"With stupidity the Gods themselves struggle in vain" (F. Schiller); "Why should I?" (V. Stan)
About-Update
Update – 1 martie 2014
Astăzi, 1 martie 2014, USL este istorie! Asocierea PNL cu cea mai periculoasă formă de pervertire a minţii şi a demersului social este la timpul trecut! O istorie fetidă, grotescă şi plină de eşecuri! Pentru toţi cititorii fideli ai acestui blog, care nu sunt puţini, a fost evidentă poziţia mea, exprimată pe parcursul a zeci de pagini de analiză şi comentarii postate aici! USL trebuia îngropată, fiindcă minciuna FSN-istă ridicată la rang de opţiune de viaţă, pe filiera comunistoidă a derapajului de tip Victor Viorel Ponta, nu a oferit niciodată o şansă reală României!
PNL este, astăzi, în opoziţie! Salut decizia partidului şi fermitatea de care a dat dovadă Crin Antonescu atunci când a pus capăt acestei mezalianţe pentru nenorocirea României. Liderul PNL are acum şansa să ofere o cauză pentru un război care ar fi trebuit dus din prima clipă, fără menajamente, fără rezerve, fără USL şi fără lene intelectuală! Oricâte reproşuri aş avea încă să-i fac lui Crin Antonescu, desprinderea PNL de comuniştii reşapaţi ai lui Victor Viorel a relansat o bătălie ce părea pierdută! Bătălia pentru România!
Este o bătălie care merită întotdeauna purtată! Chiar dacă românii sunt aşa cum îi descriam mai jos! Chiar şi atunci când este fără sorţi de izbândă! Fie şi pentru panaş! Paradoxal, mişcarea făcută de Crin Antonescu are şanse de izbândă! Poate aduce redresarea PNL în opţiunile electoratului, înainte de europarlamentare, prin lupta cu PSD şi putregaiul comunistoid, care a înghiţit aproape în întregime ţara şi câştigarea prezidenţialelor prin coagularea dreptei în bătălia cu stângismul analfabet, corupt şi congenital mincinos! All in all, Crin Antonescu şi PNL sunt în opoziţie! PSD şi Băsescu, nu! Reset! Textele mele de pe acest blog vor urma noua paradigmă!
Sigur, opoziţia are şi ea problemele ei! Pe acest blog, eu nu mă ocup de opoziţie, ci de putere! Ştiu că propaganda comunistoidă îl asociază deja pe liderul liberal cu Băsescu! L-a reinventat până şi pe Tăriceanu, acest Dalai Lama second hand al liberalilor, pristavul păcii şi reconcilierii cu FSN! Omul care a clacat spectaculos, fiindcă nu a reuşit să îngurgiteze niciodată pierderea scaunului de şef al liberalilor! Demnitarul care se bucura de respect şi onoare! Omul politic pe care l-aş fi susţinut oricând, dacă cineva i-ar fi contestat condiţia de liberal loial şi decenţa de a-şi urma vocaţia şi destinul. A pierdut tot, într-o secundă!
Ascensiunea lui Tăriceanu spre piscurile de neatins ale ridicolului absolut se cuplează cu încercările disperate ale penibililor din jurul lui Ponta de a destabiliza PNL. Încercări prin nenumărate nade şi cârlige, aruncate la grămadă spre grumazul peştişorilor mai mici, dar lacomi, care navighează în marea liberală, ca în orice altă baltă de strânsură. Plecarea lor va decanta partidul! N-am numărat baronii din PNL şi nici nu mai contabilizez greşelile liderilor partidului, atâta vreme cât vor lupta, din opoziţie, cu FSN-ul pontist! Dacă vor face erori, nu le vom neglija! Dacă vor învinge, ne vom bucura!
Pe 19 februarie, Traian Băsescu a descifrat şarada pentru oamenii inteligenţi ai neamului. Ceilalţi, enorm de mulţi, nu se califică şi continuă să-l acuze pe Crin Antonescu de aranjamente oculte cu Băsescu împotriva “eroului” plagiator! Pe 19 februarie, după ce a anunţat, de nenumărate ori, cu surle şi trâmbiţe, că USL nu se rupe, Băsescu a descoperit subit că şandramaua USL-istă ia apă! Încălcând încă o dată Constituţia, s-a adresat direct, public, lui Ponta, cu rugămintea:
“Eu îi propun public premierului Victor Ponta să cedeze la solicitarea Partidului Naţional Liberal de a-l avea pe Iohannis viceprim-ministru, ceea ce ar uşura lucrurile, ar debloca lucrurile, în opinia mea, şi Guvernul ar deveni foarte rapid funcţional. Nu ne mai putem juca de-a guvernul!” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14826&_PRID=lazi).
Sigur că da! Evadarea în “cosmos” a PNL, prin desprinderea de gardul FSN-ist, înseamnă distrugerea visurilor pe dreapta ale lui Băsescu, visuri aninate în expediente politice de tipul Partidului Mişcarea Populară! Odată cu revenirea liberalilor pe dreapta liberă a eşichierului politic, orice speranţă a lui Băsescu de a încropi o ficţiune funcţională, ca pol de atragere a opozanţilor la infecţia fesenistă, s-a dus pe apa sâmbetei. PNL va atrage tot, ca o gaură neagră, în care identitatea Mişcării Populare va pieri ca o ploaie de primăvară! Aşa că Victor Viorel, cel cu gura mare şi minciuni multe, dar docil, cu intelect adaptat la limită impusă şi slugarnic prin definiţie, era solicitat să cedeze în faţa liberalilor! Să-i ţină, în continuare, legaţi de parul din gardul FSN-ist, ca să joace el, Traian, ţonţoroiul pe “dreapta”, cu “partidul” lui de “mucenici” confecţionaţi ad-hoc din resturile mizere ale trădărilor de partid!
Cum, aşa arată presupusa înţelegere Antonescu-Băsescu? Ca o litanie deznădăjduită a lui Băsescu, prin care se milogeşte la Ponta să-i ţină „aproape” pe liberali? Păi, ce se strigă prin televiziunile famelice ale propagandei FSN-iste (şi nu numai acolo)? Că s-a înţeles Crin cu Băsescu să plece liberalii din USL! Păi, s-au înţeles aşa de tare, că Băsescu îl roagă pe Ponta să se facă preş în faţa liberalilor, numai să nu iasă ăştia din USL direct la înghiţirea oastei lui de strânsură de pe “dreapta”! Halal înţelegere!
Nu mai ţine! Asta, ca să lămurim cum este Crin Antonescu înţeles cu Traian Băsescu, aşa cum încearcă disperat să acrediteze bateria imundă de minciuni a FSN-ismului triumfător, plantată în anumite televiziuni de casă. Ceea ce este OK şi legitim să facă! Ce naiba să facă altceva? Căci şi noi facem ce trebuie să facem. Fiecare cu destinul lui! Rămâne de văzut care va fi destinul României cea fără de destin!
11 martie 2013
Acest blog este singura formulă de accesare a domeniului virtual, pentru un dialog pe care îl propun celor interesaţi de opiniile mele. Nu există niciun site sau cont de Facebook sau Twitter, autorizate, care să mă reprezinte în spaţiul virtual (toate conturile, pretins ale mele, în reţelele de socializare, sunt false şi nu sunt autorizate de mine, indiferent ce date personale afişează). Nu aş fi iniţiat nici acest demers, dacă nu ar fi existat un interes major, în această direcţie, exprimat de numeroşi cetăţeni, în corespondenţa cu mine, cetăţeni preocupaţi de accesul la informaţia politică de calitate şi de starea societăţii româneşti. Din respect pentru ei, am dat curs solicitării.
Acesta va fi un blog critic, în primul rând, cu impostura şi incompetenţa guvernanţilor! Nu voi aborda decât tangenţial starea opoziţiei politice. Din nefericire, dezastrul e atât de mare şi prostia de-a dreptul abisală în sferele guvernării, încât România a ieşit din sfera recuperărilor “stilistice”, atât de invocate de noii guvernanţi. S-a adâncit în irecuperabil penibil, susţinut cu sârg, din ignoranţă şi resentiment, de milioane de români. Cu atât mai bine! România trebuie să fie ea însăşi! Această Românie! Aşa cum a fost în anii ’90, când l-a fugărit cu tancul, prin puterea politică de atunci, pe Majestatea Sa Regele! Aşa cum a fost atunci când bravii muncitori români, energizaţi de democraţia fesenistă îi strigau, cu miile, lui Coposu, ajuns la un pas de a fi linşat: “Coposu, nu uita, asta nu e ţara ta”! Sigur, când a murit Coposu l-au petrecut cu sutele de mii spre locul de veci, în ţara care nu era a lui! Aşa cum a fost atunci când Ion Iliescu “salva” democraţia, la adăpostul desantului mineresc prin amfiteatrele şi bibliotecile Universităţii din Bucureşti! Aşa cum a fost atunci când a livrat “15.000 de specialişti”, pentru propăşirea naţiei, prin promisiunile validate la vot ale “liderului regional” Emil Constantinescu! Aşa cum a fost când a votat în exces, până la epuizare, un preşedinte după chipul şi asemănarea sa, Traian Băsescu! Pe care l-a urât cu tot atâta înverşunare pe cât îl iubise, doar atunci când preşedintele a anunţat, scurt, că era timpul buzunarelor goale. De atunci, România a decis că Băsescu poate fi înlocuit cu Victor Ponta şi Crin Antonescu! Bravo, bravo, Românie! Fii tu însăţi, din nou! Ar fi păcat să stricăm fasonul!
Cred, sincer, că binomul “irezistibil” Ponta-Antonescu este reprezentativ pentru România profundă de azi! Tripleta Băsescu-Ponta-Antonescu e tot ce a reuşit România mai bine în ultimii 20 de ani! Grobianismul politic aşezat în minciună şi oportunism e ceea ce România şi-a dorit prin Traian Băsescu. Naţionalismul incult şi lenea intelectuală e tot ce şi-a dorit prin Crin Antonescu! În ce-l priveşte pe doctorul Ponta, declarat “contrafăcut” chiar de Universitatea care i-a conferit titlul, ce se poate spune într-o epocă în care miniştrii apărării sau ai învăţământului din Germania (aia care nu ne lasă în Schengen) sunt nevoiţi să demisioneze în faţa reacţiei publice pentru acelaşi păcat funciarmente penibil? Păcat, pe care Ponta l-a ridicat la titlu de nobleţe şăgalnică (să ne amintim sintagma rostită cu drag de iubitul prim-ministru: “noi, plagiatorii”)!
Ei, bine, da! În Germania, opinia publică nu tolerează furtul intelectual, iar plagiatorii pleacă din funcţii publice! La noi, românii vor să intre în Schengen cu plagiatorii în frunte, pe motiv că am îndeplinit condiţiile tehnice! Culmea, şi în Ungaria e la fel (la fel ca în Germania, nu ca la noi), ţara aia unde flutură steagul secuiesc şi, pe ici, pe colo, şi câte-un steag românesc, chiar şi în acea ţară, preşedintele a trebuit să plece fiindcă varianta “noi, plagiatorii” nu a mers la public! În România merge! “Specialistul doctor” Ponta, specialist în Tribunalul Penal Internaţional de la Haga, tribunal care este tema tezei sale de doctorat, confundă copios instituţia cu pricina, în care este doctor, cu altă instituţie de la Haga, fără nicio legătură cu prima: Curtea Internaţionala de Justiţie! Bietul de el, mai că îţi vine să crezi că nici vorbă să fi plagiat vreo teză de doctorat, mai ales a lui, de vreme ce nici nu pare că ar fi citit-o! Ei, bine, nu, pe români nu-i interesează aceste lucruri! Ei nu sunt nici germani, nici unguri! Sunt ei înşişi!
Unii “deştepţi” spun că ne-a pervertit regimul comunist. Emil Cioran scria Schimbarea la faţă a României, înainte de marea pervertire. El ştia de atunci, din 1937, şi de Băsescu şi de Antonescu şi de Ponta! În orice caz, îi cunoştea pe români: “Este foarte caracteristic că un român nu se poate face interesant, într-o societate de conaţionali, decât etalându-şi defectele, insuficienţele (…) Nu există popor în lume, care să facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent şi unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viaţa este un prilej de capriciu subiectiv, de exerciţiu minor al dispreţului, de negativitate superficială”. (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p. 71).
Despre aceste lucruri este vorba în blogul de faţă. În mod evident, blogul va fi profund antipatic celor 7, 4 milioane de adepţi ai lui Crin (aşezaţi “în spatele” său, după propria evaluare), care au vrut, la referendum, debarcarea lui Băsescu! Unii dintre aceştia mă înjurau încă de pe vremea când Băsescu era idolul lor, doar pentru că îmi permiteam să-l critic pe Marele Cârmaci! Acum, ei îl urăsc şi mă înjură fiindcă îl critic pe Crin cel Anti-Băsescu, conducătorul tuturor pedeliştilor din PNL, adversar neîmpăcat al trădătorilor liberali Tăriceanu, Chiliman, Orban! Mă înjură şi fiindcă îl critic pe Victor Ponta, democratul capitalist, cu şepcuţă de Che Guevara, foarte tânăr la revoluţie şi neatins de comunism (cu excepţia şepcii, adică a părţii superioare a capului) sau fesenism, copil de suflet al lui Ion Iliescu şi liderul incontestabil al vice-premierului Gabriel Oprea, cunoscut militant “anti-Băsescu” în regimul Băsescu! E firesc, e hegelian, e tipic românesc! În definitiv, e sublim şi îi admir pe milioanele de români care votează USL, fiindcă urăsc PDL şi pe Băsescu, dar îi iubesc pe pedeliştii şi pe băseştienii aglutinaţi în PNL şi PSD de ingenioşii Ponta şi Antonescu! Chiar şi Caragiale, sireacu’, ar fi uşor derutat, căci, celebrele cuvinte pe care le-a copiat din Plutarh (ilustrul Cezar le-ar fi spus), pentru a le aşeza în gura lui Farfuridi: “iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători”, pot fi citite uşor şi pe fruntea lui Crin, brăzdată de netezimea odihnei. Doar că la el, sunt de-a-ndoaselea: “urăsc trădarea, dar îi iubesc pe trădători”!
Deh, blogul va fi profund antipatic şi susţinătorilor lui Băsescu, atâţia câţi or fi rămas. Sigur, mă veţi întreba: dar cui îi va fi simpatic? Cu certitudine mie, este răspunsul vinovat! Enjoy!
Reţeta vizitelor istorice e simplă. Șeful statului merge undeva, nu contează unde. N-are importanță că îl cheamă Ceaușescu, Iliescu, Băsescu sau Iohannis. Iei o mână de securiști proști, de regulă consilieri, ziariști, moftangii, sinecuriști, vivandiere politice, molohi, șmenari ieftini, analiști de poncifuri, vătafi de ziare și televiziuni, intelectuali contrafăcuți în retortele Securităţii, dar recunoscuți în ţară și afară, din suita inevitabilă și tutelară a prezidentului și amesteci bine cu tămâia unsuros-insidioasă a lingușelii fetide tipice profilului moral al românului etern. O să-ţi iasă un amestec de gargară oțioasă și infectă, cu care românii se spală, pe faţă, în fiecare zi, de când i-a strămutat Dumnezeu pe pământ. Nu vor altceva, iar între Caracal și Săpoca se dedulcesc cu astfel de delicatesă la umbra televiziunilor omnisciente și obediente faţă de zeii Securităţii. Deși, unele dintre ele se sfădesc, de ochii lumii, cu așa-zisul Stat Paralel, trudind din greu pe tarlaua acestuia.
O vizită de pomină
Dacă vizita este în SUA, așa cum s-a întâmplat pe 20 august 2019, atunci corul tragoi-lor de serviciu ridică osanale poleite celor doi președinţi, Trump și Iohannis. În același timp, înjură la unison Rusia și pe adversarii politici ai președintelui român, deferiți oprobriului public ca agenți ai Moscovei, rusofili periculoși, neam de trădători și vânzători de ţară, sub pecetea Răsăritului agresiv și antiromânesc! Securitatea are nevoie de un inamic teribil, pentru a-i ţine pe proști sub obroc, apărându-i de acel pericol imaginar, Rusia. Schema a fost folosită cu succes de Ceaușescu. Românii sunt mai ușor de controlat dacă ești apărătorul lor. Și, dacă îi controlezi, ești omologul puterii americane în România. Adică, stăpânești o ţară cu susținerea americană, susținere pe care o cumperi ușor, cu miliarde de dolari daţi pe arme inutile, ca să ne apărăm de ruși. În curând, vor veni și gazele lichefiate americane, deși nu avem nevoie de ele, cum nu avem nevoie de sistemele Patriot (hei, aici am încurcat-o; abia după această afirmație, voi putea fi catalogat cu și mai multă tărie drept KGB-ist, luptător pentru distrugerea României de la gura căreia smulg eu dumicatul Patriot)!
În acest context, ce ar fi dacă ai avea proasta inspirație să reciți, pe vreun ecran de televizor din România, cu prilejul unei astfel de vizite, câteva versuri din nemuritorul american Walt Whitman, din Fire de Iarbă? De pildă, poezia Unui Președinte! Adică, să te adresezi unui președinte al Americii, oricare, eventual unuia care minte de îngheață apele, care maimuțărea pe oamenii cu dizabilități (în plină campanie electorală), care consideră presa inamicul public numărul unu sau care, mai recent, vrea să cumpere Groenlanda de la danezi, cu următoarele cuvinte:
“Tot ce faci și ce
spui nu-s pentru America/ decât minciuni sforăitoare,/N-ai învăţat nimic de la
natură – de la politica Naturii n-ai deprins amploarea, drumul drept și
nepărtinirea (…)” (Walt Whitman, Fire de
Iarbă, Editura Tineretului, București, 1958, p.89).
Vă spun eu ce ar
fi! Ai fi martelat pe toate televiziunile de știri ca spion stalinist,
bolșevic, putinist, you name it. Patrioții
securiști ai lui Iohannis veghează din greu la apărarea patriei. Ca trădător
rusofil, ce mă aflu, nu mă pot împiedica să nu revizitez cuvintele Prințului
din piesa unui oarecare “insignificant” rus, Dostoievski, cuvinte ce descriu
perfect starea de agregare a acestor imbecili, puși pe căpătuială din lingușeli
inepte și turpitudine fetișizantă, într-o ţară locuită de proști:
“De altfel,
trebuie să știi că nu poate fi nimic mai comod decât să trăiești cu proștii și
să zici cum zic ei: e mult mai convenabil! Accept orice, sunt de acord cu
orice, numai să-mi fie mie bine, iar de-alde noi sunt mulţi, și noi într-adevăr
ne simțim bine. Totul poate pieri pe lumea asta, numai noi n-o să pierim
niciodată. Lumea întreagă ar putea să se ducă de-a berbeleacul, noi însă o să
ieșim deasupra, ca untdelemnul pe apă!” (F.M.Dostoievski, Umiliți și obidiți).
Și Securiștii ies!
Se plimbă prin SUA! Și îi învață pe proști cum e cu politica înaltă. Despre
vizita din acest an a lui Iohannis, în SUA, aș putea să scriu un roman de o mie
de pagini. Nu am timp și nici chef. Așa că acest text nu va excela în explicații,
dar va fi perfect accesibil cititorilor inteligenți și avizați, care vizitează
constant acest blog. Cititorilor ocazionali le recomand să-și ia informațiile
de la consilierii prezidențiali de politică externă. Unii dintre ei sunt foarte
activi în mediile jurnalistice! Sau direct de la Securitate!
Să le luăm pe
rând! Vizita lui Iohannis în SUA are trei motivații principale: 1. consolidarea
poziţiei de ambasador la Washington pentru Maior (ghici de ce?); 2. întărirea relației
dintre Securitate și puterea politică din SUA, prin intrarea primei pe piaţa electorală
americană (pentru prima oară și extrem de riscant pentru România); 3. simularea
asigurării unei platforme de câștigător în alegeri pentru Klaus Iohannis, pe
care Securitatea a încetat să-l mai sponsorizeze politic, păstrându-l, totuși,
printre opțiunile sale valabile de câștigare a alegerilor în România, în caz că
opțiunea favorită se dovedește neconvingătoare (ghici care-i aia?). Nu voi
aborda motivațiile vizitei în SUA. Mă interesează, aici, doar ce a obținut
președintele nostru din întâlnirea cu Trump! Iohannis a nuanțat, pe 6 august
2019, o agendă penibil de vagă, încropită pe genunchi, pentru o vizită agreată de
americani în ultimul moment, la solicitarea lui Maior:
“Cu prilejul întrevederii, Președintele Klaus Iohannis și Președintele Donald J. Trump vor discuta despre întărirea și dezvoltarea în continuare a Parteneriatului Strategic puternic și dinamic dintre România și Statele Unite ale Americii, în toate dimensiunile sale, inclusiv în plan securitar și economic. Președintele României va evidenția, și cu această ocazie, faptul că țara noastră va continua să fie un partener strategic solid și un aliat responsabil și de încredere al Statelor Unite ale Americii, una dintre prioritățile politicii externe a României fiind consolidarea relației transatlantice și a securității spațiului euroatlantic.” (https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/vizita-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-la-washington-d-c-statele-unite-ale-americii).
Iohannis, sesizând șubrezenia programului convenit între cele două părţi, a adăugat, pe 13 august 2019, strict pentru fraierii din ţară, o temă foarte senzitivă pentru români, și anume problema ridicării vizelor pentru cetăţenii noștri care călătoresc în SUA: “Este o întâlnire pe care am dorit-o şi eu şi preşedintele Trump de ceva timp. Sunt chestiuni extrem de importante care trebuie discutate şi reiterate: Parteneriatul Strategic, aspecte de securitate, NATO şi alocarea a 2% din PIB, relaţia economică aflată în creștere, relaţia pe energie. Vor fi şi discuţii în legătură cu înzestrarea Armatei, faptul că suntem împreună în Afganistan şi chestiuni care trenează, precum Visa Waiver. Aici trebuie să se miște un pic lucrurile” (https://www.stiripesurse.ro/klaus-iohannis-discutii-informale-cu-presa-presedintele-a-facut-dezvaluiri-despre-vizita-la-washington-de-saptamana-viitoare_1374869.html).
Băieţii lui Trump
au fost la fel de evazivi ca în comunicatul lui Iohannis, din 6 august, anunțând
tot atunci:
“President Donald J. Trump will welcome President Klaus Iohannis of Romania to the White House on August 20, 2019. The two leaders will discuss how best to meet the many shared security challenges facing the United States and Romania and ways to advance fair and reciprocal trade and energy partnerships. The visit will occur as Romanians mark the 30th year since the fall of communism and the 15th year of Romania’s membership in the North Atlantic Treaty Organization. The President looks forward to celebrating these important anniversaries with President Iohannis”. (https://www.whitehouse.gov/briefings-statements/statement-press-secretary-visit-excellency-klaus-iohannis-president-romania/).
Acum, pentru a discuta nimic, despre “cum să avansăm parteneriatul corect în materie de comerț și energie” sau cum să “celebrăm” împreună “30 de ani de la căderea comunismului și 15 ani de la intrarea României în NATO”, chiar nu e nevoie să cari ditamai președintele României peste Atlantic. Mai ales că, odată ajuns acolo, pe tărâm american, am remarcat cu toții că nu am asistat la nicio celebrare. Era suficientă o întâlnire la nivel de secretari de stat, în Centrala MAE sau la Departamentul de Stat și desenarea unor afișe comemorative de pus pe site-ul celor două ambasade. Aţi putut remarca ușor că americanii nu au zis nimic despre ridicarea vizelor pentru români. Să ne amintim că, la precedenta vizită a lui Iohannis în SUA, din 2017, în faţa ziariștilor, președintele român avea impresia că a discutat problema vizelor cu omologul său, iar Trump habar nu avea că așa ceva s-ar fi întâmplat. De altfel, CNN observa fără menajamente, pe 20 august 2019 (reluând relatarea din 2017), cu puţin înainte de întrevederea celor doi președinţi, că, în 2017, Trump și Iohannis s-au aflat în dezacord cu privire la dacă au discutat sau nu problema vizelor:
Dezacordul deriva, evident, din refuzul categoric al americanilor de a
discuta acest subiect, atât de important pentru Iohannis, din perspectiva
campaniei sale electorale, pentru al doilea mandat. Iată de ce, administraţia
Trump a acceptat să simuleze o abordare a subiectului, de această dată, în
2019, dar fără nicio șansă de rezolvare favorabilă a sa, după cum remarca CNN cu mult tâlc:
Practic, CNN anunţa că rămâne
exact ca până acum. România va intra în programul de ridicare a vizelor “când
va îndeplini condițiile”. Bun, pentru a afla asta, nu aveam nevoie de o
întâlnire Trump-Iohannis! Mai mult, o întâlnire Trump-Iohannis, înaintea căreia
Iohannis anunță că va aborda problema vizelor cu președintele american și care
se termină fără evoluții semnificative, în rezolvarea problemei enunțate de
președintele român, este profund păgubitoare politic pentru acesta. Mai bine nu
anunți nimic, dacă tot e să primești nimic!
Protocolul, bată-l vina!
Înainte de a face câteva precizări suplimentare, legate de problematica
ridicării vizelor, hai să stabilim nivelul/rangul vizitei lui Iohannis în SUA.
E simplu. Rangul vizitei este dat de câțiva parametri: durata vizitei,
ceremonial de primire la Pentagon sau Casa Albă, găzduire protocolară la Blair
House, lunch/dinner la White House sau Department of State, etc. Cele mai
importante, în rang, conform protocolului, sunt vizitele de stat și cele
oficiale. Mai pot fi vizite de lucru
oficiale, vizite de lucru și vizite particulare. Cel mai simplu e să
vezi din comunicatul oficial al White House ce rang a avut vizita lui Iohannis.
Ghici ce? Comunicatul Casei Albe nu zice nimic de rangul vizitei. Spune, pe 6
august 2019, acolo unde folosește termenul “vizită”, doar atât:
Așadar, Iohannis a fost în SUA, în 2017, într-o vizită de lucru, cam spre capătul de jos al rangului
protocolar.
În 2019, merge în vizită pentru o zi, nu are niciun ceremonial de primire,
niciun lunch/dinner, nicio găzduire la Blair House și nicio precizare în
comunicatul Casei Albe cu privire la rangul vizitei. În cel mai bun caz, avem
de-a face cu o vizită particulară,
cam ultima din taxonomia vizitelor la Casa Albă. Așadar, o vizită inferioară celei
din 2017.
Pentru comparație, pe 18 septembrie 2018, Trump l-a primit pe președintele
Poloniei, Duda. Iată precizarea din comunicatul Case Albe, din 28 august 2018,
care anunţa vizita președintelui polonez:
“President Donald J. Trump and First Lady Melania Trump will welcome President Andrzej Duda and First Lady Agata Kornhauser-Duda of Poland for their first official visit to the White House on September 18, 2018. The visit takes place as Poland celebrates the centennial year of the recovery of its independence and just over a year since President Trump’s historic visit to Warsaw on July 5 and 6, 2017. President Trump and President Duda will address ways to strengthen the United States–Poland strategic partnership and plan to discuss topics of mutual interest, including trade, military, and security matters.” (https://www.whitehouse.gov/briefings-statements/statement-press-secretary-official-visit-president-duda-poland/).
Așadar, președintele Duda mergea la Washington, în septembrie 2018, într-o vizită oficială, a doua ca importanță,
în taxonomia vizitelor la Casa Albă! Să remarcăm, mai întâi, că Iohannis își
termină mandatul de președinte al României fără să spere că ar putea vreodată
să se apropie de rangul vizitei în SUA, din 2018, a președintelui polonez. De
asemenea, să observăm când avem vizite
istorice, în cazul relației cu America. Spun americanii când sunt
istorice, în comunicatele lor. Inutil să mai precizăm că Trump a mers în Polonia
în 2017 și merge și acum, pe 1 septembrie 2019! Pe la Iohannis nu cunosc să fi
mers Trump, vreodată!
De ce este importantă comparația cu Polonia și cu președintele Duda?
Fiindcă așa ne vom da seama mai ușor ce a obținut Iohannis de la Trump, în
timpul vizitei din 20 august 2019, și cine este Iohannis în raport cu Trump. Adică,
ce este România, reprezentată de un Iohannis, în relaţia cu America! Dincolo de
informarea pe care ne-o fac imbecilii năimiți ai Securităţii, pe la oficinele
de propagandă ieftină, la care cască gura și ochii românii. Să revenim la
obiectivul lui Iohannis de a obține o dezvoltare favorabilă, din partea lui Trump,
cu privire la regimul de vize aplicat cetăţenilor români care călătoresc în SUA.
Vize pentru Paradis
Românii au nevoie
de viză pentru a merge în SUA. În general, cu câteva excepții, ţările Uniunii
Europene nu sunt supuse regimului de vize pentru America. Există așa numitul Visa Waiver Program (VWP) sub legislaţie
a Congresului. Această legislaţie a fost dezvoltată prin Visa Waiver Program Enhanced Security and Reform Act (2012) a
legislativului federal, sub autoritatea Departments of Homeland Security (DHS),
permiţându-se cetăţenilor unui număr de ţări să călătorească, în anumite
condiţii, fără viză, în SUA. Aceste ţări sunt admise în VWP. Cu excepția Croației,
care a aderat abia în 2013 la UE, toate ţările UE sunt ori în categoria
statelor care nu au nevoie de viză, ori în așa-numitul grup de ţări road map
countries, adică ţări luate în
considerare pentru a fi incluse în VWP, dar care nu au ajuns încă acolo:
Polonia, România, Cipru, Bulgaria.
Așadar,
cum poate o ţară să facă parte din VWP? Trebuie să îndeplinească, în mare, trei
condiţii esențiale: 1. Să nu prezinte vreun pericol la adresa securității SUA;
2. Cetăţenii să aibă pașapoarte biometrice; 3. Să se încadreze într-un anume
număr de respingeri ale cererilor de viză pentru călătorii în SUA, din partea
Departamentului de Stat, pentru cetăţenii non-imigranţi din ţările respective (visa
refusal rate). Practic, DHS oprește intrarea în VWP a oricărei ţări în care rata de
respingere a cererilor de viză pentru America depășește 3% din numărul total de
solicitări. Atenţie, respingerea cererilor de viză este o chestiune foarte
subiectivă, care ţine de ofițerii consulari americani. Mai mult, dacă un om,
care aplică o dată pentru viză, primește refuz, și, apoi, mai face o solicitare
sau mai multe, chiar în același an, acele solicitări vor fi adăugate la numărul
de respingeri totale, deși este vorba de aceeași persoană, ceea ce va încărca
rata de respingere, visa refusal rate!
Ghici ce? În anul de grație 2012, senatorii Barbara A. Mikulski (D-Md.)și Mark Kirk (R-Ill.) au introdus Visa Waiver Program Enhanced Security and Reform Act, care permite Secretary of Homeland Security să modifice condiția americană pentru eliminarea vizelor, de la 3% la 10% pragul pentru visa refusal rate, relaxând în acest fel grila de acceptare a unei ţări în VWP (decizia cu privire la o anume ţară este prerogativă absolută a Secretary of Homeland Security, care este membru al guvernului american)! (http://www.heritage.org/research/reports/2012/01/visa-waiver-program-modernization-for-prosperity-and-security). Asta înseamnă că o ţară poate fi primită în VWP dacă visa refusal rate nu depășește 10%, în cazul în care Secretary of Homeland Security ia decizia de a nu menţine pragul mult mai restrictiv de 3% pentru visa refusal rate.
Dacă ne uităm la anul fiscal american 2016, procentul de respingeri ale vizei (visa refusal rate) pentru Polonia era de 5,37% și pentru România de 11,43%. (https://travel.state.gov/content/dam/visas/Statistics/Non-Immigrant-Statistics/RefusalRates/FY16.pdf). Bun! Ia să vedem cum convingem pe Secretary of Homeland Security să ne ia în considerare pentru o relaxare a condiționalității legate de visa refusal rate? Cam asta ar trebui să obțină Iohannis de la americani, când spune că va ridica problema vizelor în discuţiile cu aceștia. Același lucru ar trebui să-l obțină și președintele Poloniei. Sigur, cineva ar putea remarca diferența dintre România și Polonia la capitolul visa refusal rate, polonezii stând mult mai bine! Esenţial este, și într-un caz și în celălalt, să se obțină de la partea americană cea mai favorabilă condiționalitate în materie de visa refusal rate. În plus, e posibil ca faţă de 2016, an pentru care eu am date, visa refusal rate pentru România să mai fi scăzut.
Atenţie la
formulările din așa-zisul spaţiu al specialiștilor români, care susţin sus și
tare că problematica ridicării vizelor este o chestiune ce ţine exclusiv de
Congresul SUA, iar administraţia, în cap cu președintele SUA, nu are niciun
rol! Aceste formulări au ca menire să ascundă eșecul oricăror negocieri, la
nivel de președinte sau guvern, cu americanii, pe tema vizelor. Explicația
avansată ar fi aceea că prerogativele modificării statutului vizelor ţin
exclusiv de Congres, iar președintele SUA, cu care negociază echipa președintelui
României, ar fi neputincios. Nimic mai fals, cum am arătat deja. Este adevărat
că legislaţia referitoare la vize este dată de Congres, dar Secretary of
Homeland Security, cel care poate modifica major condiționalitatea legată de visa refusal rate, în interiorul legislației
în vigoare, este membru al guvernului american, direct subordonat președintelui
SUA.
Dar, hai să analizăm, în oglindă, cazurile polonez și românesc. Mai întâi, Polonia. Păi, legislaţia introdusă de senatorii Barbara A. Mikulski și Mark Kirk avea menirea tocmai să faciliteze introducerea Poloniei în VWP. Încă din 27 mai 2011, președintele Obama scria celor doi senatori:
Președintele Obama “împărtășea susținerea” pentru cei doi senatori, în demersul lor de a crea o platformă legislativă pentru ridicarea vizelor, în cazul Poloniei. Polonia nu a stat degeaba în acești ani și, pe 12 iunie 2019, cu câteva săptămâni înaintea vizitei lui Iohannis în SUA, președintele Trump primește la Casa Albă, în prezența președintelui Duda al Poloniei, următoarea întrebare:
După cum se vede, Trump a promis Poloniei înlăturarea vizelor! În aceeași zi, în conferinţă de presă Trump-Duda,Secretary of Homeland Security, Kevin K. McAleenan, a anunţat semnarea unui document crucial pentru accelerarea procesului de ridicare a vizelor pentru Polonia:
“Welcome, President Duda. Good to see you and your team. We have a very strong counterterrorism and law enforcement information-sharing partnership with Poland, and we’re going to strengthen that today with the signing of the Preventing and Combatting Serious Crime Agreement. It’s one of the key steps moving forward in our visa waiver relationship. So it’s good to be here, and look forward to that progress.” (https://www.whitehouse.gov/briefings-statements/remarks-president-trump-expanded-bilateral-meeting-president-duda-republic-poland/).
Practic, America a semnat cu Polonia un Acord de Prevenire și Combatere a Infracţiunilor Severe, tocmai pentru a facilita relaxarea condiționalității legate de visa refusal rate de către ADMINISTRAŢIE! Iată, pași concreți înfăptuiți de cele două administrații pentru a deschide calea cetăţenilor polonezi spre o Americă fără vize.
Vize cam de câte parale faci
Hai să vedem ce a făcut Iohannis, în tema trâmbițată a vizelor pentru
America! După ce a anunţat că va ridica problema la întâlnirea cu președintele
Trump și după ce presa americană a anunţat că nu se va obține nimic pentru
România, în acest domeniu, Iohannis transmite jurnaliștilor care l-au însoţit
în America, chiar pe 20 august, după ieșirea de la președintele american:
“Jurnalist: Domnule Președinte, ați spus că ați abordat
problema vizelor. Ați reușit să smulgeți de la Președintele Trump mai mult
decât am reușit noi? S-au făcut pași concreți în privința eliminării acestor
vize?
Material video-Iohannis cu privire la vize <<https://www.youtube.com/watch?v=o2OTff38L5s>>
Material video-întreaga conferinţă <<https://www.youtube.com/watch?v=o2OTff38L5s>>
Vă puteţi imagina
așa ceva? Iohannis ne informează, cu zâmbetul pe buze, nonșalant și plin de
serenitate ca un porumbel călător, că de vize se ocupă “specialiștii”!!! Păi,
dacă se ocupă specialiștii, domnule președinte, de ce ai anunţat că vei ridica chiar
tu problema vizelor în discuţia cu președintele Trump? Sau, mai simplu: ce cauți,
dom’le, la Washington? L-ai auzit vreodată pe președintele Poloniei spunând,
după o întrevedere cu Trump, că de problema vizelor pentru polonezi se ocupă
“specialiștii”? Nicio apăsare pentru românii spectatori la “vizita istorică”! Niciun
comentariu al presei securiste cu privire la această indolență de neiertat și dispreț
cras faţă de cetăţenii români, împinși în brațele “specialiștilor”, aceiași
Securiști a căror singură preocupare este cum să controleze România mai abitir
și mai fructuos pentru ei.
Să mai adaug că în ambele formule de declarație comună americano-română (în
limbile engleză și română), slobozite cu acest prilej, spre prostirea proștilor
din România, problema vizelor este expediată găunos și lapidar, exact în
ultimele două rânduri ale documentului:
Și atât! Adică, dragi proști din România, ce-ar fi să vorbim despre altceva? Exact așa s-a comportat Trump cu Iohannis, în discuţia in-house cu jurnaliștii, care a precedat întrevederea propriu-zisă cu penibilul președinte român:
“Q What do you
think about the visa (inaudible)?
PRESIDENT TRUMP: Well, thank you very much,
everybody. It’s an honor to be with the President of Romania, who’s highly respected and done a great
job. And I hear there’s a little political season going on in
Romania, but I would imagine you’re
going to do very well because you’re very talented, you love the people.
And we’ve had a great relationship with Romania. The United States
and Romania have gotten along better than ever before. So, I want to
thank you for that.
Material video-Trump întrebat despre vize <<https://www.youtube.com/watch?v=i-jQklHCACY>>
Material video-întreaga sesiune de Q&A <<https://www.youtube.com/watch?v=i-jQklHCACY>>
Practic, la întrebarea jurnalistului cu privire la ridicarea vizelor, Trump
se face că nu aude și se lansează în mica lui retorică
stahanovist-batjocoritoare, prin care survolează subiectul incomod, fără să
aterizeze nicăieri. Trece la “talentele” românilor, îl vede pe Iohannis ca
foarte “talentat”, crede că românul o să se descurce bine în alegeri tocmai din
cauza asta, dar nici vorbă să răspundă la întrebare.
Jurnaliștii revin și îl întreabă din nou:
“Q Mr.
President, two years ago, you said that including Romania in the Visa Waiver
Program is a subject that should be discussed.
PRESIDENT TRUMP: Yeah.
Q In this
meeting, will you discuss this issue?
PRESIDENT TRUMP: We’ve
spent a lot of time on it. We’ve
spent a lot of time discussing it already. Our countries have been
discussing it, and we’re going to — we’re taking it up today in a very
important meeting right after this one.
Material video-Trump întrebat din nou despre vize <<https://www.youtube.com/watch?v=i-jQklHCACY>>
Ei bine, de data
asta, Trump ia la mișto întreg auditoriul! “Am discutat mult despre asta (…) vom discuta astăzi (…) vă
place ideea? Mi se pare că vă place, nu-i așa? Ridicarea vizelor-vă place
ideea?” Priviţi faţa derutată a lui Iohannis, care trece de la starea
de agregare “împietrită” la zâmbetul tâmp și slugarnic, cu care întâmpină formulările
futile ale președintelui american. Priviţi-i poziţia mâinilor de neofit obligat
să asiste la predica de beatificare a făcălețului.
În timp ce polonezii
încheie documente bilaterale cu americanii, cu încărcătură politico-juridică, pentru
a facilita ridicarea vizelor, lui Iohannis i se servesc pastile arhetipale de
auto-admirație, pe care le înghite fără să sufle, la fel de obsecvios ca o
talpă de bocanc în faţa unui drum asfaltat. Asta este România, pe care v-o
vinde Securitatea drept mare partener strategic al Americii. Și ăsta este
Iohannis! Punct!
Dar, pe mine, pe mine nu mă laudă nimeni?
Vă spuneam că
vizita este doar o simulare de sprijin pentru Iohannis din partea americanilor,
abil regizată de Securitate și asupra căreia băieţii lui Trump nu au avut obiecții.
Oamenii lui Trump lucrează cu Securitatea, nu cu Iohannis, așa că s-au întrebuințat
exact atât cât le-au vorbit miliardele de dolari pe care le-au băgat în buzunar,
în schimbul rachetelor Patriot, cumpărate
de România pe mâna Securităţii. Poziţia americană este corectă, americanii
lucrează cu cine conduce o ţară, nu cu cine pretinde că o conduce. Că Iohannis
nu s-a prins cum stă, nu mă miră. O citire atentă și profesionistă a declarației
comune, document inutil și presărat cu aberaţii rizibile, indică exact tendinţa
americanilor de a-l lăsa în offside
pe Iohannis, în perspectiva alegerilor prezidențiale, exact pe acele formulări
la care Iohannis ținea cel mai mult pentru campanie. E suficient să vedem ce ar
fi vrut Iohannis să existe în declarație, dacă ascultăm atent ce le spune
jurnaliștilor, la sfârșitul vizitei, cu privire la ce i-ar fi zis Trump,
evident, laudativ:
Material video-Iohannis despre aprecierea lui Trump <<https://www.youtube.com/watch?v=o2OTff38L5s>>
Dincolo de toate truismele banale și inutile, redundant aglutinate în
discursul lui Iohannis, despre Afganistan, 2% pentru apărare, Marea Neagră și
flancul estic al NATO, vize (am văzut cum), Nord Stream 2 (vom vedea imediat), prezență
militară americană permanentă în România (Iohannis crede că noi avem așa ceva),
energie, G5 și chinezi, chestiuni reluate de-a valma în declarația comună, cel
mai important și dorit de Iohannis, în documentul cu pricina, era subiectul de
mai sus. Ăla în care Trump îl laudă pentru lupta anticorupție și apărarea
statului de drept în România. Devoțiunea lui Iohannis pentru lene, cuplată cu petulanța
concediilor prelungite, au limitat bagajul de realizări ale președintelui la o
ladă cu zdrenţe politice, din care este obligat să trăiască în campania pentru prezidențiale.
Iată de ce gargara cu privire la lupta împotriva corupţiei și apărarea statului
de drept e cam tot ce îi rămâne de răscolit în rigola cu aluviuni pentru prostirea
proștilor din ţară.
Un document între SUA și România, în care să fie apreciată nominal contribuția
sa la apărarea neamului împotriva corupților și penalilor, ar fi fost cel mai bun
material de propagandă electorală, așa cum rezultă și din discursul rostit în
faţa jurnaliștilor. Numai că Securitatea nu a negociat introducerea unui astfel
de paragraf în declarația comună, iar americanii nu i l-au dat, dacă Securiștii
nu s-au întrebuințat în acest sens. Așa că a apărut doar atât, fără trimitere
nominală la aportul lui Iohannis:
Este ușor de observat că, practic, nu a existat nicio negociere pe text.
Securitatea a cerut să se menționeze, în document, lupta anticorupție și cam
atât. Textul este pleonastic și tautologia în sine se regăsește în ambele
versiuni, română și engleză. Dacă există “un angajament reciproc față de statul de
drept și o justiție independentă”, cum de acestea “sunt puternic susținute de poporul român”? Păi, dacă
“angajamentul este reciproc”, adică și din partea poporului american și din
partea poporului român, pentru “statul de drept și justiţie independentă”, de
ce mai spun, pleonastic, că astea sunt susținute de poporul român? Păi, n-am
spus la începutul frazei că și românii și americanii au un “angajament reciproc”
pentru a le susține? Și, dacă românii și americanii au “angajament reciproc” de
a susține cele două “ctitorii”, de ce le susține, pleonastic, la sfârșitul
frazei, doar poporul român și nu și poporul american? La ultima întrebare
răspunsul este simplu. Susținerea doar de către români a statului de drept, din
finalul frazei, are menirea a arăta că, de fapt, problema cu statul de drept,
care are nevoie de susținere, se manifestă numai în România, nu și în America. De
aceea susține doar poporul român statul de drept, în finalul frazei, în ciuda
angajamentului reciproc, de la începutul ei.
Textul este incoerent și tautologic, din punct de vedere al rigorii diplomatice
de negociere, pe paragrafe, astfel încât să se vadă că americanii nu sunt
egalii românilor, popor sinistrat în corupție și încălcări ale statului de
drept. Securitatea, evident, a dorit un astfel de text și nu a observat incongruențele
de redactare. Problema este că, în fraza respectivă, ar fi trebuit să apară
aprecierea părții americane pentru eforturile președintelui român de luptă
împotriva corupţiei și salvgardarea statului de drept. Acolo, culmea, ca susținător
apare poporul român și nu Iohannis. De parcă poporul român ar candida la prezidențiale
și nu Klaus, bietul de el! Sigur, cu un mic efort, Securitatea putea să-l bage
pe Iohannis în cerneală, pentru afișul electoral! Nu a vrut! Așa că bietului prezidențiabil
i-a rămas să povestească oral, către jurnaliști, cât de mult l-a impresionat el
pe Trump cu alura de cruciat în slujba actului de justiţie. Asta e, băieţii
buni nu au noroc.
Kilogramul de democraţie e
ieftin? Da, lichefiată!
Ajunși aici, să mai lămurim un lucru! Securitatea ne-a tot învăţat prin presa de “largă respirație” că, în lumea largă, democratică și civilizată, există o preocupare faţă de modul cum performăm noi, românii, în plan democratic. Ori de câte ori am avut probleme interne, pe această linie, partenerii noștri externi, SUA, UE, au năvălit să ne certe și să ne învețe democraţie. Asta nu e rău, deloc! E chiar bine! Dar, cât de prost să fii, să te dai jos din realismul politic care guvernează spaţiul euro-atlantic? Cât de fraier să fii, ca să conchizi că da, băieţii și fetele de la #Rezist, care demonstrează cu steagul american în brațe, pentru a o da jos pe nefericita doamnă Dăncilă din fruntea guvernului, au înţeles exact pe ce se întemeiază susținerea americană? Chiar există o grijă americană pentru statul de drept din România? Hai să vedem! Eu rămân un mare admirator al poporului polonez, dincolo de obsesia polonezilor, în mare parte justificată, faţă de inamicul lor ereditar Rusia. Dar, știm cu toții că Polonia este, la acest moment, cea mai criticată ţară UE în instituțiile comunitare, pentru derapaje grave de la normele democratice consacrate prin tratatele primare ale Comunităților Europene. Nu mă interesează aici să mă refer punctual la aceste derapaje. E suficient să citim titlul comunicatului Comisiei Europene, cu privire la Polonia, din 3 aprilie 2019: “Rule of Law: European Commission launches infringement procedure to protect judges in Poland from political control” (https://europa.eu/rapid/press-release_IP-19-1957_en.htm).
Adică,
s-au lansat, la nivelul Comisiei, proceduri împotriva Poloniei, pentru
încălcarea gravă a statului de drept. Astea sunt documente oficiale ale UE. Nu
discutăm aici substanţa lor și nici nu interpretăm cine are dreptate. Cum au
reacţionat americanii? În plină întâlnire cu președintele Duda, Trump a precizat
cu privire la zisele încălcări ale statului de drept din Polonia, pe 12 iunie
2019:
“Q Mr. President, how concerned are you about backsliding on democracy
in Poland? And will that be a subject of discussion today?
PRESIDENT TRUMP: I’m not concerned. I know the
President very well. I know the people and the leadership of Poland very
well. I’m not concerned at all. By the way, Poland is doing so well
and they know if they do backslide, they won’t be doing well like they’re doing
right now.
They’ve probably never done better
economically. They’re like us: The U.S. has never done better
economically than we’re doing right now. They don’t want to
backslide. They won’t backslide. And besides that, they owe us a
lot of money because they’re buying a lot of things, right? So that’s
important. So they have to do well. We have to make sure they do
well. We’re very, very happy with Poland.
You may want to say something
about that.
PRESIDENT DUDA:
(Inaudible) someone cheated you.
Sorry.
Q Excuse
me?
PRESIDENT DUDA: Someone cheated you. There is no
problems with democracy in Poland. Really.
Material video-Trump nu are îngrijorări legate de statul de drept în Polonia <<https://www.youtube.com/watch?v=QgbnxRnB-IM>>
Material video-întreaga sesiune de Q&A <<https://www.youtube.com/watch?v=QgbnxRnB-IM>>
Absolut incredibil! Trump le spune jurnaliștilor că nu are nicio îngrijorare cu privire la
derapajul Poloniei în materie de democraţie, atunci când i se pune întrebarea
cu pricina. “Polonia se comportă atât
de bine”, “ar ști ei dacă
merg înapoi” (they know if
they do backslide)! Și, cum să meargă înapoi dacă “datorează bani americanilor”? “Fiindcă ei cumpără o grămadă
de lucruri de la americani” (And
besides that, they owe us a lot of money because they’re buying a lot of
things, right?)
Președintele Duda intervine și el și îl admonestează pe jurnalistul care
întrebase despre democraţia poloneză, atrăgându-i atenţia că a fost indus în
eroare (someone cheated you).
Trump îl aprobă cum că totul e “excelent”
în Polonia. Dar, oare, ce cumpără polonezii de la americani, de nu mai observă
americanii încălcarea statului de drept în Polonia? Vă spun eu! Adică, vă spune
Trump:
“Polonia cumpără o grămadă de gaz lichefiat” din SUA. “Miliarde”. Înţelegeţi, dragii mei, care este unitatea de măsură pentru democraţia poloneză? Miliardele de dolari plătite pentru gaz natural lichefiat (LNG) american. Noroc că Securitatea și Iohannis nu au nevoie să plătească miliarde de dolari pe gazul lichefiat din SUA, ca să uite americanii că la noi se încalcă statul de drept! Securitatea, dimpotrivă, are nevoie ca SUA să vadă cum se încalcă statul de drept în România, cum proliferează corupții, ca să poată să pozeze în luptător cu abuzurile, fie că luptătorul se cheamă Kövesi, Lazăr sau Iohannis! Iar proștii din România să primească din America mesajul de susținere pentru luptătorii neînfricați cu flagelul corupţiei, ca să știe cine trebuie să conducă ţara!
Of,
rușii ăștia periculoși!
Sigur, e bine să ne luptăm și cu pericolul rusesc.
Proștii din România sunt foarte sensibili la pericolele de tot felul, care ne
pândesc dinspre Moscova. De aceea, pericolul rusesc trebuie întreținut și umflat
cât cuprinde și, mai ales, alocat tuturor celor care nu sunt pe placul
Securităţii. Sigur, dacă proștii din România nu ar fi atât de proști, chiar și
Securitatea ar avea oarece probleme cu umflarea pericolului rusesc. Nu de alta,
dar, în aceeași întâlnire cu președintele Duda, din 12 iunie 2019, președintele
Trump nu a reușit să întrezărească deloc marele pericol rusesc, de care fac
atâta caz, în România, Securitatea, Iohannis și penibilele lor accesorii din
mediul jurnalistic și academic. Căci:
“Q Mr. President, do
you consider Russia as a threat to Poland and to Europe?
PRESIDENT TRUMP: I hope
not. I’ll tell you what: We’re with everybody. And I hope
not. I think that Russia will treat Poland with respect, just like the
rest of the world is treating. Poland has really built up a great
country. You know, they get hurt, unfortunately, too often.
Right? Too often. They’re in the middle of everything. And
when bad things happen, it seems that Poland is always the first one that’s in
there. And it’s unfortunate.
Material video-Rusia nu este un pericol <<https://www.youtube.com/watch?v=QgbnxRnB-IM>>
Adică, la întrebarea: “consideraţi Rusia o amenințare la adresa Poloniei și Europei”,
Trump răspunde nonșalant: “Sper că
nu. Și vă spun așa. Noi suntem cu toată lumea”!!! Și: “cred că Rusia va trata Polonia cu
respect”!!! Aoleu! Și cu proștii din România, cam toţi de pe-acolo, mai
puţin Securitatea, cum rămâne? Dacă pe polonezi, care au o marotă mult mai
solid ancorată în realități istorice, cu privire la pericolul rusesc, decât
realitatea istorică românească, rușii îi vor trata cu respect, de ce ne-ar
hărtăni pe noi? Șșșșșt! Lăsați-o așa! Temeți-vă, în continuare, de Rusia, vă
apără Securitatea cu bateriile Patriot
și cu scutul de la Deveselu, localitatea aia de lângă Caracal. Locul unde
niciun american nu a fost întrebat de Securitate (procurori și ce-or mai fi),
care nici nu stă cu ochii pe ei, cu privire la ce le bagă americanilor în pat
de-alde confrații lui Dincă and company! Care Securitate nu avea nevoie să-i
întrebe, că nici nu știa despre ce este vorba, fiindcă nu Securitatea folosește
rețelele de prostituție în ţară și afară, pentru culegere de informaţii și “protejarea
statului”, ca pe vremea lui Ceaușescu! Clar! Șșșșșșșt! Apărarea faţă de ruși
cere sacrificii, bre!!! Iar Prostia populează România! Din greu!
O
conductă pentru Rusia și Germania? What? Ne opunem!
Ajunși aici, doar un lucru v-aș mai spune. Despre energie! Ceva ce apare în
declarația comună, de doi lei, americano-română. Un paragraf care arată, încă o
dată, ce este capabilă să facă Securitatea, doar pentru a-și asigura susținerea
americană în controlul absolut al României. Problema este că Securiștii proști
care conduc ţara nu au nevoie să meargă atât de departe în obediența crasă faţă
de viziunea americană. Și, totuși, se duc nemăsurat înainte, iar americanii, în
mod corect, îi tratează exact așa cum merită: ca pe niște dejecții de rigolă! Sigur,
lucrează cu ei, ba chiar foarte bine! Dar nu-i respectă! Securiștilor nu le
pasă! Sincer, nici mie! Dumneavoastră?
Mai mult, americanii au emis un document de poziție, în contextul vizitei lui Iohannis la Washington, cu titlul “President Donald J. Trump Is Celebrating Our Strong Partnership with Romania”, care precizează foarte clar, pe 20 august 2019:
Adică, din nou, “România s-a opus Nord Stream 2” și “tuturor proiectelor care sporesc dependența Europei de Rusia”.
Întrebat, în anemica sa conferinţă de presă, cu jurnaliști români, în legătură cu insolita referire la Nord Stream 2 (https://www.nord-stream2.com/), Iohannis a răspuns memorabil:
“Jurnalist: Și aș mai avea
o întrebare. În Declarația Comună pe care ați adoptat-o se vorbește pe un ton critic despre Nordstream 2. Nu vă temeți că, pe plan european, s-ar
putea să fie unele țări care fie nemulțumite de această atitudine a României?
Material video-întreaga conferinţă <<https://www.youtube.com/watch?v=o2OTff38L5s>>
Sincer, nu am nicio problemă că Iohannis, brav cum îl știm și subordonat
total promovării intereselor naționale românești, acelea fiind, după capul lui
(al Securităţii), să blocheze Rusia în acordurile ei cu Uniunea Europeană, se
bate pentru a diminua dependența Europei de Moscova. Mai ales în materie de
gaze și energie, în general. Mi se pare o misiune nobilă, Securitatea i-a
dat-o, iar el, perfect conștient că lucrează pentru binele ţării lui, o duce la
îndeplinire! Bravo, ce să zic? Încă o dată, e super OK!
Să apărăm Europa de ruși și
gazul lor!
Așadar, Nord Stream 2 (https://www.nord-stream2.com/) este un sistem de două conducte surori (încă în construcție, la acest moment), amplasate pe sub Marea Baltică, de-a lungul Nord Stream (sistem de transport gaze existent și funcțional, construit între 2005 și 2011) și prin care Germania va primi cantități sporite de gaz din Rusia. Proiectul a fost demarat în 2015 și este preconizat a fi finalizat în 2019. Dezvoltatorul proiectului este Nord Stream 2 AG, din Zug, Elveția, iar principalul shareholder este PJSC Gazprom din Rusia. Implicate, la nivel de finanțare, sunt companiile ENGIE S.A. din Franţa, OMV AG din Austria, Royal Dutch Shell plc din Regatul Unit-Olanda, Uniper SE și Wintershall Dea GmbH din Germania. Nord Stream 2 are 1200 km (cu 2000 km mai scurt decât traseul de livrare a gazului rusesc spre Germania, cu tranzit de suprafață, prin Ucraina), dublează capacitatea de pompare a gazului, pe care o are Nord Stream 1, până la 110 mld metri cubi pe an. Costul proiectului este 9,5 mld euro. Conductele Nord Stream 2 vor traversa apele teritoriale ale Rusiei, Finlandei, Suediei, Danemarcei și Germaniei.
Nord Stream II-hartă
Ţările de tranzit la suprafață ale gazului rusesc spre Europa Occidentală vor fi, parțial sau complet, excluse de pe traseul livrării spre Vest și anume, în principal, Ucraina, Belarus, Polonia. Ţările cu pricina spun că asta se întâmplă din rațiuni politice. Rusia spune că vor fi avute în vedere strict rațiuni economice și comerciale și nu a hotărât, deocamdată, excluderea nimănui de la tranzit. Rămâne să vă daţi seama singuri, cum e mai economic să livrezi gaz spre Europa de Vest, din Rusia: pe o rută cu 2000 de km în plus, cu conducte la suprafață, din care fură Ucraina și plătind miliarde de dolari tranzit tocmai ălora care fură din conducte sau să livrezi pe sub Baltică, pe un traseu cu 2000 km mai scurt și cu gazul transportat în siguranţă, fără să plătești un dolar tranzitul de suprafață și fără să te fure nimeni. Rusia livrează, deja, 35% din importul de gaz al Europei. România a considerat constant că livrările de gaz rusesc spre Europa sunt o problemă. Secundând punctul de vedere american, pe 7 martie 2016, România și alte șapte state UE, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Polonia, Slovacia și Lituania, au trimis o scrisoare președintelui Comisiei Europene, cu obiecții legate de construcția Nord Stream 2 (.https://www.reuters.com/article/uk-eu-energy-nordstream/eu-leaders-sign-letter-objecting-to-nord-stream-2-gas-link-idUKKCN0WI1YV).
Ce este de reţinut? Franţa și Germania au fost cele care au elaborat textul Amendamentului la Directiva gazelor, în așa fel încât Germania, ca primă ţară de primire a gazelor din afara UE, să aibă controlul proiectului, sub legislaţia comunitară. Evident, un rol important în supervizare îl va avea președintele Comisiei. Ghici cine a fost confirmat de Parlamentul European ca președinte al Comisiei Europene? Cumva, Ursula van der Leyen, apropiata cancelarului Merkel? O, da! (https://data.consilium.europa.eu/doc/document/PE-58-2019-INIT/en/pdf).
Mulţi analiști susțineau
că Franţa s-ar opune proiectului susținut cu înverșunare de Germania. Sigur, ne
putem întreba ce fel de analiști sunt aceștia, în condițiile în care este
aproape imposibil să depistezi proiecte comunitare, între 1957 și prezent,
asupra cărora Franţa și Germania să nu cadă de acord, atunci când mari interese
economice germane au fost în joc. În plus, sponsor și beneficiar al Nord Stream
2 este influenta companie franceză ENGIE S.A. Asta, dacă cineva avea impresia
că România, ca președinte al Consiliului UE, ar fi avut vreun rol în redactarea,
finalizarea și aprobarea Amendamentului la Directiva gazelor!
Acestea fiind scrise, ar fi interesant să vedem ce știu germanii și rușii despre modul în care americanii apără Europa de ruși, prin încercarea de a bloca finalizarea Nord Stream 2. Știm cu toții că Rusia se află sub sancţiunile UE, după anexarea Crimeei în 2014. Așa, sub sancţiunile UE, Germania și-a păstrat statutul de al doilea partener comercial al Rusiei, după China. Chiar sub sancțiuni, comerțul bilateral a crescut cu 23% în 2017. Investițiile germane în Rusia sunt de 18 miliarde dolari, cam 5% din totalul investițiilor străine, iar investițiile rusești în Germania sunt de 8 miliarde dolari. 5000 de companii germane sunt active pe piaţa rusească având o rulare de afaceri care depășește 50 mld dolari și 27000 de locuri de muncă. Concomitent, cam 1500 de companii rusești operează în Germania. Cine spune asta? Unul, pe nume Vladimir Putin, în conferinţă de presă cu Angela Merkel, pe 18 mai 2018, la Soci. (http://en.kremlin.ru/events/president/transcripts/57497).
O fi gazul american mai scump, dar scăpați de ruși!
Iar noi, românii, când zboară un pai rusesc, adus de vânt din stepa calmucă, ridicăm aviația NATO de pe Kogălniceanu să-l gonească pe nemernicul de pai, că așa ne spun sancţiunile UE împotriva Rusiei. Sigur, și așa ne spun americanii, prietenii Europei, care apără Europa de ruși. Numai că, ghici ce? Oare, de ce or vrea americanii să blocheze Nord Stream 2 și aprovizionarea Europei cu gaz rusesc? Doar așa, ca să apere Europa de dependența de ruși? Sigur, sigur! Ia să vedem. Relaţiile economice și comerciale ale Rusiei cu SUA se ridicau la 27,8 miliarde dolari în 2014. Știţi la cât se ridicau aceleași relații dintre Rusia și Europa? La 440 mld dolari. Sursa e Vladimir Putin, pe 23 mai 2014, Sankt Petersburg. (http://eng.kremlin.ru/news/7230). Ce înseamnă asta? Dacă tu, America, vrei să iei mai mulţi bani de la Europa, eventual vânzându-i gaz lichefiat, nu-i așa că e deștept să blochezi relaţia Europei cu Rusia, de unde Europa își ia gazul? Mai ales că Trump vinde Poloniei gaz lichefiat pe miliarde de dolari, cum ne-a spus în clar, mai sus:
“Polonia cumpără o grămadă de gaz
lichefiat” din SUA. “Miliarde”.
Păi, nu-i mai bine să oprim Nord Stream 2, ca să vindem și noi, americanii, un
pic de gaz prin Europa? Sigur, vindem și acum unor ţări ca Polonia, care nu
prea are gaz și se și teme de Rusia, drept pentru care cumpără de la noi de
toate. Și F35, și Patriot, și gaz, de
toate. Dar, n-ar fi bine, spre excelent, să vindem gazul ăsta și Germaniei,
căreia vrem să-i impunem sancțiuni, ca să nu mai cumpere gaze rusești prin Nord
Stream 2? Tare, nu? Evident, apărăm Germania de Rusia! Vorba lui Putin, pe 8
iulie 2017, la Hamburg, după summit-ul
G20 unde a avut discuţii cu Trump:
“Question: My colleagues here have already recalled the words
President Trump said in Warsaw. He
made yet another statement about the United States being ready
to begin direct supplies of liquefied natural gas to Poland
and Central Europe. What do you think of these plans,
especially in the context of our
plans for the Nord Stream? What if gas becomes a new
cause of tension in US-Russian relations?
Vladimir Putin: I view
these plans highly positively because healthy competition is good
for everyone. We support an open market and healthy competition.
The US President said yesterday during the discussion that the United States stands for open, fair competition. And, by the way, when I spoke, I supported his point. So, we are absolutely all right with this; if it is so, if there is open and fair competition, no political motives or political resources involved, it would be quite acceptable for us. Because to date, it is an obvious fact that any specialist would tell you: the cost of production and delivery of liquefied natural gas from the United States is much higher than our LNG – even LNG – and is not even comparable to Russian pipeline gas. So, there is no doubt that we have an absolute competitive advantage. But to keep it, our market participants must work hard. They need to retain these competitive advantages.” (http://en.kremlin.ru/events/president/news/55017)
Material video-Trump-Putin-G20, Hamburg, 8 iulie 2018 <<https://www.youtube.com/watch?v=7SIOe86lRfQ>>
Putin nu se teme de competiție cu
americanii, pe gaz livrat în Europa! De ce? Fiindcă gazul rusesc E MAI IEFTIN!
De-aia cumpără Germania de la ruși for
ever și nu de la americani! Iar pe nemți nu-i bagi în colț cu amenințări,
dacă nu cumpără de la tine, și nici nu-i aburești că scumpul e ieftin și viceversa! Care-i diferenţa de preț? Uite ce spune
Putin, cu Merkel lângă el, despre marfa asta numită gaz, pe 18 mai 2018:
“The European
countries’ need for this commodity is on the rise,
and their own production is falling. That is the point. However, Donald is not just President
of the United States, but also a good, strong businessman, so
I think he is promoting his business with an eye towards securing US
liquefied gas sales on the European market. Is that possible? It is.
However, it is expensive – about 25, even 30 percent more expensive than
Russian pipeline gas supplied to Europe.
They have built a bunch of LNG terminals in Europe, which are used at about 25–30 percent of capacity. That is it. Why? They do not make much economic sense. Liquefied gas is too expensive. That is the snag. However, I understand President Trump. He is protecting his business and wants to promote his product on the European market.” (http://en.kremlin.ru/events/president/transcripts/57497)
Cam 25-30% mai scump gazul american
decât cel rusesc. De aceea, terminalele pe care le-au construit în Europa,
pentru gazul american, sunt folosite la 25-30% din capacitate! FIINDCĂ NU E ECONOMIC
SĂ CUMPERI GAZ AMERICAN ÎN EUROPA! Sau, poate, nemții sunt niște idioți că nu
dau buzna să cumpere gaz american în loc să construiască aberaţii gen Nord
Stream 2. Dar stai, că o să-ţi vină analiștii vieții, Securiștii proști din
spaţiul jurnalistic românesc și o să-ţi spună că Putin e terminat, dacă nu mai
vinde gaz în Germania, se dărâmă Rusia și de-aia trebuie să stăm călare pe Patriot, să dărâmăm Nord Stream 2 și, ce
mai, să mai răpunem Rusia o dată, după ce am răpus URSS! Clar, l-am lovi rău de
tot pe Putin, care și recunoaște asta, pe 23 mai 2014:
“Let me stress that during my visit to China we agreed on natural gas
supplies from Russia for an impressive $400 billion. We calculated the gas
price according to a standard formula that is based on the market price of oil
and petrochemicals.
Two newly discovered gas fields, Kovykta and Chayanda in eastern Russia, will provide resource potential for these supplies. The confirmed extractable reserves of each of these fields are 1.5 trillion cubic metres of gas, which is 3 trillion in total. We agreed on supplies for 30 years but, in fact, there is enough gas for 50 years. We will also be able to improve the provision of gas supply in Russia, of course.” (http://eng.kremlin.ru/news/7230)
Cum, Putin a vândut gaz Chinei de 400
mld dolari? Are rezerve de 3 trilioane de metri cubi pentru China pentru o
perioadă de 50 ani? Cum, dacă nu mai cumpără Germania gaz, nu rămâne Putin cu el
în brațe? Îl vinde Chinei? Aoleu, dar pe China cine o apără de Rusia? Păi cum,
lăsăm China așa, la cheremul Rusiei? Salvăm Germania, dar ce facem cu China?
Sau impunem sancțiuni și Chinei, ca să o apărăm de gazul rusesc și le vindem
gaz lichefiat american cu 30% mai scump decât gazul rusesc? Asta-i, dom’le, am
găsit soluția! Să vezi cum or să fugă chinezii să cumpere gaz de la Trump! Cam
un miliard de chinezi, fiecare cu bricheta lui cu gaz! Se fac niște bănuți la
Trezorerie! Și uite-așa, cu sancțiuni impuse Rusiei și Chinei, gazul american o
să ajungă, cu Patriot cu tot, până la
Deveselu-Caracal, să aibă și fetele alea livrate de Dincă cu ce se încălzi la
iarnă.
În timp ce Iohannis se căciulea la Washington, Putin călătorea în ţara care
deține președinția Consiliului Uniunii Europene, în prezent, Finlanda. Se
întâlnea cu președintele Finlandei,Sauli Niinistö,
și explica, în conferinţa de presă, sub privirile aprobatoare ale acestuia:
“We thank Finland for its pragmatic approach to a major international European project, Nord Stream 2. I can inform you that construction of the pipeline in the Finnish section, in the Finnish exclusive economic zone, was completed today.” (http://en.kremlin.ru/events/president/news/61349).
Vladimir Putin și Sauli Niinistö
Duda și Iohannis, doi președinţi, două destine
Speriați nevoie mare de cuplul de vis Trump-Iohannis, cei doi președinţi europeni anunțau că Nord Stream 2 merge înainte, fiind gata în zona economică exclusivă finlandeză. Europa, reprezentată mai ales de Germania, este, astfel, suficient de oligofrenă să nu înțeleagă înțelepciunea și caracterul dezinteresat al demersului american de a salva bătrânul continent de gazele rusești! Până aici, totul OK! Am scris în acest text și repet: respect politica fiecărui stat de a-și promova interesele naționale de securitate și de a-și achiziționa materiile strategice de unde vrea. Numai că, “puţin” bizar, Polonia e supărată că va fi ocolită de gazul rusesc (care va curge spre germani prin Nord Stream 2), pentru tranzitul căruia ar fi colectat ceva bănuți, cam tot miliarde de dolari. Păi, ori vrem să treacă gazul pe la noi spre Europa, ori e rău ca Europa să cumpere gaz rusesc, că uite, crește dependența de Rusia. Unde mai pui că și Polonia ia cam 10 miliarde de metri cubi, gaz rusesc, pe an! Păi, e frumos? Clar, nu! Gata cu prosteala! De-acum, Polonia să cumpere gaz doar de la americani, cu 30% mai scump, că tot plănuiește Trump să mutele bazele americane permanente din Germania în Polonia, pe cheltuiala polonezilor! Lucru cerut chiar de polonezi! Se înființează Fort Trump în Polonia! Bravo, tati! Exact cum a zis Trump, care apără Polonia de ruși la greu, mai ales după ce o să cumpere Groenlanda de la danezi. (https://people.com/politics/donald-trump-calls-danish-prime-minister-nasty/).
Până aici, toate bune! Iohannis n-are decât să apere România de ruși cu gazul din Marea Neagra, ăla pe care îl vrea Exxon cam tot, că, la proști, dacă le trebuie propriul lor gaz, mai bine să cumpere din America, tati, în niciun caz de la ruși. Numai că apare o mică problemă de înţelegere a marii politici americane faţă de o ţară ca România lui Iohannis. În plin scandal cu privire la sancţiunile americane împotriva Germaniei, pentru achiziţiile de gaz rusesc prin Nord Stream 2, Trump stă alături de președintele polonez Duda, în faţa jurnaliștilor, pe 12 iunie 2019, unde este întrebat de sancţiunile cu pricina. Răspunsul este aiuritor:
“Q Mr. President, will you use sanctions to block Nord Stream II — the pipeline from Germany to Russia? From Russia to —
PRESIDENT TRUMP: Well, we’re looking at it. Look, people have a right to do what they want to do. I think it’s a — you know, something that I’ve been looking at and I’m thinking about. And I’m the one that brought up the pipeline problem where you have Russia giving a tremendous percentage of energy. You know this gas is going into Germany. I say, “How can you do that?” So, we’re protecting Germany from Russia. And Russia is getting billions and billions of dollars of money from Germany. I’m the one that brought up the problem.” (https://www.whitehouse.gov/briefings-statements/remarks-president-trump-president-duda-republic-poland-bilateral-meeting-2/).
Poftim? Întrebat
dacă instituie sancțiuni Germaniei pentru Nord Stream 2 și pentru achiziții de
gaz rusesc, Trump spune: “Păi, o
să vedem. Știi, oamenii au dreptul să facă ce vor. Cred că, știi, o să analizez
asta, o să mă gândesc la asta“!!! Cum, după ce a trâmbițat spre
toate orizonturile că va sancționa Germania, după ce Congresul a început
proceduri pentru adoptarea unei legi în acest sens, Trump zice că “oamenii au dreptul să facă ce vor”?
De ce nu a spus Trump ce a zis de o mie de ori, până în acel moment, și de o
mie de ori după, adică “sancțiuni, sancțiuni, sancțiuni”? De ce a îndulcit
tonul? Simplu! Pentru că primise întrebarea cu președintele polonez Duda lângă
el. Și așa, precipitat și voluntarist cum e, Trump a înţeles că asemenea amenințări
la adresa Germaniei, ţară UE, cea mai importantă contribuitoare la bugetul comunitar,
cu președintele unei ţări membre UE lângă el, ar fi pus pe acel președinte
într-o poziție extrem de delicată faţă de Germania și Uniunea Europeană. Așa că
intempestivul și gafeur-ul președinte american a lăsat tonul agresiv la adresa
Germaniei mai moale! Pentru că îl respectă pe președintele Poloniei, pentru că
îl prețuiește pe el și poporul polonez și pentru că nu a vrut să-i creeze
prejudicii majore printr-o șarjă la adresa Germaniei, cu el de faţă. Știţi cum
s-a comportat cu Iohannis? Am scris mai sus! Hai, să mai vedem o dată:
Adică, “România s-a opus Nord Stream II” și “tuturor proiectelor care sporesc dependența Europei de Rusia”.
Trump n-a avut absolut nicio jenă să-l afunde adânc pe Iohannis în relaţia
cu Germania. Sigur, Securiștii proști care gestionează politica externă
românească or să spună: “care-i problema, noi ne-am opus mereu Nord Stream 2,
se știe asta, n-am pierdut nimic”. Da, copii, v-aţi opus, că atât vă duce
capul, dar, în felul ăsta, v-aţi opus unui proiect vital pentru interesele
strategice ale Germaniei și ale majorității țărilor UE! Nicio problemă că atât
aţi putut voi! Dar, Germania este atacată de America, iar acum, ca să puneți
capac, aţi întărit acest atac, în chiar capitala Americii, prin participarea la
el, împotriva celui mai important partener comunitar și comercial al vostru,
ăla care vă dă bani din fonduri structurale! Niciun Securist prost din ţărișoară
nu și-a pus banala întrebare: “Dar, de vreme ce Polonia are mult mai mult de
suferit decât România, ca urmare a construirii Nord Stream 2 și s-a opus
acestui proiect mai abitir decât noi, de ce nu s-a aruncat Trump să tune și să
fulgere împotriva conductei buclucașe cu Duda de faţă? De ce nu s-a zbârlit și Duda
la biata conductă?” Poate pentru că nici Trump, nici Duda nu sunt proști?
Mai ţineţi minte cum s-a comportat Iohannis cu el însuși în această problemă,
pe 20 august 2019, în buricul capitalei americane? Luaţi de aici, fără
comentarii:
“Jurnalist: Și aș mai avea
o întrebare. În Declarația Comună pe care ați adoptat-o se vorbește pe un ton critic despre Nordstream 2. Nu vă temeți că, pe plan european, s-ar
putea să fie unele țări care fie nemulțumite de această atitudine a României?
Și uite așa, tot apărând Europa de ruși și de ea însăși și nevizitând Rusia
și neîntâlnindu-ne cu nimeni de pe acolo și neprimind niciun rus pe la noi, că,
de, Moscova e supusă sancțiunilor UE, am ajuns cu Emmanuel Macron tocmai la
Sankt Petersburg, pe 27 mai 2018, unde a participat la o masă rotundă cu Putin,
care i-a spus languros:
“Emmanuel tocmai a zis că Europa
și SUA au angajamente comune, mai ales în ceea ce privește securitatea, dar nu
trebuie să-ţi fie frică referitor la securitate, vă ajutăm noi, vă asigurăm noi
securitatea”!!!
https://www.youtube.com/watch?v=mXZJiT6SgLM
Material video-Emmanuel, nu-ţi fie frică, te apărăm noi-între minutele 0:53 și 1:11 <<https://www.youtube.com/watch?v=mXZJiT6SgLM>>
Toată lumea a izbucnit
în râs, inclusiv Macron, care este om de lume și gustă umorul dulceag acrișor
al lui Putin!
Nu mă aștept ca Iohannis să râdă altfel decât în poză! Că, oricum, în SUA, s-a comportat ca în reclama pentru Sun Herald de mai jos. Iar voi sunt sigur că sunteţi mândri de el și de Securitatea care vă conduce și vă apără de ruși! Cam așa: <<https://www.youtube.com/watch?v=keo7lKn0xdc>>
