi cred că am făcut foarte bine Şi e o măsură social-liberală asta, până la urmă pâinea şi reducerea evaziunii e un lucru foarte bun şi doi, nu am mai încasat contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei – a fost prima măsură pe care a luat-o acest guvern ca să repare ceea ce s-a făcut rău în 2011 şi atunci, de la 1 ianuarie 2014, compensăm cu plata doar la sănătate la veniturile din chirii, nimic altceva, nici 12, nici 21 de taxe, nici 2.500, e vorba de două lucruri bune pe care le-am compensat de undeva şi cred că am făcut foarte bine şi cu asta cred că toată discuţia s-a închis”. (http://www.gov.ro/declara-ii-sus-inute-de-premierul-victor-ponta-la-inceputul-edin-ei-de-guvern__l1a120794.html).
Ia să vedem! Aşadar, ce ne spune Ponta? Că “nu am mai încasat contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei – a fost prima măsură pe care a luat-o acest guvern ca să repare ceea ce s-a făcut rău în 2011”! Foarte bine! Dar, atunci, după 2011, se încasau contribuţiile de sănătate de la “pensionarii cu 740 de lei” şi nu se luau dări pe chirii de tipul “plata doar la sănătate la veniturile din chirii”! Acum, când nu mai încasăm “contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei”, ghici ce? COMPENSĂM! Cum? Simplu! “Cu plata doar la sănătate la veniturile din chirii, nimic altceva,” Adică, nu am fost în stare să gestionăm bugetul în aşa fel încât să reîntregim real pensiile celor sărmani, “pensionarii cu 740 de lei” şi, acum, trebuie să compensăm ce am dat la unii cu ce vom lua de la alţii!
Întâmplarea face că sărmanii cu 740 de lei pensie sunt votanţi PSD, iar cei capabili să aibă oarece venituri din chirii sunt votanţi PNL, de regulă! Chiar şi liberalii şi-au dat seama, în cele din urmă! Sigur, nu Crinuţu’, care vorbea de viziuni “somnambulice” în cazul celor care sesizau nebunia acestor dări noi:
“Ni se întâmplă tuturor să vorbim prin somn, poate. Nu e niciun păcat. E uşor somnambulică această critică, acest tip de critică. De ce? Pentru că nu poţi să visezi că s-au mărit taxe şi să le critici. Le critici în somn atunci. A crescut, s-a desfiinţat cota unică în România? S-au majorat impozitele acestea în România?” (http://www.realitatea.net/tariceanu-replica-dura-si-avertisment-pentru-crin-antonescu_1247325.html).
Nici Chiţoiu nu avea vreo problemă, deşi, raportându-mă la intelectul domniei sale, nu sunt sigur dacă asta este o veste bună sau proastă! Am spus pe 2 august 2013, la România TV, că PNL va fi primul afectat electoral de aceste măsuri! Tăriceanu a reacţionat abia pe 6 august 2013:
“La noi, însă, o astfel de politică denotă o mentalitate care este dovada cea mai elocventă a intenţiei de a penaliza pe cei care deţin un bun sau o proprietate. Cu alte cuvinte, noi descurajăm deţinerea de proprietăţi şi vrem să facem o ţară de asistaţi. Acest lucru este extrem de grav în ceea ce priveşte abordarea de politici fiscale şi sper de la colegii mei liberali să fie de data aceasta ceva mai activi pe acest subiect. Să iasă din pasivitatea care i-a caracterizat pe unii şi să nu accepte o astfel de măsură. Ceea ce trebuie făcut este lărgirea bazei de impozitare. Nu trebuie să punem impozite suplimentare la cei care deja plătesc impozitele şi se conformează voluntar, ci trebuie să scoatem la lumină evaziunea fiscală. Este o vorbă veche în popor care spune ‘dom’le, dă tot în boul care trage’. La noi, politica fiscală pare să urmeze această zicală. Punctul meu de vedere este că trebuie puşi la plata impozitelor cei care fac evaziune, cei care se sustrag.” (http://www.realitatea.net/tariceanu-majorarea-impozitelor-pe-chirii-in-contextul-reducerii-tva-la-paine-este-o-grava-eroare_1241899.html).
Cu “ticăloşia” prin Spania
Este interesant că Ponta trâmbiţa, sus şi tare, probabil susţinut de binomul sinucigaş Crin-Chiţoiu, adevăraţii gropari ai Partidului Naţional Liberal, că măsurile lui de împovărare fiscală a segmentului cel mai dinamic al societăţii româneşti sunt agreate şi susţinute chiar de liberali “Şi vreau să vă anunţ o chestie, şi liberalii nu au nici o problemă cu chestia asta; că nu e că aceia cu iahturi şi cu ceasuri din Elveţia îi voteazăpe liberali!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-la-romania-tv__l1a120792.html).
Abia după 10 august, am auzit de la domnul Tăriceanu şi această concluzie amară: “Dacă astfel de măsuri vor fi adoptate, dacă ele nu vor fi clar explicate şi justificate, dacă se poate produce o justificare şi chiar şi în aceste condiţii, nu m-ar mira să existe o sancţionare din partea electoratului şi mi-e teamă ca această sancţiune să nu vizeze cu precădere PNL, de la care există o serie de aşteptări!” (http://www.realitatea.net/tariceanu-replica-dura-si-avertisment-pentru-crin-antonescu_1247325.html).
Dincolo de aceste considerente, noile poveri fiscale indică un singur lucru! Mult trâmbiţata “reîntregire” de pensii şi salarii, cu care Ponta i-a momit pe proşti şi asupra căreia am ridicat personal mari semne de întrebare, încă din 2011-2012, pe un anume post de televiziune, s-a dovedit, în sfârşit, o mizerie electorală de cea mai joasă speţă! Practic, nu s-a întregit nimic! S-a dat dintr-un loc proştilor şi acum acoperim locul acela luând din alt loc, adică luând înapoi de la aceiaşi sau de la alţi proşti! Şi pentru că, inevitabil, sunt destui proşti USL-işti care citesc acest blog, să le reamintim o frază spusă de Ponta, pe 13 august 2013, când s-a precipitat să îl acuze pe Băsescu de ticăloşie! Acuză livrată pentru că Băsescu ar fi inventat data la care a aflat Ponta de accidentul teribil din Muntenegru:
“Victor Ponta: Eu v-am spus însă, că, la nivel uman, să te duci la televizor, să… Aia, faptul că se ceartă cu bona mea, că cheamă CSAT-ul după ce mă urc eu în avion, sunt chestii copilăreşti. Pot fi, cum să vă spun, ridicole. Dar să foloseşti moartea unor români din Muntenegru ca să te duci la televizor să minţi, ca să mă ataci politic, asta a zis: ‘Eu am ştiut de la şapte fără cinci şi Ponta juca baschet’. Domnule, atacă-mă pe mine, nu te folosi de moarte unor români. Mi se pare mult mai mult decât o ticăloşie!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-la-romania-tv__l1a120792.html).
Ei bine, mă ard degetele să vă arăt cine minte şi cine este, cu adevărat, ticălos în această dramă din Muntenegru! Nu o voi face, încă! E din alt topic, nu pentru azi! Dar, să rămânem o clipă în discuţia despre ticăloşie, pentru beneficiul votanţilor PSD şi al iubitorilor de Ponta, infantilism, ticăloşie brută, incompetenţă, minciună şi celelalte ingrediente ale universului de discurs USL-ist, ca să nu zic PONTIST! Vă aduceţi aminte de ce au venit USL-ii la putere? Fiindcă Băsescu a obligat poporul român la eforturi mari şi sacrificii importante, proclamate de USL ca absolut nejustificate în timpul crizei! Credem cu toţii că erau nejustificate! Că se putea gestiona altfel criza! Prin renunţarea la furat, de pildă! Ne aducem aminte de tăierile de salarii şi pensii! Aici a fost masa critică a propagandei USL-iste! Cum USL va repara aceste nenorociri! Cum va reîntregi pensii şi salarii!
Cum le-a reîntregit se vede acum, când USL (a se citi PSD + Crin + Chiţoiu) impune noi poveri fiscale pe umerii românilor! Dar e ceva mult mai josnic! Mai abject! Care provoacă silă şi dezgust numai când te uiţi la oameni ca Ponta! El vorbeşte despre cum fac unii din nenorocirea oamenilor unealtă pentru scopuri meschine? El vorbeşte despre ticăloşie? Pe 22 iulie 2013, Ponta se afla în Spania! A dat un interviu la influenta televiziune RTVE! Ce credeţi că le-a spus spaniolilor lăudându-se cu “cifrele pozitive” ale economiei româneşti? Că aceste cifre s-au obţinut prin “eforturile mari” şi “sacrificiile importante” ale românilor! (auzi file audio* 13ponta-tve-1romania cifre pozitive dupa eforturi si sacrificii ale romanilor22jul).
Adică, Ponta a cucerit puterea politică în România prin votul oamenilor, pentru că s-a ridicat împotriva nemerniciei unor măsuri, care au dus la distrugerea României şi a românilor! Dar, îndată ce scapă în Vest, se laudă tocmai cu acele măsuri care au produs atâta suferinţă în ţară şi pe care le-a criticat el însuşi cu atâta înverşunare, în repetate rânduri! Voiaţi o definiţie a ticăloşiei? O aveţi acum!
Foaie verde de Jobbik, eu vă mai înjur un pic
Acum să vedem cât de tari suntem în diplomaţie, că tari în gură am văzut că suntem! Foarte multă lume s-a inflamat prin România, după ce liderii unui partid parlamentar extremist din Ungaria, Jobbik, au făcut declaraţii inacceptabile la adresa României, într-o tabără de vară, chiar pe teritoriul ţării. Liderul acestui partid, Vona Gábor, a declarat, pe 10 august 2013, conform Mediafax:
„Eu cred că Ungaria, dincolo de gesturile simbolice şi de iniţiativele civice, are obligaţia să încerce să dea glas acestei cerinţe în faţa forurilor internaţionale. Eu cred că această dispută (privind autonomia Secuimii) nu este disputa României şi Ungariei, ci una europeană. Ungaria trebuie să facă orice îi stă în putinţă ca disputa pe seama autonomiei să se finalizeze cât mai repede!” Şi a adăugat:
„Este evident că, pentru noi, principalul obiectiv nu este calitatea relaţiei dintre România şi Ungaria, ci starea societăţii şi naţiunii maghiare, care îi include şi pe maghiarii din Transilvania. Deci, dacă apărarea drepturilor maghiarilor din România şi reprezentarea lor înseamnă conflict cu România, cred că Jobbik îşi va asuma această responsabilitate, care trebuie, de fapt, asumată de întreaga Ungarie!” (http://www.antena3.ro/politica/jobbik-daca-apararea-drepturilor-maghiarilor-inseamna-conflict-cu-romania-jobbik-isi-asuma-asta-224184.html).
Aşa cum lesne ne putem imagina, autorităţile române au reacţionat la asemenea declaraţii! Prompt a fost Ministerul de Externe! Băsescu a intervenit şi el, pe 12 august 2013, printr-o suită de tâmpenii strict electorale, aruncate în eter la un fel de sărbătoare câmpenească a tuturor românilor, la care Liderul în Absolut îşi colorează rătăcirile naţionalist-stupide cu albastru de Voroneţ, în fiecare an:
“Ungaria a devenit, în momentul de faţă, un focar de instabilitate din punct de vedere al tratamentului minorităţilor în regiune, nu în România. În România nu se va întâmpla nimic, dar, în regiune, politica Budapestei a început să creeze dificultăţi statelor care au minoritate maghiară pe teritoriul lor, iar România îşi va asuma leadership-ul punerii la punct a Budapestei!” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14462&_PRID=ag).
Nu comentez aberaţiile din această izbucnire patriotardă a preşedintelui, fiindcă nu domnia sa mă interesează în acest text. De altfel, a fost pus el însuşi la punct de impetuosul nostru ministru de externe, Titus ot Corlăţean! Acesta a fost paraşutat la fel, foarte greşit, la aceeaşi chermeză câmpenească unde grăise Liderul în Absolut, tocmai pentru a “elucubra” şi domnia sa, pe aceeaşi temă, aşa cum este preluat de Gândul din 14 august 2013:
“(…) retorica războinică (a preşedintelui Băsescu-n.r.) este anacronică, populistă şi necredibilă atunci când îţi asumi, între ghilimele, leadership-ul împotriva unei capitale, adică împotriva unei ţări, şi nu faci distincţia, separarea, între anumiţi lideri politici, anumite atitudini politice extremiste şi o anumită retorică, şi o identifici cu o ţară întreagă, înseamnă că nu ai ce căuta în politică!” (http://www.gandul.info/politica/titus-corlatean-despre-declaratiile-lui-traian-basescu-la-adresa-ungariei-nu-mai-avem-nimic-de-impartit-politic-in-interiorul-asa-zisei-coabitari-11252438). Acelaşi Corlăţean se dădea exemplu pe sine însuşi, ca diplomat şi instituţie, MAE, dând lecţii lui Băsescu şi invocând super-documentele emise de prăvălia pitorească pe care o conduce, sub numele de Minister de Externe:
Wow! Nu aţi trecut în levitaţie? Nu v-aţi unit cu Nirvana? Cum, nu trepidaţi, cu 8,9 grade pe scara Richter, de asemenea har diplomatic? Vă spun eu pe unul, care şi acum este în levitaţie de atâta admiraţie (scuzaţi rima, dar mă simt inspirat)! Îl cheamă Crin şi e topit de ce bun e MAE român! Iată, pe 14 august 2013: “Eu salut reacţia Ministerului român de Externe, o reacţie promptă, o reacţie clară, o reacţie echilibrată şi o reacţie suficientă pentru ce înseamnă domnul Gábor, formaţiunea sa politică şi contextul!” (auzi file audio* 13crin-1saluta reactie mae la jobbik13aug).
Diplomaţia română bate tot
Bun, dacă e aşa tare domnul Corlăţean, hai, domnule, să vedem şi noi fabuloasa reacţie a MAE, aia la care se referă şi marele ministru şi marele Crin! Ea a venit imediat, pe 11 august 2013! O reproducem integral, pentru acurateţe şi splendoare, că de-aia avem blog:
“Ministerul Afacerilor Externe condamnă cu fermitate şi respinge declaraţiile făcute în cadrul Taberei de vară de la Joseni, în cursul zilei de sâmbătă, 10 august 2013.
Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.
În ce priveşte afirmaţia că pentru soluţionarea aşa-zisei probleme a maghiarilor din România este necesară asumarea unui conflict între Ungaria şi România, MAE apreciază că este extrem de gravă. Ea contravine flagrant spiritului şi realităţilor europene contemporane, principiilor de drept internaţional, Tratatului politic de bază, precum şi Parteneriatului Strategic bilateral. Astfel de poziţionări sunt complet anacronice şi trebuie condamnate cu toată fermitatea de către toţi actorii responsabili din România, Ungaria şi Europa, în general.
MAE dezavuează orice manifestări sau declaraţii extremiste care au loc pe teritoriul României.
MAE reaminteşte că este nevoit să ia poziţie, în mod public, pentru a doua oară în decurs de o lună, faţă de declaraţiile unor oficiali ungari făcute în contextul unor şcoli sau tabere de vară organizate de teritoriul suveran al României care disonează cu „Parteneriatului strategic ungaro-român pentru Europa în secolul XXI”.
Ministerul Afacerilor Externe aşteaptă din partea Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declaraţiile Jobbik făcute la Joseni în cursul zilei de ieri.” (vezi http://www.mae.ro/node/21212).
Sigur, nu o să analizăm tot pomelnicul superb al lui Corlăţean! Pardon, “prompt”, “clar”, “echilibrat”, bla, bla, bla! Am şi remuşcări! Cine sunt eu să fac analize unor diplomaţi desăvârşiţi, cum numai MAE român are în dotare! O armată super-competentă! Iată, după o asemenea reacţie, Ministerul de Externe de la Budapesta a dat un răspuns, pe 12 august 2013, care a confirmat “victoria” diplomatică a României, conform comunicatului Mediafax:
„Jobbik este un partid de opoziţie care nu este implicat în activitatea Guvernului ungar şi nu împărtăşeşte responsabilităţile acestuia, a declarat Ministerul ungar de Externe pentru MTI, răspunzând unei solicitări din partea diplomaţiei române.
Sincer, roşesc numai citind aceste slove! Ce superbă victorie, pentru domnul Corlăţean! Cum a îngenunchiat el obrăznicia hunilor ăştia, care îşi permit să-şi bată joc de ţărişoara noastră! Bravo, Titus! Exact cum ai spus tu: „Am cerut Guvernului Ungariei să se delimiteze de acele afirmaţii ale liderului unui partid extremist şi a fost bine faptul că Guvernul de la Budapesta a spus: ‘Da, parteneriatul strategic cu România este important pentru noi. Da, suntem adepţii colaborării şi lucrul ăsta trebuie să prevaleze‘. Trebuie să ştii cum să acţionezi (…)!”
Regula nr. 1 pentru idioţii din diplomaţie
Ce mai, mi-a luat Dumnezeu minţile! Cum să critici această superbă piesă de diplomaţie corlăţeană? Omul e tunat rău! Mare diplomat! Că doar e pus acolo de Micul Titulescu, ăla cu impozitul pe chirii! Măi, a zis şi Crin! Sigur, Crin a zis multe cretinisme, în conferinţa lui de presă precipitată, despre MAE şi povestea cu ungurii! Surprinzător, deţinea nişte date tehnice, pe care nu le putea avea decât din Minister, pentru că nu-l putea duce căpşorul atât de departe pe baterii! Nu cred că le avea de la Corlăţean! Are alte surse! Nu i-au fost suficiente, însă! Nu o să-i spun, încă, unde a greşit, fiindcă sunt un trădător de neam şi ţară, care îl lasă pe mâna “pretinilor” din Minister, să mai greşească şi altă dată! Pe bani grei, cât îi plăteşte statul pe ăia! Astăzi, mă fac de râs doar în raport cu Super-Corlăţean! Încă o dată, cine sunt eu să mă pun cu o armată de super-diplomaţi, cu un minister întreg, la rigoare şi, de fapt, cu ditamai Guvernul Ponta? Hai să ne revenim, ce Dumnezeu!
Aşa cum vă spuneam, ne vom referi strict doar la unele pasaje din opera editio princeps a lui Corlăţean. Vom începe cu Regula nr. 1 pentru idioţi! Poftim? Da, sigur, există şi idioţi în diplomaţie! Nu, nu în diplomaţia română! Aici toţi sunt nişte Mici Tituleşti! După chipul şi asemănarea Micului Titulescu! Adică, “geniali”! Vă daţi seama? Dar, să revenim la Regula nr. 1, aia pentru idioţi! În diplomaţie, se enunţă aşa: “Never ever, în caz de incident diplomatic, nu solicita, pe canale diplomatice oficiale publice, părţii implicate în incident, să dezavueze public factorul declanşator al incidentului, care ţine de acea parte, în afara unui aranjament pe canale diplomatice confidenţiale!”
Explicaţie la Regula 1 pentru idioţii din diplomaţie: “Never ever, nu face aşa, deoarece niciodată nu se întâmplă ca, în afara acelui aranjament confidenţial, o parte implicată în incident să dezavueze public factorul declanşator al incidentului, care ţine de acea parte! Ceea ce, dacă ai cerut asta, te va face să pierzi faţă, va compromite partea pe care o reprezinţi în incident şi te va umili ca ţară!”
Case study: ce a cerut România Ungariei? “Ministerul Afacerilor Externe aşteaptă din partea Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declaraţiile Jobbik făcute la Joseni în cursul zilei de ieri.” Ce a răspuns Guvernul de la Budapesta: “Jobbik este un partid de opoziţie care nu este implicat în activitatea Guvernului ungar şi nu împărtăşeşte responsabilităţile acestuia.”
S-a disociat Guvernul de la Budapesta de “declaraţiile Jobbik”, aşa cum a cerut MAE român? Răspuns: NEM! Ce zice, de fapt, Budapesta, pentru uzul idioţilor din diplomaţie, pe unde or fi ei? Zice aşa (răspuns imaginar, pentru înţelesul proştilor din diplomaţie):
“Băi tâmpiţilor din MAE român, de când trebuie să răspundă Guvernul Ungariei pentru declaraţiile unor băieţi din opoziţia de la Budapesta, care nu exprimă poziţii oficiale ale Guvernului maghiar? Sigur, noi suntem atenţi la voi, că vă ştim cam nevricoşi, incompetenţi şi tembeli, aşa că vă mai spunem o dată, ca la proşti, da, suntem angajaţi faţă de principiile fundamentale şi obiectivele parteneriatului strategic ungaro-român. OK? În rest, nu ne mai deranjaţi pentru orice declaraţie neoficială, rostită de vreun băiat de la Budapesta, culmea, la voi în casă! A, şi să nu uităm! Până când Vona Gábor va vorbi în numele Guvernului maghiar, ceea ce ne va obliga să ne disociem de el, RĂMÂNE PERFECT VALABIL CE A ZIS EL, IDIOŢILOR!”
Vă imaginaţi că în MAE român nu se cunoaşte Regula nr. 1? Vă imaginaţi ce bocanc, din pusta maghiară, ne-au administrat în gură diplomaţii lui Orban, prin grija MAE român? Vă imaginaţi că MAE român a permis şi provocat o reacţie a Guvernului Ungariei, pe tema unor declaraţii insultătoare la adresa României, rostite de un derbedeu maghiar, în aşa fel încât Guvernul lui Orban să nu fie nevoit să le dezavueze (bravo lui, pe plan intern, trăiască Orban, sunt alegeri la anul in Ungaria)? Şi, în acelaşi timp, să se declare în aderenţă totală la principiile colaborării româno-maghiare? Cât de buni să fie diplomaţii maghiari? Exact atât de buni! Cât de…(fill in the blanks) să fie diplomaţii români? Exact atât cât a înţeles Crin din partea MAE: “o reacţie promptă, o reacţie clară, o reacţie echilibrată şi o reacţie suficientă”! Aş zice eu, mai mult decât suficientă!
A, am uitat să vă spun! Trebşoara aia cu “vă rog să dezavuaţi”, fără să ştie ce bocanc o să ia în gură, ştiţi de unde o au securiştii din MAE român? De la Ceauşescu! Pe vremea aia, se făcea treaba asta în diplomaţie: “Bă, ungurule, cere-ţi scuze!” Nu conta că ăla nu-şi cerea niciodată, că românii oricum nu aflau, iar râsetele internaţionale nu se auzeau în România! Partea haioasă este că şi azi, ca şi în Epocă, toată presa română, ca şi clasa politică, au jubilat la reacţia MAE român! Vă daţi seama unde suntem, oameni buni? Întrebare la care simpatizanţii USL nu sunt solicitaţi să reflecteze! Mai vreţi?
Drepturi colective şi prostie individuală
Dar cine sunt eu să mă pun cu MAE român? Cu oamenii ăia şcoliţi la şcoli înalte, specialişti în negocieri şi drept internaţional public, conduşi de minţi atât de strălucite ca cea a lui ot Corlăţean? Roşesc şi nu e bine! Cât de imberb să fiu? Hai să mai luăm una bucată şi gata, că îmi plesneşte obrazul de ruşine! De pildă, acest extras fundamental, cel mai important din comunicatul MAE:
“ Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.”
Doamne, ce-i aici? Cam tot pachetul de relaţii internaţionale ale României! Să începem cu sfârşitul ca să devenim credibili, adică să începem cu formula: „aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!”
Nu intrăm în amănunte cu privire la dezastrul românesc al negocierilor pentru Tratatul bilateral cu Ungaria! Hai să mergem direct la Tratat! Unde se vorbeşte, în Tratat, de drepturi colective? Păi, în ultima frază, care încheie Anexele la Tratat, acolo unde, printre documentele de referinţă, la punctul 3, este menţionată şi Recomandarea nr. 1201 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la un protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitor la drepturile minorităţilor naţionale. Atenţie, Recomandarea este menţionată cu trimitere la paragraful (1) b) al art. 15 din Tratat. Buuuun! Fiindcă în Recomandarea cu pricina se vorbeşte de drepturi colective, pe care România lui Ceauşescu şi Corlăţean nu le acceptă pentru minorităţile naţionale (ceea ce este absolut OK, ca poziţie), negociatorii Tratatului, din partea României, au vârât în Anexe următoarea formulare (ca explicaţie cu privire la acceptarea de către România a Recomandării 1201): “Părţile contractante sunt de acord că Recomandarea nr. 1201 nu se referă la drepturi colective şi nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice.”
Bravo, bravo, super! De unde şi formularea din comunicatul MAE, din anul de graţie 2013: “aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!”
Auzi tu, “sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale”! Auzi tu, la diplomaţii români există lucruri care pot fi “excluse conceptual”! Wow! Aşadar, ce ne rămâne de făcut, ca în cântec? Simplu! Se mergem să vedem ce scrie în Recomandarea 1201 despre drepturile colective:
“Article 12
1. Nothing in this protocol may be construed as limiting or restricting an individual right of persons belonging to a national minority or a collective right of a national minority embodied in the legislation of the Contracting State or in an international agreement to which that state is a party.”
Adică:
“Articolul 12
1. Nimic din acest protocol nu poate fi înţeles ca limitând sau restrângând un drept individual al persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale sau un drept colectiv al unei minorităţi naţionale înscris în legislaţia Statului Contractant sau într-un acord internaţional la care statul este parte.”
Să reluăm! Ce scrie în Tratat, după ce este menţionată Recomandarea 1201? Asta: “Părţile contractante sunt de acord că Recomandarea nr. 1201 nu se referă la drepturi colective şi nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice.”
Sigur, chiar şi pentru un tâmpit, această formulare înscrisă la cererea părţii române este o aberaţie inutilă, pe care ungurii au acceptat-o, ca să nu se mai tărăgăneze încheierea Tratatului! Cum, adică “suntem de acord că Recomandarea 1201 nu se referă la drepturi colective?” Păi, se referă, că scrie despre ele în Recomandare! Cum adică “nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice”? Păi, cum să le oblige la aşa ceva, de vreme ce articolul 12 din Recomandare îţi spune clar că drepturile colective de acolo, despre care este vorba, căci este vorba despre ele, nu sunt impuse de Recomandare, ci este vorba doar de acele drepturi colective, pe care statul le acordă independent de Recomandarea 1201, prin legi interne sau în baza legislaţiei internaţionale?
Adică, Recomandarea nu te obligă la niciun drept colectiv pentru minorităţi, doar îţi spune că nu le interzice pe cele pe care le acorzi tu deja! Practic, fraza finală din Tratat, din Anexe, era inutilă şi tâmpită, cerută de diplomaţii români ca să nu se facă de râs că au acceptat în Tratat Recomandarea 1201, după ce s-au bătut cu pumnii în piept că nu o vor accepta, fiindcă ar fi conţinut “drepturi colective”! Era cu atât mai tâmpită, cu cât, în articolul 15, din Tratat, de care era legată Recomandarea 1201, se preciza în sensul articolul 12 din Recomandare:
“Părţile contractante se angajează ca, în reglementarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale care trăiesc pe teritoriul lor, să îndeplinească Convenţia Cadru a Consiliului Europei cu privire la minorităţile naţionale, dacă în ordinea lor de drept internă nu există o reglementare mai favorabilă în privinţa drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor.”
Adică, vorbim de drepturi colective cu tot ce înseamnă asta, autonomie pe criterii etnice, statut special, discriminare pozitivă, măsuri speciale etc. numai în măsura în care statul roman sau maghiar şi-au asumat asta, deja, prin legile interne sau internaţionale, nu ca urmare a Tratatului bilateral sau a Recomandării 1201! Da, era vorba de drepturi colective acolo, dar numai de acelea pe care România le recunoştea prin legea internă, nu pentru că ar fi obligat-o Recomandarea!
Captain Power ot Corlăţean
Aţi înţeles nivelul diplomaţiei române? Ei, ce scrie în comunicatul MAE din august 2013? Despre “aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!” Păi, cum sunt excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”, dacă Recomandarea 1201, menţionată ca document de referinţă pentru minorităţile naţionale, în Tratatul bilateral, spune, la articolul 12, că nu exclude drepturile colective, pe care unul sau amândouă statele contractante vor să le acorde minorităţilor cu pricina, în baza legilor interne sau intenţionale? Bun, înţeleg că România nu vrea să le acorde! Foarte bine, să trăiască! Dar, poate vrea Ungaria să acorde aşa ceva minorităţii române de acolo! Tratatul nu exclude! Cum adică sunt excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”? Poate vrea România să acorde în anul 2050 aşa ceva! Cum să fie excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”? Doar dacă îţi filează o lampă! Ei bine, ăsta este nivelul domnului Corlăţean şi al diplomaţiei române!
Şi acum, să reluăm paragraful complet din comunicatul MAE, din 11 august 2013:
“Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.”
Să abordăm prima parte: „pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale,” Să fim foarte clari şi pe scurt! Ce vrea să spună MAE aici, exact în formulări pe care le foloseau şi diplomaţii lui Ceauşescu? Ce înţeleg ei prin „standarde”? Diplomaţii români înţeleg prin „standarde europene” acele prevederi ale instrumentelor juridice internaţionale, adoptate sub egida Consiliului Europei, cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi pe care statul român şi le-a asumat! Ceea ce nu i-a învăţat nimeni pe aceşti analfabeţi din MAE, în cap cu domnul Corlăţean, este că acele prevederi nu sunt „standarde europene”, ci doar obligaţii stabilind minimul în materie de drepturi asumate pentru protecţia minorităţilor!
Ceea ce nu opreşte pe niciun stat european, semnatar al unor astfel de instrumente juridice, să acorde mai mult decât stabileşte minima juridică înscrisă în acel tratat sau convenţie! Exact ceea ce scrie în articolul 12 din Recomandarea 1201 sau în articolul 15 din Tratatul bilateral româno-ungar! Este simplu chiar şi pentru proştii cu şcoală! Tot ce trebuie să faci, dacă ai o jumătate de creier în cap, este să te uiţi în Europa! Să-ţi faci ochii roată! De pildă, România nu recunoaşte autonomie pe criterii etnice minorităţilor naţionale! Foarte bine! E o afacere a României, cât şi ce recunoaşte, pe plan intern, cu condiţia să nu coboare sub minima juridică obligatorie în materie de protecţie a minorităţilor, stabilită prin instrumentele juridice la care este parte! Cum ar fi, de pildă, Convenţia Cadru a Consiliului Europei cu privire la minorităţile naţionale, de care se face vorbire în articolul 15 al Tratatului bilateral româno-ungar.
Ei bine, Finlanda recunoaşte autonomie pe criterii etnice minorităţilor naţionale! Spania la fel! Italia la fel! Care sunt „standardele europene” atunci? Ce este în România sau ce este în Finlanda? Nu trebuie să fii specialist în drept internaţional ca să îţi dai seama imediat că nu există „standarde europene” în materie de protecţie a minorităţilor! Există doar prevederi minimale de protecţie a lor, în Tratate internaţionale, care obligă toate ţările europene semnatare să le respecte şi experienţe specifice fiecărei ţări, care poate acorda şi recunoaşte mai mult, în materie de protecţie a minorităţilor, dar niciodată mai puţin decât prevăd tratatele!
Aşadar, nu există „standarde europene” în materie, fiindcă, dacă ar exista, ce te-ai face cu Spania sau Finlanda, care acordă mai mult sau diferit decât România? Cam asta este cu diplomaţia corlăţeană! Vă daţi seama cum se prăpădesc toţi de râs, prin Europa, când le pică în mână vreun comunicat de la Corlăţean? Vă daţi seama cum este apărată România de aceşti analfabeţi diplomatici? Diplomaţii români sunt asemenea lui Captain Power and the Soldiers of the Future. Tragi cu laser-ul în ei şi ricoşează! Nimic nu-i atinge! Îi dai de-a dura pe scări, îi calci cu maşina, sunt indestructibili! Aveţi două tipuri de diplomaţi ai lui Titus Corlăţean, în cele două filmuleţe de mai jos! România e la fel de bine apărată, în ambele cazuri, cu ei sau fără ei! Choose wisely and enjoy!
http://www.youtube.com/watch?v=M678PVOf5F0
http://www.youtube.com/watch?v=m_6jpXcYEiI
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Mă întreb câţi proşti sunt simpatizanţi USL în România? Cred că, practic, toţi! Naţia prolifică a proştilor a inundat România cu bătăi sacadate de stropi, ca o ploaie năvalnică de vară. Plouă cu grindină USL prin acoperişul găurit al patriei! Nicio umbrelă nu te salvează! L-aţi văzut pe ministrul Remus Pricopie aseară, pe 8 iulie 2013, la Realitatea TV, în problema abuzurilor fără seamăn ale autorităţilor, la liceul Bolintineanu? Magistral! Nu simt nevoia să scot un sunet sau să scriu un cuvânt! Faptul că, după prestaţia sa de aseară, USL-iştii nu s-au sinucis în masă, în România, dovedeşte peremptoriu că au atins imunitatea epidemiologică totală împotriva tuturor remediilor! Epidemia de prostie a biruit! Niciun ser nu îi mai face bine, de vreme ce anticorpul Pricopie s-a dovedit neputincios! Cum, să-l asculţi pe acest agramat de geniu, ministru al educaţiei, preţ de 30 de secunde, şi să fii USL-ist în continuare? E o explicaţie!
Ştiţi că au scris unii câştigători ai premiului Nobel pentru economie că gata, SUA sunt pe sponci, i-a depăşit piaţa chineză pe americani, China e cel mai mare creditor al Americii? Inevitabil, a lăsat America în urmă pe toate planurile! Pst! Vă mai zic eu una: vin din urmă, tare, Brazilia, India, Papua Noua Guinee şi Tasmania! Deja, SUA sunt undeva pe locurile 25-26! Chestie de ştiinţă, bre! A calculat Ponta cu beţigaşele chinezeşti şi a văzut, în premoniţia fesenistă, care îi animă brand-ul guevarist, “în curând probabil că va fi prima”! Prima economie, bre! China! A lumii! (vezi http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-fost-invitatul-emisiunii-sinteza-zilei-la-antena-3-partea-intai__l1a120462.html). Nu-i de şagă!
Ponta a zis profeticele cuvinte în emisiunea Sinteza zilei a pro-americanului Gâdea, care cred că a plecat foarte deprimat acasă aflând că premiile date de americani Antenelor vor fi sponsorizate de chinezi! Sau sunt deja? Asta ar explica multe! De pildă, ar explica pioşenia moderatorului la afirmaţia plină de har buddhist a iniţiatului Pontist, cum că DA, vrem Parteneriat Strategic cu China! Iată celebrul schimb de replici, care e deja obiect de patrimoniu UNESCO, alături de soldaţii de teracotă şi Marele Zid Chinezesc (am uitat de steagul românesc din Guinnes Book):
“Mihai Gâdea: Poate România să aibă un parteneriat strategic cu SUA şi în acelaşi timp să aibă un parteneriat cu China? Victor Ponta: Bineînţeles. Păi aia încercam să vă spun. Cu cine credeţi că s-a văzut în primul rând preşedintele Chinei? Cu Barack Obama s-a văzut, bineînţeles. Asta credeţi că îi apără Traian Băsescu pe americani sau ce? Mă rog, e aberant.” (vezi http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-fost-invitatul-emisiunii-sinteza-zilei-la-antena-3-partea-intai__l1a120462.html).
Băsescu spusese, citat în aceeaşi emisiune, că nu merge Parteneriatul Strategic, pe care îl avem cu SUA, cu cel pe care îl vom avea cu China! Şi am aflat că, ce? I-a zis-o Ponta scurt! Ce, Obama nu s-a întâlnit cu şeful Chinei? O, ba da! Geniale cuvinte ale lui Ponta, sorbite cu nesaţ de moderatorul topit de admiraţie faţă de măreţul conducător! Ponta, nu Mao!
Pst! Ţineţi secret! Nu-i spuneţi lui Ponta! SUA nu prea au parteneriat strategic cu China! De întâlnit, se întâlnesc, mai ales că unii din China fură secrete militare americane, aşa că e de vorbit, slavă Domnului! Pst! Luaţi-o şi pe asta! Ţările NATO nu prea au Parteneriat Strategic cu China! Pst! Ştiţi de ce? Fiindcă orice oligofren, care are o facultate la bază şi s-a întâlnit vreodată cu conceptul de Parteneriat Strategic şi s-a dus să-l întrebe pe vânzătorul de pop-corn din colţ ce-i aia, a aflat că este vorba de o relaţie bilaterală, pe multiple planuri, inclusiv cooperarea în domeniul securităţii naţionale (e drept, doar în unele cazuri, când e pe bune parteneriatul)! Tare? De-aia, nicio ţară NATO, care, altminteri, poate fi foarte cooperantă, economic, cu marea putere chineză, nu prea are un Parteneriat Strategic cu China, pe bune!
„Bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii”! Nashpa!
De ce zic “nu prea are”? Fiindcă, de pildă, Danemarca (ţară NATO şi UE) zice că are Parteneriat Strategic cu China! Nu-i credeţi, nu au nimic dincolo de relaţia economică, deşi îi zic pompos Parteneriat Strategic! Adică, nimic pe securitate naţională! Şi, apoi, relaţia de securitate dintre Danemarca şi SUA este atât de puternică (mai tare decât va avea, vreodată, Ponta o relaţie cu propriii ochelari de cal), încât statul danez a refuzat să facă parte din Uniunea Europei Occidentale, în epoca de glorie a acestei organizaţii, tocmai pentru a privilegia relaţia de securitate cu America!
Pst! Nici măcar Sinteza zilei nu are Parteneriat Strategic cu China! Sau are? Poate, cu Ponta şi, aşa, prin derivaţie, cu China! Ahaaaa! Hai, măi că am plâns! La emisiunea lui Răducu Tudor, din aceeaşi zi, ştiţi ce generic au pus? Plâng şi acum, când scriu printre hohote şi sughiţuri! “Băsescu batjocoreşte diplomaţia lui Ponta”! Hai, dar cum poţi să batjocoreşti, măi, Băsescu, diplomaţia lui Ponta? Acest partener strategic al Împărăţiei Celeste cu Nasturi Până-n Gât! E posibil? E ca şi acum ai încerca să batjocoreşti galaxia Andromeda! Sau piramida de la Machu Picchu! Aşa ceva, cum zic colegii de la Antena 3! Căci, Băsescu s-a plâns, dom’le, că Ponta, Corlăţean şi oastea lor de mirmidoni diplomatici mioritici au mers în China fără mandat! Şi, să te ţii! Explicaţii la Gâdea, în emisiune, date de Ponta:
Dar şi mai tare decât miticul (cu accent pe “mi”, nu pe “ti”) Ponta, cel plin de mister pontic şi euxin, în acelaşi timp, a fost trâmbiţaşul apostolului Pavel! Heruvimul devenirii noastre întru pioasă diplomaţie, Titus ot Corlăţean! Poate nu ştiţi, dar Titus s-a întâlnit, la sfârşitul lunii aprilie, cu Alianţa Familiilor din România şi le-a citit din Pavel, spre pilduitoare luare aminte şi îndreptare a păcatelor:
“(…) Bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate ca să facă lucruri neîngăduite!” (vezi http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15087700-jesus-ministru-externe.htm).
Eheeee! Titus luptă cu “lucrurile neîngăduite”! În câte ţări democratice din lume credeţi că un astfel de băiat ar fi membru în guvern? Sigur, alături de alt PSD-ist, care a negat Holocaustul? Ei nu sunt niciodată singuri! Se au pe ei înşişi! Şi poporul îi iubeşte aşa! Cum să nu lupte Titus cu mandatul (“lucru neîngăduit”), pe care ar fi trebuit să îl dea preşedintele premierului, în orice negociere internaţională? Că aşa se fac Parteneriatele Strategice, prin negocieri! Emisarul apostolului Pavel pe pământ i-a explicat lui Răducu Tudor, cel cu ochi mari şi umezi, după Evanghelia lui Băsescu (se întoarce, curând, Bogdan Teodorescu şi mai scapă şi Corlăţean de ritul păgân al adulării de la Antena 3) că nu e nevoie de niciun mandat de la Băsescu pentru a face, ei, Marele Parteneriat Strategic cu China!
FESENISM fără mandat, fiindcă proştii „a” votat!
Aşa grăit-a acest Zarathustra al ritului creştin ortodox de Dâmboviţa şi Medgidia, pe 7 iulie 2013, cocoţat pe altarul fumegând de tămâie, de la Punctul de Întâlnire: “Ar fi absurd să credem că primul-ministru şi guvernul nu au posibilitatea de a realiza acţiuni de politică externă, de a se deplasa, decât dacă li se aprobă de cineva, în mod special. De altfel, şi Constituţia spune foarte clar, ‘guvernul realizează programul de politică internă şi politică externă, program de guvernare’, care, apropo, este aprobat de parlament.” (auzi file audio* 13corlatean-ponta nu are nevoie de mandat7jul).
Corlăţean citează articolul 102 din Constituţie (şi, evident, foloseşte în exces particula “decât”, emblema de onoare a tuturor USL-iştilor iubitori de ţară şi limbă română), care specifică: “Guvernul, potrivit programului său de guvernare, acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.” Titus merge mai departe şi dezvoltă ideea: “Consiliul European şi a spus-o şi Curtea Constituţională, aşa cum a spus-o, merge preşedintele; Consiliul Uniunii Europene, Consilii ministeriale sectoriale sunt ale guvernului. Acele mandate le decide guvernul! Aşa s-a întâmplat în toate celelalte guvernări. Nu putem să intrăm într-o logică, în care tot ce mişcă în ţara asta trebuie aprobat, semnat şi direcţionat de o singură persoană!” (auzi file audio* 13corlatean-0guvern are mandat la consiliou si basescu la ec7jul). Fraze eliptice, uşor scoase din limbajul biblic al apostolilor!
Vă aduceţi aminte toamna şi iarna lui 2011, când aceşti USL-işti îl criticau dur pe Băsescu pentru că, vezi Doamne, angajase România în fel de fel de acţiuni politice, pentru acorduri multilaterale, în Consiliul European, fără mandat? Băsescu, atunci, nu avea mandat, ziceau USL-iştii! Ponta, acum, nu mai are nevoie de el! De mandat! Aha! Mai nou, acum, fiecare are România lui! Băsescu pe a lui, în Consiliile Europene! Ponta pe a lui, în Consilii, în China şi pe Planeta Giganţilor! Super! Noroc cu Adrian Năstase, care a anticipat că cei doi balerini pe sârmă, Ponta şi Băsescu, vor juca la cacialma România proştilor şi a tranşat scurt problema în favoarea lui Băsescu! Cum? PRIN LEGE! Legea 590 din 2003 privind tratatele. Şi unde scrie negru pe alb, la articolul 3, aliniatul 1:
“Art. 3 (1) Pentru aprobarea iniţierii negocierilor unui tratat la nivel de stat, Ministerul Afacerilor Externe, singur sau, după caz, împreună cu ministerul sau autoritatea administraţiei publice centrale care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în competenţele căruia sau căreia se află domeniul principal reglementat prin tratat, elaborează un memorandum, care va fi avizat de către toate ministerele în competenţele cărora se află din punct de vedere substanţial celelalte domenii reglementate prin tratat şi însuşit de către Guvernul României prin semnătura primului-ministru, după care va fi înaintat spre aprobare Preşedintelui României”!
La articolul 2, aliniatul 1, se precizează: “România, Guvernul României, precum şi ministerele şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, pentru care această atribuţie este expres prevăzută de legislaţia în vigoare, pot încheia tratate la nivel de stat, tratate la nivel guvernamental, respectiv tratate la nivel departamental.”
Ho, că Ponta nu a vorbit serios! Ce vă veni?
Oare, în ce categorie intră un Tratat de Parteneriat Strategic? Păi, ia să vedem! Pe 18 aprilie 2011, Băsescu a semnat, în Azerbaidjan, planul comun de acţiuni pentru Parteneriatul Strategic România-Azerbaidjan! Aşadar, până şi cu o ţară ca Azerbaidjan, care nu e europeană, nu face parte din NATO sau UE, care nu e “prima putere a lumii” şi cu care s-a semnat doar un plan comun pentru Parteneriat Strategic, cel care a semnat documentul este preşedintele României! Ce înţeleg din asta toţi proştii României, inclusiv oştile de proşti din USL?
Că, dacă vorbim de Parteneriate Strategice, nu poţi să mergi tu, prim-ministru, şi să le propui ălora, fără să te consulţi, măcar, cu cel de la capătul demersului tău, ăla care semnează, în cele din urmă, conform Constituţiei, tratatul! Sau ce o fi acordul ăla! Unde mai pui că la articolul 3, aliniatul 2, din legea 590, scrie: “În cazul tratatelor la nivel de stat pentru care este necesară aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, aprobarea Preşedintelui României se va acorda după îndeplinirea procedurilor specifice prevăzute de legea pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi de reglementările acestuia.”
A, staţi aşa! Poate, Ponta se referă la o abureală de tip “hai să-i prostim pe proşti” (cum se zice la Antena 3), când propune Parteneriat Strategic cu China! Şi îşi bate joc de chinezi, cum îşi bate joc de proştii care l-au votat şi care îl iubesc încă! Atunci e OK! Nu are nevoie de mandat de la nimeni! Primiţi scuzele mele, domnule Ponta, credeam că vorbiţi serios! Nu mă băgaţi în seamă, mă prind greu! Are dreptate emulul apostolului Pavel, Titus! Vorba lui Zgonea, o altă minte ro-bustă a fesenismului de tip PSD-ist, care era coleg cu Mihai Viteazul, dacă nu ştiaţi! Nu fesenismul, domne’, Zgonea era coleg cu Mihai Viteazul, după propriile mărturisiri publice! Ale lui Zgonea, nu ale lui Mihai Viteazul! Hai, că am început să vorbesc ca Remus şi Titus! Lipseşte Romulus, dar o veni şi el, şontâc, şontâc, din urmă, în guvern! Măi, ăştia doi vorbesc latineşte, de-aia le scârţâie limba română în gură!
Aşadar, din nou, aprobare de la preşedinte! Acum, dacă vrei să faci un fel de Parteneriat Strategic, cu precădere, într-un domeniu economic, cum este cel al energiei, de pildă, aşa cum are România cu Azerbaidjan, OK, poţi gestiona asta la nivel guvernamental! Dar, tot trebuie să-i dai amploare, să o ridici în rang şi să o treci la semnat, pe documentul bilateral, prin mâna preşedintelui (articolul 91, aliniatul 1 din Constituţie: “Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege”).
Orice fel de Parteneriat Strategic cu China trebuie să aibă acest rang superior, dacă nu e o abureală de tip Ponta Plus! Cum? Fără să-i spui lui Băsescu? Fără să iei în considerare dinamica relaţiilor sino-americane? S-au consultat diplomaţii români cu Washington-ul, înainte să lanseze aberaţia cu Parteneriatul Strategic cu China? Sigur, sigur, ştiu, România este ţară independentă, nu-i spune nimeni ce să facă, bravo, bravo! Mă laşi? Evident, se poartă şi Parteneriate Strategice de doi lei, cu titulatură pompoasă şi care nu au nicio valoare! Aşa ceva intenţionează să facă Ponta cu China? Că, atunci, chiar că nu are nevoie de Băsescu! Dar, dacă vrea o treabă serioasă, cum îl ocoleşte pe Băsescu? Cum îi ocoleşte pe americani? Mai ales că, din discursul lui Ponta, pare o afacere serioasă:
“Victor Ponta: Noi am propus, în cursul întâlnirilor şi cu preşedintele şi cu primul-ministru, ridicarea relaţiei dintre România şi China la nivelul cel mai înalt pe care îl are România, acela de Parteneriat strategic. Sunt câteva ţări cu care avem un parteneriat strategic şi ne-am dori – anul viitor sunt 65 de ani de relaţii diplomatice – să avem un parteneriat strategic şi cu China. Un asemenea parteneriat strategic presupune multe domenii, pornind de la colaborarea politică, evident cea economică, care este cea de substanţă, dar şi culturală, educaţie şi alte domenii. Staţi un pic, ca să nu fie neclar răspunsul meu. Şi preşedintele şi primul-ministru au spus că apreciază foarte mult această propunere, că o văd cu ochi foarte buni şi că, evident, intrăm în procedura de analiză, o procedură diplomatică standard pentru a o finaliza.” (vezi http://www.gov.ro/victor-ponta-am-propus-ridicarea-relatiei-dintre-romania-si-china-la-nivelul-cel-mai-inalt-pe-care-romania-il-are-acela-de-parteneriat-strategic__l1a120380.html).
Fraţi chinezi! Hai, şi-om mere în Schengen!
Puteţi să-mi spuneţi şi mie ce este aia “colaborare politică” într-un Parteneriat Strategic cu China? Ne coordonăm cu ei în Consiliul de Securitate al ONU împotriva iniţiativelor americane? Cred că sunt cel puţin câteva întrebări de pus de către Departamentul de Stat, la acest moment! Eu, ca vechi trădător de ţară, vândut intereselor străine, îmi permit să am asemenea reflecţii abominabile pentru patriotul Crin Antonescu cel Temătoriu de Departamentul de Stat! Şi, atenţie! Ca să le dea lovitura de graţie şi germanilor, care ne tot blochează accesul în spaţiul Schengen, Ponta face Chinei cea mai cuceritoare ofertă, din istoria zbuciumată a Uniunii Europene:
“Mai e ceva, însă, ce România trebuie să facă: în urmă cu o lună şi jumătate, două luni, am flexibilizat şi eficientizat foarte mult regimul de vize pentru oamenii de afaceri din China. Când vine vorba însă de vizele turistice obişnuite, încă suntem un pic între ciocan şi nicovală, în sensul în care trebuie să avem standarde foarte înalte şi stricte pentru a putea fi primiţi în Schengen. Deci, odată cu soluţionarea accesului României în Schengen, putem să facem paşii următori pentru facilitarea regimului de vize în ansamblu.” (vezi http://www.gov.ro/victor-ponta-am-propus-ridicarea-relatiei-dintre-romania-si-china-la-nivelul-cel-mai-inalt-pe-care-romania-il-are-acela-de-parteneriat-strategic__l1a120380.html).
What? Adică, aoleu muică, europenilor, băgaţi pe băieţii mioritici în Schengen, că avem standarde, am îndeplinit toate condiţiile şi îndată ce ne băgaţi, băgaţi în UE şi un miliard de turişti chinezi! Minim! Băi, USL-iştilor, mai aveţi pompa de aspirare pe creier? Atunci, aspiraţi! Des şi sacadat! Să spui aşa ceva! Fie şi la Beijing, după întrevederea cu preşedintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping! Tare! Mai puteţi? Atunci, luaţi-o şi pe asta de la Ponta: “(…) eu vă spun foarte direct faptul că sunt foarte mulţi preşedinţi şi prim-miniştri care îşi doresc să fie primiţi la Beijing la acest nivel. Se aşteaptă un an, doi ani, se pregătesc vizitele. Faptul că România a fost băgată peste rând e un semn extraordinar de bunşi ar trebui să nu dezamăgim acest tratament preferenţial pe care l-am avut”! (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/207470-INTERVIU-Ponta-Am-deschis-usi-pentru-economia-romaneasca-trebuie-sa-cooperam-cu-Vestul-cu-Estul-cu-economiile-in-dezvoltare.html).
Ne-au băgat peste rând, frate! La preşedintele Chinei! Dumneavoastră vă daţi seama că băieţii ăştia de la USL, care vor să dea vize la chinezi, după ce ne bagă nemţii în Schengen, chiar cred ce spun? Vă daţi seama cine conduce ţara? Cum s-or fi tăvălit chinezii pe jos de râs cu ăştia în preajmă, “băgaţi peste rând”! Sincer, îl înţeleg pe Ponta! E într-o situaţie dificilă cu indicele de inteligenţă! Şi, dacă îl mai bagi şi peste rând la cinema, să vadă filmuleţul de mai jos, e clar că vrea Parteneriat Strategic cu China! Ar fi putut Corlăţean să-i spună, măcar, că filmul e film şi atât! Dar, ocupat cu apostolul Pavel, l-a lăsat pe Ponta cu ochii zgâiţi pe ecran de era să iasă ditamai Parteneriatul Strategic cu China! Uitaţi-vă şi dumneavoastră la filmuleţ!
În plus, ce te faci cu babele din USL! Că trebuie să le explici că Parteneriatul Strategic cu China nu înseamnă ruperea de SUA! Grea viaţă pentru Ponta! Uite-aici!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Cookie settingsACCEPT
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses basic cookies to improve your experience while you navigate through the website.