Este 11 septembrie! O zi de pioasă rememorare! Am ascultat speech-ul lui Obama, în această dimineaţă, la ora 4:00 (ora României)! Mulţi români erau prea şocaţi de acel 2-0 administrat de ieniceri, pe câmpul de la “Călugăreni”, din Arena Naţională, ca să mai aibă grija lui Obama! Sau a lumii! Sau a sutelor de copii gazaţi la Damasc de cel mai abominabil regim al acestui secol! Aşa că, firesc, dormeau obosiţi, după şocul de aseară!
Înfrângerea a fost cam usturătoare, dar nu am nicio îndoială că o vom prezenta ca pe o victorie, exact aşa cum am procedat cu privire la anul 1595, când Mihai zis Viteazul, pe la noi, a suferit o înfrângere similară. Tot din partea lor! Nu-i vorbă, noi învăţăm despre victoria românească de la Călugăreni în manualele de istorie! Nici vorbă de înfrângere! Aşa a lăsat, cu limbă de moarte, Nicolae Bălcescu! Şi a ţinut până azi! Şi va mai ţine ceva sute de ani de acum încolo!
Vorba lui Putin: “Kerry este un mincinos”! Oooo! Mai bine să fiu atent! Nu te joci cu patriotismul născut pe minciună al românilor! Avem şi statuie la Universitate! A lui Mihai Viteazul! Cu securea în mână, ca la Călugăreni, de unde s-a retras fugind, după ce i-a “bătut” pe turci! Acei turci, cărora nimeni nu le-a spus că i-a “bătut” Mihai Viteazul, drept pentru care, după ce au luat “bătaie”, au ocupat toată Ţara Românească. Aşa o zice la strategia militară. Ăla care fuge de pe câmpul de luptă şi ţara lui e ocupată de inamic, după aceea, este declarat învingător! Şi are şi statuie la Universitate! Şi, dacă nu tăia Băsescu salariile, avea şi el statuie! Mai mare ca a lui Mihai Viteazul! Fără secure! Cu multe ţepe împrejur! Aşa, o să ne mulţumim doar cu statuile Regelui Florin Cioabă şi a Mihaelei Rădulescu!
Moarte la Damasc şi “gentileţea” de a o aştepta cuminte, din nou
Obama a arătat lumii de ce a hotărât să lovească militar Siria! Chirurgical! Ţintit! Pentru a descuraja şi degrada (deter and degrade) pontenţialul militar al regimului Assad. Fără trupe americane pe pământ sirian! Cu forţa rachetelor de pe armada aero-navală, pe care a concentrat-o în largul coastelor siriene!
Obama a arătat, încă o dată, că nu poate exista decât o soluţie politică negociată a conflictului intern din Siria! Că nu va face el schimbare de regim acolo. Că, deşi avea autoritatea să lovească Siria, a dorit să primească susţinerea Congresului pentru atac! Bashar al-Assad a folosit arme chimice împotriva propriului popor, ne-a informat Obama! Deja, nimeni nu mai contestă atacul cu gaze de luptă, iar Assad a recunoscut că are arme chimice, deşi spune că nu e vinovat! Rebelii, pe care i-au acuzat Assad şi Rusia de atacul chimic, nu au astfel de capabilităţi, la asemenea anvergură, cum s-a întâmplat pe 21 august, lucru demonstrat de serviciile speciale din Regatul Unit, SUA, Franţa şi Germania.
Armele chimice ale lui Assad sunt o ameninţare pentru securitatea naţională a Americii şi a aliaţilor săi din Orientul Mijlociu! Dar nu o ameninţare iminentă! De aceea, Obama a dorit o susţinere din partea Congresului! Assad trebuia oprit în a folosi arme de distrugere în masă! Sunt unii, în lume, care spun că nu Assad le-a folosit! Aşa a zis şi Assad! Iniţial, Assad a afirmat că nici nu are arme chimice! Între timp, s-a mai gândit! Da, are! Ba, mai mult! După ce americanii au lansat zeflemitor ideea, Assad a zis că este gata să cedeze tot arsenalul pe care îl are! Sigur, pe care nu l-a folosit, dar îl are!
1.429 de sirieni, printre care 426 de copii, au fost gazaţi la Damasc, pe 21 august! Conform lui Assad, au fost ucişi de rebeli! Sau de Dumnezeul nostru! Nu se ştie! Ruşii au devenit, subit, flexibili şi ingenioşi! Vor să se întoarcă în Consiliul de Securitate, pe care îl ţin blocat de vreo doi ani, pentru a pecetlui dezarmarea chimică, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, a lui Assad! Care, în sfârşit, a descoperit că are arme, pentru a se dezarma! Înduioşător!
Obama a zis OK! A cerut amânarea votului în Congres şi a dat drumul diplomaţiei! În povestea asta, poziţia lumii a fost diversă! Noi, românii, am fost alături de aliaţii americani! Cică! Cei care au extins umbrela de securitate asupra noastră! Nu o să vă vină să credeţi! Pe 6 septembrie 2013, în marginea Reuniunii G 20, din Sankt Petersbug, 11 ţări au hotărât că o ripostă a comunităţii internaţionale împotriva Siriei este corectă şi inevitabilă. Declaraţia adoptată cu acest prilej preciza:
“The world cannot wait for endless failed processes that can only lead to increased suffering in Syria and regional instability. We support efforts undertaken by the United States and other countries to reinforce the prohibition on the use of chemical weapons.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2013/09/06/joint-statement-syria).
Adică:
“Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”
Sensul lui “reinforce”, în document, indică folosirea forţei, atât în limbajul diplomatic internaţional, cât şi în textul instrumentelor juridice internaţionale. Pe 9 septembrie, Traian Băsescu, preşedintele tuturor românilor, a ieşit cu un comunicat pentru presă, referitor la poziţia României faţă de documentul celor 11 ţări menţionate mai sus. Practic, ne-a citit ce scrie în Declaraţia celor 11, poporul român fiind recunoscut ca analfabet şi, probabil, incapabil, în viziunea preşedintelui, să citească textul comunicatului de pe site-ul preşedinţiei:
“Aş vrea să enumăr cele 11 state semnatare sau iniţiatoare ale declaraţiei, pentru că şi România a devenit semnatara acestei declaraţii. Cele 11 state sunt: Australia, Canada, Franţa, Italia, Japonia, Republica Coreea, Arabia Saudită, Spania, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).
Ralierea lui Băsescu la…Assad!
Preşedintele Suprem s-a grăbit apoi să ne atragă atenţia: “iar România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor”.
Atunci, cum se potriveşte fraza următoare: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii.”
Păi, cum se raliază România Declaraţiei celor 11, dacă este împotriva folosirii “forţei armelor”?
Zice Băsescu: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat, o decizie militară nu trebuie adoptată înainte de prezentarea raportului experţilor ONU şi o soluţie negociată, care să se finalizeze prin alegeri libere în Siria, este cea pe care România o susţine fără rezerve.”
Foarte bine! Şi SUA susţin o soluţie negociată pentru conflictul intern din Siria! Şi toţi cei 11. Declaraţia celor 11 spune exact asta: “We are committed to a political solution”. Adică: “Suntem angajaţi pentru o soluţie politică”
Pe 6 septembrie 2013, purtătorul de cuvânt oficial al Departamentului de Stat, Marie Harf, explica foarte pe înţelesul oricui:
“But we’ve been clear, again, that the process through that, that that needs to happen through, is a political solution through a Geneva process, which is in the best interest of the Syrian people and ultimately has the best chance for this process to succeed.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213879.htm).
Adică:
“Dar noi am fost foarte clari, încă o dată, procesul de care este nevoie acum este o soluţie politică, printr-un proces la Geneva, care este cel mai mult spre folosul poporului sirian şi are, în cele din urmă, cele mai mari şanse să reuşească.”
Aşadar, de ce insistă Băsescu asupra ideii de soluţie politică negociată, de vreme ce chiar textul Declaraţiei celor 11 subliniază asta?
Să ne întoarcem la Harf! Ce voia să spună? (Fictiv) “Sigur, noi americanii suntem pentru o soluţie politică la criza internă din Siria! Dar, una-i una şi alta-i alta! Soluţia să fie politică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lovim militar Siria, pentru folosirea armelor chimice! Nu ne amestecăm în echilibrul de forţe din teren, doar îl avertizăm pe Assad că nu poate fi tolerat ca pericol pentru securitatea internaţională, aruncând cu gaze de luptă în propriul popor! Sau, mai simplu spus, da, suntem pentru o soluţie politică, dar ea poate fi atinsă doar dacă Assad ştie că va fi făcut răspunzător pentru crimele sale, inclusiv prin forţa militară”!
Explicaţii pentru proşti
Cum adică, Băsescu zice că trebuie “evitat conflictul militar”? Amestecă rezolvarea politică a crizei interne din Siria cu un atac militar limitat, pentru a forţa regimul Assad să nu mai folosească armele de distrugere în masă? Or, soluţia politică nu intră în coliziune cu un atac limitat asupra regimului Assad! Dimpotrivă! O spune, ca pentru proşti, premierul francez, Jean-Marc Ayrault, pe 5 septembrie 2013, în faţa Adunării Naţionale, la Paris. Practic, nu poate exista soluţie politică fără acţiune militară:
“Ne pas réagir, ce serait enfin fermer la porte à un règlement politique du conflit syrien. Oui, Mesdames et Messieurs les Députés, la solution à la crise syrienne sera politique et non militaire. Mais regardons la réalité en face : si nous ne mettons pas un coup d’arrêt à de tels agissements du régime, il n’y aura pas de solution politique!” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).
Adică:
“A nu reacţiona, ar însemna să închidem poarta unei rezolvări politice a conflictului sirian. Da, doamnelor şi domnilor deputaţi, soluţia crizei siriene va fi una politică şi nu militară. Dar să privim realitatea în faţă: dacă nu punem capăt unor astfel de acţiuni ale regimului, nu va exista soluţie politică”!
Şi mai clar explică ministrul de externe francez, Laurent Fabius, pe 4 septembrie 2013, tot în Adunarea Naţională de la Paris, când reiterează că acţiunea militară este premisa unei soluţii politice:
“În sfârşit, acţiunea nu este în contradicţie cu o soluţie politică. Dimpotrivă, este o condiţie pentru ea.”
Exact ce spune Declaraţia celor 11, din 6 septembrie 2013:
“Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”
Atunci, ce vrea să zică Băsescu prin: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat”?
Numai că, Declaraţia celor 11 nu spune doar că trebuie acţionat militar. Spune şi de ce:
“Signatories have consistently supported a strong UN Security Council Resolution, given the Security Council’s responsibilities to lead the international response, but recognize that the Council remains paralyzed as it has been for two and a half years. ”
Adică:
“Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate”,
La asta, Băsescu zice cu dezinvoltură: “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.” Tare, nu?
Şi, pentru a “lămuri” total poziţia României:
“N-aş vrea să revin la un lucru pe care l-am mai spus, îl reamintesc totuşi: soluţia militară, indiferent cât de soft şi de precisă ar fi, implică riscuri, riscuri majore – în primul rând riscul de reacţie a Damascului, de reacţie militară; în al doilea rând – riscul de extindere a conflictului la nivel regional având în vedere că pe teritoriul Siriei acţionează foarte multe formaţiuni militare sau militarizate care nu sunt sub control politic – şi aici discutăm şi de Hezbollah şi de formaţiuni ale insurgenţei care ţin de Al-Qaeda ş.a.m.d.”
Şanse pentru criminali şi “conflicte militare evitate” pentru a-i ţine la putere
Adică, din nou, “soluţia militară” amestecată cu soluţia politică! Băsescu nu e de acord cu nicio “soluţie militară”, nici soft, nici “precisă”, de niciun fel, că uite ce se întâmplă! OK! Nu am nimic împotrivă ca domnul Băsescu să vrea NIMIC în materie de a opri pe criminalul Assad să-şi omoare poporul! Dar, România? Oricum, ţara noastră nu ar participa la nicio acţiune militară, nefiind solicitată şi neavând capabilităţi în acest sens!
După discursul din 10 septembrie (ora Coastei de Est), 11 septembrie la noi, Obama a hotărât să-i dea o şansă criminalului Assad să se dezarmeze! E bine că a făcut asta, fiindcă lumea trebuie să vadă că aceşti criminali nu ştiu să se dezarmeze, chiar şi atunci când sunt speriaţi de moarte! Dar, Băsescu, cică, se ralia la o Declaraţie a celor 11, care vorbeşte de acţiune militară pentru a face posibilă o soluţie politică.
Adică, Declaraţia celor 11 zice: “Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate.”
Iar Băsescu zice: “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”
Declaraţia celor 11 spune: “Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”
Iar, Băsescu zice: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat!”
Şi Băsescu conchide triumfător: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii”!
De ce face Băsescu asta? De ce aruncă în aer Declaraţia celor 11, absolut inutil şi stupid, la prima vedere? Simplu! Împacă şi capra, şi varza! Trebuia să facă un semn către America, pe care a păcălit-o copios, până în prezent, prin slugărnicie şi solicitudine, beneficiind masiv de susţinere americană, mai ales în bătălia politică internă! Dar trebuia să-i dea un semnal şi lui Assad, de care îl leagă mii de conexiuni şi interese obscure (vezi articolul meu din pagina principală a blog-ului, “Hayssam şi „What You Need to Know”!). Practic, prin ieşirea sa la rampă, pe 9 septembrie 2013, pentru a anunţa poporul că se alătură celor 11 ţări, a făcut el însuşi o declaraţie de loialitate faţă de regimul Assad! Nu faţă de America! Nu faţă de România şi aliaţii săi cei mai importanţi, SUA şi Franţa!
Asta spune cu atât mai multe despre România, cu cât, încă de pe 5 septembrie 2013, aşadar înainte de emiterea Declaraţiei celor 11 (6 septembrie), România informase Departamentul de Stat că susţinem ferm o acţiune militară a SUA împotriva Siriei, alături de alte ţări! Iată declaraţia purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, doamna Jen Psaki, din 5 septembrie 2013:
“MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Denmark, France, Poland, Romania, and Turkey. (…)
“MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Danemarca, Franţa, Polonia, România şi Turcia. (…)
MS. PSAKI: Au exprimat public şi explicit susţinerea pentru acţiunea militară a SUA.”
Întrebare: Când a exprimat România, public, susţinerea pentru o acţiune militară a SUA împotriva Siriei? Că nici măcar în 9 septembrie, prin vocea preşedintelui, care, pasămite, se ralia Declaraţiei celor 11, nu avem aşa ceva! Dimpotrivă, avem, mai degrabă, o poziţie de susţinere a regimului Assad, darămite de aprobare a unui atac american asupra Siriei! Băsescu şi ciracii săi, din diplomaţia, culmea, lui Titus Corlăţean şi Victor Ponta, au fost aşa de atenţi să nu-l supere pe Assad, încât au trimis sprijinul “public” pentru America, la Departamentul de Stat, prin canale confidenţiale! Că nimeni nu a ştiut de acel sprijin “public”!
Lista loviturilor americane pentru liniştea lui Assad
Aşadar, pe 9 septembrie, Băsescu îi transmitea lui Assad, pur şi simplu, să stea liniştit, că SUA nu vor ataca silozurile armelor sale chimice:
“Însă, aici, aş vrea să fac o precizare, cu privire la soluţia militară: ea, dacă se va utiliza, se va utiliza împotriva infrastructurilor militare sau a resurselor aviaţiei siriene sau a resurselor artileriei siriene sau a unităţilor de tancuri, a depozitelor de muniţii, cu o singură excepţie – depozitele cu muniţie chimică, pentru că lovirea acestora înseamnă generarea unui dezastru chimic şi n-aş vrea să vedem situaţia în care singura şansă a regimului rămâne muniţia chimică.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).
Dar, de când face publică, un lider politic din România, lista ţintelor atacului american asupra Siriei? Liniştindu-l pe Assad, că preţioasele sale arme chimice nu vor fi atinse! Pe 5 septembrie 2013, secretarul de presă al Pentagonului, George Little, a explicat pentru toţi prietenii lui Assad:
“Ca să fie clar, silozurile de arme chimice, sarin şi VX , nu sunt pe lista ţintelor. Infrastructura şi capabilitatea de a folosi aceste arme sunt pe lista ţintelor”.
Sigur, mai sunt şi marii analişti militari ai neamului, patrioţi şi naţionalişti români, cum este Răducu Tudor, care au informat cu dezinvoltură naţiunea că americanii vor bombarda exact silozurile chimice: „În Declaraţia, semnată şi de România, nu se închide complet varianta unui atac fără trupe la sol împotriva Siriei. Această declaraţie va fi folosită de Statele Unite, din punctul meu de vedere, ca dovadă a sprijinului politic internaţional pe care îl au pentru a lansa lovituri punctuale, chirurgicale asupra unor locaţii militare ale Siriei, locaţii care adăpostesc arme chimice şi care pun în pericol, în mod continuu, populaţia Siriei”! (ascultă file audio* 13radu tudor-0americanii vor lovi silozurile cu arme chimice9sep). Omul este „genial”!
Şi, acum, am şi eu nişte întrebări pentru dumneavoastră! De ce au permis Ponta şi Antonescu această declaraţie de dragoste a lui Băsescu faţă de Assad? De ce nu a ieşit imediat un comunicat MAE care să pună lucrurile la punct?
Priviţi filmuleţul de mai jos, cu mare atenţie! Dacă aveţi o fire emoţională mai accentuată, mai bine nu-l vizionaţi! Am fost atent să nu redau scene cu atrocităţi oribile! Sunt mii astfel de scene în dovezile video împotriva regimului Assad! În filmuleţ veţi vedea o mamă siriană care îşi ia rămas bun de la copiii ucişi de criminalul Assad! Ucişi de gaze de luptă, pe care opoziţia din Siria, cu sau fără facţiunile Al Qaeda, cu sau fără ce aţi vrea dumneavoastră, nu a avut mijloacele tehnice pentru a le folosi într-un atac de asemenea amploare!
Nu era pentru prima oară când Assad folosea gaze de luptă! Priviţi şi înţelegeţi până unde pot merge aceşti criminali! Şi decideţi dacă vă puteţi permite să aşteptaţi veşti de la un Consiliu de Securitate blocat de ruşi! Aşa cum vrea Băsescu! Şi aşa cum vor, prin tăcerea lor vinovată, domnii Ponta şi Antonescu! Care habar n-au că, pe 9 septembrie 2013, Băsescu îl „mângâia” pe creştet pe Assad şi dădea cu tifla Americii. Exact aşa cum nu ştiau nici presa din România, nici guvernul ţării sau securiştii loiali ei, din MAE, câţi or mai fi rămas pe acolo!
http://www.youtube.com/watch?v=myg0lFwQJmc
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
În ultimele zile, o foarte complexă dezbatere cu privire la situaţia din Siria s-a dezvoltat pe acest blog. Unele dintre comentarii au fost ample şi au solicitat răspunsuri elaborate. Acestea pot fi accesate atât în Comentariile din secţiunea unor postări, de pe pagina principală, cât şi pe pagina Analytical, respectiv în Comentariile la pagina Analytical. Între timp, evenimentele s-au precipitat devenind inevitabilă o intervenţie americană în Siria.
Numeroşi cititori mi-au solicitat să transfer o parte din analizele din secţiunile menţionate în principala pagină a blog-ului, pentru o mai bună vizibilitate şi lesnicioasă accesare de către cei interesaţi! Ca urmare a interesului din ce în ce mai mare al cititorilor acestui blog, am decis să transfer în prima pagina analizele cele mai importante dedicate crizei siriene.
Aceste analize au menirea de a oferi, tuturor celor care accesează blog-ul, cea mai bună şi documentată evaluare, cu privire la dinamica evenimentelor legate de internaţionalizarea crizei siriene şi de inevitabila intervenţie americană! Analizele vor fi prezentate cu mici modificări faţă de forma iniţială, dar menţinând conţinutul axat pe dialogul cu cititorii blog-ului, aşa cum s-a desfăşurat acesta.
“Agresorii” Americani şi Ruşii cei “Răi”
Text postat pe 6 septembrie 2013în Analytical. Răspuns la un comentariu al domnului Alex, (Submitted on 2013/09/05 at 10:03 am | In reply to Valentin Stan.), în secţiunea pentru comentariile la Analytical. Pentru o mai bună înţelegere a răspunsului, postez imediat înaintea textului meu comentariul şi întrebarea domnului Alex.
[Dle Stan, intervenţiile astea, fără votul ONU, n-or fi un precedent periculos? Mâine, poimâine, te pomeneşti că Rusia sau China sau o altă mare putere inventează un context şi un pretext de a efectua bombardamente într-un alt stat.
Puterea serviciilor secrete ruseşti nu trebuie subestimată. Să luăm, de exemplu, Republica Moldova, care cică ar trebui sa semneze (sper că ăsta e termenul) un acord de asociere, la Vilnius, în noiembrie. Se promovează nişte proteste “contra guvernării corupte”, se instigă lumea la violenţă, se face să se pară aşa încât poliţia trage în manifestanţi şi, de aici până la “trebuie să intervenim să stopăm acest guvern, care îşi ucide propriul popor” nu e decât un pas.
Guvernarea aşa-zis democratică pică şi la putere vin unii fideli intereselor ruse.
Vi se pare prea SF un asemenea scenariu?
Mai ales că aşa-zişii “comunişti” au anunţat o “revoluţie” în toamna.
În general, credeţi că presiunile Rusiei asupra RM se vor intensifica până la summit-ul de la Vilnius?
Mulţumesc]
Ce este mai periculos decât periculosul?
Domnul Alex, ce v-aţi face fără mine? Aţi ridicat o problemă de mare semnificaţie pentru zilele noastre, concentrată, pe bună dreptate, în întrebarea: “Intervenţiile astea, fără votul ONU, n-or fi un precedent periculos?” Ba da! Foarte periculos! Dumneavoastră mergeţi chiar mai departe! Daţi şi răspunsul ipotetic! O intervenţie rusă! Unde? Păi, în Moldova! Hai, să le luăm la rând! Întrebare, ipoteză, răspuns!
Da, orice intervenţie, fără autorizare expresă din partea Consiliului de Securitate al ONU, poate fi un precedent periculos! Personal, sunt pentru ca astfel de intervenţii să fie bazate ori pe invocarea articolului 51 din Cartă (răspuns la un atac direct), ori pe o rezoluţie a Consiliului de Securitate! ORI DE CÂTE ORI SE POATE! E, într-adevăr, periculos să avem intervenţii care nu se încadrează în acest tipar! Dar, întrebarea de “Catch 22” este alta: “Poate fi ceva mai periculos decât o intervenţie fără autorizarea Consiliului de Securitate?” Răspuns corect: “Da! Câteodată, este mult mai periculos să nu intervii!!!” Şi, acum, să vă spun o poveste!
A fost odată ca niciodată un băiat! Îl chema Pol Pot! Era liderul kmerilor roşii în Cambodia (numele în engleză)! După unele estimări, este pe locul 3, după Stalin şi Hitler, în ierarhia criminalilor mondiali! A omorât, scurt, aşa, cam între 1 şi 3 milioane de oameni din propriul popor, adică, undeva la 25% din populaţia de vreo 8 milioane, cu totul, a Cambodiei! Nu intrăm în amănunte! În anii ’70 ai secolului trecut, când a fost liderul naţiunii sale. Dacă v-aţi fi plimbat, atunci, prin ţara lui, v-aţi fi “întâlnit”, pe aici, pe acolo, cu “frumoase” piramide alcătuite din mii de capete tăiate, ca pe vremea lui Genghis Han! O “minunăţie”!
Băiatul a fost răsturnat de la putere, în 1979, de un atac armat al Vietnamului comunist, cu care avea diverse chestiuni de împărţit, iar comuniştii de la Hanoi se cam săturaseră de el! Nu a existat nicio rezoluţie a Consiliului de Securitate, care să autorizeze intervenţia Vietnamului! Sigur, Vietnamul a invocat dreptul la autoapărare, că nu-i durea gura, dar nu au raportat cine ştie ce la Consiliul de Securitate, care, oricum, nu prea avea cum să reacţioneze, fiind blocat pe considerentele de divizare politică ale războiului rece!
Ia, ziceţi, a fost bine să acţioneze Vietnamul (altminteri, o dictatură comunistă) pentru a răsturna de la putere pe unul dintre cei mai mari criminali din istoria tuturor timpurilor? Eu cred că da (domnul Ion spunea că îi “divinizez” pe americani, aici sunt căzut în „admiraţie” faţa de vietnamezi)! Sau trebuia să mai omoare şi restul de 6 milioane, din poporul său şi, abia apoi, SUA, China şi URSS să fi discutat serios un proiect de rezoluţie? Sigur, vietnamezii nu l-au înlăturat pe Pol Pot fiindcă mureau, neapărat, de grija victimelor sale! Aveau alte scopuri. Dar milioane de oameni au supravieţuit terorii, fiindcă Vietnamul a intervenit! Sigur, nu poţi să opreşti mereu dictatorii să omoare! Câteodată, îi opresc alţi dictatori! Câteodată, în funcţie de interesul tău naţional de securitate şi dacă ai mijloace, îi opreşti tu! Fără aprobare de la ONU! Altădată, sub pretext umanitar, fără voie de la Consiliul de Securitate, unele state chiar declanşează agresiunea împotriva altor state! A, agresiunea! Ăsta e un subiect! Ia să vedem! Că nu se mai poate cu “agresorii” ăştia americani!
America? Nişte “AGRESORI”!
La 14 decembrie 1974, Adunarea Generală a ONU (AGONU) a adoptat rezoluţia 3314 prin care definea agresiunea! Dominată de ţările lumii a treia şi în luptă cu “imperialismul” american, care tot “agresa” în dreapta şi în stânga (aşa am învăţat eu la facultate, în Epoca de Aur), Adunarea Generală a ONU, ale cărei rezoluţii, atenţie, nu sunt obligatorii pentru statele membre, cum sunt rezoluţiile Consiliului de Securitate, a dat această definiţie! Sigur, rezoluţiile Adunării Generale a ONU nu sunt obligatorii, dar pot asista la codificarea dreptului internaţional cutumiar, dacă sunt adoptate în unanimitate sau cu mare majoritate de voturi şi prevederile lor devin principii în practica statelor, după adoptare. Mai mult, sunt rezoluţii ale AGONU, care conţin instrumente juridice internaţionale (convenţii, tratate), care au fost negociate sub egida ONU. Acestea nu sunt obligatorii, prin faptul că sunt conţinute în rezoluţiile AGONU, dar, îndată ce sunt semnate şi ratificate de state, ele se transformă în instrumente obligatorii juridic pentru semnatari.
Adunarea Generală, prin definirea agresiunii, intra în coliziune cu prerogativele Consiliului de Securitate, singurul abilitat, prin Carta ONU, să stabilească cine este agresor pe Terra (articolul 39 din Cartă)! Dar, AGONU avea treabă, că erau “imperialiştii” agresivi şi Adunarea Generală trebuia să-i oprească! Că ăia interveneau peste tot, fără rezoluţii ale Consiliul de Securitate! Buuuuun! Ia să vedem ce zicea rezoluţia 3314 despre agresiune, printre altele! Conform Anexei, definiţia agresiunii include şi “blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forţele armate ale altui stat”! Tare, nu? O să ziceţi: “Bine şi ce-i cu asta”?
Păi, în 1962, sovieticii plantaseră în Cuba instalaţii pentru lansarea rachetelor cu încărcătură nucleară spre SUA! Ceea ce nu era agresiune, nu-i aşa? Un stat independent, URSS, a pus şi el nişte rachete în Cuba, alt stat independent, care şi-a dat aprobarea pentru asta! What the heck! Ei bine, SUA au blocat Cuba, exact cum zice rezoluţia Adunării Generale ONU! Adică, iată, AGRESIUNE! Jos America! Nişte bandiţi, “imperialiştii” ăştia! Auzi, tu, să blocheze coastele Cubei, stat independent şi suveran, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate!
Înţeleg că SUA ar fi trebuit, dacă merg pe raţionamentul dumneavoastră, să ceară rezoluţie de la Consiliul de Securitate, ca să oprească livrările sovietice de armament nuclear către Cuba, nu-i aşa? Ceea ce sovieticii lui Hruşciov s-ar fi grăbit să aprobe cu amândouă mâinile, nu-i aşa? Domnul Alex, să vă spun un secret, că tot zice domnul Ion că îi “divinizez” pe americani! V-aţi pus, vreodată, următoarea întrebare? „Ce aţi fi dumneavoastră şi România, şi Europa şi planeta, dacă, de la începutul secolului trecut, cea mai mare putere militară a lumii nu ar fi fost America, ci, să zicem, Rusia sovietică a lui Stalin sau Hruşciov? Ştiţi ce ar fi astăzi România sau Europa? Dar, cum ar fi să fie Iranul cea mai mare putere militară a lumii? Sau China, aşa deschisă cum e ea la toate modelele economice? Cum ar fi fost ca puterea americană să fi dispărut într-un nor nuclear sovietic, în anii ’60 ai secolului trecut?
Să lămurim clar un lucru! Putem să îi criticăm cât vrem pe americani, câteodată cu temei! Atâta vreme cât vor deţine puterea în lume, democraţia va avea o şansă! Dar ca puterea lor să dea această şansă democraţiei, s-ar putea să trebuiască să oprească, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate, prin forţă, Iranul să deţină arma nucleară, fiindcă Rusia nu va permite o rezoluţie în acest sens!
S-ar putea să trebuiască să oprească Siria în a deţine arme chimice, pe care le poate livra unor reţele teroriste transnaţionale, pentru a le folosi direct împotriva Americii şi a aliaţilor săi! Apropo, ce credeţi că poate opri, astăzi, China să domine politic şi militar întreaga Asie? Planeta Giganţilor? Imperiul klingonian? De ce credeţi că armata roşie a lui Stalin nu a ajuns la Dublin în şapte zile de la căderea Berlinului? I-au oprit romulanii? Nu, prietene Alex! Aşa hulită cum e, aşa criticată şi “încărcată” cu toate relele, democraţia americană ne permite, în fiecare zi, să o înjurăm aici şi la ea acasă şi să ne trăim viaţa asta amărâtă, aşa cum am ales noi trimiţându-l pe Băsescu sau pe Ponta să ne conducă!
Nu întotdeauna poţi să mergi să aperi vieţile oamenilor sau democraţia aia strâmbă, în lume, sub egida unei rezoluţii a Consiliului de Securitate! Fiindcă nu o să vrea China sau Rusia! Ce faci atunci, dacă e vital să nu scapi din mână balanţa puterii în lume? Atâta vreme cât puterea mondială este deţinută de o democraţie, lumea are o şansă! Din momentul în care balanţa va înclina spre dictatorii criminali ai aceleiaşi lumi, să vă temeţi, domnule Alex!
Ruşii “tremură” de emoţie că semnează Moldova „Nimic” cu Uniunea Europeană
Şi acum Rusia şi Moldova! Am o veste proastă pentru dumneavoastră! Aţi aflat de la Băsescu şi din presă cum vin moldovenii la noi sau încearcă să meargă în UE, la muncă! Aşa este! Dar ştiţi câţi dintre moldoveni sunt la muncă în Rusia? Ia faceţi o investigaţie! O să fiţi uluit! Vorbiţi de Moldova şi UE! Aţi întrebat câţi moldoveni vor o integrare cu Rusia şi câţi cu UE, dincolo de faptul că foarte mulţi dintre ei ar dori un paşaport de UE? Unii ar dori un paşaport de UE, deşi muncesc în Rusia şi nu sunt dispuşi să-şi încerce norocul în spaţiul comunitar.
Îmi spuneţi că Rusia vrea să împiedice vax-ul de la Vilnius, prin care Moldova va încheia „nimic” cu UE! Hai, nu mă înnebuniţi! De ce ar avea nevoie Moscova să strice jucăria de la Vilnius? Dacă, mâine, Rusia opreşte importul de vin din Moldova, economia Moldovei s-a prăbuşit instantaneu! Dacă le opreşte gazul, nu mai pâlpâie o luminiţă în toată republica! Dumneavoastră vorbiţi de guvernarea “aşa-zis democratică” din Moldova? Bine scris “aşa-zis”! Guvernarea aia lipită de toate compromisurile posibile cu comuniştii lui Voronin şi avidă de putere nedemocratică, pe mâna şmecherilor şi securiştilor proşti de la Bucureşti, ghidonaţi de Traian Băsescu?
Credeţi că Rusia, cu trupe în Transnistria şi toate pârghiile economice în mână, se sinchiseşte de România şi bufeurile comice ale penibilului de la Cotroceni sau de Uniunea Europeană, când este vorba de Moldova? Domnul Alex, aveţi o părere foarte proastă despre serviciile secrete ruseşti! Astea au cu totul alte treburi decât să lucreze, zi şi noapte, la menţinerea Moldovei în sfera de influenţă rusească! De treaba asta se poate ocupa uşor Gazpromul sau serviciile economice de la Moscova, dacă ruşii ar avea asemenea apăsări! Până una, alta, ruşii au un mare conducător! V-aţi uitat atent la Băsescu?
A, să nu uit! Un sfat de la un om bătrân şi foarte priceput în domeniul ăsta (scuzaţi exerciţiul de auto-admiraţie, dar sunt prea bătrân ca să mă mai îmbolnăvesc de falsă modestie)! Prietene Alex, dumneavoastră şi cu mine nu vom trăi să vedem Moldova în UE! Habar n-am dacă moldovenii vor dori în 10, 20, 30 de ani să intre în UE! Dar ştiu ce vor dori comunitarii! Nein, Verbotten, if you know what I mean, cum ar zice comisarul Şoric! Aşa că relax şi daţi acatiste la biserică să poată interveni SUA, atât cât pot şi cât vor, pentru a opri dictatorii planetei să ajungă la butoanele puterii mondiale! Sigur, ca nişte „imperialişti” ce sunt, că de-aia şi putem să-i înjurăm în voie! Şi să ne îmbrăcăm în blugi şi să vrem să emigrăm în SUA, de-ai dracu’ ce sunt ei! Nu am auzit de niciun român că vrea să emigreze în Iran! Sau în China! Că în Siria avem mulţi cetăţeni, vreo 10.000, femei şi copiii lor! No comment!
Credeţi-mă, v-aţi înţelege uşor mai greu cu Ali Khamenei sau cu Assad, decât cu Obama! Şi să vă mai spun un mare secret! Cam cinic, dar benefic pentru libertate, în general! E bine să ne bazăm, cât de mult se poate, pe Consiliul de Securitate! Dar, când libertatea României va fi în pericol, iar Consiliul de Securitate va fi paralizat, la cine veţi face apel? Veţi aştepta o rezoluţie? Nu credeţi că v-ar fi mai bine dacă domnul Khamenei ar fi conştient de puterea americană şi foarte pătruns de faptul că acea putere îl va lovi, devastator şi fără ezitare, îndată ce va trece linia roşie a armelor de distrugere în masă?
Dar sutele de mii de evrei români din Israel înseamnă ceva pentru România cea atât de preocupată de cei 10.000 de români din Siria?
Apropo, Băsescu v-a spus de cei 10.000 de români din Siria! Or fi 14.000? Preocupare legitimă a oricărui stat faţă de cetăţenii săi. Ştiţi câţi evrei români sunt în Israel? Parte a statului Israel? Sigur, mulţi nu mai sunt cetăţeni români, dar au fost, ei sau părinţii lor! Oameni care, în ciuda vicisitudinilor, vorbesc româneşte, iubesc România şi păstrează amintirea locurilor de baştină, fiind cel mai puternic segment de cultură românească din lume, în afara frontierelor româneşti, dacă excludem Republica Moldova! Peste 300.000! Toţi, sub spectrul atacului chimic din partea lui Assad! Nu credeţi că o politică deşteaptă din partea României, ca să nu zic altceva, ar fi să ne preocupăm mai mult şi de soarta acestor sute de mii de evrei români din Israel, decât să ne îngrijorăm exclusiv de cei 10.000 de români din Siria (de care trebuie, evident, să avem primordial grijă, ca cetăţeni români)? Sau câteva mii, din orice altă ţară arabă?
Rachetele Scud ale lui Saddam au căzut, în anii ’90, în Israel, iar Israelul nu a ripostat, pentru a menţine integritatea coaliţiei internaţionale, care a alungat, sub conducerea SUA, Irakul din Kuweit. Am fost noi suficient de conştienţi că, printre evreii care au suferit atunci, încă o dată în istorie, erau, poate, şi oameni care au văzut lumina zilei sub cerul României? Şi care, acum, sunt din nou în pericol, pentru că bravul Consiliu de Securitate este total blocat! Ce recomandaţi, domnul Alex? Să le spunem evreilor: “scuzaţi, muriţi un pic, nu avem rezoluţie”? Păi, Israelul nu va alege să moară! Va lovi devastator Siria! Paradoxal, Assad se va bucura, pentru că orice conflict al unei ţări arabe cu Israelul este de natură să dezintegreze alianţa SUA cu ţările arabe din Orientul Mijlociu! Assad ar neutraliza, în felul ăsta, şi coaliţia din Siria, care luptă împotriva dictaturii sale! Ar ieşi jumulit din confruntarea cu Israelul, ar pierde ceva din capabilităţile sale militare, inclusiv arme chimice, dar s-ar salva politic şi ar fi eroul Orientului arab în lupta împotriva „sionismului”!
Doriţi ca SUA să asiste inerte şi liniştite la acest deznodământ, doar pentru că ruşii şi chinezii spun Niet în Consiliul de Securitate? Sorry, Sir! Aiasta nu se poate! Iar în ceea ce priveşte Rusia lui Putin, nu vă luaţi după disensiunile pe tema Siriei, developate în exces de presa mondială şi înţelese total prost de “pasdaran”-ul de la Cotroceni, Traian Băsescu! Ruşii sunt în aceeaşi ambarcaţiune cu americanii pe teme mult mai importante ca Siria, ca să permită, de dragul lui Assad, deteriorarea relaţiei cu SUA! Ca să conchid: Periculos, domnul Alex, curat periculos!
În ceea ce-l priveşte pe Assad, acesta este uşor răcit! Pentru guturaiul său de sezon există o reţetă infailibilă. Medicamente compensate de mare eficienţă! Găsiţi reţeta şi medicamentele în filmuleţul de mai jos!
Astăzi aş fi vrut să vă arăt de ce România nu poate spera la decenţă şi profesionalism în dinamica relaţiilor internaţionale! Sugrumată de ceauşism şi prostie securistă la vârful diplomaţiei, ca şi al clasei politice, România nu are nicio şansă să-şi şteargă scuipatul de pe faţă, aruncat de altă ţară sau de cineva din altă ţară! Nici măcar atunci când a fost scuipată pe nedrept!
Ar fi fost un text frumos, foarte tehnic şi teribil de plictisitor, pe care să-l citească doar vreo doi, trei creieroşi, capabili să înţeleagă armonia înaltă a reperelor artei diplomatice! Dar, parcă poţi! Într-o ţară populată de moaşte, în care premierul vine din vacanţă doar ca să şi-o prelungească (vacanţa), lui şi tuturor proştilor scârbiţi de muncă, dar avizi să-şi dea votul cui le aruncă o ciozvârtă electorală, e, practic, imposibil! Că ciozvârta aia e în kilograme de ulei rânced sau peşte stricat sau zile libere, nu mai calculează nimeni! Atenţie, textul este, în continuare, dificil! Mai bine, abţineţi-vă!
Pâine ieftină, ceasuri elveţiene şi dări cât cuprinde
Cei doi vacangii (cuvânt inventat de mine, nu vine de la “vacă”, ci de la “vacanţă”, dar nu mă deranjează “extinderile ilicite”) de profesie, Victoraş şi Crinuţu’, s-au îmbulzit pe scările şubrede ale succesului USL-ist, împinşi din spate de răsuflarea tăiată a susţinătorilor din prostimea de serviciu, pentru a-l contracara prompt pe Băsescu! Ăla care îi desfiinţase sistematic, în absenţă, obligându-i să revină din periplul “vacanţionist-cretinoid”, pe care nu îl voi explica, pentru că proştilor din USL le-aş explica degeaba, iar oamenii deştepţi, care citesc acest blog, nu au nevoie de nicio explicaţie!
Nu voi intra în amănuntele intervenţiilor televizionistice, din 13 august 2013, ale celor doi “giganţi” politici, pentru a explica “diverse” proştilor care îi susţin şi oamenilor inteligenţi care abordează textul de faţă. Mă voi limita doar la un aspect, două, ca să pot trece rapid la alt tip de prostie, din ograda domnului Titus (nu împăratul roman), care ne apără de unguri cu mult tact şi abnegaţie, aşa cum se poate observa uşor din montajul de la începutul acestui articol.
Dorind să explice proştilor de ce măreşte dările, prin aranjamentele cu FMI, Victoraş a slobozit următoarele “panseuri” extrem de relevante, la România TV, pe 13 august 2013:
“Victor Ponta: Şi anume, nu există în noul acord (cu FMI-nota mea) nici o referire legată de taxe, de creşteri concrete de taxe şi impozite, cu două excepţii, pe care mi le asum şi pe care le susţin. Prima: dacă scădem TVA-ul la pâine, creştem accizele la produse de lux; iahturi, ceasuri. Da, eu îmi asum acest lucru… Realizator: Şi alcool. Marius Niţu: Alcool. Victor Ponta: Şi la alcool. Şi vreau să vă anunţ o chestie, şi liberalii nu au nici o problemă cu chestia asta; că nu e că aceia cu iahturi şi cu ceasuri din Elveţia îi voteazăpe liberali…(…)
Aşadar, ce spune Victoraşu’? Că scade TVA la pâine, nu-i aşa? Ia să vedem noi! Pe cine avantajează această măsură? Evident, populaţia săracă! Asta este foarte bine, pentru că tocmai aceşti oameni trebuie protejaţi, în timp de nevoie, cum este perioada de criză pe care o trăim! Dar, un alt motiv important al reducerii TVA la pâine este să “fiscalizăm” un domeniu teribil de afectat de evaziunea fiscală! Aşadar, în fond, reducerea TVA la pâine este îndreptată spre o mai bună colectare la buget, prin descărcarea poverii fiscale de tip TVA din circuitul produsului finit pâine!
Întregirea pensiilor este, de fapt, “compensarea” lor
Păi, dacă este aşa şi se aşteaptă o mai bună fiscalizare a procesului, de ce COMPENSEAZĂ Ponta, pentru buget, scăderea TVA la pâine, cu mărirea accizelor la alcool şi produse de lux? Logic, asta arată că Ponta nu mizează pe o mai bună fiscalizare şi, în consecinţă, o mai bună colectare la buget, prin reducerea TVA la pâine (explicaţia a fost dată de numeroşi experţi şi nu vreau să mă refer la ea aici), ci, mai degrabă, este conştient că această reducere va produce un gol la buget, pe care trebuie să îl acopere cu măririle de accize pentru produsele de lux şi alcool!
Dacă facem un calcul simplu, plecând de la premisa că reducerea TVA la pâine este un lucru bun şi necesar pentru mulţi oameni sărmani, dar, aşa cum am văzut, nu se bucură de încrederea lui Ponta, că ar umple visteria statului, ba chiar trebuie compensată, să ne punem următoarea întrebare: Totuşi, aceşti sărmani, pe care vrea să-i ajute Ponta, cu cine votează? Răspunsul simplu este: în majoritate cu PSD! Cu cine votează cei care ”compensează” reducerea de TVA pentru sărmani, adică cei care consumă băuturi alcoolice scumpe sau achiziţionează produse de lux? Păi, în majoritatea lor, votează cu PNL! Mult mai evidentă, în acest sens, este “împovărarea” chiriilor de care vorbeşte Ponta, tot ca o compensaţie. Iată pentru ce, în şedinţa de guvern, din 14 august 2013:
“(…) la începutul lunii septembrie, să prezentăm acordul cu FMI: două creşteri, am scăzut TVA-ul la pâine şi am crescut accizele la alcool, iahturi, ceasuri şi cred că am făcut foarte bine Şi e o măsură social-liberală asta, până la urmă pâinea şi reducerea evaziunii e un lucru foarte bun şi doi, nu am mai încasat contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei – a fost prima măsură pe care a luat-o acest guvern ca să repare ceea ce s-a făcut rău în 2011 şi atunci, de la 1 ianuarie 2014, compensăm cu plata doar la sănătate la veniturile din chirii, nimic altceva, nici 12, nici 21 de taxe, nici 2.500, e vorba de două lucruri bune pe care le-am compensat de undeva şi cred că am făcut foarte bine şi cu asta cred că toată discuţia s-a închis”. (http://www.gov.ro/declara-ii-sus-inute-de-premierul-victor-ponta-la-inceputul-edin-ei-de-guvern__l1a120794.html).
Ia să vedem! Aşadar, ce ne spune Ponta? Că “nu am mai încasat contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei – a fost prima măsură pe care a luat-o acest guvern ca să repare ceea ce s-a făcut rău în 2011”! Foarte bine! Dar, atunci, după 2011, se încasau contribuţiile de sănătate de la “pensionarii cu 740 de lei” şi nu se luau dări pe chirii de tipul “plata doar la sănătate la veniturile din chirii”! Acum, când nu mai încasăm “contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei”, ghici ce? COMPENSĂM! Cum? Simplu! “Cu plata doar la sănătate la veniturile din chirii, nimic altceva,” Adică, nu am fost în stare să gestionăm bugetul în aşa fel încât să reîntregim real pensiile celor sărmani, “pensionarii cu 740 de lei” şi, acum, trebuie să compensăm ce am dat la unii cu ce vom lua de la alţii!
Întâmplarea face că sărmanii cu 740 de lei pensie sunt votanţi PSD, iar cei capabili să aibă oarece venituri din chirii sunt votanţi PNL, de regulă! Chiar şi liberalii şi-au dat seama, în cele din urmă! Sigur, nu Crinuţu’, care vorbea de viziuni “somnambulice” în cazul celor care sesizau nebunia acestor dări noi:
“Ni se întâmplă tuturor să vorbim prin somn, poate. Nu e niciun păcat. E uşor somnambulică această critică, acest tip de critică. De ce? Pentru că nu poţi să visezi că s-au mărit taxe şi să le critici. Le critici în somn atunci. A crescut, s-a desfiinţat cota unică în România? S-au majorat impozitele acestea în România?” (http://www.realitatea.net/tariceanu-replica-dura-si-avertisment-pentru-crin-antonescu_1247325.html).
Nici Chiţoiu nu avea vreo problemă, deşi, raportându-mă la intelectul domniei sale, nu sunt sigur dacă asta este o veste bună sau proastă! Am spus pe 2 august 2013, la România TV, că PNL va fi primul afectat electoral de aceste măsuri! Tăriceanu a reacţionat abia pe 6 august 2013:
“La noi, însă, o astfel de politică denotă o mentalitate care este dovada cea mai elocventă a intenţiei de a penaliza pe cei care deţin un bun sau o proprietate. Cu alte cuvinte, noi descurajăm deţinerea de proprietăţi şi vrem să facem o ţară de asistaţi. Acest lucru este extrem de grav în ceea ce priveşte abordarea de politici fiscale şi sper de la colegii mei liberali să fie de data aceasta ceva mai activi pe acest subiect. Să iasă din pasivitatea care i-a caracterizat pe unii şi să nu accepte o astfel de măsură. Ceea ce trebuie făcut este lărgirea bazei de impozitare. Nu trebuie să punem impozite suplimentare la cei care deja plătesc impozitele şi se conformează voluntar, ci trebuie să scoatem la lumină evaziunea fiscală. Este o vorbă veche în popor care spune ‘dom’le, dă tot în boul care trage’. La noi, politica fiscală pare să urmeze această zicală. Punctul meu de vedere este că trebuie puşi la plata impozitelor cei care fac evaziune, cei care se sustrag.” (http://www.realitatea.net/tariceanu-majorarea-impozitelor-pe-chirii-in-contextul-reducerii-tva-la-paine-este-o-grava-eroare_1241899.html).
Cu “ticăloşia” prin Spania
Este interesant că Ponta trâmbiţa, sus şi tare, probabil susţinut de binomul sinucigaş Crin-Chiţoiu, adevăraţii gropari ai Partidului Naţional Liberal, că măsurile lui de împovărare fiscală a segmentului cel mai dinamic al societăţii româneşti sunt agreate şi susţinute chiar de liberali “Şi vreau să vă anunţ o chestie, şi liberalii nu au nici o problemă cu chestia asta; că nu e că aceia cu iahturi şi cu ceasuri din Elveţia îi voteazăpe liberali!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-la-romania-tv__l1a120792.html).
Abia după 10 august, am auzit de la domnul Tăriceanu şi această concluzie amară: “Dacă astfel de măsuri vor fi adoptate, dacă ele nu vor fi clar explicate şi justificate, dacă se poate produce o justificare şi chiar şi în aceste condiţii, nu m-ar mira să existe o sancţionare din partea electoratului şi mi-e teamă ca această sancţiune să nu vizeze cu precădere PNL, de la care există o serie de aşteptări!” (http://www.realitatea.net/tariceanu-replica-dura-si-avertisment-pentru-crin-antonescu_1247325.html).
Dincolo de aceste considerente, noile poveri fiscale indică un singur lucru! Mult trâmbiţata “reîntregire” de pensii şi salarii, cu care Ponta i-a momit pe proşti şi asupra căreia am ridicat personal mari semne de întrebare, încă din 2011-2012, pe un anume post de televiziune, s-a dovedit, în sfârşit, o mizerie electorală de cea mai joasă speţă! Practic, nu s-a întregit nimic! S-a dat dintr-un loc proştilor şi acum acoperim locul acela luând din alt loc, adică luând înapoi de la aceiaşi sau de la alţi proşti! Şi pentru că, inevitabil, sunt destui proşti USL-işti care citesc acest blog, să le reamintim o frază spusă de Ponta, pe 13 august 2013, când s-a precipitat să îl acuze pe Băsescu de ticăloşie! Acuză livrată pentru că Băsescu ar fi inventat data la care a aflat Ponta de accidentul teribil din Muntenegru:
“Victor Ponta: Eu v-am spus însă, că, la nivel uman, să te duci la televizor, să… Aia, faptul că se ceartă cu bona mea, că cheamă CSAT-ul după ce mă urc eu în avion, sunt chestii copilăreşti. Pot fi, cum să vă spun, ridicole. Dar să foloseşti moartea unor români din Muntenegru ca să te duci la televizor să minţi, ca să mă ataci politic, asta a zis: ‘Eu am ştiut de la şapte fără cinci şi Ponta juca baschet’. Domnule, atacă-mă pe mine, nu te folosi de moarte unor români. Mi se pare mult mai mult decât o ticăloşie!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-la-romania-tv__l1a120792.html).
Ei bine, mă ard degetele să vă arăt cine minte şi cine este, cu adevărat, ticălos în această dramă din Muntenegru! Nu o voi face, încă! E din alt topic, nu pentru azi! Dar, să rămânem o clipă în discuţia despre ticăloşie, pentru beneficiul votanţilor PSD şi al iubitorilor de Ponta, infantilism, ticăloşie brută, incompetenţă, minciună şi celelalte ingrediente ale universului de discurs USL-ist, ca să nu zic PONTIST! Vă aduceţi aminte de ce au venit USL-ii la putere? Fiindcă Băsescu a obligat poporul român la eforturi mari şi sacrificii importante, proclamate de USL ca absolut nejustificate în timpul crizei! Credem cu toţii că erau nejustificate! Că se putea gestiona altfel criza! Prin renunţarea la furat, de pildă! Ne aducem aminte de tăierile de salarii şi pensii! Aici a fost masa critică a propagandei USL-iste! Cum USL va repara aceste nenorociri! Cum va reîntregi pensii şi salarii!
Cum le-a reîntregit se vede acum, când USL (a se citi PSD + Crin + Chiţoiu) impune noi poveri fiscale pe umerii românilor! Dar e ceva mult mai josnic! Mai abject! Care provoacă silă şi dezgust numai când te uiţi la oameni ca Ponta! El vorbeşte despre cum fac unii din nenorocirea oamenilor unealtă pentru scopuri meschine? El vorbeşte despre ticăloşie? Pe 22 iulie 2013, Ponta se afla în Spania! A dat un interviu la influenta televiziune RTVE! Ce credeţi că le-a spus spaniolilor lăudându-se cu “cifrele pozitive” ale economiei româneşti? Că aceste cifre s-au obţinut prin “eforturile mari” şi “sacrificiile importante” ale românilor! (auzi file audio* 13ponta-tve-1romania cifre pozitive dupa eforturi si sacrificii ale romanilor22jul).
Adică, Ponta a cucerit puterea politică în România prin votul oamenilor, pentru că s-a ridicat împotriva nemerniciei unor măsuri, care au dus la distrugerea României şi a românilor! Dar, îndată ce scapă în Vest, se laudă tocmai cu acele măsuri care au produs atâta suferinţă în ţară şi pe care le-a criticat el însuşi cu atâta înverşunare, în repetate rânduri! Voiaţi o definiţie a ticăloşiei? O aveţi acum!
Foaie verde de Jobbik, eu vă mai înjur un pic
Acum să vedem cât de tari suntem în diplomaţie, că tari în gură am văzut că suntem! Foarte multă lume s-a inflamat prin România, după ce liderii unui partid parlamentar extremist din Ungaria, Jobbik, au făcut declaraţii inacceptabile la adresa României, într-o tabără de vară, chiar pe teritoriul ţării. Liderul acestui partid, Vona Gábor, a declarat, pe 10 august 2013, conform Mediafax:
„Eu cred că Ungaria, dincolo de gesturile simbolice şi de iniţiativele civice, are obligaţia să încerce să dea glas acestei cerinţe în faţa forurilor internaţionale. Eu cred că această dispută (privind autonomia Secuimii) nu este disputa României şi Ungariei, ci una europeană. Ungaria trebuie să facă orice îi stă în putinţă ca disputa pe seama autonomiei să se finalizeze cât mai repede!” Şi a adăugat:
„Este evident că, pentru noi, principalul obiectiv nu este calitatea relaţiei dintre România şi Ungaria, ci starea societăţii şi naţiunii maghiare, care îi include şi pe maghiarii din Transilvania. Deci, dacă apărarea drepturilor maghiarilor din România şi reprezentarea lor înseamnă conflict cu România, cred că Jobbik îşi va asuma această responsabilitate, care trebuie, de fapt, asumată de întreaga Ungarie!” (http://www.antena3.ro/politica/jobbik-daca-apararea-drepturilor-maghiarilor-inseamna-conflict-cu-romania-jobbik-isi-asuma-asta-224184.html).
Aşa cum lesne ne putem imagina, autorităţile române au reacţionat la asemenea declaraţii! Prompt a fost Ministerul de Externe! Băsescu a intervenit şi el, pe 12 august 2013, printr-o suită de tâmpenii strict electorale, aruncate în eter la un fel de sărbătoare câmpenească a tuturor românilor, la care Liderul în Absolut îşi colorează rătăcirile naţionalist-stupide cu albastru de Voroneţ, în fiecare an:
“Ungaria a devenit, în momentul de faţă, un focar de instabilitate din punct de vedere al tratamentului minorităţilor în regiune, nu în România. În România nu se va întâmpla nimic, dar, în regiune, politica Budapestei a început să creeze dificultăţi statelor care au minoritate maghiară pe teritoriul lor, iar România îşi va asuma leadership-ul punerii la punct a Budapestei!” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14462&_PRID=ag).
Nu comentez aberaţiile din această izbucnire patriotardă a preşedintelui, fiindcă nu domnia sa mă interesează în acest text. De altfel, a fost pus el însuşi la punct de impetuosul nostru ministru de externe, Titus ot Corlăţean! Acesta a fost paraşutat la fel, foarte greşit, la aceeaşi chermeză câmpenească unde grăise Liderul în Absolut, tocmai pentru a “elucubra” şi domnia sa, pe aceeaşi temă, aşa cum este preluat de Gândul din 14 august 2013:
“(…) retorica războinică (a preşedintelui Băsescu-n.r.) este anacronică, populistă şi necredibilă atunci când îţi asumi, între ghilimele, leadership-ul împotriva unei capitale, adică împotriva unei ţări, şi nu faci distincţia, separarea, între anumiţi lideri politici, anumite atitudini politice extremiste şi o anumită retorică, şi o identifici cu o ţară întreagă, înseamnă că nu ai ce căuta în politică!” (http://www.gandul.info/politica/titus-corlatean-despre-declaratiile-lui-traian-basescu-la-adresa-ungariei-nu-mai-avem-nimic-de-impartit-politic-in-interiorul-asa-zisei-coabitari-11252438). Acelaşi Corlăţean se dădea exemplu pe sine însuşi, ca diplomat şi instituţie, MAE, dând lecţii lui Băsescu şi invocând super-documentele emise de prăvălia pitorească pe care o conduce, sub numele de Minister de Externe:
Wow! Nu aţi trecut în levitaţie? Nu v-aţi unit cu Nirvana? Cum, nu trepidaţi, cu 8,9 grade pe scara Richter, de asemenea har diplomatic? Vă spun eu pe unul, care şi acum este în levitaţie de atâta admiraţie (scuzaţi rima, dar mă simt inspirat)! Îl cheamă Crin şi e topit de ce bun e MAE român! Iată, pe 14 august 2013: “Eu salut reacţia Ministerului român de Externe, o reacţie promptă, o reacţie clară, o reacţie echilibrată şi o reacţie suficientă pentru ce înseamnă domnul Gábor, formaţiunea sa politică şi contextul!” (auzi file audio* 13crin-1saluta reactie mae la jobbik13aug).
Diplomaţia română bate tot
Bun, dacă e aşa tare domnul Corlăţean, hai, domnule, să vedem şi noi fabuloasa reacţie a MAE, aia la care se referă şi marele ministru şi marele Crin! Ea a venit imediat, pe 11 august 2013! O reproducem integral, pentru acurateţe şi splendoare, că de-aia avem blog:
“Ministerul Afacerilor Externe condamnă cu fermitate şi respinge declaraţiile făcute în cadrul Taberei de vară de la Joseni, în cursul zilei de sâmbătă, 10 august 2013.
Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.
În ce priveşte afirmaţia că pentru soluţionarea aşa-zisei probleme a maghiarilor din România este necesară asumarea unui conflict între Ungaria şi România, MAE apreciază că este extrem de gravă. Ea contravine flagrant spiritului şi realităţilor europene contemporane, principiilor de drept internaţional, Tratatului politic de bază, precum şi Parteneriatului Strategic bilateral. Astfel de poziţionări sunt complet anacronice şi trebuie condamnate cu toată fermitatea de către toţi actorii responsabili din România, Ungaria şi Europa, în general.
MAE dezavuează orice manifestări sau declaraţii extremiste care au loc pe teritoriul României.
MAE reaminteşte că este nevoit să ia poziţie, în mod public, pentru a doua oară în decurs de o lună, faţă de declaraţiile unor oficiali ungari făcute în contextul unor şcoli sau tabere de vară organizate de teritoriul suveran al României care disonează cu „Parteneriatului strategic ungaro-român pentru Europa în secolul XXI”.
Ministerul Afacerilor Externe aşteaptă din partea Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declaraţiile Jobbik făcute la Joseni în cursul zilei de ieri.” (vezi http://www.mae.ro/node/21212).
Sigur, nu o să analizăm tot pomelnicul superb al lui Corlăţean! Pardon, “prompt”, “clar”, “echilibrat”, bla, bla, bla! Am şi remuşcări! Cine sunt eu să fac analize unor diplomaţi desăvârşiţi, cum numai MAE român are în dotare! O armată super-competentă! Iată, după o asemenea reacţie, Ministerul de Externe de la Budapesta a dat un răspuns, pe 12 august 2013, care a confirmat “victoria” diplomatică a României, conform comunicatului Mediafax:
„Jobbik este un partid de opoziţie care nu este implicat în activitatea Guvernului ungar şi nu împărtăşeşte responsabilităţile acestuia, a declarat Ministerul ungar de Externe pentru MTI, răspunzând unei solicitări din partea diplomaţiei române.
Sincer, roşesc numai citind aceste slove! Ce superbă victorie, pentru domnul Corlăţean! Cum a îngenunchiat el obrăznicia hunilor ăştia, care îşi permit să-şi bată joc de ţărişoara noastră! Bravo, Titus! Exact cum ai spus tu: „Am cerut Guvernului Ungariei să se delimiteze de acele afirmaţii ale liderului unui partid extremist şi a fost bine faptul că Guvernul de la Budapesta a spus: ‘Da, parteneriatul strategic cu România este important pentru noi. Da, suntem adepţii colaborării şi lucrul ăsta trebuie să prevaleze‘. Trebuie să ştii cum să acţionezi (…)!”
Regula nr. 1 pentru idioţii din diplomaţie
Ce mai, mi-a luat Dumnezeu minţile! Cum să critici această superbă piesă de diplomaţie corlăţeană? Omul e tunat rău! Mare diplomat! Că doar e pus acolo de Micul Titulescu, ăla cu impozitul pe chirii! Măi, a zis şi Crin! Sigur, Crin a zis multe cretinisme, în conferinţa lui de presă precipitată, despre MAE şi povestea cu ungurii! Surprinzător, deţinea nişte date tehnice, pe care nu le putea avea decât din Minister, pentru că nu-l putea duce căpşorul atât de departe pe baterii! Nu cred că le avea de la Corlăţean! Are alte surse! Nu i-au fost suficiente, însă! Nu o să-i spun, încă, unde a greşit, fiindcă sunt un trădător de neam şi ţară, care îl lasă pe mâna “pretinilor” din Minister, să mai greşească şi altă dată! Pe bani grei, cât îi plăteşte statul pe ăia! Astăzi, mă fac de râs doar în raport cu Super-Corlăţean! Încă o dată, cine sunt eu să mă pun cu o armată de super-diplomaţi, cu un minister întreg, la rigoare şi, de fapt, cu ditamai Guvernul Ponta? Hai să ne revenim, ce Dumnezeu!
Aşa cum vă spuneam, ne vom referi strict doar la unele pasaje din opera editio princeps a lui Corlăţean. Vom începe cu Regula nr. 1 pentru idioţi! Poftim? Da, sigur, există şi idioţi în diplomaţie! Nu, nu în diplomaţia română! Aici toţi sunt nişte Mici Tituleşti! După chipul şi asemănarea Micului Titulescu! Adică, “geniali”! Vă daţi seama? Dar, să revenim la Regula nr. 1, aia pentru idioţi! În diplomaţie, se enunţă aşa: “Never ever, în caz de incident diplomatic, nu solicita, pe canale diplomatice oficiale publice, părţii implicate în incident, să dezavueze public factorul declanşator al incidentului, care ţine de acea parte, în afara unui aranjament pe canale diplomatice confidenţiale!”
Explicaţie la Regula 1 pentru idioţii din diplomaţie: “Never ever, nu face aşa, deoarece niciodată nu se întâmplă ca, în afara acelui aranjament confidenţial, o parte implicată în incident să dezavueze public factorul declanşator al incidentului, care ţine de acea parte! Ceea ce, dacă ai cerut asta, te va face să pierzi faţă, va compromite partea pe care o reprezinţi în incident şi te va umili ca ţară!”
Case study: ce a cerut România Ungariei? “Ministerul Afacerilor Externe aşteaptă din partea Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declaraţiile Jobbik făcute la Joseni în cursul zilei de ieri.” Ce a răspuns Guvernul de la Budapesta: “Jobbik este un partid de opoziţie care nu este implicat în activitatea Guvernului ungar şi nu împărtăşeşte responsabilităţile acestuia.”
S-a disociat Guvernul de la Budapesta de “declaraţiile Jobbik”, aşa cum a cerut MAE român? Răspuns: NEM! Ce zice, de fapt, Budapesta, pentru uzul idioţilor din diplomaţie, pe unde or fi ei? Zice aşa (răspuns imaginar, pentru înţelesul proştilor din diplomaţie):
“Băi tâmpiţilor din MAE român, de când trebuie să răspundă Guvernul Ungariei pentru declaraţiile unor băieţi din opoziţia de la Budapesta, care nu exprimă poziţii oficiale ale Guvernului maghiar? Sigur, noi suntem atenţi la voi, că vă ştim cam nevricoşi, incompetenţi şi tembeli, aşa că vă mai spunem o dată, ca la proşti, da, suntem angajaţi faţă de principiile fundamentale şi obiectivele parteneriatului strategic ungaro-român. OK? În rest, nu ne mai deranjaţi pentru orice declaraţie neoficială, rostită de vreun băiat de la Budapesta, culmea, la voi în casă! A, şi să nu uităm! Până când Vona Gábor va vorbi în numele Guvernului maghiar, ceea ce ne va obliga să ne disociem de el, RĂMÂNE PERFECT VALABIL CE A ZIS EL, IDIOŢILOR!”
Vă imaginaţi că în MAE român nu se cunoaşte Regula nr. 1? Vă imaginaţi ce bocanc, din pusta maghiară, ne-au administrat în gură diplomaţii lui Orban, prin grija MAE român? Vă imaginaţi că MAE român a permis şi provocat o reacţie a Guvernului Ungariei, pe tema unor declaraţii insultătoare la adresa României, rostite de un derbedeu maghiar, în aşa fel încât Guvernul lui Orban să nu fie nevoit să le dezavueze (bravo lui, pe plan intern, trăiască Orban, sunt alegeri la anul in Ungaria)? Şi, în acelaşi timp, să se declare în aderenţă totală la principiile colaborării româno-maghiare? Cât de buni să fie diplomaţii maghiari? Exact atât de buni! Cât de…(fill in the blanks) să fie diplomaţii români? Exact atât cât a înţeles Crin din partea MAE: “o reacţie promptă, o reacţie clară, o reacţie echilibrată şi o reacţie suficientă”! Aş zice eu, mai mult decât suficientă!
A, am uitat să vă spun! Trebşoara aia cu “vă rog să dezavuaţi”, fără să ştie ce bocanc o să ia în gură, ştiţi de unde o au securiştii din MAE român? De la Ceauşescu! Pe vremea aia, se făcea treaba asta în diplomaţie: “Bă, ungurule, cere-ţi scuze!” Nu conta că ăla nu-şi cerea niciodată, că românii oricum nu aflau, iar râsetele internaţionale nu se auzeau în România! Partea haioasă este că şi azi, ca şi în Epocă, toată presa română, ca şi clasa politică, au jubilat la reacţia MAE român! Vă daţi seama unde suntem, oameni buni? Întrebare la care simpatizanţii USL nu sunt solicitaţi să reflecteze! Mai vreţi?
Drepturi colective şi prostie individuală
Dar cine sunt eu să mă pun cu MAE român? Cu oamenii ăia şcoliţi la şcoli înalte, specialişti în negocieri şi drept internaţional public, conduşi de minţi atât de strălucite ca cea a lui ot Corlăţean? Roşesc şi nu e bine! Cât de imberb să fiu? Hai să mai luăm una bucată şi gata, că îmi plesneşte obrazul de ruşine! De pildă, acest extras fundamental, cel mai important din comunicatul MAE:
“ Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.”
Doamne, ce-i aici? Cam tot pachetul de relaţii internaţionale ale României! Să începem cu sfârşitul ca să devenim credibili, adică să începem cu formula: „aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!”
Nu intrăm în amănunte cu privire la dezastrul românesc al negocierilor pentru Tratatul bilateral cu Ungaria! Hai să mergem direct la Tratat! Unde se vorbeşte, în Tratat, de drepturi colective? Păi, în ultima frază, care încheie Anexele la Tratat, acolo unde, printre documentele de referinţă, la punctul 3, este menţionată şi Recomandarea nr. 1201 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la un protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitor la drepturile minorităţilor naţionale. Atenţie, Recomandarea este menţionată cu trimitere la paragraful (1) b) al art. 15 din Tratat. Buuuun! Fiindcă în Recomandarea cu pricina se vorbeşte de drepturi colective, pe care România lui Ceauşescu şi Corlăţean nu le acceptă pentru minorităţile naţionale (ceea ce este absolut OK, ca poziţie), negociatorii Tratatului, din partea României, au vârât în Anexe următoarea formulare (ca explicaţie cu privire la acceptarea de către România a Recomandării 1201): “Părţile contractante sunt de acord că Recomandarea nr. 1201 nu se referă la drepturi colective şi nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice.”
Bravo, bravo, super! De unde şi formularea din comunicatul MAE, din anul de graţie 2013: “aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!”
Auzi tu, “sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale”! Auzi tu, la diplomaţii români există lucruri care pot fi “excluse conceptual”! Wow! Aşadar, ce ne rămâne de făcut, ca în cântec? Simplu! Se mergem să vedem ce scrie în Recomandarea 1201 despre drepturile colective:
“Article 12
1. Nothing in this protocol may be construed as limiting or restricting an individual right of persons belonging to a national minority or a collective right of a national minority embodied in the legislation of the Contracting State or in an international agreement to which that state is a party.”
Adică:
“Articolul 12
1. Nimic din acest protocol nu poate fi înţeles ca limitând sau restrângând un drept individual al persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale sau un drept colectiv al unei minorităţi naţionale înscris în legislaţia Statului Contractant sau într-un acord internaţional la care statul este parte.”
Să reluăm! Ce scrie în Tratat, după ce este menţionată Recomandarea 1201? Asta: “Părţile contractante sunt de acord că Recomandarea nr. 1201 nu se referă la drepturi colective şi nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice.”
Sigur, chiar şi pentru un tâmpit, această formulare înscrisă la cererea părţii române este o aberaţie inutilă, pe care ungurii au acceptat-o, ca să nu se mai tărăgăneze încheierea Tratatului! Cum, adică “suntem de acord că Recomandarea 1201 nu se referă la drepturi colective?” Păi, se referă, că scrie despre ele în Recomandare! Cum adică “nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice”? Păi, cum să le oblige la aşa ceva, de vreme ce articolul 12 din Recomandare îţi spune clar că drepturile colective de acolo, despre care este vorba, căci este vorba despre ele, nu sunt impuse de Recomandare, ci este vorba doar de acele drepturi colective, pe care statul le acordă independent de Recomandarea 1201, prin legi interne sau în baza legislaţiei internaţionale?
Adică, Recomandarea nu te obligă la niciun drept colectiv pentru minorităţi, doar îţi spune că nu le interzice pe cele pe care le acorzi tu deja! Practic, fraza finală din Tratat, din Anexe, era inutilă şi tâmpită, cerută de diplomaţii români ca să nu se facă de râs că au acceptat în Tratat Recomandarea 1201, după ce s-au bătut cu pumnii în piept că nu o vor accepta, fiindcă ar fi conţinut “drepturi colective”! Era cu atât mai tâmpită, cu cât, în articolul 15, din Tratat, de care era legată Recomandarea 1201, se preciza în sensul articolul 12 din Recomandare:
“Părţile contractante se angajează ca, în reglementarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale care trăiesc pe teritoriul lor, să îndeplinească Convenţia Cadru a Consiliului Europei cu privire la minorităţile naţionale, dacă în ordinea lor de drept internă nu există o reglementare mai favorabilă în privinţa drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor.”
Adică, vorbim de drepturi colective cu tot ce înseamnă asta, autonomie pe criterii etnice, statut special, discriminare pozitivă, măsuri speciale etc. numai în măsura în care statul roman sau maghiar şi-au asumat asta, deja, prin legile interne sau internaţionale, nu ca urmare a Tratatului bilateral sau a Recomandării 1201! Da, era vorba de drepturi colective acolo, dar numai de acelea pe care România le recunoştea prin legea internă, nu pentru că ar fi obligat-o Recomandarea!
Captain Power ot Corlăţean
Aţi înţeles nivelul diplomaţiei române? Ei, ce scrie în comunicatul MAE din august 2013? Despre “aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!” Păi, cum sunt excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”, dacă Recomandarea 1201, menţionată ca document de referinţă pentru minorităţile naţionale, în Tratatul bilateral, spune, la articolul 12, că nu exclude drepturile colective, pe care unul sau amândouă statele contractante vor să le acorde minorităţilor cu pricina, în baza legilor interne sau intenţionale? Bun, înţeleg că România nu vrea să le acorde! Foarte bine, să trăiască! Dar, poate vrea Ungaria să acorde aşa ceva minorităţii române de acolo! Tratatul nu exclude! Cum adică sunt excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”? Poate vrea România să acorde în anul 2050 aşa ceva! Cum să fie excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”? Doar dacă îţi filează o lampă! Ei bine, ăsta este nivelul domnului Corlăţean şi al diplomaţiei române!
Şi acum, să reluăm paragraful complet din comunicatul MAE, din 11 august 2013:
“Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.”
Să abordăm prima parte: „pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale,” Să fim foarte clari şi pe scurt! Ce vrea să spună MAE aici, exact în formulări pe care le foloseau şi diplomaţii lui Ceauşescu? Ce înţeleg ei prin „standarde”? Diplomaţii români înţeleg prin „standarde europene” acele prevederi ale instrumentelor juridice internaţionale, adoptate sub egida Consiliului Europei, cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi pe care statul român şi le-a asumat! Ceea ce nu i-a învăţat nimeni pe aceşti analfabeţi din MAE, în cap cu domnul Corlăţean, este că acele prevederi nu sunt „standarde europene”, ci doar obligaţii stabilind minimul în materie de drepturi asumate pentru protecţia minorităţilor!
Ceea ce nu opreşte pe niciun stat european, semnatar al unor astfel de instrumente juridice, să acorde mai mult decât stabileşte minima juridică înscrisă în acel tratat sau convenţie! Exact ceea ce scrie în articolul 12 din Recomandarea 1201 sau în articolul 15 din Tratatul bilateral româno-ungar! Este simplu chiar şi pentru proştii cu şcoală! Tot ce trebuie să faci, dacă ai o jumătate de creier în cap, este să te uiţi în Europa! Să-ţi faci ochii roată! De pildă, România nu recunoaşte autonomie pe criterii etnice minorităţilor naţionale! Foarte bine! E o afacere a României, cât şi ce recunoaşte, pe plan intern, cu condiţia să nu coboare sub minima juridică obligatorie în materie de protecţie a minorităţilor, stabilită prin instrumentele juridice la care este parte! Cum ar fi, de pildă, Convenţia Cadru a Consiliului Europei cu privire la minorităţile naţionale, de care se face vorbire în articolul 15 al Tratatului bilateral româno-ungar.
Ei bine, Finlanda recunoaşte autonomie pe criterii etnice minorităţilor naţionale! Spania la fel! Italia la fel! Care sunt „standardele europene” atunci? Ce este în România sau ce este în Finlanda? Nu trebuie să fii specialist în drept internaţional ca să îţi dai seama imediat că nu există „standarde europene” în materie de protecţie a minorităţilor! Există doar prevederi minimale de protecţie a lor, în Tratate internaţionale, care obligă toate ţările europene semnatare să le respecte şi experienţe specifice fiecărei ţări, care poate acorda şi recunoaşte mai mult, în materie de protecţie a minorităţilor, dar niciodată mai puţin decât prevăd tratatele!
Aşadar, nu există „standarde europene” în materie, fiindcă, dacă ar exista, ce te-ai face cu Spania sau Finlanda, care acordă mai mult sau diferit decât România? Cam asta este cu diplomaţia corlăţeană! Vă daţi seama cum se prăpădesc toţi de râs, prin Europa, când le pică în mână vreun comunicat de la Corlăţean? Vă daţi seama cum este apărată România de aceşti analfabeţi diplomatici? Diplomaţii români sunt asemenea lui Captain Power and the Soldiers of the Future. Tragi cu laser-ul în ei şi ricoşează! Nimic nu-i atinge! Îi dai de-a dura pe scări, îi calci cu maşina, sunt indestructibili! Aveţi două tipuri de diplomaţi ai lui Titus Corlăţean, în cele două filmuleţe de mai jos! România e la fel de bine apărată, în ambele cazuri, cu ei sau fără ei! Choose wisely and enjoy!
http://www.youtube.com/watch?v=M678PVOf5F0
http://www.youtube.com/watch?v=m_6jpXcYEiI
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Despre “afacerea Hayssam” s-a scris în fel şi chip! De la răpirea jurnaliştilor români, în 2005, până în aceste clipe! Doresc să mă refer doar la anumite aspecte ale acestei afaceri, după revenirea lui Omar Hayssam, în iulie 2013, în patria de adopţie, pentru a ispăşi o pedeapsă cu închisoarea, sub acuzaţia şi sentinţa de terorism. Personajul cu pricina a fost subiectul unor evaluări multiple, la nivel de decizie politică (guvern şi preşedinte) sau în presă. Mă interesează nu cum a plecat din ţară, în 2006, înşelând vigilenţa autorităţilor române, ci cum a revenit! Plecarea este automat legată de revenire, aşa că o explicaţie pentru una o acoperă şi pe cealaltă!
Mă interesează, de asemenea, cum a fost gestionată de statul român revenirea lui Hayssam în ţară şi ce relevă acest proces, din perspectiva statului de drept! Sunt trei categorii de aserţiuni pe care le voi face! Unele cu enunţuri clar exprimate, altele doar sugerate şi a treia categorie va fi a enunţurilor subînţelese, aşadar, nici măcar sugerate! Sunt nevoit să mă bazez exclusiv pe surse la vedere! De aceea, câteodată, sugerarea e suficientă, altădată, nici măcar indicată! Subînţelesurile pot fi, atunci, un domeniu de explorat!
Întrebări cu taxă inversă, în trei registre
Vă veţi întâlni în text cu numeroase reveniri de pasaje şi repetări intenţionate! Au rolul de a concentra atenţia şi a întări exerciţiul de memorare. Acesta nu e un text uşor! Recomand abandonarea lui de către susţinătorii USL, căci prostia nu a jucat, niciodată, rolul lui Harry Potter! Sunt câteva întrebări de pus, din perspectiva “afacerii Hayssam”:
Cine conduce, în realitate, România? Guvernează într-adevăr USL? S-au reformat serviciile speciale româneşti, aşa cum ne asigură toţi responsabilii politici din România? De ce s-a întors Hayssam, dincolo de gluma cu cetăţeanul care trebuie să-şi ispăşească pedeapsa în patria pedepsei? Ce rol au americanii în povestea asta? Care este relaţia dintre Băsescu şi Assad? De ce au tăcut israelienii? Ştie Ponta că, în realitate, nu deţine puterea politică în România, nici măcar la nivel de politici guvernamentale? Dacă ştie, de ce se complace în această situaţie? Dacă nu ştie, cât de grav este pentru România? Care este pericolul, pentru România, al concentrării puterii, prin serviciile secrete, în mâna unui singur om, dacă aceasta este situaţia? Dacă nu este aşa, de ce nu ştie Ponta nimic din activitatea care contează a serviciilor speciale? Ce relaţie reală este între Ponta şi administraţia de la Washington? Există Crin Antonescu? Cât de important este Băsescu pentru americani?
Sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunsurile vor fi complexe şi vor urma pattern-ul precizat, deja, al celor trei forme de aserţiuni. Acest text este un pic mai special. Va urma o linie logică de argumentare, mai puţin una cronologică! De aceea, ne vom raporta la evenimente într-o curgere a timpului neliniară, care îi va încurca pe unii! Evenimentele au o structură multiplă, cu semnificaţii diverse. Multe ne scapă! Altele se relevă singure, fără un efort deosebit din partea noastră. Trebuie, însă, citite cu grila iniţiatului!! În alte cazuri, trebuie să ştii carte serioasă ca să le înţelegi. “Cunoaşterea”, ca fenomen de accesare a mediului informativ, poate fi, câteodată, o autostradă cu mai mult de două sensuri de mers! Ştiu, pare fantasmagoric! Câteodată, chiar este! Când vorbim de servicii speciale, nuanţele se topesc, adesea, în ape niciodată cartografiate!
Unii uită ce alţii nu au ştiut niciodată…
Povestea noastră începe undeva în anul 2007. Când preşedintele României, Traian Băsescu, ieşea cu o declaraţie spectaculoasă, pe 1 februarie:
“În timp ce lucram la definitivarea discursului pentru Parlamentul European, am fost informat că ziariştii cer informaţii legate de doi cetăţeni răpiţi în Irak. Nu aveam informaţia. L-am invitat pe ministrul de externe care mi-a spus că este vorba de doi cetăţeni reţinuţi pentru că au făcut poze într-o bază militară americană din Irak. În acel moment, n-am făcut legătura cu evenimentele care îmi fuseseră raportate de Ministerul de Externe pe data de 13 noiembrie 2006, legate de cetăţeni care au fost reţinuţi de Poliţia Militară în Irak. A fost o confuzie generată de faptul că eram concentrat pe pregătirea, pe definitivarea discursului, dar am cerut ca seara, la sosirea în ţară, să mi se facă o informare. Rostul acestei declaraţii este să îndrept confuzia pe care am făcut-o ieri. Abia aseară am realizat că e vorba de cei doi cetăţeni despre care fusesem informat de MAE încă din data de 13 noiembrie, ca fiind reţinuţi de Poliţia Militară americană pentru că au făcut poze într-o bază militară.
Astăzi am declanşat demersurile necesare să aflăm dacă s-a confirmat că erau implicaţi într-o operaţiune de spionaj sau pur şi simplu a fost un incident, pentru că muncitorii lucrau în acea bază, într-o linie de îmbuteliere apă minerală. Sper ca în foarte scurt timp situaţia lor să se clarifice. Regret confuzia pe care am făcut-o ieri, nefiind concentrat pe informaţia pe care am primit-o şi generată şi de confuzia legată de răpire.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=8449&_PRID=).
Tare, nu? 2007! Preşedintele României, şeful suprem al serviciilor speciale, preşedintele CSAT, a făcut o confuzie! Oricine poate să mai facă şi o confuzie, două, acolo! Nu-i bai! Adică, ce? Doi băieţi de la Românica făceau de zor poze într-o bază militară americană! Mai mult, nu erau paraşutaţi acolo din greşeală! Chiar lucrau în bază! Aşadar, ştiau exact care sunt regulile într-o bază militară, în teatru de operaţii! Ştiau precis unde au voie şi unde nu au voie să facă fotografii! Că aşa e drill-ul! Întâi instructajul de securitate, apoi îţi dă drumul pe-acolo! E, ei făceau poze! Categoric, unde nu trebuie! Că de aceea poliţia militară americană i-a înşfăcat mintenaş!
Sigur, cei doi “nu” erau servicii! Erau doar doi cetăţeni români oneşti, care şi-au căutat şi ei de lucru pe piaţa muncii şi erau astea două poziţii libere, într-o bază militară americană, în Irak! Clar, au citit în România liberă sau Libertatea, la anunţuri, că se căutau muncitori la baza americană! S-au dus, au dat concurs pe post şi l-au luat! Şi au uitat (uită şi preşedinţii, darămite doi români simpli, de la linia de îmbuteliere a apei minerale) unde nu aveau voie să facă poze! Nu, nu erau din servicii, e clar!
Buuun! Ce spune Băsescu? A uitat de ei! Că MAE îl informase de povestea cu cei doi din 13 noiembrie 2006!!! Ministrul de externe raportase domnului preşedinte! Acum, ce ştie ministrul de externe este musai să ştie şi şeful lui direct, premierul, că de aia sunt şefi de guvern, din care face parte şi ministrul de externe! E drept, preşedintele, pe 1 februarie 2007, uitase ce-i raportase titularul externelor pe 13 noiembrie 2006, că aşa sunt preşedinţii, mai uită! Să vedem ce ştia şi ce a uitat premierul Călin Popescu-Tăriceanu! Pe 1 februarie 2007, când preşedintele Băsescu tocmai îşi amintea că a uitat de cei doi fotografi amatori, dintr-o bază americană din Irak, despre care ministrul de externe îl informase încă din 13 noiembrie 2006, premierul român preciza:
“Informaţiile în legătură cu cei doi români deţinuţi în Irak le-am aflat ieri, ca şi dumneavoastră, din presă!!!” (auzi file audio* 7tariceanu a aflat din presa ieri despre cei 2-1feb-045). Mai mult, pe 2 februarie 2007, când cei doi au fost eliberaţi de americani, Biroul de Presă al premierului emitea următorul comunicat al purtătorului de cuvânt al Guvernului:
Wow! Premierul ţării somează un minister să facă precizări publice cu privire la informaţia legată de securitatea a doi cetăţeni români, de care Ministerul de Externe ştia, de vreme ce informase pe preşedinte, dar de care premierul habar n-avea! Ia să vedem! Întrebare pentru toţi oamenii inteligenţi, care accesează acest material (toţi susţinătorii USL se exclud de la acest exerciţiu, evident): Cunoaşteţi vreo situaţie similară, în istoria vreunei democraţii planetare? Eu răspund primul: NU EXISTĂ AŞA CEVA, EVER!
What you need to know, Mister Ponta…
Hai să facem, acum, un mic salt în timp! Suntem pe 19 iulie 2013, în ziua când rătăcitorul rapsod Hayssam era întors „acasă”! Platourile de televiziune vuiau! Audienţele spărgeau record după record! În platoul televiziunii B1 TV se afla consilierul prezidenţial Iulian Chifu, şeful Departamentului Afaceri Strategice şi Securitate Internaţională, în cadrul Administraţiei prezidenţiale! Dezbaterea se centra asupra declaraţiilor preşedintelui şi ale premierului cu privire la cum a ajuns Hayssam în ţară! Declaraţii pe alocuri total contradictorii! Nimeni nu ştia ce să creadă! Evident, vi se vor prezenta şi aceste declaraţii! Dar, toate la timpul lor! Deocamdată, ne interesează afirmaţiile lui Chifu referitoare la ce ştiau preşedintele Băsescu şi premierul Ponta, legat de operaţiunea care l-a adus în ţară pe Hayssam! Iată ce zicea omul:
“Cred că trebuie să ştim foarte clar un principiu al tuturor operaţiunilor şi al tuturor (sic!) circulaţiei informaţiilor, care este acela, ‘need to know’ (adică, ştii doar ceea ce trebuie să ştii, nimic în plus-nota mea), nevoia de a şti! Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor, pe care trebuie să le cunoască. Din acest punct de vedere, cred că ieşirea preşedintelui s-a produs tocmai pentru faptul că a existat această, anterior, această afirmaţie şi, pe urmă, interpretările ulterioare, care ar fi putut, nu spun că o fac, ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul).
Wow! Vă daţi seama ce avem aici? Ce se întâmplase? Purtătorul de cuvânt al preşedintelui ieşise cu un comunicat, pe 19 iulie 2013, în care anunţase că Hayssam a fost adus în ţară:
“(…) În dimineaţa zilei de 19 iulie a.c., a fost predat Poliţiei Române domnul Omar Hayssam. Aducerea sub autoritatea instituţiilor statului român, pentru a-şi ispăşi pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani, pentru acte de terorism în cazul celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak, stabilită de instanţele româneşti, este rezultatul unor activităţi complexe desfăşurate timp îndelungat de instituţiile de siguranţă naţională ale statului român.
Administraţia Prezidenţială înţelege interesul presei pentru acest subiect şi dorinţa de a cunoaşte detalii legate de operaţiunea de aducere în ţară a domnului Omar Hayssam, dar subliniază faptul că detalii suplimentare nu pot fi făcute publice (…)” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14437&_PRID=lazi).
Premierul Ponta, luat prin surprindere de anunţul preşedintelui şi simţind că preşedintele încearcă să speculeze pentru imaginea proprie aducerea lui Hayssam în ţară, atribuindu-şi întregul merit, a ieşit imediat cu propriile declaraţii, chiar pe 19 iulie 2013:
Numai că revenirea lui Ponta asupra Tratatului de extrădare era la fel de proastă ca necunoaşterea existenţei sale. Căci, Ponta nu ştia că acel Tratat nu era, totuşi, în vigoare, fiindcă nu era ratificat de partea siriană! Un alt lucru pe care nu-l ştia Ponta era acela că nicio ţară din lume, oricâte Tratate de extrădare are cu nu se ştie cine, nu va extrăda niciodată un cetăţean de-al său către o jurisdicţie străină! De aceea există prevederi exprese, în toate tratatele de extrădare, pentru a proteja pe cetăţenii ţării respective faţă de procedura de extrădare ca atare. Ponta are studii juridice! Este profesional la fel de nul, pe cât este de nul ca administrator al României!
Cât de periculos este un guraliv iresponsabil în fruntea guvernului?
Ponta a livrat declaraţii iresponsabile dorind neapărat să intre şi el în “fotografia” aducerii lui Hayssam în ţară, pe care Băsescu părea că a acaparat-o complet, după comunicatul purtătorului său de cuvânt, mesager al evenimentului încă înainte ca premierul să fi avut vreo reacţie! După comunicatul putătorului de cuvânt de la Cotroceni, întrebat ce rol a avut preşedintele în revenirea lui Hayssam în ţară, Ponta a încercat să braveze: “Eu nu cunosc vreun rol… A, ba da, a dat comunicatul de presă” (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211304-Victor-Ponta-In-ultimele-luni-am-fost-informat-asupra-posibilitatii-ca-Omar-Hayssam-sa-fie-adus-in-tara.html).
Reacţia lui Băsescu a fost punctată şi devastatoare la adresa lui Ponta! A ieşit imediat în conferinţă de presă şi a precizat, tot pe 19 iulie:
“Declaraţia din seara aceasta, deşi, sunt convins, vă va dezamăgi, chiar dacă este legată de Omar Hayssam, vine din nevoia de a face unele clarificări, pentru a proteja interesele statului român, cu atât mai mult cu cât în spaţiul public s-au pronunţat demnitari, foşti miniştri, foşti şefi de servicii şi trebuie clarificate câteva aspecte, pentru că, altfel, riscăm să fim apreciaţi mult mai prost decât merităm, şi nu de altcineva, ci chiar de partenerii noştri din UE, din NATO şi prieteni de peste tot din lume. În primul rând aş vrea să clarific de ce imediat după ora 7.00 comunicatul a venit de la Preşedinţie. Pentru un motiv simplu, pentru că era vorba de readucerea în ţară a unui condamnat pentru terorism, iar terorismul este un atribut primordial al CSAT, iar preşedintele CSAT este preşedintele României (…)
De asemenea, vreau să ştiţi că nu confirm, repet, nu confirm, că Omar Hayssam a fost preluat din Siria. De asemenea, nu confirm că a fost repatriat cu un avion al Armatei Române. Şi, în sfârşit, nu confirm că a fost repatriat în baza unui acord de extrădare”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14441&_PRID=lazi).
Hai să punem lucrurile cap la cap până acum! Ce spune Băsescu, în conferinţa de presă? Mai întâi pune sub semnul îndoielii că Hayssam vine din Siria (“nu confirmă”), după ce Ponta spusese că “am fost tot timpul informat, şi când s-a plecat spre Siria, şi când s-a întors”! Adică, spune pe şleau că Ponta habar nu are de această operaţiune! Dar, foarte interesant, ce mai spune în declaraţia sa? Că a fost nevoie de precizările sale tocmai pentru că, “altfel, riscăm să fim apreciaţi mult mai prost decât merităm, şi nu de altcineva, ci chiar de partenerii noştri din UE, din NATO şi prieteni de peste tot din lume.”
Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că mesajul lui Băsescu nu se adresa românilor, ci unor “parteneri”, primordial din “UE şi NATO”! Care parteneri ar fi putut fi induşi în eroare de declaraţiile lui Ponta, în sensul că premierul ar fi avut datele operaţiunii de aducere în ţară a lui Hayssam, ceea ce nu era presupus a avea! Practic, Băsescu îi informează pe acei parteneri să fie liniştiţi, fiindcă Ponta habar nu are ce s-a întâmplat şi, în orice caz, nu deţine informaţii de la preşedinte!
Exact atât de periculos!
Mai ţineţi minte ce zicea Chifu în aceeaşi zi? Reiau integral: “Cred că trebuie să ştim foarte clar un principiu al tuturor operaţiunilor şi al tuturor (sic!) circulaţiei informaţiilor, care este acela, ‘need to know’ (adică, ştii doar ceea ce trebuie să ştii, nimic în plus-nota mea), nevoia de a şti! Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor, pe care trebuie să le cunoască. Din acest punct de vedere, cred că ieşirea preşedintelui s-a produs tocmai pentru faptul că a existat această, anterior, această afirmaţie şi, pe urmă, interpretările ulterioare, care ar fi putut, nu spun că o fac, ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul).
Ce spune, aşadar, Chifu, invocând principiul “need to know”? Pur şi simplu, că Ponta nu a ştiut detaliile operaţiunii, dincolo de aprobările pe care le-au semnat el şi miniştrii lui, pentru folosirea aviaţiei militare sau a logisticii guvernamentale pentru îndeplinirea operaţiunii, ca atare! “Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor pe care trebuie să le cunoască”. Chifu spune clar că Ponta ar fi putut alarma pe aliaţii României prin simplul fapt că ştia detaliile operaţiunii: “ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!”
De ce era un pericol ca Ponta să ştie aceste detalii? Fiindcă putea “începe să vorbească!” Absolut incredibil! Ponta este, practic, declarat periculos pentru securitatea misiunii de aducere în ţară a lui Omar Hayssam! Atenţie, asta în raport cu aliaţii României, care, în mod evident, din ce spune Chifu, nu ar fi fost prea încântaţi ca Ponta să deţină detaliile misiunii! De altfel, Chifu continuă în clar, în aceeaşi emisiune TV, delimitând cu precizie compartimentarea informaţiilor secrete, care au stat la baza derulării operaţiunii pentru Hayssam, fără ca Ponta să fi avut acces la ele:
“Există o listă de beneficiari, fiecare beneficiar primeşte informaţia de care are nevoie pentru a-şi exercita activitatea. Dacă premierul Victor Ponta primeşte toată informaţia care se leagă de activitatea sa, de economie, de situaţia socială, de ştiu eu, primeşte informaţiile de care are nevoie!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul_1).
Frază eliptică, dar extrem de „clară”! Ponta primeşte informaţiile doar pe economie şi pe plan social, de la servicii, nu şi cele pe probleme senzitive de securitate! De ce a simţit nevoia Băsescu să-şi liniştească partenerii din afară, cu privire la faptul că Ponta nu are acces la informaţia secretă ce a dus la “capturarea” lui Hayssam? Mai ales că, aşa cum pune problema, Ponta poate “începe să vorbească”, adică să pericliteze operaţiunea! Asta e percepţia lui Ponta în afara ţării? Că este suficient de labil, încât să nu-şi poată ţine gura când este vorba de o operaţiune clasificată?
Dacă aşa este perceput Ponta, la nivelul partenerilor occidentali ai României, este foarte grav! Dar, cine sunt acei parteneri? Americanii? Chifu precizează că, în conformitate cu principiul “need to know”, unul ca Ponta ar avea acces doar la informaţiile serviciilor despre economie şi partea socială! Adică, nu şi la informaţii vitale de securitate, cum au fost cele legate de aducerea lui Hayssam în ţară! Cumva, informaţiile despre economie la Ponta, cele despre securitate la Băsescu! Fiindcă Băsescu este preşedintele CSAT!
Pe 28 iulie 2013, România liberă a publicat un interviu cu Traian Băsescu, în care acesta se referă şi la scandalul legat de privatizarea CFR Marfă. Referindu-se la cumpărătorul CFR Marfă, Gruia Stoica, şi la informaţiile pe care le-ar deţine comparativ cu Ponta, Băsescu a precizat:
„Reporter– De unde vine suspiciunea dvs. în ceea ce-l priveşte pe Gruia Stoica, fiindcă aţi spus deja că vă îndoiţi că poate veni cu banii pentru care a licitat?
Şi, când acolo, ce să vezi! Ponta chiar nu ştia nimic!
Aşadar, Băsescu ştie de la servicii cam cât ştie Ponta, pe chestiuni legate de economie, cum ar fi bonitatea cumpărătorului CFR Marfă, dar, şi acolo, e în avantaj „fiind mai experimentat”! În plus, faţă de Ponta, cunoaşte informaţii vitale despre securitatea naţională a României, la care Ponta nu are acces! Culmea, după ce a încercat cu disperare să se vâre în cadrul „fotografiei” cu aducerea lui Hayssam în ţară şi a declarat în clar că preşedintele nu prea a avut un rol în povestea cu pricina, Ponta admite că habar nu avea de detaliile misiunii! În emisiunea „Ultima oră”, de pe România TV, pe 28 iulie 2013:
Ei bine, în legislaţia românească nu este nicăieri precizată cu claritate această departajare a accesului la informaţia senzitivă clasificată de securitate între preşedinte şi premier! Nicăieri în lume, însă, pe formulă similară de organizare statală sau chiar în sisteme prezidenţiale cu prerogative mult mai puternice în mâna preşedintelui, decât are Băsescu, informaţia de securitate vitală pentru interesele ţării nu este ascunsă faţă de membrii administraţiei cu însărcinări în domeniu, cum ar fi ministrul apărării, cel de interne, fără a mai vorbi de şeful guvernului!
În baza căror legi aplică Băsescu principiul „need to know” reţinând informaţii vitale de securitate faţă de Ponta, pe motiv că guralivul premier ne-ar putea compromite relaţia cu „partenerii”? Culmea, Ponta ştie că este ţinut în întuneric şi nu reacţionează pentru a curma această situaţie constituţional şi în baza legii! Dimpotrivă, încearcă de o manieră copilărească să construiască o realitate fictivă paralelă, la nivel de declaraţii, din care românii să creadă că, totuşi, este şi el parte la decizie! Realitate pe care nu o poate susţine până la capăt şi care se topeşte, în cele din urmă, în ridicol, fără ca el să mai încerce vreo redresare de faţadă! Un comportament cu anumite resorturi psihologice extrem de îngrijorătoare, dacă mă întrebaţi pe mine! Vă daţi seama ce înseamnă asta pentru securitatea cetăţenilor acestei ţări?
Un singur om poate folosi serviciile pentru absolut orice misiune, în interior sau exterior, fără niciun control şi fără ca principalii decidenţi guvernamentali să aibă acces la informaţia vitală de securitate! Un astfel de scenariu nu este regăsit în Europa din epoca stalinistă şi nu poate defini decât o societate de tip totalitar! Este bine cunoscută o fotografie înfăţişându-l pe preşedintele american Barack Obama, în Situation Room, la Casa Albă, alături de echipa sa de consilieri pe probleme de securitate, în timp ce urmărea pe monitor desfăşurarea operaţiunii de capturare/lichidare a lui bin Laden. Priviţi fotografia de mai jos!
Vorbim de un regim prezidenţial! Alături de Obama şi împărţind cu el accesul la cea mai bine ferecată informaţie de securitate îi vedem pe Joe Biden, vicepreşedinte;Hillary Rodham Clinton, secretar de stat; Robert Gates, secretarul apărării; Denis McDonough, adjunctul consilierului pe securitate naţională; Marshall B. „Brad” Webb, asistentul comandantului general al Comandamentului Comun pentru Operaţii Speciale. Aşadar, alături de preşedinte se află trei membri ai administraţiei, care au acces la acest nivel de informaţie clasificată: vicepreşedinte, secretar de stat şi secretarul apărării. În România, nici măcar premierul nu are acces la acest tip de informaţii! Sigur, sunt şi informaţii pe care le deţine numai Obama, fără îndoială! Dar nu la nivelul desfăşurării unor operaţiuni vitale pentru securitatea naţională a SUA, operaţiuni care implică masiv şi obligatoriu niveluri inferioare de decizie în interiorul administraţiei, cu acces inevitabil la clasificarea informativă specifică operaţiunii cu pricina!
Am adăugat aici şi un filmuleţ de 11:04 minute despre Situation Room şi cei care o frecventează! Are rol didactic şi de documentare, nu neapărat necesar pentru înţelegerea textului de faţă.
Băsescu şi vocaţia serviciilor ca putere absolută!
Serviciile pot fi o armă cu efect devastator asupra României, dacă sunt concentrate în mâna unui singur om, fără control exterior, chiar dacă acel om este preşedintele! Sau mai ales, dacă acel preşedinte este Băsescu! Ponta ştie asta! Partenerii noştri din Vest ştiu asta şi o aprobă fiindcă Ponta este nesigur! Cel puţin, aşa ne informează Băsescu şi consilierii săi, cu subînţeles sau trimitere în clar, iar Ponta nu reacţionează pentru a contracara aserţiuni atât de grave! El, care reacţionează, de regulă, la declaraţii absolut minore ale suitei prezidenţiale şi ale lui Băsescu! Până şi reflecţiile de vacanţă ale doamnei Udrea sunt subiect de reacţie pentru premierul României! Pur şi simplu, tace în acest domeniu! Vom vedea pe parcursul acestui text dacă Băsescu are dreptate.
Parlamentul care ar trebui să controleze măcar un serviciu special din cele implicate în afacerea Hayssam nu reacţionează! Presa nu vede asta! Iar românii nu înţeleg nimic şi nici nu-i interesează, ei votează veseli cu USL, fiindcă îl urăsc pe Băsescu! Deocamdată! Băile de mulţime „regizate” de preşedinte, în ultima vreme, par a desena un alt mood popular în revenire! A, scuzaţi, l-am uitat pe domnul Crin Antonescu! Şi bine am făcut!
Faceţi legătura, acum, cu ce s-a întâmplat în 2007, când cei doi „muncitori” români au fost arestaţi de americani în Irak, ministrul de externe Ungureanu a ştiut şi i-a raportat direct lui Băsescu, Băsescu „a uitat”, iar premierul Tăriceanu habar nu a avut! Iar Ungureanu a ajuns din şef al diviziei MAE a SIE (adică, ministru de externe la români), direct şef la SIE! Aţi înţeles? Eu cred că da! Întrebarea nu a fost adresată simpatizanţilor USL!
„Operaţiuni neautorizate” şi explicaţii fără autorizaţie
Să mergem mai departe! În celebra sa intervenţie din 19 iulie 2013, Traian Băsescu a făcut o afirmaţie care developează şi mai mult situaţia reală a dinamicii controlului absolut exercitat asupra societăţii româneşti de un singur om, prin puterea serviciilor secrete! Băsescu a răspuns la o întrebare a unui jurnalist astfel:
„Întrebare: Pentru a fi cât mai explicit, cum spuneaţi, despre ceea ce aţi menţionat în declaraţie, nu confirmaţi că a fost preluat din Siria, dacă… Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu confirm. Întrebare: De unde a fost preluat? Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Aici e cheia. Cum să vă spun, când România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat. Da? Deci, nu vă pot confirma şi nici infirma nimic. O seară bună, vă doresc la toţi.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14441&_PRID=lazi).
Aşadar, preşedintele informează planeta că acţiunea de aducere în România a unui terorist, dovedit în instanţă, s-a realizat printr-o „operaţiune neautorizată”, adică ilegală! Este pentru prima oară în istorie când un şef de stat anunţă că ţara sa a efectuat o acţiune ilegală, în raport cu alt stat! Băsescu nu pare să fie câtuşi de puţin afectat de grozăvia spuselor sale! Ştim că este un gafeur prin excelenţă! Dar, dincolo de acest aspect inerent personalităţii sale, puţine din aşa-zisele sale „gafe” de politică internă sau externă nu au avut un scenariu generator, adică nu au fost premeditate! Niciun şef de stat nu anunţă o operaţiune ilegală a ţării sale, în raport cu alt stat, din două motive, cel puţin!
1. Statul care a fost supus unui astfel de tratament (să-i spunem „statul ofensat”) este obligat să reacţioneze, pentru a nu pierde „faţă”, după ce „statul ofensator” (să-i spunem aşa statului care a întreprins operaţiunea neautorizată în raport cu „statul ofensat”) a făcut publică ofensa, care este şi o încălcare grosolană a dreptului internaţional! Sigur, acel şef de stat nu a precizat care e statul căruia i s-au încălcat drepturile, aşa cum a făcut şi Băsescu! Dar, în lumea serviciilor secrete, acest lucru se va cunoaşte înainte de anunţul cu pricina! Mai mult, anumiţi factori cheie din interiorul statului ofensat pot afla de „ofensă” după declaraţia statului ofensator şi vor dori o reacţie legitimă de contracarare a prejudiciului suferit! Atunci, statul ofensat trebuie să reacţioneze, altfel, semnalul pe care îl transmite în exterior ar fi extrem de periculos pentru protejarea în continuare a intereselor sale de securitate!
Băsescu nu se sinchiseşte de o astfel de reacţie din partea statului ofensat! De ce? Este o singură explicaţie! Fiindcă nu se aşteaptă ca statul ofensat să reacţioneze! Ştie sigur asta! Dar, când se întâmplă ca statul ofensat să nu reacţioneze, mai ales că ofensa este făcută publică de statul ofensator, fără nominalizarea, evident, a statului ofensat? Un singur răspuns! Atunci când statul ofensat este el însuşi de acord ca ofensa să fie făcută publică, pentru că este interesat să se acrediteze ideea că ceea ce a obţinut statul ofensator, prin operaţiunea ilegală, nu s-a obţinut prin acceptul statului ofensat, ci prin acţiuni ilegale! Dar, asta nu ar afecta interesele de securitate ale statului ofensat, prin developarea unei situaţii de slăbiciune, în faţa unor astfel de acţiuni ilegale, în detrimentul intereselor sale? Răspunsul este unul singur! Ba da, cu o excepţie: atunci când acţiunea ilegală a statului ofensator s-a făcut, de fapt, cu aprobarea statului ofensat şi în sprijinul intereselor sale de securitate!
Bref, în această fază! Dacă Hayssam a fost adus din Siria sau din alt teritoriu controlat de Siria prin serviciile sale sau dintr-un teritoriu unde Hayssam era protejat de serviciile speciale siriene şi se afla sub jurisdicţia Siriei, plasarea lui în custodia serviciilor româneşti s-a făcut cu aprobarea lui Assad! Assad nu poate recunoaşte că a livrat un cetăţean sirian extrădării, aşa că are nevoie de povestea acţiunii neautorizate a României, în urma căreia Hayssam a ajuns la Bucureşti! Sigur, nu era nevoie de declaraţia lui Băsescu în acest sens. Înţelegerea Băsescu-Assad a fost, probabil, aceea de a ţine sub tăcere procedura şi detaliile misiunii. Ponta a vrut, însă, să fie în poveste! Automat, a fost declanşat scenariul B şi anume reacţia publică a lui Băsescu, prin care povara livrării cu bună ştiinţă şi intenţie a unui cetăţean sirian extrădării a fost ridicată de pe umerii lui Assad, acolo unde infantilul nostru premier se precipita să o plaseze!
Cât de penibili?
Vă daţi seama în ce situaţie a fost pus Băsescu atunci când penibilul domn Ponta, pentru a-şi da importanţă, a început să povestească el cum a aprobat zborul avioanelor militare spre şi dinspre Siria? Sigur, normal (şi legal) era ca Băsescu să-l fi informat pe imaturul premier despre operaţiune, cu recomandarea să-şi ţină gura! Nu a vrut! Fiindcă zona serviciilor este domeniul lui, prin care îl conduce pe Ponta, conduce România şi pe toţi proştii din ea, cu foarte puţine excepţii! Nu, nu în tarlaua USL! Excepţiile sunt oameni inteligenţi! Aşa că a fost nevoit să iasă public, imediat, pentru a-l neutraliza pe guralivul cu intelect USL-ist, prin anunţul incredibil pe care l-a făcut! România tocmai efectuase o „operaţiune neautorizată”! Ştiţi care mai este un motiv pentru care Ponta nu a fost informat? Americanii au aceeaşi citire cu privire la el, pe care o are şi Băsescu! Period!
Dar de ce face Assad asta? De ce îl livrează pe Hayssam lui Băsescu? Răspunsul este multiplu! Regimul Assad se clatină! Deşi Băsescu e zero, în economia resurselor de securitate şi a proiecţiilor de rezolvare a crizei din Orientul Mijlociu, serviciile de securitate româneşti au păstrat întotdeauna un filon de comunicare cu „rogue regimes” din zonă, de tipul Assad! Este şi explicaţia pentru menţinerea canalelor diplomatice la nivel, prin ambasada României în Siria, care a devenit un hotspot de comunicare cu Assad, după ce democraţiile occidentale au fost nevoite să renunţe la canalele diplomatice de vârf cu regimul criminal de la Damasc!
Să ne amintim că penibilul domn Marga, când era ministru de externe, a luat măsuri, care ar fi dus, inevitabil, la retragerea diplomaţilor români de vârf din Siria! Marga s-a inspirat din măsurile similare luate de partenerii europeni şi americani ai României, fără să-i spună nimeni că tocmai partenerii americani şi europeni ai României aveau nevoie de ambasada României, funcţională, la nivel complet, în Siria!
Pentru americani sau britanici ar fi fost greu de explicat, în faţa presei inchizitive şi a opiniei publice avizate, din ţările lor, de ce menţin relaţia diplomatică, la nivel de şefi de misiune, cu un regim criminal! Încă de la începutul lui 2012, Statele Unite şi-au retras ambasadorul şi personalul diplomatic din Siria, ca şi Regatul Unit, gesturi cuplate cu expulzarea principalilor reprezentanţi diplomatici sirieni din capitalele lor! Lumea democratică europeană a răspuns într-un mod similar la criza siriană. Marga a atins culmea penibilului, când a venit, pentru prima oară în istoria planetelor, ca ministru de externe, cu propunerea de expulzare a unui ambasador (cel sirian), doar pentru a constata perplex că propunerea sa a fost invalidată de şeful statului!!! Băsescu a menţinut, în pofida guvernului Ponta, toate canalele diplomatice intacte cu Siria! Explicaţia haioasă pe care au dat-o unii a fost că sunt mulţi cetăţeni români acolo, vreo 14.000, de care trebuie să avem grijă! Sigur, sigur! Apropo, erau mai mulţi cetăţeni români acolo decât cetăţeni francezi? Nu cred! Şi Franţa ce a făcut? Ne spune penibilul domn Marga, în iunie 2012:
„Am argumentat în felul următor: după ce SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, Spania, Australia şi alte ţări au luat măsura de declarare persona non grata pentru ambasador şi pentru alţi diplomaţi din ambasadele respective ale Siriei, România, ca o solidarizare cu statele cu care împărtăşim aceleaşi valori, procedează bine declarând persona non grata pe ambasadorul Siriei şi rechemându-l pentru consultări pe ambasadorul român în Siria.” (vezi http://www.realitatea.net/basescu-a-refuzat-recomandarea-mae-de-expulzare-a-ambasadorului-sirian_950235.html).
Pentru România, ţară cu un regim totalitar şi o societate controlată total de serviciile secrete de tip comunist, cu un electorat primitiv şi total nepreocupat de problematica respectării drepturilor omului, perfect manipulat, într-un simulacru de democraţie de operetă, cu o presă afiliată unor interese obscure ale unor mari potentaţi şi lipsită de profesionalism sau exerciţiu civic în interesul public, păstrarea ambasadei din Siria era un mizilic, adică piece of cake! Nu i-a păsat nimănui de subiect! Aşa că Băsescu nu a avut a face decât să-l umilească public pe Marga şi să-şi bată joc de guvernul Ponta încă o dată! Nimeni nu a observat, prin presa românească, acest lucru fără precedent în istoria diplomaţiei mondiale! Ca un guvern să vrea să expulzeze un ambasador, iar şeful statului să blocheze decizia guvernului ţării sale în favoarea ambasadorului!
Şi, totuşi, America!
Întrebare: Crede cineva că Băsescu a făcut asta riscând o privire încruntată din partea americanilor? Sau a adoptat această atitudine perfect corelat cu partea americană? Nici chiar un simpatizant USL nu cred că s-ar putea încurca aici! Evident, varianta doi este cea corectă! Cum vă explicaţi că guvernul român a fost atât de pe dinafară, încât să propună expulzarea ambasadorului sirian, ceea ce ar fi dus la măsuri de răspuns din partea Damascului, printr-o cerere similară adresată guvernului român de a-şi retrage ambasadorul din Siria, încurcând, astfel, canalele de comunicare ale SUA cu Assad? Dacă vă daţi răspuns la această întrebare, vă veţi da răspuns şi la întrebarea cu privire la cine conduce România!
A, să nu uit! Unii se aşteaptă ca americanii să nu colaboreze cu regimurile politice totalitare, chiar şi mascate, de tipul a ceea ce a instaurat Băsescu în România, prin domnia totală a serviciilor de securitate de tip ceauşist! Mai ales că aceste servicii sunt de sorginte comunistoidă şi prin relaţiile cu regimuri dictatoriale şi corupte, de tipul regimului Assad. Să lămurim o treabă! Americanii sunt mari amatori de înţelepciune chinezească! Adoră maxima lui Deng Xiaoping, conform căreia „nu contează dacă pisica este albă sau neagră, atâta vreme cât prinde şoareci”. Aşadar nu i-a interesat cât de dictator era Pervez Musharraf, în Pakistan, dacă au reuşit să colaboreze cu el pentru promovarea intereselor de securitate ale Americii. De ce i-ar deranja Băsescu, cel care a distrus până şi faţada de democraţie existentă într-o ţară oricum coruptă şi fără viitor democratic previzibil, dacă omul cooperează sincer pentru apărarea lumii cu adevărat democratice?
A nu se înţelege de aici că avem de a face cu vreo atitudine de ipocrizie din partea Americii, simbol al valorilor democratice, pe care, iată, în realitate, le compromite prin astfel de colaborări! Nici vorbă! America trebuie să folosească „meniul” mondial pentru a apăra democraţia acolo unde poate fi apărată, fiindcă există! În SUA sau Europa de Vest! În 1949, când a fost înfiinţată NATO, organizaţie a democraţiilor prin textul Tratatului de la Washington, care o guvernează, întâlnim printre cele 12 ţări fondatoare şi Portugalia, aflată sub dictatura scelerată a lui Salazar! Era nevoie de Portugalia pentru a apăra democraţia, prin poziţia strategică a insulelor Azore, în faţa pericolului sovietic! Este nevoie şi de România pentru a apăra democraţia (sigur, nu „democraţia” din România) prin rolul serviciilor de securitate comuniste, la putere în ţara noastră, în deschiderea şi menţinerea canalelor de comunicare cu regimurile dictatoriale, protectoare ale terorismului internaţional, din Orientul Mijlociu! Şi, apoi, de ce s-ar jena americanii de colaborarea cu docilul şi utilul Băsescu? Păi, nu e România, în cap cu Băsescu, membră a Uniunii Europene, unde criteriul politic, adică existenţa democraţiei, este eliminatoriu în cursa pentru aderarea la spaţiul comunitar? Păi, România a aderat la UE încă din 2007! Aşadar, Băsescu are certificat în regulă de democrat sadea, luat tocmai de la mama democraţiei, cu adresă permanentă la Bruxelles! So, ciocul mic!
Revenim la întrebarea cheie, cu elemente noi: de ce să-l predea Assad pe Hayssam lui Băsescu? Sau americanilor, pentru a ajunge în final la Băsescu? Din aceleaşi motive pentru care Hayssam a fost lăsat să ajungă în Siria, în 2006! Intelligence business! Against all odds! Nevoile de securitate ale statelor sirian şi român, prin informaţiile deţinute de Hayssam sau relaţiile lui Hayssam cu anumite persoane cheie în reţelele informative active în România şi aiurea. Evident, colectarea de informaţii de la Hayssam s-a făcut şi în folosul americanilor, mai mult ca sigur de către americani înşişi.
Dacă regimul Assad este suficient de şubred şi fluidizarea canalului de comunicare cu americanii, prin veriga Băsescu, pare a se întări dacă îl livrezi pe Hayssam la Bucureşti, pentru jocuri de putere internă, în favoarea lui Băsescu, atunci de ce nu? Băsescu e mulţumit, fiindcă Hayssam vine cu misiunea de a livra adevăruri incomode pentru adversarii politici ai preşedintelui, atunci când va hotărî Băsescu să fie livrate! Americanii sunt mulţumiţi, pentru că Băsescu menţine canalele deschise în Siria, prin serviciile sale securisto-comunistoide, pentru interesele de securitate americane, iar livrarea lui Hayssam în România va întări poziţia omului lor de încredere în jocul politic românesc! Assad e mulţumit pentru că a uns osia unei supape de înţelegere cu Vestul, prin canalele lui Băsescu, pe principiul „o mână spală pe alta”! Proştii din România sunt mulţumiţi cu toţii, fiindcă Băse e cool şi a rezolvat problema Hayssam! Aşadar, toată lumea e mulţumită!
Hai, măi, că vă explică Ponta!
Sigur, proştii din USL vor fi, în curând, foarte, foarte trişti! Dar e parte din joc! Cu cât eşti mai idiot, cu atât eşti mai trist! Fără nicio legătură cu fraza precedentă, vă puteţi imagina că un membru în guvernul Ponta are impresia, exprimată public, că Hayssam a ajuns la Bucureşti fără să ştie Băsescu? Adus de guvernul Ponta? Iată ce declara ministrul conservator Maria Grapini, pe 28 iulie 2013: „Nu preşedintele s-a străduit să-l aducă, chiar a fost surprins şi a declarat ceva…” (auzi file audio* 12maria grapini-1basescu a fost surprins de aducerea lui hayssam28jul).
Aţi înţeles? Nu Băsescu „s-a străduit să-l aducă” pe Hayssam, ba chiar a fost surprins că a ajuns acela la Bucureşti! Vă daţi seama cine crede că se află la conducerea României? Vă puteţi imagina că astfel de oameni există în guvern, pe funcţie de ministru? În ce pericol mortal se află România cu aceşti băieţi şi fete în guvern? Cred că nu vreţi să ştiţi!
2. Al doilea motiv pentru care statul ofensator nu va anunţa niciodată că a întreprins o operaţiune ilegală, în raport cu alt stat, este definit de nevoia de a nu atrage asupra ta sancţiuni internaţionale, în baza dreptului internaţional pe care l-ai încălcat! Şi aici e simplu! Ne întoarcem la 1! Cine să reclame? Statul ofensat e OK! Statele relevante, ca parteneri ai României în NATO şi UE, ştiu ce s-a întâmplat şi consideră anunţul necesar! Prietenii ştiu de ce! Însuşi Băsescu, uşor amuzat de prostia concetăţenilor săi din presă şi politică, preciza hâtru, într-un schimb de replici, în conferinţa de presă ţinută la Cotroceni, pe 22 iulie 2013:
“Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte. La ultima conferinţă de presă aţi făcut o declaraţie care a făcut mare vâlvă şi anume, faptul că România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altei ţări. Dacă puteţi să detaliaţi „neautorizată”. Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Menţin şi susţin cu tărie această declaraţie. Întrebare: Dar nu este o declaraţie periculoasă? Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bună ziua. Vă mulţumesc mult. Este declaraţia care ne trebuia. Vă mulţumesc mult.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14446&_PRID=ag).
„Declaraţia care ne trebuia”! Omul îşi bate joc de proşti, pur şi simplu! Fără nicio legătură cu fraza precedentă, cum să fii altfel decât Maria Grapini, ca să crezi că Hayssam a ajuns la Bucureşti, fără să ştie Băsescu?
În limbajul de specialitate al operaţiunilor speciale, „operaţiune neautorizată” înseamnă incursiune în interiorul teritoriului unui stat străin sau accesarea unor domenii de jurisdicţie externă fără autorizaţie/aprobare din partea statului sau entităţii respective, asupra căreia se exercită acţiunea neautorizată! Băsescu nu a simţit nevoia să explica populaţiei ce înseamnă „neautorizată”, fiindcă Băsescu se află în interiorul limbajului de specialitate al operaţiunilor speciale, în care „neautorizat” înseamnă „fără aprobare” de la statul faţă de care România a acţionat în cazul Hayssam! Poate fi vorba de teritoriu sau interese ale statului respectiv!
Ce face Ponta? Demonstrând că nu are nici cele mai elementare noţiuni despre o operaţiune specială, ceea ce indică, pe traseul inferenţei imediate, că nu a existat niciun briefing al serviciilor, cu privire la operaţiunea Hayssam, pentru beneficiul premierului, Ponta se apucă să explice neamului ce este aia „operaţiune neautorizată”! Absolut fabulos, la „Ultima oră” pe România TV, pe 28 iulie 2013:
“Victor Ponta: Aici tot ceea ce eu pot să spun public este faptul că evident aducerea în faţa justiţiei s-a făcut printr-o acţiune a unor reprezentanţi ai statului român, reprezentanţi ai instituţiilor statului român, nu persoane private… Realizator: … din servicii secrete? Victor Ponta: Nu neapărat, reprezentanţi ai statului român şi că toţi aceşti oameni absolut toţi, fiecare a avut o părticică din acţiune, absolut toţi au acţionat pe baza unei operaţiuni autorizate de statul român şi în conformitate cu legile României. Nebunia aia cu operaţiunea neautorizată, o exprimare total nefericită din toate punctele de vedere, a creat impresia pentru cei care au participat, nişte oameni ca dumneavoastră, ca mine, nişte oameni în activitate, a creat impresia: ‘domnule, am făcut ceva ilegal?’ Şi eu am vrut să anunţ pentru toţi acei oameni, civili sau militari, că nu, că au avut aprobate de mine personal, de ministrul apărării, de ministrul de externe, de ministrul justiţiei, au avut aprobate documentele conform legilor româneşti pentru aducerea în faţa justiţiei a lui Omar Hayssam. Cred că preşedintele a vrut să spună şi era mai bine să explice ‘neautorizată de alt stat decât România’ de unde se afla Hayssam. Dar nu poţi să spui neautorizată, că neautorizată însemna că nici măcar noi nu am autorizat-o. Ori noi avem documentele legale, repet, aprobate în circuitul legal, lucruri despre care eu am discutat cu preşedintele”. (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-ultima-ora-la-postul-de-televiziune-romania-tv__l1a120630.html).
La aşa ceva, îţi faci cruce cu amândouă mâinile! Săracu’, a fost ţinut în întuneric total! El şi cu Bau-Bau ce mai orbecăiesc pe-aici! Ponta nu pricepe că nu trebuie să explice ce este aia „operaţiune neautorizată” poporului, care înţelege exact atât cât înţelege şi el, fiindcă intelectul premierului nostru e pe calapodul minţii oricărei babe analfabete din Zbârca Cucăului! Că, dacă explică, nu face decât să întărească faptul că operaţiunea a fost neautorizată, deşi el vrea doar să-l critice pe Băsescu: „Cred că preşedintele a vrut să spună şi era mai bine să explice ‘neautorizată de alt stat decât România’ de unde se afla Hayssam.”
Îţi vine să plângi în hohote că specimenul Ponta s-a născut şi s-a dezvoltat în România, când, slavă Domnului, mai sunt pământuri virgine şi în Antarctica sau taigaua rusească sau stepa calmucă! Acum, cred că nici baba aia analfabetă nu-şi imaginează că miliţienii, care l-au adus pe Hayssam la Bucureşti, s-au dus după el fără să le dea Ponta bani de benzină şi merinde!
Presa română e liberă, profesionistă şi „francufonă”
Nici presa română, pe segmentele ei cele mai „substanţiale” şi mai pline de emfază, nu face abstracţie de la prostia generalizată cu care ne-am îmbibat cu toţii, din prea multă iubire de USL şi democraţie FSN-isto-PSD-istă! Nu că prostia ar fi venit la noi odată cu USL sau cu Hayssam! Mi-a plăcut foarte tare combinaţia mortală, în sens pozitiv, bien sûr, dintre „francufonul” Adrian Ursu, om şcolit, cu o cultură pletorică (pentru cititorii USL rătăciţi pe acest blog, „pletoric” nu înseamnă „plete bogate”) şi fostul şef al SIE, provenit tot din strămoşul politic al USL (era să zic „al Omului”), Cătălin Harnagea! Oameni de meserie, lideri de opinie, care sunt ca o făclie, fie ea şi feştilă, în luminarea poporului! Ce frumos zicea „francufonul”, pe 20 iulie 2013, în emisiunea aia „în exces”, de pe Antena 3, fiind aprobat, la fiecare cuvânt, de acest Gin (pentru cititorii USL, „Gin” nu înseamnă, întotdeauna, o băutură alcoolică; în cazul lui Harnagea, înseamnă doar o privire „bucolică”, eventual, fără lampă, ca adăpost) al serviciilor externe române, Cătălin Harnagea:
„Pentru că, totuşi, din câte ştiu, Carta ONU interzice, în mod explicit, intervenţia pe teritoriul altui stat, fără avizul organizaţiei din care faci parte, că-i NATO, că-i Organizaţia Naţiunilor Unite (…)” (auzi file audio* 13ursu-harnagea-3poti intra intr-o tara daca ai aprobare de la nato20jul).
„Francufonul” Ursu se referea, bien sûr, la „operaţiunea neautorizată”, despre care vorbea Băsescu! Harnagea îi ţinea isonul! Ursu îşi informa fanii că, iată, „Carta ONU interzice, în mod explicit, intervenţia pe teritoriul altui stat, fără avizul organizaţiei din care faci parte, că-i NATO, că-i Organizaţia Naţiunilor Unite (…)!” Domnul Ursu nici măcar nu ştia că nicio organizaţie din lume nu-ţi poate da aviz, în baza Cartei ONU, să pătrunzi pe teritoriul altui stat! NATO în niciun caz! ONU poate autoriza, nu aviza, în baza Capitolului VII din Cartă, o astfel de intervenţie, dar numai printr-o rezoluţie a Consiliului de Securitate! NATO, însă, nu poate autoriza şi nu poate da niciun aviz în acest sens!
Prezenţa NATO sau a unui membru NATO, cu sau fără „avizul” organizaţiei, în afara zonei NATO (zonă definită clar şi exact în Tratatul de la Washington), într-o operaţiune care să intre sub incidenţa Cartei ONU, cum preciza Ursu, nu se poate realiza, conform acelei Cartei, decât în baza unei rezoluţii a Consiliului de Securitate! Până şi apărarea colectivă, pentru care a fost înfiinţată NATO (în baza articolul V al Tratatului de la Washington), în chiar zona NATO, fără pătrunderea pe teritoriul altui stat, din afara Alianţei, se subordonează articolului 51 din Cartă şi orice operaţiune de apărare colectivă, în sau în afara zonei NATO, trebuie raportată Consiliului de Securitate, care are ultima decizie! Bref, NATO nu poate da niciun aviz, în baza Cartei, pentru „operaţiuni neautorizate”, pe teritoriul unui stat străin! Aberaţie maximală a lui Ursu!
Sigur, nu mă interesează aici penibilul „francufon” Ursu, care înţeleg că este specialist în limbi foarte străine şi profesional aplicate (în sens de vorbite, la ce v-aţi gândit?)! Domnia sa declara vesel, pe 4 aprilie 2012, când UE avea încă 27 de membri, că sunt 27 de limbi oficiale în UE: „cred că sunt 27 de limbi oficiale” (auzi file audio* 12ursu-27 limbi oficiale in eu4apr). Aşa ştia el, că la socoteală intră şi limba vorbită de germani şi aia vorbită de austrieci, că doar sunt două limbi diferite, germana şi austriaca! Că la Bruxelles se vorbea, probabil, valona şi la Paris, franceza! În Belgia, flamanda şi în Olanda, olandeza! Normal, pentru nivelul lui intelectual, ar fi trebuit să-i iasă mai multe limbi decât ţări! Treabă complicată cu limbile astea multe la „francufoni”! Cine să-i spună, bietul de el, că atunci când bălmăjea el despre limbi în UE, erau doar 23 de limbi oficiale! Acum, după intrarea Croaţiei in Uniune, sunt 24, mai puţine ca numărul de ţări (27 ţări înainte de Croaţia şi 28, după aderarea Croaţiei), evident!
Sigur, nu un astfel de specimen ca domnul Ursu şi „serviciul” public pe care îl livrează consumatorilor de emisiuni TV „în exces”, mă interesează pe mine aici! Presa e liberă să ştie atât cât ştie Ursu, ba chiar şi mai puţin! Faptul, însă, că fostul şef SIE, Cătălin Harnagea, întărea şi confirma aberaţiile lui Ursu (vezi file-ul audio), plasând altele noi, la fel de incomensurabile (chiar şi fără grad de comparaţie al termenului), pe care nu le mai redau din tristeţe şi alean patriotic, ne arată exact unde suntem pe harta planetei! Şi mai arată potenţialul oamenilor cu care aşa zisele forţe democratice au încercat să doboare, la un moment dat, FSN-ul de la putere în România! Un dezastru! Cum să nu-i calce Băsescu în picioare?
De ce tac israelienii când Băsescu îi şterge de pe hartă!
Ar mai fi de făcut unele precizări legate de relaţiile preşedintelui român cu regimul Assad! De aceea, vom face o nouă incursiune în timp! Pe 21 octombrie 2008, Băsescu a făcut câteva precizări pentru presă, pe aeroport, la întoarcerea din vizita pe care o efectuase în Siria! Printre altele, domnia sa a reliefat:
„Din punct de vedere politic, Siria este una din ţările cele mai importante din Orientul Mijlociu, prin potenţialul pe care îl are, de a fi furnizor de stabilitate în regiune. V-aş aminti că Siria se învecinează cu Irakul, Siria se învecinează cu Libanul, Siria se învecinează cu Palestina. Şi, de asemenea, Siria are o relaţie de excepţie cu Iranul.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=10316&_PRID=lazi).
Ei bine, să ne amintim de aceste cuvinte! Siria se afla în pragul unei confruntări cu SUA, la acel moment, ca urmare a politicii siriene faţă de Irak şi continua să fie, atunci, ca şi acum, un serios pericol pentru securitatea internaţională! Pentru Băsescu era „furnizor de stabilitate în regiune”! Vedem acum la ce a dus „stabilitatea în regiune” furnizată de Siria sub regimul Bashar al-Assad!
Nimeni nu îşi mai aduce aminte, nimeni nu îl mai întreabă pe Băsescu de această relaţie a sa cu Assad şi de aceste cuvinte! Presa habar nu are, oamenii politici din USL nu sunt interesaţi! Ei bine, la momentul când Băsescu a exprimat gândurile de mai sus, el a configurat, în fapt, un act ostil faţă de statul Israel, care nu recunoştea un stat Palestina la frontiera sa. Mai mult, la enumerarea vecinilor Siriei, Băsescu a înlocuit statul Israel cu Palestina, ceea ce politic este un act de neconceput faţă de Israel! Este o negare în clar a dreptului de existenţă a unui stat recunoscut pe plan internaţional şi membru ONU!
Nu intru aici şi acum în detalii cu privire la natura conflictului dintre israelieni şi arabi, legat de statutul teritoriului palestinian sau al Autorităţii Palestiniene! Cert este că declaraţia lui Băsescu ar fi trebuit să stârnească un foarte serios conflict diplomatic între România şi Israel, mai ales că israelienii sunt foarte sensibili la acest tip de declaraţii oficiale. Ei bine, surpriză! Au reacţionat unele foarte respectabile organizaţii civice din Israel, unii români din România (eu am criticat, public, dur, declaraţiile lui Băsescu), dar statul Israel, oficial, nu a avut nicio reacţie! Ce făcuse Băsescu era, totuşi, foarte grav! Iată ce preciza Cellu Rosenberg, în articolul „Anti-Semitism is alive and kicking in Romania” în cotidianul Haaretz, din 2 noiembrie 2008:
„Remarcele lui Traian Băsescu la o conferinţă de presă, pe aeroportul din Bucureşti, la întoarcerea din Siria, acum o săptămână, ne-au reamintit că mai există o Românie lângă cea a pastramei şi vinului, România antisemitismului! Siria, a spus Băsescu, se învecinează cu următoarele ţări: Irak, Liban şi Palestina! Se ştie că preşedintele Băsescu nu este tocmai bine educat, dar, ca fost căpitan de vapor, ne-am fi aşteptat de la el ca măcar să ştie un pic de geografie şi istorie! I-a scăpat cumva că nu există, până acum, nicio ţară cu numele de Palestina, dar că o altă ţară, adevărat, mică, există, totuşi, la frontiera cu Siria, una cu numele de Israel? Este păcat că Ministerul de Externe (israelian-nota mea) nu a considerat că este necesar să răspundă aspru la aceste remarce. Încă nu este prea târziu!” (vezi http://www.haaretz.com/hasen/spages/1033348.html).
Mai mult, la declaraţiile de pe aeroport, la Bucureşti, imediat după întoarcerea din Siria, putem adăuga declaraţiile lui Băsescu, la sosirea la Damasc, consemnate în 20 octombrie 2008, de agenţia SANA, conform BBC Monitoring Middle East – Political, Supplied by BBC Worldwide Monitoring: “Într-o declaraţie pentru un reporter SANA, la sosirea pe aeroportul din Damasc, luni, preşedintele Băsescu a spus: ‘Dorim să cooperăm cu Siria în domeniul politic, pentru a crea o regiune sigură şi paşnică indicând că Siria este un partener important în combaterea terorismului”. (“In a statement to SANA reporter, upon arrival at Damascus International Airport Monday, President Basescu said ‘We wish to cooperate with Syria in the political domain in order to create a secure and peaceful region, indicating that Syria is an important partner in combating terrorism'”.).
Aşadar, pe lângă faptul că Siria „se învecinează cu Palestina”, dar nu şi cu Israel, iar Siria este „furnizor de stabilitate în regiune”, iată că Siria “este un partener important în combaterea terorismului”! Toate astea, de la preşedintele Băsescu! Şi Israelul a tăcut! Incredibil! Dar, apropo, ştiţi de unde ştia Băsescu, preşedintele cel “nu tocmai bine educat”, după evaluarea corectă a Haaretz, că Siria este vecină cu Palestina? Haaretz se aştepta ca Băsescu „să ştie un pic de geografie şi istorie”! Great expectations! Ştiţi cum e! Depinde de profesor! Aşadar, cine era profesorul lui Băsescu? Nu o să vă vină să credeţi!
Pe 31 iulie 2006, anul plecării fericite a lui Hayssam din România (ca să vezi coincidenţă), ministrul de externe al Siriei, Walid Moallem, dădea un interviu pentru Spiegel. Iată cuvintele sirianului, pe care le-a păstrat în suflet Băsescu până în 2008: „În cele din urmă, Siria, ca vecin cu Palestina, Liban şi Irak este pur şi simplu predestinată, istoric şi geografic, să contribuie la o rezolvare a conflictelor din Orientul Mijlociu” (Finally, Syria, as a neighbor to Palestine, Lebanon and Iraq, is simply predestined, historically and geographically, to contribute to a resolution of the Middle East conflicts.) (vezi http://www.spiegel.de/international/spiegel/0,1518,429424,00.html).
Extraordinar! Declaraţia lui Băsescu, aceea conform căreia „Siria se învecinează cu Irakul, Siria se învecinează cu Libanul, Siria se învecinează cu Palestina”, este absolut la fel cu cea a oficialului sirian, doar că ţările vecine Siriei se citesc în ordine inversă! Ca atunci când copiezi la teza la geografie şi pui înşiruirea ţărilor în ordine inversă, ca să nu se prindă profesoara! În ambele cazuri, Israel, ca ţară vecină Siriei, lipseşte de pe hartă cu desăvârşire! Cine, după cine a copiat? Păi, dacă ţinem, totuşi, cont de factorul cronologic, sirienii au zis-o primii! De altfel, la sirieni, aceasta este politica din vremuri imemoriale, prin care neagă existenţa statului Israel, la nivel de declaraţii oficiale indirecte! Gen, „hai să vă spun cu cine se învecinează Siria”! Oops! Am uitat Israelul! Oops! Am inventat statul Palestina! Oops, uite, zice şi Băsescu la fel!
Cum, la asemenea declaraţii oficiale ale lui Băsescu, Israelul a tăcut cu multă graţie? Da! Chiar aşa! Gălăgie am făcut eu, la „Sinteza zilei”, pe Antena 3, post care a fost singular în a critica ferm declaraţiile lui Băsescu, la vremea aceea! Ei bine, ştiţi care e explicaţia, unica explicaţie, pentru faptul că Israelul nu a reacţionat când s-au produs asemenea declaraţii oficiale, vădit ofensatoare la adresa sa? AMERICANII!
Mai ştiţi să puneţi ulei în maşină? Vă învaţă USL!
Se pare că Băsescu era prea important pentru politicile americane în regiune, pentru ca interesele israeliene să nu fie servite şi ele de relaţiile lui Băsescu la „drumul Damascului”! Aşa că puteau trece cu vederea excentricităţile diplomatice ale celui „nu tocmai bine educat”! Cam aşa închidem cercul! Vă daţi seama, acum, în ce mod a ajuns Hayssam înapoi în România? Sau cum a plecat din România? Ce credeţi, Maria Grapini a înţeles corect, că Băsescu a fost surprins de revenirea lui Hayssam? Ce spuneţi, genial Ponta, nu-i aşa? Mai ales modul cum a explicat că „operaţiunea neautorizată” nu înseamnă că nu a autorizat-o România, ci un stat străin! Absolut geniali băieţii şi fetele din guvernul Ponta! Clar!
Dar ce ziceţi de presa USL-istă, care aşteaptă dezvăluiri ale lui Hayssam despre Băsescu? Hayssam acela, care vine dintr-o ţară vecină cu Palestina, dar nu şi cu Israel, exact aşa cum ştie şi Traian Băsescu! Cu certitudine, acesta a fost trimis de Assad în România, via USS Nimitz (asta este o metaforă), ca să-l dărâme pe Băsescu! Nu ca să pună sub control şi mai abitir FSN-ul lui Ponta, cu Ponta în cap! Clar! Vă daţi seama cine conduce, în realitate, totuşi, România? Vă daţi seama ce tonă de prostie pe neuron pătrat adăpostesc USL şi presa favorabilă ei?
Cam asta e tot ce pot să vă spun din surse publice! Restul e parfum greu şi nu vreau să-şi schimbe doamna Grapini percepţia sau mirosul! Aoleu, dar nu am spus nimic de Crin Antonescu, băiatul acela care se teme de Departamentul de Stat şi vrea să ajungă preşedintele României! Sper că râdeţi! Sau mă înjuraţi! Oricum, dragi susţinători USL, care v-aţi rătăcit pe aici, staţi liniştiţi! USL se pricepe să conducă România, exact cum se pricepe blonda, din filmuleţul de mai jos, să pună ulei în maşină! Cheers!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Am aflat că patriotismul românilor se măsoară cu ruleta pe marginea steagului tricolor! Sunt suficient de mulţi proşti să vrea asta! De-aia am şi ajuns în Guinness book cu steagul! Sigur că batem record după record de Guinness book stând pe marginea steagului, cum stă Dorel pe marginea şanţului înainte să dea cu târnăcopul în cablul electric!
Nişte patrioţi români, de pildă, au furat şapte tablouri de patrimoniu universal, din Muzeul Kunsthal, Rotterdam! Tablouri pictate de Pablo Picasso, Henri Matisse, Claude Monet sau Paul Gauguin, pictori de care patrioţii români nu auziseră în viaţa lor, până la documentarea de pe marginea steagului, care ar fi trebuit să-i ducă automat în Cartea recordurilor! Şapte tablouri de vreo 18 milioane de euro, dar de o valoare reală inestimabilă pentru patrimoniul umanităţii, au fost furate de o trupă de imbecili români, care voiau să le vândă pentru câteva mii de euro altor imbecili! Până la urmă, operele de artă au fost arse, ca să-şi ascundă urmele! Aţi mai auzit de aşa ceva în viaţa vieţii dumneavoastră, în Galaxia Calea Lactee?
Să arzi un Monnet şi un Picasso, tablouri pe care ai crezut că le poţi vinde la iarmaroc? Sunteţi mândri de steag? Dar de România? Ştiţi că un ministru din guvernul român a fost condamnat la închisoare de o instanţă (sigur, o instanţă coruptă, rea, ticăloasă, duşmănoasă, controlată total de Băsescu, bla, bla, bla)? Din guvernul cel mai curat şi cinstit al României ever, după cum anunţa unul, Ponta, iubit năvalnic de toţi cei 7,4 milioane de…patrioţi, ca să nu mă refer la alte “capacităţi” ale lor! Verificaţi pe ce planetă s-a mai întâmplat asta? Un ministru în exerciţiu să fie condamnat la închisoare! Eu zic că e mai tare ca steagul de 150 de tone! Sau metri cubi, nu mai ştiu sigur!
Căţeluş cu Păru’ Creţ şi Ochii Oblici
L-am văzut pe ipochimen la emisiunea de Sinteză a patriotismului românesc, unde a spus atâtea lucruri înduioşătoare, încât i-am găsit scuze moderatorului că îi plângea pe umăr! Sigur, moderatorul nu plângea din cauza asta, ci din patriotism! Jos Băsescu! Hotărât lucru, Fenechiu e „nevinovat”! Cică, Marele Lider Crinuţu’ e în vacanţă! De fapt, cu treburi prin relaţia SUA-UE! Exact când Ponta şi Băsescu l-au dat afară din guvern pe Fenechiu, atât de fulgerător (de parcă “fulgerător” ar avea grad de comparaţie), că n-a avut timp, bietul “nevinovat”, să-şi dea demisia, pe care o învăţase pe dinafară, ca pe “Căţeluş cu Păru’ Creţ”! Poezia aia, unde rapsodul zice “Fenechiu (cu accent pe “chiu”, într-o silabă, ca să iasă în evidenţă metrul versurilor şi IQ-ul nevinovatului) cu păru’ creţ? Cam cinci ani eşti la coteţ!”
Presupun că sunteţi mândri ca români şi USL-işti (dacă, din greşeală, vreun USL-ist s-a rătăcit pe blog-ul ăsta)! Vedeţi că se împart bucăţi din tricolorul ăla de 10 kilometri pătraţi sau câţi o fi avut (scuze, eu nu le am cu patriotismul în metri de steag, s-ar putea să fi greşit pogoanele), dacă luaţi şi dumneavoastră vreo medalie, pe undeva! Nu, nu la furat, ce vă veni?
Ştiţi că Băsescu merge azi la Chişinău? Hai, că-i tare! A dat un interviu la România liberă, pe 16 iulie 2013, unde a descoperit că “n-am văzut moldoveni cu ochii oblici, ce să caute în Uniunea Eurasiatică. Cetăţenii Republicii Moldova sunt la fel ca cei din România. Sunt două ţări independente, dar cred că opţiunea de suflet e cea de a reveni acasă, adică în Europa!” (vezi http://www.europalibera.org/content/article/25047850.html). Nu-i aşa că nu vă deranjează vorbele Ilustrului? Adică, rasismul abject, incultura bombastică şi mitocănismul revolut!
Dom’le preşedinte, eu am văzut moldoveni cu ochii oblici care, culmea, voiau în Uniunea Europeană! Ba, am văzut şi români cu tenul mai închis, de origine arabă, care nu voiau în Liga Arabă, ci tot în Uniunea Europeană! Şi chiar unii români cu tenul şi mai închis la culoare, de origine africană, care nu voiau în Uniunea Africană, ci, la fel, în Uniunea Europeană! Şi unii români, care, pentru dumneata, intră la capitolul “ţigănci împuţite” şi nu voiau în India! Ci tot în Uniunea Europeană, împreună cu vreo 3 milioane de români, de bine ce le e în colţul ăsta de rai! Ştiaţi, nu, că v-o fi spus domnul Ayrault?
E clar, asta e o ţară în care patrioţii sunt convinşi că toţi ţiganii fură orice, toţi ungurii fură Ardealul, toţi ruşii, cu ochii oblici sau pătraţi, ne-au furat Basarabia şi, în general, ne-ar fura cu ţigani şi unguri cu tot, iar toţi românii n-au asuprit, niciodată, pe nimeni! Ba chiar li se umezesc ochii rotunzi (ca să nu zic oblici) la vederea steagului tricolor, după ce au emigrat cu milioanele, ca să scape de mizeria patriotică din ţara păstorită cu atâta graţie de Cârmaciul cel fără de Prihană Penală! A, să nu uit! Iar ţara aia, cu cei mai mulţi ochi oblici din lume “este una din marile puteri, dacă nu cea mai mare!” (vezi http://www.gov.ro/victor-ponta-am-propus-ridicarea-relatiei-dintre-romania-si-china-la-nivelul-cel-mai-inalt-pe-care-romania-il-are-acela-de-parteneriat-strategic__l1a120380.html). După evaluarea lui Victoraş Ponta (poate vă dau, în curând, ceva pe Analytical, despre asta)! Oriunde priveşti în jur, totul musteşte de inteligenţă, pe tărâmul Mioriţei! Că de rasism vorbesc doar rapoartele „ticăloase” ale Departamentului de Stat, ăla de care se teme Crinuţu’, în mod justificat, după propriile mărturisiri în faţa Marii Adunări Naţionale!
O demisie prin telefon
Şi acum, hai să revenim la Fenechiu! Băiatul ăsta n-ar fi trebuit să ajungă, vreodată, nici portar la Metrou, ca instituţie publică, dar ditamai ministrul în guvern! Cică, ne-a dinamitat raportul pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare al Comisiei Europene! Nici nu mai contează! Pe 12 iulie 2013, a fost condamnat de o instanţă la închisoare cu executare! Liderii politici USL anunţaseră că, dacă se întâmplă asta (chiar şi la prima instanţă), Fenechiu pleacă. El însuşi promisese asta! A plecat! Dar, cum? După verdict, Fenechiu nu şi-a dat demisia! Pe 12 iulie 2013, după aflarea sentinţei, acest domn a declarat: “Am promis că, dacă voi fi condamnat, îmi voi da demisia. Mâine o să am o discuţie cu premierul, nu pot să îmi dau demisia până nu am o discuţie cu premierul să îi spun situaţia de la minister!” (vezi http://www.gandul.info/politica/fenechiu-a-fost-oficial-demis-de-la-transporturi-basescu-l-a-desemnat-interimar-pe-ponta-11119768).
Ceea ce mi se pare fair enough! Omul acceptase să plece, demisia era anunţată! Firesc, o întâlnire cu premierul, înainte de demisia propriu-zisă, premier care urma să preia interimatul la Transporturi, era de bun simţ! Aşadar, faptul că îşi dădea demisia pe 12 iulie sau pe 13 iulie nu mai avea nicio importanţă! Ce face Ponta? Fulgerător, trimite lui Băsescu propunerea de revocare a lui Fenechiu, fără să mai aştepte demisia! Şi explică: “În urma discuţiei de acum două ore cu Relu Fenechiu, reconfirmată prin discuţia de acum trei minute, m-a anunţat că nu mai doreşte să continue. Asta înseamnă demisie. Am discutat şi cu preşedintele şi i-am trimis documentele. L-am informat că domnul Fenechiu nu mai doreşte să fie ministru”! (vezi http://www.rtv.net/ponta-fenechiu-nu-a-putut-sa-demisioneze-pentru-ca-nu-este-in-bucuresti_88958.html).
Bătându-şi efectiv joc de USL-iştii care i se uită în gură, Ponta a slobozit, cu acest prilej, apoteoticele cuvinte, pentru a se justifica de ce nu aşteaptă o demisie formală, scrisă, de la Fenechiu “Domnul Fenechiu, nefiind în Bucureşti, nu putea să scrie efectiv documentul, ci a vorbit cu mine. Dacă a vorbit cu mine la telefon n-aveţi încredere? Poate să-şi dea demisia spunându-mi mie la telefon!” (vezi http://www.gandul.info/politica/fenechiu-a-fost-oficial-demis-de-la-transporturi-basescu-l-a-desemnat-interimar-pe-ponta-11119768). Adică, pentru simpatizanţii tembelizaţi ai FSN-ului de tip PSD, Ponta informa că există instituţia demisiei prin telefon (sic!)! La fel de bine putea anunţa că Ceauşescu i-a zis la telefon că revine în patrie!
Ponta făcuse cunoscut, de la recepţia de Ziua Naţională a Franţei, pe 12 iulie, că va trimite documentele de revocare a lui Fenechiu la preşedinte, că ăla îşi dăduse demisia la telefon, nu-i aşa! Dar, surpriză! Până să le trimită el, Băsescu le şi semnase, adică, ce să vezi, Ponta chiar le trimisese! Victoraş juca aria surprinderii cu proştii din ţara steagului de 10 mile marine: “Voi trimite documentele la Cotroceni. Cum, a venit decretul? Aşa de repede?” (http://www.gandul.info/politica/fenechiu-a-fost-oficial-demis-de-la-transporturi-basescu-l-a-desemnat-interimar-pe-ponta-11119768).
Execuţia proştilor e întotdeauna dureroasă…pentru proşti
Şi, acum, hai să punem câteva întrebări pentru proştii din PNL? De ce nu se mai putea aştepta o zi pentru o demisie formală? Fenechiu avea măcar dreptul ăsta, să plece prin voinţa sa liber exprimată şi nu dat afară! Mai ales că Ponta nu avea nimic a-i reproşa, după propriile sale repetate cuvinte! De ce a simulat Ponta că este surprins de rapiditatea revocării semnate de preşedinte? Nu ştia ce a trimis el însuşi la Cotroceni? Nu ştia că Băsescu nu îl agreează pe Fenechiu şi că promisese, public, să semneze rapid orice revocare venită din partea premierului? Există o singură explicaţie pentru graba cu care Ponta a trimis propunerea de revocare la Cotroceni ştiind exact că Fenechiu nu va avea timp să-şi dea demisia şi că va fi, pur şi simplu, dat afară din guvern! Aşa a vrut Băsescu, iar Ponta, servant credincios, a executat întocmai şi la timp, conform Regulamentului de Gardă şi Garnizoană dând încă o lovitură năprasnică PNL!
Chiar dacă Fenechiu ar fi apucat să-şi dea demisia, actul de revocare semnat de preşedinte nu era obligatoriu presupus a conţine vreo referire la demisie, pentru a da şansa lui Fenechiu de a ieşi, cât de cât, onorabil, din ecuaţia guvernamentală! Dar, corect ar fi fost să facă referire la asta! Ca şi un eventual comunicat, care să anunţe revocarea lui Fenechiu, deşi, repet, nu era obligatoriu să facă referirea cu pricina! Comunicatul lui Băsescu, din 12 iulie, sună sec şi dispreţuitor! Nici măcar nu menţionează numele lui Fenechiu. Trimite la actul de revocare, pentru a afla despre cine este vorba! Iată: “Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat vineri, 12 iulie a.c., Decretul pentru revocarea din funcţie a unui membru al Guvernului. Redăm mai jos textul decretului: (…) Se revocă din funcţie domnul Relu Fenechiu, ministrul Transporturilor.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14419&_PRID=lazi).
Acelaşi Băsescu dădea un comunicat ce anunţa numirea ministrului interimar, la fel de sec: “Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat vineri, 12 iulie a.c., Decretul pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar. Redăm mai jos textul decretului: (…) Se desemnează domnul Victor-Viorel Ponta, prim-ministru, ca ministru interimar al Transporturilor.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14420&_PRID=lazi).
Nicăieri nu se precizează că nefericitul de Fenechiu şi-a dat demisia! Fiindcă, oficial, nici nu şi-a dat-o! Mai bine zis, nu a apucat, deşi era gata să o facă! Execuţia a fost teribilă şi imediată! Măcar această minusculă portiţă de onorabilitate pentru el şi pentru PNL ar fi putut fi oferită, fără nici un rău suplimentar pentru România! Să fim bine înţeleşi! Nu a fost oferită de Ponta! E adevărat, Băsescu a semnat revocarea, dar Băsescu nu putea semna nimic, fără aceste cuvinte magice, cuprinse în actul de revocare semnat de preşedinte: “având în vedere propunerea primului-ministru”!
Pentru comparaţie, hai să vedem comunicatul lui Băsescu din 2008, prin care se anunţa că Lazăr Comănescu a fost numit ministru de externe: “Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat luni, 14 aprilie a.c., Decretul privind numirea în funcţia de membru al Guvernului, a domnului Lazăr Comănescu, ca ministru al Afacerilor Externe, urmare a demisiei din această funcţie a domnului Adrian Cioroianu”! (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=9841&_PRID=ag).
Aşa cum am spus, nu e obligatoriu ca menţionarea demisiei să se afle în aceste documente oficiale, dar, corect este să fie acolo, dacă s-a produs o demisie! Cu atât mai josnică apare justificarea lui Ponta, care, în prima fază, susţine că Fenechiu şi-a dat demisia verbal, pentru ca, în realitate, premierul să fi urgentat procedura tocmai pentru a-l lăsa pe Fenechiu fără şansa demisiei de onoare! Ce să mai vorbim de ipocrizia cu care simula surprinderea că Băsescu îl executase scurt, cu revocare, pe Fenechiu, tocmai ca urmare a trimiterii urgente a propunerii în acest sens! Fenechiu, probabil, scârbit de procedură şi în imposibilitatea vădită de a mai reacţiona, după sentinţa teribilă pronunţată de instanţă (cinci ani de închisoare), a predat a doua zi mandatul premierului fără a crâcni sau comenta ceva!
Aşa cum ştiţi, Fenechiu nu mi-e simpatic! Şi el şi PNL au greşit groaznic când au decis că va fi ministru în guvernul FSN-ist al lui Ponta! Nu discut resortul! Dar şi unui condamnat la moarte pentru crimă îi dai dreptul unei ultime dorinţe! Să fumeze o ţigară sau să spună o rugăciune! Pentru Fenechiu, demisia era o datorie de onoare! O promisese! Categoric, ar fi livrat ce a promis! Nu i-au dat această minimă ieşire onorabilă! Ponta nu ar fi avut nimic împotrivă, Fenechiu a fost mai mult omul lui, decât al liberalilor, în guvern! O singură explicaţie există pentru atitudinea lui Ponta! Aşa a vrut Băsescu! Iar ceea ce este mai grav, Ponta s-a executat fără crâcnire! Vă îndoiţi? Atunci, hai să mai vedem!
O săptămână şi gata…vă luăm cu lopata!
Ce aflăm de la Ponta pe 16 iulie, după revocarea lui Fenechiu, în plină discuţie la PNL, în forul de conducere, pentru desemnarea unui nou ministru la Transporturi: “În primul rând, am avut o discuţie informală pentru că am fost îîî…!!! în primul rând, ştiam de la colegii mei liberali că, probabil, în cursul şedinţei de astăzi, propunerea lor va fi Ovidiu Silaghi. Am, repet, am avut această discuţie informală, pe tema viitorului ministru al Transporturilor, cu preşedintele Băsescu, care trebuie să semneze decretul de numire în funcţie a noului ministru. Domnul preşedinte mi-a spus că se gândeşte, nu a respins propunerea, nici nu mi-a zis că da, e în regulă, mi-a spus că o analizează şi, probabil, până la sfârşitul săptămânii, îşi va face cunoscut punctul de vedere. Asta e versiunea reală a ceea ce s-a întâmplat astăzi.” (auzi file audio* 13ponta-stia de silaghi inaintea liberalilor-basescu se gandeste o saptamana16jul).
Wow! Aţi înţeles? Hai să le luăm pe rând! Cum adică, Ponta a avut o „discuţie informală” cu preşedintele, pe o propunere a forului de conducere PNL, care încă nu fusese emisă oficial? Nu am spus emisă „public”, ci „oficial”! Căci, propunerea liberală, îndată ce era adoptată, putea fi discutată de premier cu Băsescu în linişte şi, apoi, dacă Băsescu o agrea, procedura de numire a noului ministru putea fi lansată! Ce aflăm, însă? Că Ponta ştia dinainte cine va ieşi din forul liberal! Adică, forul liberal de conducere este un simulacru penibil de democraţie, în care liberalii se adună să simuleze că e vorba de o alegere democratică! De fapt, Silaghi era ales dinainte!
Dacă ne raportăm la faptul că liderul Crin Antonescu menţionase, deja, în intervenţii publice, numele lui Silaghi, este clar cine dictează deciziile în PNL! Să fim bine înţeleşi, toată lumea ştia că Silaghi avea cele mai mari şanse, dar cum să anunţi tu, Ponta, pe Băsescu, de această propunere liberală, înainte ca ea să fi fost făcută de liberali, oficial, premierului? OK! Să zicem că toţii liberalii sunt slugile lui Ponta şi, atunci, Ponta îşi poate permite asemenea extravaganţe! Dar, pe ce planetă a democraţiei aţi mai auzit că partidul îndreptăţit să numească un ministru, într-o coaliţie, primeşte de la şeful statului, cel care face numirea oficial, o săptămână întreagă de expunere la oprobriul public, de umilinţă, de dispreţ şi desconsiderare, în asemenea hal, cum primeşte PNL de la Băsescu, prin graţia lui Victoraş Ponta?
Cum adică, Băsescu se gândeşte o săptămână? Silaghi a fost ministru! Serviciile îi cunosc şi apa din bocanci! Băsescu însuşi, dacă vrea să-l respingă, conform deciziilor Curţii Constituţionale, o poate face fără probleme! De ce să îl aprobe sau să îl respingă abia peste o săptămână? Ca să umilească PNL! Ca să acrediteze, încă o dată, ideea că liberalii sunt o gaşcă nedemnă de încredere! Chiar dacă Silaghi ar fi acceptat de preşedinte, săptămâna de neîncredere pe care i-o aplică are un efect public devastator! Dacă nu este acceptat, efectul este întărit!
De ce fac publică Băsescu-Ponta această corvoadă a umilinţei pentru liberali? Nu era mai simplu şi mai elegant, pentru toată lumea, ca Ponta să discute cu Băsescu, după o propunere a liberalilor, care să fie imediat acceptată sau respinsă de preşedinte mergându-se pe o variantă convenită pe canale informale, în aşa fel încât, în minim de timp posibil, un ministru liberal să fie numit în funcţie? De ce facem publică neîncrederea preşedintelui în Silaghi? De ce umilim PNL? De ce spunem proştilor din România că în ţara asta e un singur stăpân, Traian Băsescu şi o marionetă penibilă, dar fidelă în executarea ordinului prezidenţial, Victor Ponta? Probabil, pentru că aşa este! Şi întrebarea supremă! De ce acceptă liberalii această umilinţă? Pentru toţi proştii din USL, răspunsul este simplu: DE-AIA!
Ca nu cumva dispreţul, bătaia de joc şi umilinţa să fie insuficiente, PRM-ista de serviciu a PSD-ului, diafana Lia Olguţa Vasilescu, se întreabă metafizic referindu-se la PNL: „Ce partid de doi bani! Aşa vă ia Gaia pe toţi şi voi vă pitiţi! De parcă ar fi Justiţia Divină! Cel mai bun ministru la Transporturi, de câţiva ani încoace, care a deblocat fondurile UE, a făcut să se ruşineze fetele mari din PNL!” (vezi http://www.realitatea.net/lia-olguta-vasilescu-ataca-pnl-pe-facebook_1224515.html).
Câtă umilinţă! Şi încă nu aţi văzut nimic! Poate o să vă mai arăt, dar, până una, alta, au trecut câteva zile de la sentinţa în cazul Fenechiu! Cum vă explicaţi că nimeni, în fabulos de inteligenta presă românească, nu v-a dat această interpretare a evenimentelor? Răspunsul este simplu: fiindcă este „aberant” ce aţi citit aici, pe blog-ul meu! Or, presa din ţara proştilor se ocupă de lucruri „serioase”, cum ar fi hermeneutica lui Cioacă! Sau maieutica socratică a devenirii lui Gigi Becali! Apropo, v-aţi întrebat unde era, totuşi, Crinuţu’, când aliaţii lui din FSN, Ponta şi Băsescu, îşi băteau joc de PNL? Domne, l-am depistat pe un aeroport european, împreună cu suita! Urmăriţi-l pe Crinuţ şi pe cei care îl însoţesc pe un aeroport european încercând să gândească şi să construiască un mecanism de urnire a României din marasm şi prostie funciară!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Mă întreb câţi proşti sunt simpatizanţi USL în România? Cred că, practic, toţi! Naţia prolifică a proştilor a inundat România cu bătăi sacadate de stropi, ca o ploaie năvalnică de vară. Plouă cu grindină USL prin acoperişul găurit al patriei! Nicio umbrelă nu te salvează! L-aţi văzut pe ministrul Remus Pricopie aseară, pe 8 iulie 2013, la Realitatea TV, în problema abuzurilor fără seamăn ale autorităţilor, la liceul Bolintineanu? Magistral! Nu simt nevoia să scot un sunet sau să scriu un cuvânt! Faptul că, după prestaţia sa de aseară, USL-iştii nu s-au sinucis în masă, în România, dovedeşte peremptoriu că au atins imunitatea epidemiologică totală împotriva tuturor remediilor! Epidemia de prostie a biruit! Niciun ser nu îi mai face bine, de vreme ce anticorpul Pricopie s-a dovedit neputincios! Cum, să-l asculţi pe acest agramat de geniu, ministru al educaţiei, preţ de 30 de secunde, şi să fii USL-ist în continuare? E o explicaţie!
Ştiţi că au scris unii câştigători ai premiului Nobel pentru economie că gata, SUA sunt pe sponci, i-a depăşit piaţa chineză pe americani, China e cel mai mare creditor al Americii? Inevitabil, a lăsat America în urmă pe toate planurile! Pst! Vă mai zic eu una: vin din urmă, tare, Brazilia, India, Papua Noua Guinee şi Tasmania! Deja, SUA sunt undeva pe locurile 25-26! Chestie de ştiinţă, bre! A calculat Ponta cu beţigaşele chinezeşti şi a văzut, în premoniţia fesenistă, care îi animă brand-ul guevarist, “în curând probabil că va fi prima”! Prima economie, bre! China! A lumii! (vezi http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-fost-invitatul-emisiunii-sinteza-zilei-la-antena-3-partea-intai__l1a120462.html). Nu-i de şagă!
Ponta a zis profeticele cuvinte în emisiunea Sinteza zilei a pro-americanului Gâdea, care cred că a plecat foarte deprimat acasă aflând că premiile date de americani Antenelor vor fi sponsorizate de chinezi! Sau sunt deja? Asta ar explica multe! De pildă, ar explica pioşenia moderatorului la afirmaţia plină de har buddhist a iniţiatului Pontist, cum că DA, vrem Parteneriat Strategic cu China! Iată celebrul schimb de replici, care e deja obiect de patrimoniu UNESCO, alături de soldaţii de teracotă şi Marele Zid Chinezesc (am uitat de steagul românesc din Guinnes Book):
“Mihai Gâdea: Poate România să aibă un parteneriat strategic cu SUA şi în acelaşi timp să aibă un parteneriat cu China? Victor Ponta: Bineînţeles. Păi aia încercam să vă spun. Cu cine credeţi că s-a văzut în primul rând preşedintele Chinei? Cu Barack Obama s-a văzut, bineînţeles. Asta credeţi că îi apără Traian Băsescu pe americani sau ce? Mă rog, e aberant.” (vezi http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-fost-invitatul-emisiunii-sinteza-zilei-la-antena-3-partea-intai__l1a120462.html).
Băsescu spusese, citat în aceeaşi emisiune, că nu merge Parteneriatul Strategic, pe care îl avem cu SUA, cu cel pe care îl vom avea cu China! Şi am aflat că, ce? I-a zis-o Ponta scurt! Ce, Obama nu s-a întâlnit cu şeful Chinei? O, ba da! Geniale cuvinte ale lui Ponta, sorbite cu nesaţ de moderatorul topit de admiraţie faţă de măreţul conducător! Ponta, nu Mao!
Pst! Ţineţi secret! Nu-i spuneţi lui Ponta! SUA nu prea au parteneriat strategic cu China! De întâlnit, se întâlnesc, mai ales că unii din China fură secrete militare americane, aşa că e de vorbit, slavă Domnului! Pst! Luaţi-o şi pe asta! Ţările NATO nu prea au Parteneriat Strategic cu China! Pst! Ştiţi de ce? Fiindcă orice oligofren, care are o facultate la bază şi s-a întâlnit vreodată cu conceptul de Parteneriat Strategic şi s-a dus să-l întrebe pe vânzătorul de pop-corn din colţ ce-i aia, a aflat că este vorba de o relaţie bilaterală, pe multiple planuri, inclusiv cooperarea în domeniul securităţii naţionale (e drept, doar în unele cazuri, când e pe bune parteneriatul)! Tare? De-aia, nicio ţară NATO, care, altminteri, poate fi foarte cooperantă, economic, cu marea putere chineză, nu prea are un Parteneriat Strategic cu China, pe bune!
„Bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii”! Nashpa!
De ce zic “nu prea are”? Fiindcă, de pildă, Danemarca (ţară NATO şi UE) zice că are Parteneriat Strategic cu China! Nu-i credeţi, nu au nimic dincolo de relaţia economică, deşi îi zic pompos Parteneriat Strategic! Adică, nimic pe securitate naţională! Şi, apoi, relaţia de securitate dintre Danemarca şi SUA este atât de puternică (mai tare decât va avea, vreodată, Ponta o relaţie cu propriii ochelari de cal), încât statul danez a refuzat să facă parte din Uniunea Europei Occidentale, în epoca de glorie a acestei organizaţii, tocmai pentru a privilegia relaţia de securitate cu America!
Pst! Nici măcar Sinteza zilei nu are Parteneriat Strategic cu China! Sau are? Poate, cu Ponta şi, aşa, prin derivaţie, cu China! Ahaaaa! Hai, măi că am plâns! La emisiunea lui Răducu Tudor, din aceeaşi zi, ştiţi ce generic au pus? Plâng şi acum, când scriu printre hohote şi sughiţuri! “Băsescu batjocoreşte diplomaţia lui Ponta”! Hai, dar cum poţi să batjocoreşti, măi, Băsescu, diplomaţia lui Ponta? Acest partener strategic al Împărăţiei Celeste cu Nasturi Până-n Gât! E posibil? E ca şi acum ai încerca să batjocoreşti galaxia Andromeda! Sau piramida de la Machu Picchu! Aşa ceva, cum zic colegii de la Antena 3! Căci, Băsescu s-a plâns, dom’le, că Ponta, Corlăţean şi oastea lor de mirmidoni diplomatici mioritici au mers în China fără mandat! Şi, să te ţii! Explicaţii la Gâdea, în emisiune, date de Ponta:
Dar şi mai tare decât miticul (cu accent pe “mi”, nu pe “ti”) Ponta, cel plin de mister pontic şi euxin, în acelaşi timp, a fost trâmbiţaşul apostolului Pavel! Heruvimul devenirii noastre întru pioasă diplomaţie, Titus ot Corlăţean! Poate nu ştiţi, dar Titus s-a întâlnit, la sfârşitul lunii aprilie, cu Alianţa Familiilor din România şi le-a citit din Pavel, spre pilduitoare luare aminte şi îndreptare a păcatelor:
“(…) Bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate ca să facă lucruri neîngăduite!” (vezi http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15087700-jesus-ministru-externe.htm).
Eheeee! Titus luptă cu “lucrurile neîngăduite”! În câte ţări democratice din lume credeţi că un astfel de băiat ar fi membru în guvern? Sigur, alături de alt PSD-ist, care a negat Holocaustul? Ei nu sunt niciodată singuri! Se au pe ei înşişi! Şi poporul îi iubeşte aşa! Cum să nu lupte Titus cu mandatul (“lucru neîngăduit”), pe care ar fi trebuit să îl dea preşedintele premierului, în orice negociere internaţională? Că aşa se fac Parteneriatele Strategice, prin negocieri! Emisarul apostolului Pavel pe pământ i-a explicat lui Răducu Tudor, cel cu ochi mari şi umezi, după Evanghelia lui Băsescu (se întoarce, curând, Bogdan Teodorescu şi mai scapă şi Corlăţean de ritul păgân al adulării de la Antena 3) că nu e nevoie de niciun mandat de la Băsescu pentru a face, ei, Marele Parteneriat Strategic cu China!
FESENISM fără mandat, fiindcă proştii „a” votat!
Aşa grăit-a acest Zarathustra al ritului creştin ortodox de Dâmboviţa şi Medgidia, pe 7 iulie 2013, cocoţat pe altarul fumegând de tămâie, de la Punctul de Întâlnire: “Ar fi absurd să credem că primul-ministru şi guvernul nu au posibilitatea de a realiza acţiuni de politică externă, de a se deplasa, decât dacă li se aprobă de cineva, în mod special. De altfel, şi Constituţia spune foarte clar, ‘guvernul realizează programul de politică internă şi politică externă, program de guvernare’, care, apropo, este aprobat de parlament.” (auzi file audio* 13corlatean-ponta nu are nevoie de mandat7jul).
Corlăţean citează articolul 102 din Constituţie (şi, evident, foloseşte în exces particula “decât”, emblema de onoare a tuturor USL-iştilor iubitori de ţară şi limbă română), care specifică: “Guvernul, potrivit programului său de guvernare, acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.” Titus merge mai departe şi dezvoltă ideea: “Consiliul European şi a spus-o şi Curtea Constituţională, aşa cum a spus-o, merge preşedintele; Consiliul Uniunii Europene, Consilii ministeriale sectoriale sunt ale guvernului. Acele mandate le decide guvernul! Aşa s-a întâmplat în toate celelalte guvernări. Nu putem să intrăm într-o logică, în care tot ce mişcă în ţara asta trebuie aprobat, semnat şi direcţionat de o singură persoană!” (auzi file audio* 13corlatean-0guvern are mandat la consiliou si basescu la ec7jul). Fraze eliptice, uşor scoase din limbajul biblic al apostolilor!
Vă aduceţi aminte toamna şi iarna lui 2011, când aceşti USL-işti îl criticau dur pe Băsescu pentru că, vezi Doamne, angajase România în fel de fel de acţiuni politice, pentru acorduri multilaterale, în Consiliul European, fără mandat? Băsescu, atunci, nu avea mandat, ziceau USL-iştii! Ponta, acum, nu mai are nevoie de el! De mandat! Aha! Mai nou, acum, fiecare are România lui! Băsescu pe a lui, în Consiliile Europene! Ponta pe a lui, în Consilii, în China şi pe Planeta Giganţilor! Super! Noroc cu Adrian Năstase, care a anticipat că cei doi balerini pe sârmă, Ponta şi Băsescu, vor juca la cacialma România proştilor şi a tranşat scurt problema în favoarea lui Băsescu! Cum? PRIN LEGE! Legea 590 din 2003 privind tratatele. Şi unde scrie negru pe alb, la articolul 3, aliniatul 1:
“Art. 3 (1) Pentru aprobarea iniţierii negocierilor unui tratat la nivel de stat, Ministerul Afacerilor Externe, singur sau, după caz, împreună cu ministerul sau autoritatea administraţiei publice centrale care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în competenţele căruia sau căreia se află domeniul principal reglementat prin tratat, elaborează un memorandum, care va fi avizat de către toate ministerele în competenţele cărora se află din punct de vedere substanţial celelalte domenii reglementate prin tratat şi însuşit de către Guvernul României prin semnătura primului-ministru, după care va fi înaintat spre aprobare Preşedintelui României”!
La articolul 2, aliniatul 1, se precizează: “România, Guvernul României, precum şi ministerele şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, pentru care această atribuţie este expres prevăzută de legislaţia în vigoare, pot încheia tratate la nivel de stat, tratate la nivel guvernamental, respectiv tratate la nivel departamental.”
Ho, că Ponta nu a vorbit serios! Ce vă veni?
Oare, în ce categorie intră un Tratat de Parteneriat Strategic? Păi, ia să vedem! Pe 18 aprilie 2011, Băsescu a semnat, în Azerbaidjan, planul comun de acţiuni pentru Parteneriatul Strategic România-Azerbaidjan! Aşadar, până şi cu o ţară ca Azerbaidjan, care nu e europeană, nu face parte din NATO sau UE, care nu e “prima putere a lumii” şi cu care s-a semnat doar un plan comun pentru Parteneriat Strategic, cel care a semnat documentul este preşedintele României! Ce înţeleg din asta toţi proştii României, inclusiv oştile de proşti din USL?
Că, dacă vorbim de Parteneriate Strategice, nu poţi să mergi tu, prim-ministru, şi să le propui ălora, fără să te consulţi, măcar, cu cel de la capătul demersului tău, ăla care semnează, în cele din urmă, conform Constituţiei, tratatul! Sau ce o fi acordul ăla! Unde mai pui că la articolul 3, aliniatul 2, din legea 590, scrie: “În cazul tratatelor la nivel de stat pentru care este necesară aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, aprobarea Preşedintelui României se va acorda după îndeplinirea procedurilor specifice prevăzute de legea pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi de reglementările acestuia.”
A, staţi aşa! Poate, Ponta se referă la o abureală de tip “hai să-i prostim pe proşti” (cum se zice la Antena 3), când propune Parteneriat Strategic cu China! Şi îşi bate joc de chinezi, cum îşi bate joc de proştii care l-au votat şi care îl iubesc încă! Atunci e OK! Nu are nevoie de mandat de la nimeni! Primiţi scuzele mele, domnule Ponta, credeam că vorbiţi serios! Nu mă băgaţi în seamă, mă prind greu! Are dreptate emulul apostolului Pavel, Titus! Vorba lui Zgonea, o altă minte ro-bustă a fesenismului de tip PSD-ist, care era coleg cu Mihai Viteazul, dacă nu ştiaţi! Nu fesenismul, domne’, Zgonea era coleg cu Mihai Viteazul, după propriile mărturisiri publice! Ale lui Zgonea, nu ale lui Mihai Viteazul! Hai, că am început să vorbesc ca Remus şi Titus! Lipseşte Romulus, dar o veni şi el, şontâc, şontâc, din urmă, în guvern! Măi, ăştia doi vorbesc latineşte, de-aia le scârţâie limba română în gură!
Aşadar, din nou, aprobare de la preşedinte! Acum, dacă vrei să faci un fel de Parteneriat Strategic, cu precădere, într-un domeniu economic, cum este cel al energiei, de pildă, aşa cum are România cu Azerbaidjan, OK, poţi gestiona asta la nivel guvernamental! Dar, tot trebuie să-i dai amploare, să o ridici în rang şi să o treci la semnat, pe documentul bilateral, prin mâna preşedintelui (articolul 91, aliniatul 1 din Constituţie: “Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege”).
Orice fel de Parteneriat Strategic cu China trebuie să aibă acest rang superior, dacă nu e o abureală de tip Ponta Plus! Cum? Fără să-i spui lui Băsescu? Fără să iei în considerare dinamica relaţiilor sino-americane? S-au consultat diplomaţii români cu Washington-ul, înainte să lanseze aberaţia cu Parteneriatul Strategic cu China? Sigur, sigur, ştiu, România este ţară independentă, nu-i spune nimeni ce să facă, bravo, bravo! Mă laşi? Evident, se poartă şi Parteneriate Strategice de doi lei, cu titulatură pompoasă şi care nu au nicio valoare! Aşa ceva intenţionează să facă Ponta cu China? Că, atunci, chiar că nu are nevoie de Băsescu! Dar, dacă vrea o treabă serioasă, cum îl ocoleşte pe Băsescu? Cum îi ocoleşte pe americani? Mai ales că, din discursul lui Ponta, pare o afacere serioasă:
“Victor Ponta: Noi am propus, în cursul întâlnirilor şi cu preşedintele şi cu primul-ministru, ridicarea relaţiei dintre România şi China la nivelul cel mai înalt pe care îl are România, acela de Parteneriat strategic. Sunt câteva ţări cu care avem un parteneriat strategic şi ne-am dori – anul viitor sunt 65 de ani de relaţii diplomatice – să avem un parteneriat strategic şi cu China. Un asemenea parteneriat strategic presupune multe domenii, pornind de la colaborarea politică, evident cea economică, care este cea de substanţă, dar şi culturală, educaţie şi alte domenii. Staţi un pic, ca să nu fie neclar răspunsul meu. Şi preşedintele şi primul-ministru au spus că apreciază foarte mult această propunere, că o văd cu ochi foarte buni şi că, evident, intrăm în procedura de analiză, o procedură diplomatică standard pentru a o finaliza.” (vezi http://www.gov.ro/victor-ponta-am-propus-ridicarea-relatiei-dintre-romania-si-china-la-nivelul-cel-mai-inalt-pe-care-romania-il-are-acela-de-parteneriat-strategic__l1a120380.html).
Fraţi chinezi! Hai, şi-om mere în Schengen!
Puteţi să-mi spuneţi şi mie ce este aia “colaborare politică” într-un Parteneriat Strategic cu China? Ne coordonăm cu ei în Consiliul de Securitate al ONU împotriva iniţiativelor americane? Cred că sunt cel puţin câteva întrebări de pus de către Departamentul de Stat, la acest moment! Eu, ca vechi trădător de ţară, vândut intereselor străine, îmi permit să am asemenea reflecţii abominabile pentru patriotul Crin Antonescu cel Temătoriu de Departamentul de Stat! Şi, atenţie! Ca să le dea lovitura de graţie şi germanilor, care ne tot blochează accesul în spaţiul Schengen, Ponta face Chinei cea mai cuceritoare ofertă, din istoria zbuciumată a Uniunii Europene:
“Mai e ceva, însă, ce România trebuie să facă: în urmă cu o lună şi jumătate, două luni, am flexibilizat şi eficientizat foarte mult regimul de vize pentru oamenii de afaceri din China. Când vine vorba însă de vizele turistice obişnuite, încă suntem un pic între ciocan şi nicovală, în sensul în care trebuie să avem standarde foarte înalte şi stricte pentru a putea fi primiţi în Schengen. Deci, odată cu soluţionarea accesului României în Schengen, putem să facem paşii următori pentru facilitarea regimului de vize în ansamblu.” (vezi http://www.gov.ro/victor-ponta-am-propus-ridicarea-relatiei-dintre-romania-si-china-la-nivelul-cel-mai-inalt-pe-care-romania-il-are-acela-de-parteneriat-strategic__l1a120380.html).
What? Adică, aoleu muică, europenilor, băgaţi pe băieţii mioritici în Schengen, că avem standarde, am îndeplinit toate condiţiile şi îndată ce ne băgaţi, băgaţi în UE şi un miliard de turişti chinezi! Minim! Băi, USL-iştilor, mai aveţi pompa de aspirare pe creier? Atunci, aspiraţi! Des şi sacadat! Să spui aşa ceva! Fie şi la Beijing, după întrevederea cu preşedintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping! Tare! Mai puteţi? Atunci, luaţi-o şi pe asta de la Ponta: “(…) eu vă spun foarte direct faptul că sunt foarte mulţi preşedinţi şi prim-miniştri care îşi doresc să fie primiţi la Beijing la acest nivel. Se aşteaptă un an, doi ani, se pregătesc vizitele. Faptul că România a fost băgată peste rând e un semn extraordinar de bunşi ar trebui să nu dezamăgim acest tratament preferenţial pe care l-am avut”! (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/207470-INTERVIU-Ponta-Am-deschis-usi-pentru-economia-romaneasca-trebuie-sa-cooperam-cu-Vestul-cu-Estul-cu-economiile-in-dezvoltare.html).
Ne-au băgat peste rând, frate! La preşedintele Chinei! Dumneavoastră vă daţi seama că băieţii ăştia de la USL, care vor să dea vize la chinezi, după ce ne bagă nemţii în Schengen, chiar cred ce spun? Vă daţi seama cine conduce ţara? Cum s-or fi tăvălit chinezii pe jos de râs cu ăştia în preajmă, “băgaţi peste rând”! Sincer, îl înţeleg pe Ponta! E într-o situaţie dificilă cu indicele de inteligenţă! Şi, dacă îl mai bagi şi peste rând la cinema, să vadă filmuleţul de mai jos, e clar că vrea Parteneriat Strategic cu China! Ar fi putut Corlăţean să-i spună, măcar, că filmul e film şi atât! Dar, ocupat cu apostolul Pavel, l-a lăsat pe Ponta cu ochii zgâiţi pe ecran de era să iasă ditamai Parteneriatul Strategic cu China! Uitaţi-vă şi dumneavoastră la filmuleţ!
În plus, ce te faci cu babele din USL! Că trebuie să le explici că Parteneriatul Strategic cu China nu înseamnă ruperea de SUA! Grea viaţă pentru Ponta! Uite-aici!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Astăzi nu aveam de gând să postez nimic pe acest blog! În niciun caz un text atât de scurt. Pur şi simplu am clacat! Nu m-am putut abţine! Îmbătrânesc alert şi fără scăpare! Are şi prostia o limită! Nu, nu a mea! V-aţi bucurat degeaba! A mea este nelimitată! Am văzut mulţi proşti la viaţa mea! Unii extrem de autentici! Ocazional, am văzut proşti în funcţii de stat, în multe ţări ale lumii! Câteodată, în democraţii consolidate şi niciodată la asemenea nivel şi, absolut niciodată, atât de proşti ca în România! Nimeni, în România, nu observă asta! Haide, o să ziceţi! Ba, se vede! Zău?
Doi, Doamne’ şi amândoi!
Am urmărit pe 3 iulie imaginile de la recepţia oferită de Chargé d’Affaires-ul american Duane C. Butcher, cu ocazia zilei naţionale a Statelor Unite (care se celebrează oficial, în SUA, pe 4 iulie)! Pe Antena 3, în timpul emisiunii Sandrei Stoicescu, cred! Care, apropo, nu a observat nimic! E dreptul ei! Am admirat prezenţa la recepţie, concomitent, a celor doi co-penibili naţionali, Crin Antonescu şi Victor Ponta, în ordinea de precădere diplomatică.
Nicio problemă, din lipsă de limbă engleză, ordinea de precădere s-a inversat, aşa că ditamai însărcinatul cu afaceri american s-a pozat şi s-a salutat cu premierul român Ponta, ca şi cum acesta ar fi fost primul în ordinea de precădere diplomatică, deşi preşedintele Senatului (viitorul preşedinte al României, cică) ar fi fost îndreptăţit la aceste onoruri. Logic, discursul din partea României a fost rostit, în engleză, de Ponta! Să fii numărul doi în stat şi să te prezinţi la recepţii diplomatice, în absenţa numărului unu (Traian Băsescu, preşedintele României nu a participat), alături de numărul NU CONTEAZĂ CARE (după tine, în orice caz) şi să faci pasul înapoi, doar pentru că habar n-ai să vorbeşti engleză? Când puteai să bălmăjeşti ceva, în română, că atâta poţi? OK! Cred că băieţii de pe Potomac au râs cu flori de cireşi pe pleoape de atâta prostie! Dar, hold your horses! The best is still to come!
Ca o floricică de stepă chineză sau kalmucă, la alegere, Victoraşul cel călătorit pe unde şi-o fi înţărcat Anticristul iapa pur-sânge, luându-şi moaca de Marco Polo pe gulerul imaculat al cămăşii, a ieşit la declaraţii cu americanul. În engleză, bineînţeles! Şi zise, la început, printre altele, după traducerea auzită pe Antena 3, care o fi fost peste tot aceeaşi, nu ştiu: “Tocmai am aterizat dintr-o vizită într-o ţară mare şi un bun prieten al României; îmi doream foarte mult să reuşesc să ajung aici, în după-amiaza asta, la timp pentru a-mi exprima sentimentele care ne animă faţă de un alt mare prieten şi partener, Statele Unite ale Americii”! (auzi file audio* 13ponta-vine din china-3jul). Avem şi textul oficial, de pe site-ul guvernului român: „Tocmai m-am întors dintr-o vizită într-o ţară extraordinară, un bun prieten al României, dar eram foarte hotărât să ajung în această după-amiază aici pentru a-mi exprima cele mai călduroase sentimente ale noastre în legătură cu o altă ţară extraordinară, o democraţie adevărată, un bun prieten al nostru, Statele Unite ale Americii!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-festivitatea-sarbatoririi-zilei-americii__l1a120448.html).
Acum, dragi observatori oneşti, dacă eşti premierul României şi mergi la ziua naţională a Burundi, niciodată nu vei spune că mergi acolo dând fuga să nu întârzii venind de la o plimbare în Botswana! Şi nici nu vorbeşti, la ziua naţională a Burundi, despre prietenia României cu alte ţări, cum ar fi Botswana, punând cele două ţări pe acelaşi plan! Fie şi pentru simplul motiv că nu se face! NU SE FACE! Plus, că s-ar putea să nu ştii exact în ce relaţii este Burundi cu Botswana şi gafa poate fi de proporţii!
America şi China, cealaltă democraţie adevărată
Cum să spui, atunci, la ziua naţională a Americii că tu eşti prieten bun cu China şi America este “alt mare prieten”? Pardon, conform site-ului guvernamental, America este „o altă ţară extraordinară, o democraţie adevărată, un bun prieten al nostru”! America este alături de China „extraordinară”? Şi, tot aşa, „democraţie adevărată”? Că este tot „bun prieten al nostru”, nu mai încape vorbă, de vreme ce ai zis-o în clar chiar la început! Că tocmai ai venit de acolo, din China, cealaltă „democraţie adevărată”, că voiai să ajungi şi la chermeza americanilor, e limpede ca lumina zilei!
Şi ştiţi ce i-a zis, pe final, Ponta lui Butcher? Americanul spusese, amabil, câteva cuvinte, în româneşte, la sfârşitul discursului său. Ponta îi dă o replică, pe finalul propriului discurs: “Sper că engleza mea nu a fost mai rea decât româna ta, Duane!” (auzi file audio* 13ponta-engleza mea3jul). Avem şi textul oficial, de pe site-ul guvernului român: „sper că limba engleză pe care am folosit-o nu a fost mai proastă decât limba română pe care aţi folosit-o dvs!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-festivitatea-sarbatoririi-zilei-americii__l1a120448.html).
Regula No. 1, în manualul proştilor, care învaţă diplomaţie! Nescrisă, de-aia e pentru proşti: “Dacă eşti oficial al ţării tale, niciodată nu face comparaţii, într-un discurs public, în faţa unui reprezentant oficial al altei ţări, între abilităţile tale şi ale lui, cu excepţia cazurilor când vrei să-i faci un compliment”! Dar, cum a ieşit comparaţia făcută de Ponta? A născut ea vreun compliment? Cum, adică? “Sper că engleza mea nu a fost mai rea decât româna ta, Duane!” Adică, putea fi la fel de rea? Sau mai bună, adică a americanului a fost rea, rea de tot? Sigur, presupunând că eşti foarte ignorant şi nu ştii regulile nescrise ale diplomaţiei şi vrei să faci o remarcă plină de umor, care să nu te desfiinţeze, ba chiar să-ţi slujească, poţi spune: “Sper că engleza mea a fost la fel de bună ca româna ta, Duane!” Şi îi faci omului un compliment, punându-l cu un inch deasupra ta, nu dedesubt! Şi eşti din manual, fără să ştii!
Nu am pretenţia ca Ponta să-l fi citit pe Hegel! Hegel avea o definiţie excelentă a prostiei! El o definea ca pe o contradicţie între scop şi mijloc! Adică, îţi propui să ieşi din cameră (scopul) pe uşă (mijlocul), firesc, şi te trezeşti că încerci să ieşi cu capul prin zid! Nu merge! Nu poţi să ieşi prin zid! Adică, eşti prost bâtă, instituţionalizează-te rapid! Sau, vrei să întăreşti relaţia cu un înalt oficial american (scopul), care te-a invitat la masă de ziua ţării lui! Atunci, îi zici lucruri deştepte, amicale şi prietenoase (mijlocul). Aşadar, îi zici că tocmai ai venit din China, un mare prieten al ţării tale, tot o democraţie adevărată? Şi că speri că engleza ta nu e mai rea ca româna lui? Ei bine, dacă păţeşti asta, naturalizează-te rapid! Fă-te român! Acolo, vei scăpa neobservat! Poţi să ajungi chiar premier! Mă gândesc că, pentru un discurs al lui Blaga, mult mai slab, ca iubire pentru China, decât ce debitează Inegalabilul Victoraş, presa română l-a crucificat pe nefericitul PDL-ist!
Dar, hai să nu fiu rău! Domnule Ponta, relaxaţi-vă! Sunt situaţii ceva mai grave în relaţiile cu un oficial american decât ce aţi făcut dumneavoastră! Urmăriţi filmul de mai jos, ca să vedeţi ce poate fi mai grav! Şi, apoi, poate traducerea a fost greşită! În acest caz, vă rog să primiţi scuzele mele sincere, pentru deranj (sigur, rămâne site-ul guvernamental, dar vă descurcaţi dumneavoastră)! Şi nu vă mai uitaţi la filmuleţ! Mai bine, nu vă mai uitaţi deloc, că, oricum, presupun că v-a influenţat titlul!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
De prin 2007, mă străduiesc să le explic proştilor de la guvernarea ţării şi din serviciile secrete dragi lui Băsescu, de ce proiectul cu privire la gazoductul Nabucco este o făcătură politică jalnică! Fără nicio legătură cu posibilitatea de a aduce gaz azer sau de altă natură asiatică (dar, nu rusesc) în Europa, pe traseul Azerbaidjan, Georgia, Turcia, România, Ungaria şi Austria, ocolind Rusia şi Ucraina. Am făcut zeci de emisiuni la televizor pe tema asta! Toate cu adresare către Băsescu, pe vremea aia iubit de toţi proştii din România, care, astăzi, se uită râgâind, cu berea în faţă, la vizitele “istorice” ale lui Ponta prin ţările cu gaz ale Asiei! Unde Ponta încearcă să obţină ce nu a reuşit Băsescu prin Nabucco!
Fiindcă Uniunea Europeană (în primul rând, principalele puteri comunitare, Germania şi Franţa) a folosit aşa-zisul proiect Nabucco drept paravan politic pentru ţările mai sărace din Est, care se temeau de Rusia şi de arma sa mortală Gazprom! La adăpostul acestui paravan, de pildă, Germania a perfectat aranjamente cu Rusia pentru gaz pe sub Marea Baltică! Bravo ei! A făcut ce trebuia pentru poporul său şi pentru Europa!
Fiindcă America a folosit Nabucco pentru a plusa în jocul politic cu Moscova încurajând Europa să găsească o cale alternativă la gazul rusesc, deşi ştia că nicio ţară asiatică, fost sovietică, nu va livra, strategic, gaz Europei fără aprobarea Rusiei. Era o formă de presiune minoră asupra Rusiei şi de simulare a susţinerii pentru independenţa energetică a proştilor din Europa de Est, care se uitau la americani ca la soare, prin aburii de gaz ai Gazpromului!
Şi Washington şi Moscova au ştiut constant că nu se poate! Încet, încet, au aflat toate statele şi firmele europene aflate în proiectul Nabucco! Mai puţin o ţară: România lui Băsescu, Victor, Crin şi alţii ca ei! Nu i-am auzit pe cei doi penibili să-l fi criticat, vreodată, pe Băsescu pentru aventura anti-rusească în care a aruncat România supralicitând Nabucco până la a-l transforma în cântec de luptă împotriva Rusiei! Dar, ce nu ştiau Băsescu, SRI, SIE şi Ministerul de Externe (anexa SIE) la un loc?
Reinhard Mitschek, managing director al Nabucco, povestea, în aprilie 2008, că primele cantităţi de gaz ar fi trebuit să vină, pe conductă, din zăcămintele azere de la Shah Deniz-2, care ar fi pompat în stomacul avid al Europei 8 miliarde de metri cubi de gaz (furnizori pentru Nabucco ar fi putut fi şi Kazakhstan, Irak, Egipt şi Iran, conform lui Mitschek – The first gas for the pipeline would come from Azerbaijan’s Shah Deniz-2 offshore field, which would initially supply 8bcm annually. Other potential suppliers included Kazakhstan, northern Iraq, Egypt and Iran, Mr Mitschek said.)!
Adică, mai nimic! Nu ştiau Băsescu şi Securitatea lui că brava conductă Nabucco nu ar fi putut căra decât maxim 30 de miliarde metri cubi de gaz anual? Pentru o Europă cu nevoi de 500 de miliarde de metri cubi de gaz? (Even when running at its full 30bcm a year capacity, Nabucco will supply only a small portion of Europe’s 500bcm needs. The bulk of gas will continue to come from Russia.).
În 2008, comisarul pentru relaţii externe al UE, austriaca Benita Ferrero-Waldner anunţa că preşedintele Turkmenistanului a promis şi el 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an (Mrs Ferrero-Waldner told the FT after returning from the central Asian country: “The president . . . gave us assurances that 10bcm will be set aside for Europe in addition to possibilities in new fields to be tendered.”)!
Cică, nu e gaz!
Aşa zicea preşedintele Gurbanguly Berdymukhammedov! Preşedintele unei ţări care vindea cea mai mare parte a gazului său cui? Ghici ghicitoarea mea, dom’le Băsescu! Cui? Răspuns corect! Rusiei! Şi mai cui, după Rusia? Din nou, răspuns corect! Chinei! (Mr Berdymukhammedov has promised increased supplies to Russia, the biggest buyer of Turkmen gas, through a proposed pipeline, and to China via a long trans-Asian route planned for completion next year. A southern route to Pakistan has also been mooted.).
Bine, bine, dar cât de proşti să fim şi aşa, cu cei 10 miliarde metri cubi de gaz turkmen, de vreme ce nici dracu’ nu ştie cum i-am fi primit, în condiţiile în care toată producţia turkmenă pentru export, adică vreo 50 de miliarde de metri cubi, era acoperită de contracte până în 2028? Iar rezervele imense ale ţării, încă neexplorate, prezentau probleme tehnice de exploatare, fără a mai lua în considerare obiecţiile politice şi juridice ale Rusiei! (Industry experts say it is unclear how or when the gas could be delivered. Virtually all current Turkmen export production, of 50bcm, is covered by contracts running to 2028. The country has big additional reserves, but these have yet to be developed. Developers face technical difficulties and legal and political objections from Russia and other Caspian shore states over reserves beneath the sea.).
Apropo, dar de unde ştiam eu toate astea, iar Băsescu şi securiştii lui nu (USL nu se născuse pe vremea aia)? Păi, e un ziar! Îi zice Financial Times! Ştiu, e secret rău! Nimeni nu ştie de el! E clasificat rău! S-au zbătut securiştii lui Băsescu, dar nimic, n-au reuşit să-l scoată din ghearele Majestăţii Sale, Regina! Zău, uite-aici: “Deal helps EU ease reliance on Russian gas”, în Financial Times, de Andrew Bounds în Bruxelles şi Isabel Gorst şi Stefan Wagstyl în Londra, Aprilie 14, 2008 (vezi http://www.ft.com/cms/s/0/25ed5916-09bd-11dd-81bf-0000779fd2ac.html?nclick_check=1).
Păi, cât de prost securist să fii, să nu citeşti, tu, măcar Financial Times? Staţi liniştiţi, că, în ciuda înjurăturilor lui Băsescu la adresa presei, nici presa română nu s-a luptat prea tare cu Nabucco! A relatat „oareceuri”, cu alte variante de conductă, dar, în fond, nu s-a agitat prea tare, ba chiar i-a ţinut isonul lui Băsescu al nostru, căci tot ce este împotriva Rusiei este drag sufletului mare şi palpitând de patriotism al presei româneşti! Trăiască! Mie îmi place de ea! Îi educă pe proşti, dom’le! Uite-i, au votat cu USL, în cele din urmă! Masiv! Bravo, bravo!
Hai la îngropat conducte!
Măi, frate, că nu citeşti Financial Times, mai înţeleg! Dar, să nu citeşti nici The Moscow Times? Asta cum e? Uite: Anatoly Medetsky, “Hungary Signs Up for South Stream”, în 29 februarie 2008, în The Moscow Times. Ce aflăm din titlu? Că, încă din 2008, Ungaria a semnat cu Rusia pentru South Stream, adică pentru o conductă rivală lui Nabucco, ce avea să aducă tot gaz rusesc în Europa! South Stream era conducta proiectată pentru gaz rusesc prin Bulgaria, pe sub Marea Neagră, spre Grecia, Italia şi Austria (urma să evite Ucraina şi problemele relaţiei tumultoase dintre ruşi şi ucraineni, cu posibilitatea blocării gazului rusesc care tranzitează Ucraina spre Europa!).
Aoleu! A fost Putin la Budapesta pentru semnarea acordului! “Nenorociţii” de unguri! Ăştia “vor să ne ia Ardealul”, e clar! Şi-au dat mâna cu ruşii! Jos cizma de pe Basarabia! Nu ne lăsăm! Toţi proştii, înfrăţiţi cu securiştii, cu Băsescu şi FSN-ul lui Ponta-Antonescu-Iliescu, “luptăm, luptăm, luptăm şi câştigăm”! “Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă”! Nu se poate, domne’! Cum aşa? Ce mai zice, domne’, la gazetă, acolo? La The Moscow Times! Cică, Putin a zis ceva de Nabucco! A îndrăznit, KGB-istul ăla? Ce-a zis, domne’? Uite-aici! Referitor la Nabucco, Putin a zis: “(…) e mai rău decât să lucrezi cu Rusia…Puteţi construi două, trei sau cinci conducte de gaz…Problema este ce pompaţi prin ele şi de unde!” (it is worse than working with Russia. … You can build two, three or five gas pipelines. The question is what products you pump through them and where you get them).
Da’, ce te interesează, bre, pe tine, ce pompăm noi prin conductă! Pompăm! Treaba noastră ce! Ştie domn’ Băsescu! Şi a adăugat rusul, cu gândul probabil la noi, proştii din România, singurii din Europa şi cei mai adevăraţi din lume: “Dacă cineva vrea să găurească pământul, să îngroape fier sub formă de conducte, vă rog, nu vă deranjăm”! (If someone wants to poke the ground to bury iron there in the form of pipes, please do, we don’t mind).
Poftim? Dar nu îi e ruşine lui Putin ăsta? Ce “nemernic”! Lasă că facem noi Nabucco singuri, să moară de necaz! Că, zicea domnul preşedinte Băsescu, pe 30 iulie 2009, la Radio România Actualităţi: “V-aş putea spune că la Consiliul din iarnă (Consiliul European de iarnă, 2009-nota. mea), Nabucco fusese scos de pe agenda priorităţilor Comisiei Europene, iar poziţia României a blocat scoaterea Nabucco de pe lista de priorităţi! Mai mult decât atât, am obţinut şi finanţare de la Comisie pentru Nabucco! Aşa vreau să le spun analiştilor diletanţi, unii chiar având eticheta de mari analişti de politică externă şi bine meritată eticheta, dar îmi aduc aminte cât de uşuratic îşi blamau preşedintele pentru că se purta! Şi ei erau inteligenţii care aveau toate detaliile, iar preşedintele nu înţelegea nimic! Iată că viaţa a demonstrat că consecvenţa (sic!) şi cunoaşterea în detaliu a realităţilor face ca, până la urmă, să câştigi” (auzi file audio* 9basescu-rra-nabucco-a castigat30jul)!
Numai “boul e consecvent”!
Eu, unul, nu ştiu care erau “analiştii” ăia, de care zicea Băsescu, fiindcă eu nu îmi aduc aminte decât de unul: de mine! Câtă maliţie! Ei bine, pe vremea aia, nu-mi aduc aminte să fi citit un singur rând în presa română de calitate, care să-l trimită la plimbare pe Băsescu pentru Nabucco! Nici la televizor nu am văzut! Ba îmi aduc aminte de oarece osanale pentru Băsescu patriotul, pentru Băsescu cel cunoscător, pentru Băsescu pro-americanul şi salvatorul naţiei de ruşi, ţânţari, urticarie şi băşici de la soare! Răsare! Măi, şi ce bine zicea! “Consecvenţa face să câştigi”! N-a zis Băsescu maxima aia? Că “numai boul e consecvent”? (vezi http://www.gandul.info/politica/basescu-boicoteaza-referendumul-este-foarte-posibil-sa-nu-ma-prezint-la-vot-presedintele-suspendat-indeamna-pdl-sa-nu-si-trimita-reprezentanti-in-sectiile-de-votare-9898536). Ba da!
Căci, spunea Băsescu: “Eu consider Nabucco, în afara altora, un succes pentru România, pentru că, la un moment dat, rămăsese singura ţară europeană care nu abandonase proiectul în favoarea South Stream-ului”! (auzi file audio* 9basescu-rra-nabucco un succes30jul). Auzi, singura ţară europeană care nu abandonase Nabucco! Sunt mândru, mai ales acum, că Nabucco a căzut oficial şi nu mai „îngropăm fier în pământ sub formă de conducte”! Un succes, ce mai! Cum zicea preşedintele: “În politică, întotdeauna, mai ales în politica externă, este necesară consecvenţa, bunul simţ şi seriozitatea, capacitatea de a-ţi menţine opţiunea. Flexibilitatea este şi ea una din calităţi, dar nu atunci când întrebarea este fundamentală, de genul, <<contribuim la diversificarea surselor de alimentare a Europei cu energie sau ne dăm pe doi bani?>> Şi opţiunea mea fost cea de pe drumul mai greu, dar s-a dovedit a fi corectă“! (auzi file audio* 9basescu-rra-nabucco-consecventa-corecta30jul).
„Curat” corectă! Ne-am dat pe 0 bani! Dar, nu la ruşi! Cumva, destinul Nabucco urmează soarta României! Condusă de oameni „providenţiali”! Cum o fi, însă, să votezi ani în şir cu Băsescu, să-l idolatrizezi, pur şi simplu, şi, acum, să-i iubeşti pe Ponta şi Antonescu? Cât de tare e să-i înjuri pe ruşi, tu fiind convins că americanii vor asta de la tine, în timp ce America valsează de mama focului cu Rusia, în aplauzele audienţei europene! Cât de prost să fie cineva, consecvent altminteri, chiar mai consecvent decât boul? Şi care nu ştie că America valsează cu Rusia pe ruseşte, cât e ea de America! Uite, ca în filmul de mai jos (unde se dansează tango pe ruseşte)!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Mă uit la televizor, la ora 17:20, joi, 13 iunie 2013, pe România TV! Îl ascult cu nesaţ pe liderul incontestabil al speranţelor acestui popor, Victor Ponta! Omul a intrat în direct, la cererea lui, pentru a spulbera o speculaţie a presei! Şi anume că invitaţia adresată de premier guvernatorului Băncii Naţionale, pentru a participa la inaugurarea podului Calafat-Vidin, ar însemna constituirea unui tandem Ponta-Isărescu, în vederea alegerilor prezidenţiale din 2014! Victor Ponta a dezminţit cu tărie! Crin este candidatul ever, pe care îl susţine Ponta! De la înălţimea procentelor sale, în încrederea populaţiei, care l-au lăsat la subsol pe Crin!
Crin este depăşit, astăzi, cu mult, de Victor! În sondajele de opinie! La încredere! Înaintea lui Crin nu este doar Victor! Sunt şi Isărescu şi Oprescu (sondaj CSOP- http://www.rtv.net/gigi-becali-si-crin-antonescu-la-egalitate-in-sondajul-csop_84377.html). La egalitate cu el este Becali! George! Da, magnatul din puşcărie! Românii au tot atâta încredere în Crin, cât au în Gigi! Gigi e mai credibil decât Băsescu! Aşa zice CSOP! Iar eu sunt coleg de naţiune cu aceşti români, care se exprimă în sondaje! E OK! M-aş fi putut naşte urangutan! Şi eram coleg cu Matt Damon, în Planeta Maimuţelor! Not bad! Poate mă rezolv cu nişte implanturi! Nu, nu pentru mine! Da, da, la creier! Dar, sunt prea mulţi! Câte implanturi? Şi din ce creier? Şi sunt ai noştri! Unii sunt în Parlament! Cam toţi de acolo!
Ordonanţe pentru proşti
Aţi urmărit dezbaterea cu privire la revizuirea Constituţiei? Aţi văzut feţele aleşilor? Mustesc de inteligenţă, mai ales când emit sunete! Unii chiar vorbesc! Mda, muzica onomatopeelor! E ca o apogiatură, într-un concert din muzică de Bach! Vine ca să scoată în evidenţă o notă anume! Adică, sunetele se leagă şi poţi să vezi în licărirea ochilor istoria zbuciumată a planetei, de la amibă la celenterate! Poftim? Aţi zis primate? Un moment, da, da, da…nu, la mine pe display totul se opreşte la celenterate! Sau, poate e invers la noi! De la celenterate la amibă! Poate e ceva în neregulă cu laptop-ul meu! Ia să vedem! Uite, la bulgari merge dincolo de primate! Şi la moldoveni! Ăia de dincolo de Prut! Cică au o genă rusească! Stai, uite avem şi noi o genă! Iar unii sunt dincolo de primate, cu gena asta! Iată!
“Reporter: Domnule premier, parlamentul a adus nişte modificări la OUG cu locuinţele date de stat demnitarilor. Sunt mult mai multe privilegii faţă de cum era textul iniţial. Cum comentaţi? Sunt şi secretarii, şi subsecretarii, şi miniştrii /…/. Victor Ponta: Ce să spun? Admir generozitatea parlamentarilor. Aş fi preferat să fie generoşi de la ei, nu de la mine, de la guvern. O să fac eforturi să vindem cât mai repede spaţiile de la RAAPPS, ca să nu mai aibă unde să stea toţi, care i-au înduioşat pe parlamentari. Acum, până la urmă, eu am dat ordonanţa într-o anumită formulă, nu pot să îi impun parlamentului, şi nu guvernul impune parlamentului. Cred, însă, că poate nu era momentul să li se rupă sufletul parlamentarilor de secretarii de stat. Şi cine a mai intrat? Iarăşi toată lumea? Reporter: Toată lumea, adică ce aţi încercat să scoateţi prin ordonanţă au băgat înapoi /…/. Victor Ponta: Nu mai plec în Germania, că uite ce se întâmplă. Reporter: Această modificare n-ar fi trecut fără votul parlamentarilor PSD, probabil… Victor Ponta: Eu nu ştiu cine, sau nu pot să spun că cineva anume a votat. Nu m-ar mira să se fi votat în unanimitate. Când este vorba… Reporter: Nu a existat un consens politic, cel puţin în interiorul coaliţiei? Victor Ponta: Nu am apucat să discutăm şi nu ştiu ce s-a întâmplat. Este la camera decizională sau..? Reporter: Deocamdată, a trecut de comisie, ca să intre în plen. Victor Ponta: A, bun. Poftiţi, chiar nu ştiam exact în ce stadiu este în parlament. Eu o să încerc să conving atunci, la votul plenului, care sunt consecinţele. Reporter: Astăzi este votul final. Victor Ponta: Astăzi este votul final, nu mai reuşesc? Poate o retrimite preşedintele atunci”.
E pe site-ul oficial al guvernului! “Declaraţii susţinute de primul-ministru Victor Ponta la încheierea vizitei în Germania”, pe 10 iunie 2013 (http://www.gov.ro/declara-ii-sus-inute-de-primul-ministru-victor-ponta-la-incheierea-vizitei-in-germania__l1a120236.html). Aţi ghicit care este gena? Mitocănie supurantă? Şmecherism bubonic de derbedeu politic pesedist? Fesenism eruptiv cu localizare subcutanată? Categoric, nimic din toate astea! Doar e în capul listei la încrederea românilor!
Aşadar, cică dă o ordonanţă, ca să elimine din privilegiile demnitarilor, în ceea ce priveşte accesul la locuinţe din fondul Regia Autonomă – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS). Reporterul zice că parlamentarii au făcut modificări la normativa respectivă şi acum sunt “mult mai multe privilegii”. Ponta nu neagă! Face mişto de parlamentari: “admir generozitatea parlamentarilor”! Apoi, face mişto de toată lumea, adică de toţi proştii care l-au votat: “Nu mai plec în Germania, că uite ce se întâmplă”! Reporterul nu înţelege că tocmai a fost făcut idiot şi insistă: “Această modificare n-ar fi trecut fără votul parlamentarilor PSD”! Ponta observă că nu s-a prins că l-a făcut idiot! Mai încearcă o dată: “Eu nu ştiu cine, sau nu pot să spun că cineva anume a votat. Nu m-ar mira să se fi votat în unanimitate”!
Adică: Bă, boule, tu nu înţelegi şmenul? Ordonanţele astea sunt ca să vă prostesc pe voi, proştii, nu ca să iasă ce zice ordonanţa, fiindcă băieţii mei din parlament oricum o aranjează pe şmen, ca să fie bine! Eu apar că sunt cu poporul, iar Parlamentul, unde sunt feseniştii mei, pesedei autentici şi liberali altoiţi, o îndreaptă, ca să ne iasă şmenul şi să vă fraierim pe voi! Parlamentul e, oricum, compromis, iar voi, alegătorii, votaţi şi maimuţa de la circ, dacă scrie USL pe ea, ce dracu’ nu înţelegi?
Şi adevăratul Ponta adaugă: “Eu o să încerc să conving atunci, la votul plenului, care sunt consecinţele”! Reporterul, siderat, mai are o ultimă sclipire de inteligenţă, înaintea colapsului final exclamând: “Astăzi este votul final”! Extenuat, Ponta se predă: “Astăzi este votul final, nu mai reuşesc? Poate o retrimite preşedintele atunci”!
Adică: Bine, bă, bine, vrei s-o auzi în clar? Da, aşa a fost făcută, cum ţi-am zis! Ai vreo problemă? Nu-ţi convine? Du-te la Băsescu, dar, vezi, că ăla e cu mine pe şmen, bă, săracule! Hai, marş de-aici!
Altminteri, ce îmi sugeraţi? Că premierul trece o ordonanţă prin guvern şi Parlamentul de 70% susţinere pentru premier întoarce sensul ordonanţei, fără ca premierul să ştie nici ce, nici cine, nici când s-a votat? OK, votaţi USL, atunci! Apropo, vedeţi că mai sunt şi alte ordonanţe din astea! Uite aşa! De pildă, semnează premierul şi, când colo, ordonanţa care trebuia să se aplice într-un singur loc, se aplică peste tot! Ştiţi de ce? A scris-o prost un funcţionar! Şi mai ştiţi ce? De câteva zile este căutat funcţionarul ăla! Nu se ştie cine a scris ordonanţa! Astăzi, pe 13 iunie, încă nu a fost găsit! Vreţi să ştiţi despre ce ordonanţă e vorba? Aia cu 85%! Care 85%? Hai, pa, că nu sunt birou de informaţii! Votaţi cu USL, eu am primit un telefon de la Matt Demon, pentru un casting! A, să nu uit, mai e cazul să observ că nimeni din presa românească nu a sesizat bătaia de joc din reacţia lui Ponta de mai sus?
“Mărgele de sticlă” pentru “băştinaşi”
Acum, hai să vedem dacă eu mint! Sau dacă sunt proroc prost! Traian Băsescu i-a permis lui Victor Ponta să meargă la Consiliul European din 22 mai 2013, în locul său! A făcut-o pentru a crea o nouă breşă în USL mizând pe nevoile de imagine, narcisiste, ale unui Ponta ahtiat să fie recunoscut în Europa, la Berlin! Pe 10 iunie, Ponta a ajuns la Berlin, după ce a primit binecuvântarea lui Băsescu, atunci când l-a trimis pe el să discute cu Merkel la Consiliul European! Promptă, fiindcă avea de gestionat relaţia Germaniei cu o ţară UE de 20 de milioane de locuitori, în ciuda dispreţului faţă de Ponta, cancelarul l-a primit într-o vizită oficială! Pe care diplomaţia română se străduia, cu disperare, să o obţină de acum un an, fără succes! Reuşea Băsescu printr-un simplu artificiu de delegare la Bruxelles, la Consiliul European! Ce spuneam/scriam eu, pe 20 mai 2013, înaintea Consiliul European, în postarea de pe acest blog, cu titlul Scrisoare Deschisă către Câţi Au Mai Rămas în PNL?
“Ponta, imatur şi infatuat, e înnebunit să revină în lumea bună a Europei! Aşa cum spune, în clar, Băsescu, preşedintele nu-l va lăsa mereu la Consiliile Europene (“nu, nu neapărat”!). Îl lasă acum! Fiindcă îl ştie slab şi gata să vândă pe oricine, doar pentru o strângere de mână, fie ea şi flască şi dispreţuitoare, din partea doamnei Merkel! A cărei fotografie s-o pună pe site-ul guvernamental, pentru proştii gata să creadă balivernele pontiste despre lume şi viaţă europene, gen “Ponta s-a întâlnit cu Merkel”! Da, să vândă pe oricine, mai ales pe Crin şi aliaţii din PNL (aşa cum a făcut-o, deja, din plin, numind-o pe Kövesi la DNA)! Da, pe Crin, care, prin naţionalismul deşănţat şi rudimentar, ca şi prin diatribele stupide la adresa Americii şi Uniunii Europene, s-a umflat ca o bubă cu puroi pe grumazul politic al pesedistului Ponta. Care Ponta este dornic să strălucească în Europa şi nu poate din cauza lui Crin!”
Hm! S-a întâmplat exact cum am zis! Permisiunea dată de Băsescu lui Ponta, pentru a reprezenta România la Consiliul European, a fost mesajul în clar pentru Merkel, că trebuie ajutat Băsescu, printr-un gest faţă de Ponta! Merkel a înţeles şi l-a primit pe Ponta la Berlin! Liberalii nu au înţeles nimic! Proştilor din România li s-a servit că a fost mare vizită, mare! Şi aşa ar fi trebuit să fie, când se întâlnesc doi şefi de guverne! Se semnează acorduri, se angajează resurse, se anunţă proiecte comune! Nimic nu s-a întâmplat la Berlin din toate astea! Ponta ştia! Era o vizită pentru proştii din România! Aşa cum a fost ultima vizită a lui Băsescu la Washington, când s-a întâlnit cu Obama, în pauza dintre convorbirile cu Biden! Tot pentru proştii din România!
Hai să vă învăţ un truc diplomatic! Nu-l puteţi afla de la nimeni altcineva, în ţara asta! Când marii navigatori, din naţiunile europene cu deschidere spre descoperirea noilor orizonturi, ajungeau, în trecut, la pământuri noi, explorau regiunea şi făceau negoţ cu populaţiile băştinaşe! Dispunând de o civilizaţie superioară, le era uşor, de pildă, să achiziţioneze aur sau pietre preţioase de la aceste populaţii! Şeful vreunui trib din Africa ar fi dat bucuros un kilogram de aur pentru o oglindă! Sau un pumn de smaralde pentru un pieptăn de os! De aceea, europenii noştri aveau, întotdeauna, la ei, zeci de kilograme de marfă, care putea să ia ochii unui băştinaş din Africa, dar fără nicio valoare în Europa! O schimbau pe kilograme de aur sau pietre preţioase!
Tradiţia s-a păstrat peste veacuri! Doar că astăzi şmecheria e mai elaborată şi aplicabilă şi “băştinaşilor” din Europa! E drept, nu îi mai păcăleşti tu, “navigator” (a se citi cancelar), cu mărgele de sticlă! E mai simplu! Îl primeşti pe “băştinaşul” Ponta în biroul tău, câteva minute! Sigur, întâlnirea durează mai mult! Dar, câteva minute, îi arăţi biroul tău de cancelar! “Băştinaşul” cade pe spate! Wow! M-a dus Merkel în biroul ei! Nebunie! Presa proştilor, alcătuită ea însăşi din “băştinaşi”, exultă! Foarte tare! A fost Ponta în biroul lui Merkel! Şoc, şoc!
Ce contează că nu s-a semnat niciun acord cu Germania! Ce contează că delegaţia care l-a însoţit pe Ponta este cea mai subţire ever, la nivel de întâlniri dintre un premier român şi un omolog din Europa, într-o vizită bilaterală oficială! Ce contează că subiectul cel mai spinos şi mai important, în relaţia bilaterală (aderarea României la Schengen, blocată, deocamdată, chiar de Germania), a fost scos de pe agenda întâlnirii de germani, explicaţiile lui Ponta pentru asta fiind de-a dreptul penibile! Ce contează că Ponta nu a luat niciun ministru liberal în delegaţie (deşi finanţele, transporturile, economia sunt la liberali), ca să nu deranjeze nasul fin al doamnei Merkel cu duhoarea izbucnirilor naţionalist-polemice ale fratelui întru USL, Crin cel Blajin (şi ca să confirme ce am zis eu în 20 mai)!
Pentru proştii din România avem nişte „mărgele de sticlă”! Uite, a fost Ponta în biroul lui Merkel! Însuşi Victoraş s-a simţit obligat şi onorat să descrie, pentru prostimea „băştinaşă”, cum e biroul cancelarului: “auster, foarte funcţional şi un loc în care se munceşte”! (în Evenimentul zilei, 11 iunie 2013, http://www.evz.ro/detalii/stiri/ponta-am-fost-tratat-ca-un-prim-ministru-al-unei-tari-importante-pentru-germania-biroul-1041858.html). L-aţi auzit, vreodată, în viaţa vieţilor dumneavoastră, pe François Hollande sau pe Nicolas Sarkozy povestind cum este în biroul Angelei Merkel? Sau aţi citit/văzut, în presa franceză, aprecieri cu privire la biroul lui Merkel, după vreo vizită a lui Sarkozy sau Hollande la Berlin? Sau, poate, Hollande nu a ajuns, niciodată, în biroul lui Merkel? Poate, Sarkozy? Vă imaginaţi cum ne priveşte Europa civilizată? Vă spun eu! Ne priveşte aşa cum suntem! Între amibă şi celenterate! Adică, “băştinaşi”!
Pentru ţară şi popor, cu Băsescu-n viitor
Ştiu, ştiu, bat câmpii, dar cum îmi permit? Păi, atunci, luaţi-o pe asta! În plină vizită în Statele Unite, pe 10 martie 2005, preşedintele Băsescu, după întâlniri cu oficialităţile americane, la cel mai înalt nivel, s-a întâlnit cu Naşul de la B1 TV! Cu Radu Moraru, adică, într-o ediţie specială, din capitala federală a Americii! Ia să vedem ce povestea (conform RADOR) preşedintele român pentru proştii “băştinaşi” de la Bucureşti! Tocmai avusese un punct de presă cu preşedintele Bush, în Biroul Oval:
“Realizator: Sunteţi primul preşedinte în Biroul Oval care vorbeşte. Înseamnă ceva într-o vizită din asta atât de importantă?
Traian Băsescu: Nu ştiu, eu nu pot măsura exact semnificaţia faptului că s-a făcut conferinţa de presă în Biroul Oval, dar pot să vă spun că, în calitate de preşedinte al României, în birou la mine, încă n-am primit vreun şef de stat. Când voi primi un şef de stat va fi o mare onoare pentru el, indiferent cum se numeşte!”
Vreţi să vă spun câţi lideri politici din Africa, Asia, Europa, America Latină, Planeta Giganţilor şi alte galaxii au avut puncte de presă cu preşedintele, în Biroul Oval, în timpul Administraţiei Bush? Sau Obama? Sau Clinton? Năstase unde credeţi că a povestit cu Bush despre cum vor câştiga alegerile din 2004? În bucătăria de la Casa Albă? E, aşa se întâmplă când sunteţi luaţi drept proşti! Adică “băştinaşi”! Vi se vând „mărgele de sticlă”! Mare vizită, mare în SUA! Mare vizită, mare în Germania! Când marii lideri ai lumii nu au ce să-ţi dea, fiindcă eşti zero barat în ochii lor, dar trebuie totuşi să arate respect poporului român, îţi oferă ceva, acolo! O întrevedere în biroul de lucru, de pildă. Nu e cine ştie ce! Practic, nu ei îi consideră pe români tâmpiţi! Ei îi tratează cu respect! Că tu, Ponta sau tu, Băsescu, vrei să dai o semnificaţie specială unui fapt banal, ca să vinzi nimic poporului tău, asta înseamnă că tu îţi tratezi poporul ca “Băştinaşi”, nu Merkel sau Bush! Iar presa română e parte la asta, cu monumentala sa incultură politică şi prostie!
Cei doi eroi, Băsescu-Ponta, sunt în sincronizare perfectă şi vă tratează la fel! S-au pregătit să vă spună aceeaşi minciună! Cea cu privire la non-influenţa lui Băsescu în aranjarea vizitei lui Ponta la Berlin! Iată ce zice Ponta: “Dacă mă întrebaţi de culise, pot să vă spun foarte onest şi foarte direct: nu, preşedintele Băsescu nici nu a pus o vorbă bună pentru această întâlnire, dar nici nu a intervenit în vreun fel să o împiedice. Deci nu pot nici să îl acuz, nici să arăt vreo contribuţie pozitivă sau negativă”! (în Evenimentul zilei, 11 iunie 2013, http://www.evz.ro/detalii/stiri/ponta-am-fost-tratat-ca-un-prim-ministru-al-unei-tari-importante-pentru-germania-biroul-1041858.html). Normal, căci, dacă ar fi spus că vizita i se datorează lui Băsescu, ar fi înţeles, în sfârşit, şi “băştinaşii” că nu USL guvernează, ci concubinajul FESENIST dintre Ponta şi Băsescu! Nu puteai spune aşa ceva, oricât de “băştinaş” ai fi chiar tu, dragă Ponta!
Ce zice Băsescu? Pe 11 iunie 2013, a fost invitat în emisiune, la acelaşi B1 TV, de către Robert Turcescu, de data asta! Iată schimbul de replici edificator:
“Preşedintele: Este foarte important, pentru România, ca, la nivelul guvernului, să existe dialog cu guvernul german.
Moderatorul: Aţi dat o mână de ajutor în realizarea acestei vizite, domnule preşedinte?
Aţi înţeles “băştinaşi”? Cică, ţara e guvernată de USL! Adică de PSD şi PNL! Nu de Băsescu-PSD, Nu, Nu, Nu!
Liberalii şi maiourile lor
Hai, măi, că s-au prins liberalii! Zău! Îl ştiţi pe principalul sfătuitor al lui Crin, Ioan Ghişe, băiatul ăla de o inteligenţă debordantă, ăla cu maiou (sau tricou, nu mai ştiu) şi, sper, izmene vopsite cu “Jos Băsescu”? Ăla care patrulează pe la televiziuni informând “băştinaşii” că Băsescu nu mai e preşedinte (cred că a fost la cursurile de ştiinţe ale comunicării predate de Bogdan Teodorescu, ideologul dispariţiei politice precoce a lui Traian Băsescu)? Ei bine, băiatul a dat lovitura! A ieşit cu brăcinarii frumos încolăciţi pe ştiinţa comunicării şi i-a cerut lui Ponta demisia:
“Premierul trebuie să îşi dea demisia. Domnule, le-a spus premierul cetăţenilor cărora le ceream votul că, dacă îl aleg peste 3 zile, se duce să semneze acordul de coabitare cu Băsescu? N-a spus. Dacă spunea, îl mai alegeau? Poate, nici măcar deputat. Când faci o construcţie pe câţiva ani, tu coabitezi cu aliaţii sau cu adversarul? Adversarul anunţat înainte de alegeri e partenerul de după alegeri. Iar aliaţii de dinainte de alegeri nu mai sunt partenerii de coabitare de după alegeri. Coabitează reprezentanţii serviciilor secrete.” (vezi interviu în Ziare.com, 11 iunie 2013, http://www.ziare.com/ioan-ghise/pnl/ioan-ghise-premierul-trebuie-sa-isi-dea-demisia-coabiteaza-reprezentantii-serviciilor-secrete-interviu-1240284) .
Ce tare! Liberalii s-au trezit! Cine a spus, domne’, că liberalul Crinuţu’ nu e tare? Şi că ar face orice, doar să ajungă preşedinte susţinut de FESENIŞTI? Uite-aici, prin vocea bravului intelectual Ghişe, un om drept, vertical, cu putere, care vorbeşte în numele alegătorilor şi în spirtul (cred că am vrut să scriu “spiritul”) dreptăţii, Crin a arătat tuturor că nu face compromisuri! Bravo, Crin! Nu mai eşti un “băştinaş”! Am greşit eu! Poftim? Ce a zis Ghişe? A doua zi, pe 12 iunie? Ce? Într-o scrisoare către Ponta?
“Vă scriu pentru a vă cere scuze pentru aprecierile pe care le-am formulat cu ocazia recentului interviu acordat pentru Ziare.com. Regret că am exprimat public păreri personale care pot afecta colaborarea în cadrul Guvernului USL. Consider acum ca nepotrivit şi greşit politic ceea ce am spus. Sper să aveţi puterea de a depăşi acest incident neplăcut pe care l-am produs. Voi sprijini în continuare Guvernul USL în Parlament prin voturile mele. Proiectul USL este prea important pentru România ca să fie compromis chiar de către noi.” (vezi http://www.b1.ro/stiri/politica/ieri-cerea-demisia-lui-ponta-azi-i-i-cere-scuze-senatorul-pnl-ioan-ghi-e-regreta-afirma-iile-dure-pe-care-le-a-facut-la-adresa-premierului-58567.html).
Plâng! Vorba lui Crin cel Care NU Vrea să Ajungă Preşedinte cu Orice Preţ: “Senatorul Ghişe a comis o greşeală de neiertat la experienţa şi cu onestitatea sa politică, pentru că Ioan Ghişe e un om cinstit, dar în acelaşi timp e un om care are suficientă experienţă încât să ştie care sunt regulile unei coaliţii şi care sunt limitele până la urmă ale unei asocieri politice. Sunt foarte îndurerat şi îmi pare foarte rău că acest lucru s-a întâmplat.” (vezi http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/ghise-isi-cere-scuze-in-scris-pentru-ca-a-cerut-demisia-lui-ponta-304549.html).
Aţi înţeles, “băştinaşi”? Sau v-aţi îndurerat prea tare? Să vă spun eu cum sunteţi voi, măi, băieţi şi fete, care nu vedeţi relaţia de promiscuitate politică dintre FESENIŞTII Ponta şi Băsescu! Şi, care nu vedeţi care este valoarea politică a lui Crinuţu’! Care nu vedeţi ce este USL-ul! Cum să vă explic eu, ca să înţelegeţi la nivelul minţii voastre? Aaaa! Hai, că ştiu! Sunteţi ca blonda aia care nu vede cartofii prăjiţi din farfurie fiindcă…fiindcă…fiindcă…ia uitaţi-vă la film, mai bine!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Boss-ul Antenei 1, Sorin Alexandrescu a fost săltat scurt de DNA şi pus, uşor, la fezandat, în epoca uselistă Ponta-Băsescu! Am văzut toate stenogramele şi „probele” scurse spre presă. Omul acesta are toată simpatia mea. Pare a plăti pentru greşelile şi prostia altora, de prin alte platouri ale Trustului. În epoca Băsescu Integral, nimeni din Antene nu a fost arestat! S-a întâmplat acum, sub Ponta-Băsescu! Cea vizată pare a fi, în realitate, Antena 3, cu toate consecinţele care decurg de aici! Tare, foarte tare e că PSD-ii dau din colţ în colţ, penibil, se foiesc şi ei cât pot, mai mârâie la DNA sau se bucură pe faţă de necazul Antenelor! Nimeni nu protestează, bineînţeles! La FSN/PSD e disciplină, ordinul pe unitate se execută întocmai şi la timp! Antena 3 trebuie pusă cu botul pe labe, devenise obraznică la Victoraş, de când cu Kövesi, iar Crinuţu’ prea se înfoia în pene pe acolo! Nici nu mai dau istoricul ironiilor şi batjocurii la adresa Antenei 3 promovate de Victoraş prin media, care anunţa de mult deznodământul de faţă!
Liberalii tac mâlc, cu excepţia “recidivistului” în ale apelor tulburi, Sorinache! Tocmai ei, cei pe care Antenele i-au “umflat” constant în ultimii doi ani propulsându-l pe Crinuţu’ cel „Loial” spre preşedinţie! După scandalul “Sorin Roşca Stănescu”, scandal ce a fost cât pe-aci să-i scoată pe liberali din USL, spre groapa de gunoi a “carterului”, unde vor ajunge inevitabil, în cele din urmă, Crinuţu’ i-a legat la gură. Nimeni nu suflă, ca să ajungă el preşedinte, pe mâna lui Ponta! Între timp, procurorii lui Ponta-Kövesi îi demantelează cortul de la Antene, unde spera să dea şi el reprezentaţia vieţii lui! Nici acum nu a înţeles, săracul! Că, oricâţi Chilimani va da afară din PNL, el nu atârnă nici cât o scamă în vârful bocancului fesenist al lui Ponta, ăla care striveşte, acum, Antenele! Sigur, sigur, justiţia, DNA, dreptatea, bla, bla, bla! Antenele plătesc cu vârf şi îndesat aventura susţinerii celui mai mare dezastru din epoca post-decembristă: FESENISMUL mascat cu PROSTIA LIBERALĂ sub numele USL!
N-am nicio pretenţie de la acest popor! Dar, Adrian Ursu, cel mai „mintos” dintre antenişti (am nişte poveşti superbe despre inteligenţa lui) părea clarvăzător rău, mai ales în limba franceză şi în duet cu Oana Stancu! Cum de n-au văzut ce vine? Dar, despre cei doi precupeţi cu terenurile lui Udrea şi Videanu, în timp ce Ponta le dărâma Antenele sub picioare, cu drag, în alt episod!
Cel mai tare mi-a plăcut Răducu! Răducu Tudor s-a trezit chiar el să zică, pe 31 mai 2013: “Mie îmi e scârbă şi recunosc că, în momentul de faţă, întreaga Uniune Social Liberală îmi provoacă un sentiment de scârbă (…)!” (http://www.antena3.ro/romania/radu-tudor-usl-imi-provoaca-un-sentiment-de-scarba-216325.html). Păi, ce ai făcut? Nu eşti tu prieten la cataramă cu Bogdănel Teodorescu, ideologul cititor în fidea cu trandafiri de mort, care tot anunţă, de acum un an, moartea politică a lui Traian Băsescu? Care ne învaţă, în fiecare emisiune de a ta, că USL e sarea-n bucate a planetei, ceasul cu vâsle al universului, barca cu struţ a echilibrului galactic? Şi Băsescu e terminat, terminat, terminat? Iar tu te uiţi cu ochii „mari şi umezi” (slavă lui Băsescu!) la el, în transă, aninat în ochelarii imaginari ai hoplitului homeric Victoraş Ponta? Sincer, nu cred că te-a pus Dan Voiculescu să sufli în foale la FSN chiar în halul ăsta! Că nici nu mai ai suflu în obraji de atât pupat în părţile moi ale istoriei feseniste cu numele predestinat: Victoraş!
E, acum, a venit! A venit istoria la tine! Şi pericolul este maxim pentru Antene, cum n-ar fi trebuit să se întâmple niciodată, dacă unii ca tine ar fi avut neuronul măcar odihnit, că întreg nu mai era de mult! Băsescu îşi freacă mâinile! „Prietenii” tăi de la B1 TV jubilează, ca să nu zic că jouissează (îţi explică Ursu ce înseamnă asta)! „Admiratorii” tăi de la Evenimentul zilei scriu romane fluviu, mai abitir ca Romain Rolland, despre Camelia şi Dan Voiculescu, prinşi în stenograme! Abia aştept să văd ce dialog de vis o să ai tu cu super profesorul de prostit proşti, Bogdănel, în viitoarea ta emisiune. Când o să conchideţi amândoi că Băsescu nu mai există, că nu el este important, ci Ponta şi PSD, care au şanse să câştige şi mai mult, dacă liberalii stau în expectativă, bla, bla, bla… Ştii refrenul! Sigur, sigur, nu eşti tu stăpânul gafelor politice! Aici, neîntrecut este Dan Voiculescu, omul care nu a înţeles nici acum că USL este un proiect eşuat şi clamează pe la toate chermezele că USL nu se va destrăma, exact în timpul în care procurorii lui Ponta-Kövesi îi pregătesc eşafodul din scândură trainică de DNA!
Mă gândesc, Răducule, că, în loc să-ţi fie scârbă de USL, poate aranjezi cu colegii matale de la A3, cât mai există, să vă cereţi scuze românilor! Ştii, nu merge să strigi din toţi bojocii: “Votaţi cu USL!” (ştiu, tu n-ai strigat, ai fost „subtil” din toţi bojocii) şi să-l vânturi pe Bogdănel PSD-el (pe bază de contract, PSD-el, nu din convingere, după propriile confesiuni) ca pe sfintele moaşte prin emisiunile tale, doar ca să constaţi scurt, după ce proştii s-au luat după tine şi Bogdănel, că ţi-e “scârbă de USL”! Sigur, poţi să faci şi asta, dar o să semeni foarte tare cu blonda din filmuleţul de mai jos! Ea are o scuză, totuşi! Nu-şi dă seama ce a făcut! Tu cât de deştept eşti?
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Cookie settingsACCEPT
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses basic cookies to improve your experience while you navigate through the website.
