Ştiu, am promis să vă spun cum performează Klaus Iohannis, ce a făcut la Paris sau la Berlin, atunci când a mers, spre nefericirea noastră, să spună lumii libere unde zace esenţa egocentrismului găunos şi a fermentului de disoluţie a minimei decenţe! Sigur, însoţit de Carmen Iohannis, această vestală a superbităţii vetuste, multiplicată la nesfârşit de tivul unei fuste situate la mii de ani lumină de linia genunchilor, liman şi galaxie îndepărtate, unde se odihnesc rămăşitele ultimului indice de inteligenţă mioritic şi privirile opace ale Noului Lider în Absolut…ism! Marele Tăcut Klaus! Deh, sunt milioane de români care încă suspină, transportaţi, după această pereche de “vis” Klaus-Carmen. Eu zic aşa: Să le fie de bine!
Eu însumi am votat cu Klaus, dar am scris pe acest blog, înainte de turul doi, că urmează dezastrul! E drept, Tornada Tăcută ar fi trebuit să producă mai puţine daune decât impetuosul nostru Victor Viorel! Daune? A produs deja un cataclism! Paris, Berlin? Toate la timpul lor, s-au întâmplat lucruri foarte grave şi vor fi prezentate în textele care urmează! Este, cum am anticipat aici, atât de dramatic, aplicat şi fără ieşire, încât, privind la acest munte de incompetenţă crasă, Klaus Werner Iohannis şi la gaşca lui de impostori penibili, îmi vin, invariabil, în minte, versurile unui vrăjitor al sensurilor, Ion Minulescu:
“Nu sunt ce par a fi –
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…”
Iohannis? Un român de-al nostru…
Nu, Klaus nu este ce pare a fi şi nu este ce vrea să ne facă să credem că este! Dacă ar fi bun creştin, nu ştiu, deşi m-aş juca un pic cu termenul de “creştin”, în ceea ce-l priveşte, pierzând intenţionat o literă! Vi se pare un democrat? Bun, mai corectă este întrebarea: credeţi că poporul român are nevoie de un democrat în fruntea sa? Adică, felul de a fi al românilor indică radiografia unei societăţii democratice, cu şefi de partid (PNL), ca Gorghiu, năimiţi pe formula “pohta ce-am pohtit”, tocmai de cel care zicea că luptă pentru democraţie, însuşi Iohannis? Bineînţeles, nu despre doamna Gorghiu, cu această cacofonie personalizată a societăţii de tranziţie (ascultă file audio*), vom povesti în materialul de faţă.
Dar, trebuie să ne asumăm că suntem un popor descris mai bine în scrierile secolului al XVIII-lea, decât în proiectele de legi ale Noului Mileniu.
Mă fascinează diagnosticul găsit de Jean-Jacques evident Rousseau popoarelor de un anume gabarit istoric (limitat spre auto-anulare), condamnate să-şi epuizeze energia telurică a semnificaţiilor identitare în insignifiant, anost şi tern! În prejudecată stupidă şi stereotip amorf, învelite cu zeamă de moaşte şi coapte la jarul habotnicismului tutelar ortodox, în spoiala trădărilor convenabile şi a abandonului fetişizant şi fatalist, ca o boală congenitală.
Wow! Aproape că am definit poporul român cu nemţii lui cu tot şi ce-o mai fi pe acolo! Dar tot Jean-Jacques absolut Rousseau spune, mai bine, în Contractul Social: “Odată ce obiceiurile sunt stabilite şi prejudecăţile înrădăcinate, este primejdios şi zadarnic să vrei să reformezi; poporul nu poate suferi nici să te atingi de relele lui pentru a le distruge, asemenea indivizilor stupizi şi lipsiţi de curaj, care se înfioară la vederea medicului”. (Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 146).
Sigur, românii sunt prea săraci şi prea călcaţi în picioare ca să-şi permită un Chanson de Roland al modernităţii, în biografia lor naţională! Dar, dacă sunt prea săraci, de la Burebista încoace, ar trebui să ştie, măcar, ceea ce ştiau Siger de Brabant şi Boetius din Dacia, încă la 1277: “Quod pauper bonis fortunae non potest bene agere in moralibus” (“că cel sărac în bunuri materiale nu poate acţiona bine în domeniul moralei”)! (Despre eternitatea lumii, Bucureşti, Editura IRI, 2007, p. 223).
Vedeţi? Ce paradox! Ai putea crede că românii fură de sting, nu pentru că destinul le-a hărăzit karma de hoţ, ci doar pentru a-şi face culoar spre Maxima Moralia! Eliberându-se, prin furt, de sărăcie! Deh, tot ce-au putut produce a fost o Minima Moralia şi aia un titlu folosit de altul, Adorno, înaintea celui care l-a consacrat, patetic, pe malul Dâmboviţei! Sper că aţi observat că nu am spus încă nimic despre prostie şi proşti! Uf! Ştiţi ce greu este?
Pe 22 iunie 2015, Klaus Iohannis a prezentat parlamentului României Strategia Naţională de Apărare a ţării. Înţelenită în intrigi mărunte, amalgamată în gesturi de o heraldică frivolă şi îndoielnică, această futilă şi anecdotică înşiruire de aberaţii şi incongruenţe logice a fost votată, la limită, de un parlament slugarnic şi eminamente românesc în deprinderi şi apucături. Iohannis ne-a anunţat că această mizerie euristică a fost redactată la cel mai înalt nivel de competenţe, de către ciracii săi cei mai calificaţi: “(…) procesul elaborării şi definitivării Strategiei a inclus consultarea cu specialişti şi cu reprezentanţi ai instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai societăţii civile, mediului academic şi partidelor politice.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi).
Şi a anunţat, atunci: “Peste câteva zile voi participa la Consiliul European, unde voi promova angajarea fermă a României în procesul de elaborare a noii Strategii Europene de Securitate. Avem oportunitatea de a merge la aceste discuţii cu un document propriu, nou şi comun asumat de întreagă clasă politică”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi). Ei bine, a participat la acel Consiliu European! Şi mi se pare corect să vă arăt cu ce s-a dus în faţa Europei, pentru a se angaja ferm “în procesul de elaborare a noii Strategii Europene de Securitate”!
Nicolae Ceauşescu, marele nostru contemporan
Acum, să lămurim un lucru! Strategia Naţională de Apărare şi Strategia Naţională de Securitate nu au o valoare majoră în România. Sunt simple enunţuri principiale de doctrină pentru apărare şi proiecţie a mediului de securitate în sfera ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii ŢĂRII. Nicio legătură cu cetăţeanul, în jurul căruia sunt construite aceste elaborări, în democraţiile funcţionale şi în societăţile care imită democraţia sau ambiţionează să o sintetizeze “original”.
Chiar dacă Strategia Naţională de Securitate şi Strategia Naţională de Apărare sunt documente separate, cu o compartimentare specifică, ele se suprapun conceptual, în mod esenţial, dezvoltând o doctrină unitară cu privire la obiective şi factori de risc, în proiecţiile de securitate şi apărare la nivel naţional şi global. Să ne explicăm! În comunism, sub bunul nostru “colaborator”, Nicolae Ceauşescu, statul trebuia apărat şi atât! Statul, ca noţiune abstractă, ai putea spune că trebuia protejat, deşi nu prea înţelegeai ce este acel stat! Lucrurile deveneau mai clare, când noţiunea de stat se concretiza extrem de palpabil, sub Ceauşescu. Statul era ceea ce apărai împotriva propriilor cetăţeni. Este definiţia eternă a oricărei dictaturi!
Comunismul a reinventat conceptul de “suveranitate” a statului, concept fără niciun conţinut în afara drepturilor cetăţeanului. Comunismul trebuia să apere şi el ceva! Nu putea apăra pe cetăţeanul supus oprimării chiar de către dictatură! Aşa că şi-a construit un subiect de apărat! “Suveranitatea” statului, adică puterea dictatorului asupra libertăţii individuale, căci asta era statul la comunişti. E simplu!
În Carta ONU, există adjectivul “suveran”, dar lipseşte termenul de “suveranitate” a statului, o ciudăţenie pentru limbajul juridic al vremii. Sub regimul comunist mondial, “suveranitatea” statelor se va impune în spaţiul juridic, prin militantismul noilor ţări “eliberate” de “imperialismul” american sau european, găsindu-şi locul în instrumentele de drept internaţional. Nu o vom găsi, însă, în documente de tipul Strategiei de Apărare sau Securitate, într-o ţară ca America, unde Strategiile cu pricina se referă la “suveranitate” doar atunci când este vorba de alte ţări (Irak sau Afganistan), niciodată de Statele Unite. Căci, SUA se reclamă, în orice strategie de securitate, de la nevoia de a apăra pe cetăţeanul american, ca fundament al statului, ca valoare supremă a fiinţării de stat!
Pentru pedanţi şi falşi cunoscători în ale “suveranităţii”, trebuie precizat că nu mă interesează istoria conceptului ca atare, de la accepţiunea westphalică, trecând prin dihotomia “internă/externă” şi poposind în lucrările lui Jean Bodin, Thomas Hobbes sau ale bunului nostru sfătuitor, Jean-Jacques Rousseau! Mă interesează, exclusiv, valoarea de întrebuinţare a acestui concept în epoca modernă, când apare codificat în instrumente de drept internaţional, ca instrument politic desprins total de lumea drepturilor omului şi folosit, pe plan intern, de statele comuniste, chiar împotriva drepturilor, ca atare.
Pentru americani, nu există “suveranitatea” statului, ca valoare conceptuală, de sine stătătoare, există “felul de viaţă american”, definit prin cetăţean, cel care trebuie apărat, statul existând şi fiind apărat doar prin protejarea individului şi a libertăţilor sale fundamentale.
Francezii, care, spre deosebire de americani, lucrează intens cu acest concept, “suveranitate”, îl plasează în documente de tipul celui descris mai sus, dar ca o derivaţie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului. Uniunea Europeană nu cunoaşte, nici ea, termenul abstract de “suveranitate”, axându-se, în Agenda sa de Securitate, pe cetăţean şi drepturile lui, ca obiective şi principii esenţiale ale apărării spaţiului comunitar. Până şi ruşii, în documentele lor similare, nu apără, în primul rând, statul şi “suveranitatea” sa, ci pe cetăţean şi drepturile sale fundamentale.
Moştenirea “suveranităţii” statului, ca principal obiectiv de apărat în România, ne vine pe filiera comunismului desăvârşit, în varianta “democratică mai superioară” a lui Nicolae Ceauşescu Integral.
Cetăţeanul însuşi este contrapus conceptului de suveranitate şi integritate a statului şi, de aceea, Ceauşescu se referea întotdeauna la apărarea “suveranităţii” statului, a independenţei şi integrităţii sale teritoriale, niciodată la cetăţean (ascultă file audio*):
(urale) “(…) pentru triumful socialismului şi comunismului în România, pentru întărirea continuă a independenţei şi suveranităţii patriei noastre, pentru o politică de pace, progres social şi colaborare în întreaga lume” (urale).
În plină reprimare a revoltelor de la Timişoara, în decembrie 1989, Ceauşescu se adresa poporului român prin intermediul televiziunii naţionale informându-l că armata română a avut prea multă răbdare cu protestatarii din oraşul erou. Armata apăra “suveranitatea” statului împotriva propriilor cetăţeni! (ascultă file audio*).
“Doresc să declar, cu toată răspunderea, că unităţile armatei noastre, care au misiunea apărării independenţei şi suveranităţii patriei, a cuceririlor revoluţionare, au dat dovadă de multă, foarte multă răbdare”.
America, Europa, Franţa şi doctrina democraţiei “mai inferioare”
Chiar şi atunci, sub comunism, era un nonsens să vorbeşti despre apărarea statului, a “suveranităţii” de stat, prin înfrângerea cetăţenilor săi, sau despre valoarea supremă, “suveranitatea” statului, ignorând total libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Dar, vă întreb, cum este ca astăzi, în documentul lui Iohannis, să avem exact aceeaşi filosofie ceauşisto-securistă a “suveranităţii” de stat, în contradicţie totală cu doctrina drepturilor omului practicată de americani, francezi, întregul sistem comunitar, cu toate ţările sale, Canada şi chiar Rusia lui Putin? Cum e posibil ca un parlament, în România Noului Mileniu, să voteze o asemenea mizerie securisto-ceauşistă, de cea mai joasă speţă, la cererea lui Iohannis? Cine au fost “specialiştii şi reprezentanţii instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai societăţii civile, mediului academic” cu care s-a consultat preşedintele ţării, în elaborarea Tâmpeniei Secolului? Căci, veţi vedea imediat, textul e “Ceauşescu” absolut, de la cap la coadă! Hai să trecem în revistă documentele menţionate!
Mai întâi, să poposim în Statele Unite şi să vizualizăm rapid un scurt extras din Strategia Naţională de Securitate 2015 a Americii, p. 8 (https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/2015_national_security_strategy.pdf).
“SUA vor folosi forţa militară, unilateral dacă este necesar, când interesele noastre de durată o cer; când oamenii noştri sunt ameninţaţi; când felul nostru de trai este în cumpănă; şi când securitatea aliaţilor noştri este în pericol”.
Ce poate fi mărturie mai vibrantă a angajamentului pentru cetăţean, pentru valorile democratice, pe care este clădit destinul individului uman, într-o societate în care drepturile sale definesc statul şi nu invers?
Agenda de Securitate a Uniunii Europene este la fel de relevantă, p. 3 (http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/documents/basic-documents/docs/eu_agenda_on_security_en.pdf).
La subcapitolul: Să lucrăm mai bine împreună pentru securitate, documentul european anunţă “cinci principii cheie”, dintre care, primul sună aşa: “Mai întâi, avem nevoie să asigurăm deplina îndeplinire a drepturilor fundamentale”! Nicio vorbă despre “suveranitatea” naţională! Asta este securitatea UE! În primul rând, drepturile omului. Aşa cum scrie în Titlul V al tratatului de la Maastricht, unde este definită Politica Externă şi de Securitate Comună a UE (PESC).
Francezii nu fac excepţie, deşi, spre deosebire de America şi de doctrina comunitară de securitate, vorbesc şi scriu abundent despre “suveranitatea” statului în Cartea Albă cu privire la Apărarea şi Securitatea Naţională, p. 19! Dar, care “suveranitate”? A cui? Cea a lui Ceauşescu? (http://www.livreblancdefenseetsecurite.gouv.fr/pdf/le_livre_blanc_de_la_defense_2013.pdf).
“Suveranitatea”, la francezi, derivă din “respectul” faţă de statul de drept!
Mai mult, “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului subliniază că menţinerea suveranităţii naţionale este o responsabilitate esenţială a puterii politice”. Practic, “suveranitatea” de stat este un subprodus al monumentalei Declaraţii, care a pus cetăţeanul, în civilizaţia modernă europeană, la începutul şi sfârşitul lumii!
Între Vest şi România, Putin “vrea” democraţia
Oricât ar fi de paradoxal, Rusia lui Putin este foarte tare înscrisă, conceptual, pe această linie a democraţiilor occidentale. Adică, la nivel de documente, aşa cum apare cu evidenţă din Strategia Naţională de Securitate a Rusiei până în 2020. Sigur, modul în care respectă Putin drepturile omului, în varianta occidentală, nu prezintă nicio taină pentru noi, dar e spectaculos că, pe hârtie, filosofia este exact aceeaşi. (http://rustrans.wikidot.com/russia-s-national-security-strategy-to-2020).
Principalele Direcţii ale Politicii Naţionale de Securitate a Rusiei se traduc în Priorităţi Naţionale Strategice.
Iar Priorităţile Naţionale Strategice sunt înţelese prin a “crea condiţii sigure pentru realizarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor ruşi, dezvoltarea stabilă a ţării şi prezervarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii statului”. După cum se vede, întâi sunt drepturile cetăţenilor şi, abia apoi, “suveranitatea” naţională.
La fel, când vine vorba despre “conceptul” de “securitate naţională”, care se defineşte, în primul rând, prin “protejarea individului”, prin “calitatea vieţii cetăţenilor”, “suveranitatea” şi integritatea teritorială se plasează, din nou, pe ultimul loc, derivând din primele.
Şi mai relevant este conceptul rusesc de “ameninţare la adresa securităţii naţionale”, vom vedea, total diferit de cel din gândirea lui Iohannis! În accepţiunea rusească, acest concept presupune “posibilitatea directă sau indirectă de a afecta drepturile şi libertăţile constituţionale”, “suveranitatea” şi integritatea teritorială venind după aceea.
Este de reţinut ordinea de precădere, în doctrina rusească, atunci când se definesc interesele naţionale ale Federaţiei Ruse: “individul, societatea, statul”.
Iohannis, un om pentru eternitate…a lui Ceauşescu
Strategia Naţională de Apărare a României emisă de Iohannis este un coşmar, comparată cu doctrina ceauşisto-securistă şi cu documentele prezentate, deja, din spaţiul democratic NATO-UE, ca şi din Federaţia Rusă. Încă de la început, ce poate fi mai traumatizant, decât să aşezi ordinea de precădere rusească, în materie de preocupare cu privire la securitate, “individul, societatea, statul”, lângă următoarea frază, din discursul rostit de Iohannis, la livrarea Strategiei Naţionale de Apărare a României către parlament?
“Este o declaraţie pe care România o face. Ea îşi propune să răspundă unor nevoi şi aşteptări şi priveşte deopotrivă statul, societatea şi cetăţeanul”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi).
Ordinea este inversată perfect, parcă Iohannis s-ar fi vorbit cu Putin cum să arate România mai prost! Şi, avem pretenţia, cu un asemenea preşedinte, să le dăm lecţii de democraţie ruşilor! Gândiţi-vă că Iohannis se plimbă cu Strategia lui prin Europa comunitară şi, probabil, se laudă cu ea! Nu ştiu dacă Putin îi dă atâta importanţă, încât să râdă de el, în timp ce Hollande strâmbă din nas! Dar, să vedem prestaţia lui Iohannis!
Este incredibil că Ceauşescu este atât de viu, în reflexele comunistoide ale acestui domn, indiferent dacă a fost sau nu membru de partid!
Exact ca pe vremea Marelui Cârmaci, interesele naţionale de securitate se traduc, după cum se vede, prin “suveranitatea” statului, în primul rând. “Drepturile omului” vin abia pe locul al patrulea. Ceauşescu redivivus!
Spre deosebire de americani şi ruşi, la care ameninţările vizează, în primul rând, pe cetăţean, în Strategia lui Iohannis, la subcapitolele Ameninţări, Riscuri, Vulnerabilităţi, nu există deloc referire la drepturile omului!
Iată, imediat mai sus! La Obiective Naţionale de Securitate, “suveranitatea” tronează înaintea “drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.
Acesta este “democratul” Klaus Iohannis! Înţeleg, de la dumneavoastră, că nu a lucrat pentru Securitate! Oare? Şi nici membru PCR n-ar fi fost! Că la băut cu Ceauşescu, precis nu a mers! Deşi vrea să ne convingă că gândeşte occidental, “democraţia” promovată de domnia sa pare cu “mult mai superioară” decât a americanilor, a francezilor şi a Uniunii Europene! I-a “tăiat” până şi pe ruşi, cu tot trecutul lor stalinist şi congenitala tulpină ţaristă în comportament.
Iohannis practică un balet pe cu totul altă muzică decât libretul democratic original. E drept, mişcările par aceleaşi, perfect adaptate la muzică! Doar că nu e muzica din libret! Ce nu înţelegeţi? Cu zâmbetul spre Washington şi cu Securitatea în suflet! Trăiască Suveranitatea Statului! Da, se poate, chiar la interval atât de mare în timp! Zău, şi Rita Hayworth a dansat pe Stayin’ Alive de Bee Gees! E drept, Rita călătorea în viitor, pe muzica celor de la Bee Gees! Iohannis merge în trecut, pe refrenele dogite ale lui Ceauşescu! “Prietenii ştiu de ce”! Eu n-am zis nimic de Coldea, vă rog frumos! Coldea e băiat tânăr, sensibil, necontaminat de Securitatea lui Ceauşescu, terminaţi cu prostiile! Şi obişnuiţi-vă cu ideea că Ceauşescu a murit! Dacă mai puteţi! Cum? Trăiască Băsescu? OK! Aşa mai merge! Ceauşescu Is Stayin’ Alive!
*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!
Buna ziua. In opinia dumneavoastra, ramane Marea Britanie in UE sau pleaca? Si cum influenteaza asasinatul de ieri acest referendum?
Imens! Cred ca vor rămâne, dar riscul este în continuare mare.
Din dicționarul cu sinonime!
Mesajul lui Sir Julian Rose pentru români :
“Aveți o ultimă șansă să luptați pentru țara voastră înainte să vă fie luată cu totul!”
Dragă Sir Julian Rose, autoritățile romanești ale vremurilor au cedat teritorii din România, fără a se trage un foc de armă :
1. Ocupația sovietică a preluat Bucovina și Basarabia în iunie 1940
2. Ungaria a preluat Ardealul de nord în august 1940
3. Bulgaria a preluat Cadrilaterul în septembrie 1940
Crezi, Sir cum te numești dumneata sau altul, că țara asta care ți-a plăcut în vizită fiind aici, nu le-a plăcut și altora?
Oooo…yes Sir! Oooo…Yessss!
Dar,
Iată ce nu știe înălțimea dumneavoastră :
In acest pământ este un imens zăcământ de sotiză, care încă nu este exploatat la adevărata lui valoare, iar la o așa “bogăție” corporațiile nu trebuie să conducă guvernele, ci numai să le urmeze!
End now understand Sir?
Domnule Stan, cum trebuie sa ne raportam la declaratiile doamnei Loretta Sanchez?
Are dreptate!
Domnul Stan, asa ceva?:
US Senator John McCain: We’re not Romania ( http://www.romania-insider.com/john-mccain-says-us-not-romania/172210/ )
Schnell, schnell zu Filmfest Science Fiction in Dresden
Nimic nou sub soare dl. ion, cu un Klaus care o fărâmițează bine marca Zuckerberg, cu un Maior la datorie în poziție de drepți și cu un John McCainn in rule of law acolo și aici, poza acestei țări nici nu poate arata altfel decât o prezintă chiar el.
Si de ce m-aș mira de acest John McCainn, doar el s-a fotografiat cu mândrie alături de Abu Bacr Al-Bagdadi-șeful Califatului criminalilor jihadiști din Iraq,Siria?
Hmmm… ziceau unii ca numai Vladimir Putin, face declarații jignitoare despre România!!! Lume rea.
Dar să nu ne grăbim să aruncăm piatra și să mai așteptam ce va răsufla pe la vreo ușă întredeschisă azi, mâine de pe la Dresda, unde invitați de top ca Henry Kissinger, șefa FMI Christine Lagarde, vicepreședintele Comisiei Europene Frans Timmermans și fostul președinte al Comisiei Jose Manuel Barroso, vor da acceptul sau nu pentru acest Gigi Becali american, Donald Trump spre Biroul Oval, evident păstrând totuși distanta în timp și transoceanică ce-i desparte pe cei doi moguli!
Trump 2016! E singura șansă să se mai schimbe ceva în bine în SUA și la nivel global.
Părerea mea și altora!
Dacă ajunge Hillary președinte, coruptă pană în măduva oaselor și total aservită elitelor financiare, o să se aleagă praful de noi toți.
Dar,
Cum spuneam mai sus, să așteptam ce hotărăște Dresda!
Nimeni nu este mai presus de lege! Aici în România?
Judecătoarea din Oradea Florica Roman a depus plângere la DNA împotriva ambasadorului american Hans Klemm și Valeriu Zgonea pentru trafic de influență.
Se cere arestarea lor preventivă!
Să înțelegem că ambasadorul american Hans Klemm va fi arestat?
E posibil asa ceva?
Asta ar fi știrea mileniului III în România!
Fosta Bază Militară Aeriană de la Deveselu a fost una din țintele principale ale americanilor, încă de acum 50 de ani.
Baza Militară de la Deveselu, devenită intre timp , Baza NATO, a inaugurat ieri 12 mai 2016 Scutul anti rachetă, în prezenta Secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, adjunctul secretarului Apărării din SUA, Robert Work, premierul Dacian Cioloș si ministrul Apărării, Mihnea Motoc.
Mare ceremonie, mare desfășurare de evenimente, dar un eveniment ce mie mi s-a părut important si la vedere a fost acela ca drapelul României era banner!
https://static.dvidshub.net/media/thumbs/photos/1601/2353829/1000w_q75.jpg
Singurul drapelul ridicat pe catarg este cel al SUA!
De ce nu și al României?
Fiindcă baza este, exclusiv, o facilitate a Marinei Americane pe teritoriu românesc. Cumva, din acest punct de vedere, este ceva similar consulatului sau ambasadei SUA. În ambele cazuri, acolo flutură drapelul american. Cele două steaguri, american si românesc, mai mici, sunt suficiente pentru a reliefa colaborarea celor două ţări în proiectul respectiv, proiect care este o facilitate americană, administrată exclusiv de militarii americani.
Atenţie, nu poate fi considerată bază NATO, nu ai acolo administrare multinaţională. Este o bază a SUA, care contribuie la postura şi capabilitatea NATO de a face faţă ameninţărilor balistice.
President Obama is committed to protecting the United States, U.S. deployed forces, our European Allies and partners against the growing threat of ballistic missiles. In September 2009, on the recommendation of the Secretary of Defense and Chairman of the Joint Chiefs of Staff, the President announced the European Phased Adaptive Approach (EPAA) for missile defense to provide that protection sooner and more comprehensively. Over the past two years, working together with our NATO Allies, the Administration has achieved significant progress in implementing that approach, and we are on a path to achieve the milestones the President outlined.
Since the announcement of EPAA, the Administration has made clear its desire to implement EPAA in a NATO context. At the Lisbon Summit in November 2010, NATO made the historic decision to endorse a missile defense capability whose aim is to provide full coverage and protection for all NATO European populations, territory, and forces against the increasing threats posed by the proliferation of ballistic missiles. This decision is consistent with our efforts to broaden and strengthen NATO’s deterrence posture against the range of 21st century threats the Alliance faces. NATO also agreed to expand its current missile defense command, control, and communications capabilities to protect NATO European populations, territory, and forces. Allies at Lisbon welcomed the EPAA as the U.S. national contribution to NATO’s missile defense capability, as well as welcoming additional voluntary contributions from other Allies.
http://romania.usembassy.gov/policy/missile_defense.html
Mulțumesc pentru răspuns! Chiar era necesară o explicație corectă!
Sănătate!
Cine nu are înțelepți, să-i caute!
Hmmm…mulți am văzut reclama cu Salam săsesc, dar puțini au sesizat că, citez : “Klaus o fărâmițează cu mare pricepere”!
Hahahaha…de la intervenția pe acest subiect a Prof. Valentin Stan în emisiunea Ora de vârf a D-nei Ionela Năstase de luni, reclama, pană atunci excesiv de difuzată, parcă a dispărut…de tot!
Oare de ce?
DNA e supărat pe SIE și amândoi pe DIICOT?
Înțeleg că dacă vorbim Securitate e cam de porc, cică pe vremea ei oamenii erau bătuți și schingiuiți în pivnițe întunecate într-un regim totalitar, deși sincer vorbind , eu lucram într-o întreprindere aeronautică unde se fabricau avioane militare, eram totuși prieten cu multi francezi de la Oltcit și luam săptămânal masa cu ei la restaurant, bașca ne vizitam aproape zilnic, dar securitatea aia nemiloasa nu m-a întrebat niciodată de “sănătate”!
Evident acțiunea se petrecea în România noastră la începutul anilor ’80.
Ce să vezi, de atunci trecură intre timp câteva decenii, Securitatea e o amintire, dar multe din semințele ei căzură în curți precum :
– Serviciul Român de Informaţii
– Serviciul de Informaţii Externe
– Departamentul General de Informaţii şI Protecţie Internă
– Serviciul de Pază şi Protecţie
– Serviciul de Telecomunicaţii Speciale
– Direcţia de Informaţii a Armatei
dacă mai sunt și altele, rog comentatori să completeze lista!
Bine, rău, nu-i treaba mea sa mă pronunț dacă lista e scurtă sau lungă, dar observ că pe cineva deranjează ceva, mai bine zis pe DNA deranjează că SIE nu prezintă rapoarte de activitate!
DNA : “Nu pot sa îmi explic de ce de la SIE în ultimii ani nu am primit vreo sesizare.
SIE : ” Nu monitorizăm cetăţenii români din străinătate, e o practică specifică fostei Securităţi”
DIICOT : “Nu am identificat clienții firmei israeliene, dar sunt indicii”
Buuun!
Evident la mijloc fiind scandalul Panama și retinerea unor cetățeni evrei suspectați e activități de spionaj.
Pană la această oră, jumătate din România s-a vândut la notariat, iar procentul nu dă semne că se oprește aici!
Brokerul “de cinci stele”, Cristian Sima avertiza despre conturile politicienilor români deschise în Elveția și în paradisuri fiscale încă din din 2014, prin înaintarea unei liste la DNA!
Ori din 2014 și până acum e ceva timp!
Deci : cine protejează pe cine și de ce?
Pentru că Securitatea aia murdară și tenebroasă nu permitea astfel de practici!
-Democrația autohtonă?
-Serviciile?
-Sistemul?
Si dacă nimeni, atunci unde sunt banii din devalizarea României?
Întreb și eu ca omul!
Suntem o tara de lumea a cincea. Nu a treia, a CINCEA! Va mai surprinde ceva?
Dl. Mihai Bulugea, într-“o Europă cu două viteze”, după cum spuneau miniştrii Economiei din Germania şi Franţa, Sigmar Gabriel şi Emmanuel Macron, exact acum un an de zile, noi romanii nu trebuie sa uitam viteza de rezervă specifică nouă : marșarier!
Poate nu știți dar vă informez o întâmplare nu demult în istorie, de acum 35 de ani!
Acțiunea se petrecea în tara noastră draga, mai bine zis în orașul Craiova unde francezii de la Citroën au încercat să construiască o mașină numită la acea vreme Oltcit, denumire data gratie patriotismului organului de stat al acelor vremuri.
Organul de partid și de stat “cooperand” cu conducerea uzinei din Craiova, via Dacia Pitești , au hotărât ca planetarele Glentzer să fie înlocuite cu planetare de Dacia 1300, iar cutia de viteze să fie împrumutată de unde credeți, exact ați ghicit, tot de la aceeași Dacie 1300.
După ce Dacia fusese transformată în timp din Renault 12 în Daciadă, venise și vremea Citroën-ului sa fie Citronadă!
Francezii erau consternați!
A câta mână sau viteza a fost și rămas România, e lesne de înțeles!
ce parere aveti despre cazul marian munteanu?
Am aşteptat să se închidă, relativ, cazul Marian Munteanu, ca să nu fiu nevoit să scriu prea mult! Şi, acum, atenţie!
Iubirea de “neam” era o chestiune onorabilă, de pildă, la Iorga, sau imediat după făurirea României Mari, la 1918, când românii s-au regăsit, în mare parte, în hotarele unui stat unitar. Termenul de “neam”, care are conotaţii etnice, a fost pervertit de Hitler, prin statul naţional-socialist, acela în care conceptul juridic de cetăţean, adică relaţia individ-stat, era plasat în domeniul naţionalismului etnic: nimeni nu putea fi cetăţean al Reich-ului, dacă nu era de neam german, de etnie germană sau de rasa ariană, cum se spunea.
Conceptul era acela de “Volksgemeinschaft”, comunitatea poporului, popor în sens de “neam”, adică toţi cei legaţi prin rudenie sau sânge. Numai germanul de neam german putea fi cetăţean al Reich-ului. Oriunde ar fi fost el in lume. Automat! De aceea, am avut şi noi, în România, Grupul Etnic German, saşii noştri fiind automat cetăţeni ai Reich-ului, mulţi fiind înrolaţi în armata germană sau trupele SS (adesea, în pofida voinţei lor).
În România, conceptul de “neam” a fost pervertit de legionari şi de Ion Antonescu prin statul naţional-legionar. Antonescu e cel care a îmbrăcat cămaşa verde şi s-a adresat legionarilor prin jurământ şi i-a lichidat, apoi, fără prea mari remuşcări.
Legile de românizare apar încă din 1938, guvernul Goga excelând în domeniu, iar, sub Antonescu, “alogenii” încep să fie deportaţi sau ucişi, pur şi simplu, cu precădere evrei şi ţigani spre “gloria” “neamului” românesc. Din acest moment, “iubirea de neam” capătă o conotaţie ideologică inacceptabilă pentru secolul 21, de azi.
Daca vreau să fiu, astăzi, patriot vibrant, într-o funcţie importantă în statul român (primăria Bucureştiului este a doua funcţie din stat, ca reprezentativitate pentru numărul de alegători), eu îmi voi iubi poporul, fiindcă poporul român este suma cetăţenilor săi, în bogăţia şi diversitate lor culturală, etnică, religioasă. Nu îmi voi iubi, public, doar “neamul”, aşa ortodox cum e el, fie şi pentru simplu motiv că atât Constituţia Regală din 1923, cât şi cea comunistă din toate timpurile, până la 1965, fără a mai vorbi de Constituţia din 1991/2003 vorbesc, toate, de poporul român, nu de neamul românesc. Nu veţi găsi acolo cuvântul “neam”! Şi nici nu mă voi bate pentru propăşirea „neamului”, românii mei fiind cetăţeni egali în drepturi cu toţi ceilalţi cetăţeni români, de orice etnie sau religie sau cultură ar fi ei, cu toţii îndreptăţiţi să mă bat pentru ei, pentru prosperitatea şi drepturile lor! I-aţi auzit pe americani bătându-se pentru neamul anglo-saxon protestant? Sau pe francezi luptându-se pentru neamul franc catolic? Sau pe germani pentru…? Wow! Mi-e şi frică să duc fraza la bun sfârşit!
Constituţionalismul modern se bazează pe naţionalismul civic, nu etnic, aşa cum era pe vremea lui Ion Antonescu şi a legionarilor, care au dinamitat, pentru totdeauna, sensurile pozitive ale termenului. Vrei să fii primar la Bucureşti şi eşti patriot mare? OK! Atunci, vorbeşte-mi despre bucureşteni (că vei fi primar acolo) sau despre poporul român! Nu-mi vorbi de “neam”! Căci, de la Hitler+Codreanu+Sima+Antonescu încoace, noţiunea s-a depreciat în spaţiul politic public! Vorbeşte despre “neam” unde vrei tu, dar acolo unde este vorba despre principiile de organizare ale statului modern român şi despre responsabilitate publică, nu! Ia, să vedem, se încadrează Munteanu?
“Fundamentul nostru metafizic, însă, este acelaşi ca pentru toate mişcările naţionale româneşti: credinţa creştină şi iubirea de neam” (http://www.b1.ro/stiri/politica/scrisoarea-lui-marian-munteanu-catre-simpatizantii-miscarii-legionare-suntem-unde-ale-aceluiasi-rau-va-fi-semnalul-unei-rodnice-cooperari-foto-146624.html).
Sau
“Dacă tinerii de azi nu înţeleg şi nu caută rădăcinile neamului din care se trag, nu cred că vor realiza nimic, decât o destrămare” (http://ziarullumina.ro/valori-nu-e-nimic-de-adaugat-la-evanghelia-lui-hristos–110561.html).
Şi, pentru autenticitate, vedeţi dacă găsiţi la Ion Antonescu termenul de “neam”, când se adresează legionarilor:
DISCURS HORIA SIMA SI MARESALUL ION ANTONESCU CALITATE BUNA-5:40min
https://www.youtube.com/watch?v=XxL3TTdpkTk
4:06-crezul căpitanului si neamul
Sigur, aş putea să vă arăt un milion de alte lucruri despre Munteanu, dar nu am timp şi nici chef! Mai că ales că, deşi etnic român, m-am cam săturat de explicaţii à la Iohannis, cum că nu poţi fi legionar dacă ai avut o vârsta prea mică pe vremea legionarilor! Explicaţia a fost dată în argumentarea decorării lui Bjoza cu cea mai înaltă distincţie a României, în ciuda recunoaşterii de către acesta, că a fost inspirat de “morala legionară”. Cred, aşadar, că Munteanu NU are nicio legătură cu ideologia legionară, conform celor afirmate de Iohannis, fiindcă nici nu se născuse pe vreme legionarilor!!!! Cheers!
“Cum poate cineva, care, pe vremea legionarilor avea trei ani, să fie considerat legionar?” (http://www.hotnews.ro/stiri-politic-19033724-live-text-ora-11-00-klaus-iohannis-interviu-adevarul-live.htm).
Valentin, prietene, nu sunt convins dacă cuvântul “neam” a fost stricat de o persoană anume, fie ea și Antonescu Ion, sau de legionari.
Pentru omul de rând, aici ma refer la bunica mea Elena, din partea tatălui, avea ea o vorbă din bătrâni : “e de neam?”
“E de neam?”, se traducea asa : e de familie bună sau e un, o , stricat(ă)!!!
Da, romanizarea este la cote maxime acum în România și a cuprins în afara de rromi și suflarea etniilor.
“Neamul”, românesc în înțelesul prezentat de mine mai sus, nu a fost niciodată mai stricat ca acum în zilele noastre, perioada regalistă constituind totuși epoca lui de glorie, dar odată cu ivirea comunismului pe plaiul mioritic, acest “neam”, avea începutul sfârșitului!
Despre Marian Munteanu ce pot spune altceva decât că după 1990 a dispărut din peisaj!
Acum sa vină noul PNL pentru resuscitarea lui după 26 de ani cu propunerea Munteanu, mi se pare o telenovelă turco-indo-sud americană, cu actori romani!
Cât despre : “Cum poate cineva, care, pe vremea legionarilor avea trei ani, să fie considerat legionar?”, Dl. Octav Bjorza fiind cel catalogat asa, aici este vorba nu de 3 ani ci de 9 ani!
In rest, ghinion pe toate planurile!
Sau cum zicea Ambrose Bierce : “Ghinionul este un soi de noroc care nu-şi ratează ţinta.”
Buna ziua, domnule profesor. Sunt unul dintre cei care va urmaresc inca de pe vremea cand faceati emisiunea “Conexiuni”. Avand in vedere “calitatea” presei romanesti, va consider una dintre extrem de putinele voci de ascultat in rarele aparitii ale dvs in media. Imi pare rau ca ati intrerupt emisiunea de la NTV ale carei inregistrari le-am urmarit cap-coada online. In legatura cu Marian Munteanu, am gasit un video pe youtube, o emisiune facuta la realitatea pe 3 septembrie 2015, in care raspunde (aparent anticipat, dar acuzatiile erau mai vechi si au fost reluate) la toate acuzatiile care i s-au adus in linsajul mediatic concertat de acum putin timp. Mi-a atras atentia personajul, pentru ca am citit de curand o carte in legatura cu perioada imediat de dupa revolutie. Atunci eram prea mic si nu intelegeam (si nu ma interesa) ce se intampla. Poate aveti timp si rabdare sa o urmariti (ignorati, va rog, titlurile bombastice scormonite de realizator, care nu sunt nici pe gustul meu) :
https://www.youtube.com/watch?v=121NCau8al4
Cu respect
Mulţumesc pentru aprecieri, domnul Duţescu! Probabil, voi relua emisiunile la NTV. Am văzut emisiunea la care faceţi referire. Am reacţionat pe blogul acesta la cazul Munteanu, e drept, foarte concis, ca răspuns la un comentariu al lui Alex (replay to Alex, 2016/04/22 at 7:43 pm). Aş prefera să nu revin. Munteanu este un caz închis pentru România. Era un caz închis înainte să şi-l pună pe blazon PNL, deşi, mai degrabă, ar trebui privit spre Iohannis pentru aceasta robinsonadă penibilă a liberalilor. Sunt, categoric, pentru ca personaje din categoria Munteanu să stea, în istorie, alături de cei pentru care nutresc simpatii evidente. Ceea ce nu-l face comestibil nici măcar pentru o democraţie de bantustan.
Bantustan, Afganistan, Kazahstan, Turkmenistan, Tadjikistan, Uzbekistan, Valentinstan. Glumesc, evident! Nu se vrea a fi vreo insulta, ci doar mi s-a parut amuzant cand am citit bantustan si m-am dus cu ochii in browser si am vazut valentinstan.com. Toata stima domnule profesor! In vremurile acestea triste, trebuie sa gasim in toate o sursa de EMU(alternativa la EMO), adica eu ma Umor!
NATO constituie un sistem de apărare colectivă prin care statele sale membre convin apărării reciproce ca răspuns la un atac de către orice parte externă.
Detonările nu constituie, cred, un atac extern, dar iată ce scriam aici cu ceva timp în urma:
Valentin Neagoe on November 18, 2015 at 1:58 pm said:
Agenția europeana Frontex, care funcționează din anul 2005, are ca scop, gestionarea operațională la frontierele externe UE si acordarea de asistenta tehnica tuturor statelor membre.
Frontex se implica si în securizarea frontierelor împotriva migrației ilegale.
OK
Frontex nu se implică, NATO stă și asistă, iar în acest timp mor oameni!
Revin la Ungaria și la premierul Orban Viktor și îmi dau seama tot mai mult că gardurile ridicate împotriva migrației ilegale, își fructifică din plin efectul.
La Washington semnam, la Saligny construim , iar la Magurele…neutralizam!
Klaus Iohannis, după Summitul securităţii nucleare: România și-a asumat patru noi angajamente, printre acestea se numara implementarea unui sistem pilot de depistare a circulației materialelor radioactive și o nouă contribuție la fondul de securitate al AIEA.
Dar,
Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive achiziționa in 2014 documentația PUZ pentru construirea unui depozit imens cu o capacitate de 2.107 mc, la Saligny în județul Constanţa.
Iar
La Măgurele, LASERUL GIGANT poate transforma România în depozitul de deșeuri nucleare al lumii, prin procesarea deşeurilor radioactive – un timp de neutralizare mai scurt.
Deci
Ce era de semnat s-a semnat, de construit s-a construit, iar de procesat urmează!
Romania nu face nici o nominalizare pentru postul de secretar al ONU. Asta da dovada de tehnocratie! Domnule Stan aveti vreun comentariu de facut la aceasta situatie?
Nicio problemă! Sigur, poţi candida. Daca vă uitaţi la procedură, o să observaţi că trebuie susţinere semnificativă pentru a spera, dincolo de candidatură, că veţi face o figură onorabilă. Vi se pare România o ţară onorabilă? Vi se pare România o ţară susţinută? V-aţi uitat cu cine s-a întâlnit Iohannis în SUA, dincolo de contactul multilateral? A avut măcar o singură întâlnire bilaterală, nu cu Obama sau Biden, nu avem pretenţia asta? Cu cine vreţi dumneavoastră! Dar ministrul de externe? Se pare că s-a întâlnit cu omologul din Vietnam, ca pe vremea lui Ceauşescu!
Atunci când pui ministru de externe un Comănescu şi ai nivelul intelectual al lui Iohannis şi te cheamă România, vi se pare onorabil să propui un Secretar General la ONU? Dacă aţi fi decidentul numărul 1 din această ţară, aţi trimite un candidat, care să nu fie băgat în seamă de nimeni? Ar fi mai bine pentru România? Your choice!
Totusi Moldova a propus-o pe Natalia Gherman. Are ea parte de o sustinere mai mare sau doar sunt moldovenii mai “inconstienti”? 🙂
Probabil că nu sunt inconştienţi. Moldova este un stat nou! Pentru o ţară ca Moldova, fără istorie la ONU, momentele acestea sunt momente de vizibilitate, chiar daca Natalia nu are nicio şansă. Ce poate fi mai rău pentru Moldova? Să nu fie văzută decât prin prisma sărăciei şi conflictului din Transnistria? Sau să propună candidaţi fără şanse la funcţia cea mai înaltă din ONU, oferind, pentru prima oară, comunităţii internaţionale, o imagine pozitivă (Natalia chiar este o imagine pozitivă, fără echivalent în portofoliul imaginilor publice pe care le-ar putea oferi România, de pildă)?
Ce e mai rău pentru România? Să fie văzută ca o ţară cu mare tradiţie diplomatică (am avut, totuşi, un Titulescu) şi istorie îndelungată la ONU, absolut penibil condusă şi dezastruos percepută, în prezent, de întreaga lume? Sau să se facă de râs suplimentar, pe lângă cele spuse deja, propunând candidaturi de neales la forul mondial (ce personalitate ar avea România de propus, ca să se impună în dauna imaginii de doi lei a ţării: Geoană, preşedintele “Mihaela, Dragostea Mea”?)? Your choice!
D-le prof. Valentin Stan , competiția în care a intrat UE cu SUA, este una după cum eu văd și nu numai eu, pierzătoare.
OK, SUA avertizează Marea Britanie să nu părăsească UE, dar nu americanii au fost proprii coloniști ci englezii, așa că eu cred că în continuare america e condusă de la Londra!
E doar o părere, o luăm ca atare!
Competiția de care vorbeam mai sus înclină balanța , destul de repede zic eu, în favoarea americii care deși este o națiune tânără comparativ cu vechea europă, este totuși o uniune statală mult mai veche ca UE.
Dezastrele exploziilor din atentate în ultimul timp pe teritoriul europei, mă duce cu gândul la “False flag”, amintind că meciul continuă!
Ca să scurtez : nu credeți, că soluția salvatoare pentru UE ar fi ca țările membre să părăsească structura militară NATO??
Ce consecințe am avea din acest demers?
Ar fi o eroare! Securitatea Europei continuă să fie dependentă de SUA, deşi Europa are relaţia ei cu Rusia. Oricum, susţinătorii Califatului ar continua să se detoneze în Europa, fie şi pentru simplul motiv că pot! În America, e mai greu! Iar, în Rusia, e mai periculos pentru tot neamul lor! Aşa că Europa it is!
Păi văd că este vorba insecuritatea Europei, cu toată alianța NATO!
Ce face acest organism militar pentru apărarea cetățeanului european împotriva detonărilor?
Nimic!
Si atunci, la ce atâta cheltuială, când relația cu Rusia merge economic!
Adică, chiar americanii și rusii nu au o înțelegere bilaterală pe tema militara?
Îmi vine greu sa cred asta!
Parcă văd că suntem iar vânduți, cum am mai fost!
Deocamdată, apărarea împotriva “detonărilor” este chestiune de securitate internă, nu de NATO. Sigur, NATO poate asista, dar, în esenţă, nu pentru asta a fost înfiinţată NATO. Mai degrabă, ar trebui, dragă Valentin, să te întrebi de ce nu este eficientă, aici, structura UE, care lucrează în sistem integrat, inclusiv pe probleme de securitate a spaţiului comunitar. Bref, nu NATO are job description în domeniu, deşi vei găsi, în documentele ei interne, tone de pagini cu privire la lupta împotriva terorismului transfrontalier. Nu NATO, însă, trebuie să facă ordine în Molenbeek. Aici, impotenţa şi prostia guvernului belgian sunt suverane.
Înţelegerile ruso-americane sunt nerelevante aici! Nu ne mai vinde nimeni. Dar nici nu ne mai cumpără cineva! După 1990, România se tot vinde singură, fără succes (sigur, nu mă refer la jaf şi devalizări, în care este, deja, faimoasă), la preţuri atât de scăzute, încât ar trebui să te întrebi dacă merită cei doi lei la care au evaluat-o miniştrii tehnocraţi, ăia, care sunt funcţionari de rangul cinci la Bruxelles, şi în concediu fără plată miniştri la Bucureşti. Când ai asemenea guvern, prietene, te temi că te vând americanii la ruşi? Cheers!